1,630 matches
-
pentru acoperirea unor suprafețe, model descoperit de matematicianul Penrose, despre care am mai vorbit într-un alt capitol din această carte. Acest model folosește două obiecte în formă de romb în cazul suprafețelor bidimensionale, sau două romboedre în cazul suprafețelor tridimensionale. Acoperirea suprafețelor se supune unor reguli stricte, permițând un număr finit de moduri de structurare. Modelul lui Penrose nu este periodic, ci quasi periodic, aceasta însemnând că șablonul folosit se repetă frecvent, păstrând o anumită ordine. Partea interesantă este că
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
lui Penrose nu este periodic, ci quasi periodic, aceasta însemnând că șablonul folosit se repetă frecvent, păstrând o anumită ordine. Partea interesantă este că studiul quasicristalelor folosind figura de difracție produsă de razele X denotă existența unei structuri quasi cristaline tridimensionale structurată întocmai după modelul matematic al lui Penrose ! Descoperirea quasi-cristalelor joacă un rol extrem de important nu numai în cristalografie, cum s-ar crede la prima vedere, ci va revoluționa întreaga concepție științifică și tehnologică, printr-o altă descoperire extrem de interesantă
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
anul 1982 profesor dr. N. G. Bruijn, de la Universitatea Tehnică din Eindhoven - Olanda, arăta că toate acoperirile plane ale lui Penrose rezultă printr-o proiecție a unei structuri formată din 5 dimensiuni pe un plan, tot așa cum acoperirile unei suprafețe tridimensionale rezultă prin proiectarea unei structuri dintr-un spațiu cu 6 dimensiuni pe o suprafață tridimensională. Aliajul studiat arăta o figură de difracție similară celei produse de proiecția unei structuri dintr-un spațiu cu 6 dimensiuni. Cu alte cuvinte, noi trăim
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
toate acoperirile plane ale lui Penrose rezultă printr-o proiecție a unei structuri formată din 5 dimensiuni pe un plan, tot așa cum acoperirile unei suprafețe tridimensionale rezultă prin proiectarea unei structuri dintr-un spațiu cu 6 dimensiuni pe o suprafață tridimensională. Aliajul studiat arăta o figură de difracție similară celei produse de proiecția unei structuri dintr-un spațiu cu 6 dimensiuni. Cu alte cuvinte, noi trăim într-un spațiu tridimensional, dar structura cristalografică a quasi-cristalelor se evidențiază ca o proiecție a
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
unei structuri dintr-un spațiu cu 6 dimensiuni pe o suprafață tridimensională. Aliajul studiat arăta o figură de difracție similară celei produse de proiecția unei structuri dintr-un spațiu cu 6 dimensiuni. Cu alte cuvinte, noi trăim într-un spațiu tridimensional, dar structura cristalografică a quasi-cristalelor se evidențiază ca o proiecție a unei structuri dintr-un spațiu cu 5 sau 6 dimensiuni. Iată de ce spun că aceste quasi-cristale vor revoluționa știința modernă. * * * Știm cu toții că spațiul în care trăim este tridimensional
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
tridimensional, dar structura cristalografică a quasi-cristalelor se evidențiază ca o proiecție a unei structuri dintr-un spațiu cu 5 sau 6 dimensiuni. Iată de ce spun că aceste quasi-cristale vor revoluționa știința modernă. * * * Știm cu toții că spațiul în care trăim este tridimensional - cel puțin așa îl percepem noi, cu simțurile și creierul nostru. Astfel, viața noastră se desfășoară în sistemul cartezian al celor trei axe ortogonale între ele, pe care le-am învățat cu toții la geometrie, notate convențional x, y și z
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
ca o linie (având o singură dimensiuneă, dar apropiindu-ne de el vom observa că el are o grosime și o circumferință. Teoria Universului membranar sugerează că aceste dimensiuni suplimentare există în jurul nostru, dar noi suntem limitați la percepția sub-spațiului tridimensional, fără a putea experimenta aceste dimensiuni suplimentare. Imaginați-vă că locuiți într-o coală de hârtie plasată în mijlocul unui top de hârtie, similar unei figuri bidimensionale cu lungime și lățime, neavând nici un concept despre cea a treia dimensiune a spațiului
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
figuri bidimensionale cu lungime și lățime, neavând nici un concept despre cea a treia dimensiune a spațiului - respectiv înălțimea - pentru că, fiind mai mică decât celelalte două dimensiuni, nu este sesizabilă în lumea fizică în care trăiți. La fel și spațiul nostru tridimensional este asemeni unei foi de hârtie, un fel de subspațiu dintr-un spațiu multidimensional vast, pe care nu îl putem percepe pentru că întreaga materie și forțele existente pe care le experimentăm sunt limitate la acest subspațiu, similar cumva unei membrane
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
quasi-cristalele cheia înțelegerii Universului multidimensional ? Structura lor, descoperită în anul 1984 și acceptată de cristalografia clasică abia în anul 1999, se bazează, după cum spuneam, pe proiecția unei structuri dintr-un spațiu cu 5 sau 6 dimensiuni pe o suprafață bisau tridimensională. Geometria are un cuvânt important de spus și într un domeniu relativ nou al fizicii - fizica microclusterilor. Microclusterii sunt „bucățele” de materie formate din 10 până la 1.000 atomi, ei prezentând proprietăți fizico-chimice diferite față de cele obișnuite. În realitate, după cum
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
fi asemeni unor bile de oțel, vom întâmpina mari probleme în înțelegerea fenomenelor ce se produc la nivel cuantic. Paralel cu modelul standard există și o teorie a superstringurilor (supercorzi, teorie care implică existența unor dimensiuni spațiale suplimentare, adiacente spațiului tridimensional, fie ele compactate (foarte mici sau hiperdimensiuni (spațiul nostru tridimensional fiind asemănător unei membraneă, ceea ce ar ridica numărul dimensiunilor spațiale ale Universului nostru la 10 sau chiar 11, dacă ținem seama și de timp, conform teoriei lui Einstein. Iată principiile
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
în înțelegerea fenomenelor ce se produc la nivel cuantic. Paralel cu modelul standard există și o teorie a superstringurilor (supercorzi, teorie care implică existența unor dimensiuni spațiale suplimentare, adiacente spațiului tridimensional, fie ele compactate (foarte mici sau hiperdimensiuni (spațiul nostru tridimensional fiind asemănător unei membraneă, ceea ce ar ridica numărul dimensiunilor spațiale ale Universului nostru la 10 sau chiar 11, dacă ținem seama și de timp, conform teoriei lui Einstein. Iată principiile care stau la baza modelului clasic al atomului: 1. În
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
atomii de tungsten. Louis de Broglie arăta în anul 1923 că toate particulele aveau și proprietăți ondulatorii. Modelul său era însă prea simplist și nu putea explica toate rezultatele observațiilor făcute asupra atomilor. Transformând modelul său bidimensional (2DĂ în model tridimensional (3D, așa cum au încercat Kenneth Snelson și Milo Wolff - avea să dezvolte un model rezonant implicând două fronturi de unde pentru producerea unor unde sferice tridimensionale staționare, model propus prin anii ’80. Teoria materiei formată din unde staționare cuprindea următoarele puncte
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
putea explica toate rezultatele observațiilor făcute asupra atomilor. Transformând modelul său bidimensional (2DĂ în model tridimensional (3D, așa cum au încercat Kenneth Snelson și Milo Wolff - avea să dezvolte un model rezonant implicând două fronturi de unde pentru producerea unor unde sferice tridimensionale staționare, model propus prin anii ’80. Teoria materiei formată din unde staționare cuprindea următoarele puncte: 1. Universul nu este compus din materie sau vacuum, ci din unde electromagnetice libere și unde electromagnetice staționare. O undă staționară posedă atât inerție cât
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
unitatea de volum este tetraedrul. Dacă un cub are 6 fețe, 8 colțuri, 12 muchii, un tetraedru are 4 fețe, 4 colțuri, 6 muchii. Acesta este motivul pentru care Fuller a considera tetraedrul ca fiind cea mai simplă entitate geometrică tridimensională. Geometria dezvoltată de Fuller se numește Sinergetică și a fost dezvoltată experimental de la observații referitoare la comportarea sferelor de rază egală „împachetate” în așa fel încât să formeze figuri geometrice regulate. Să facem acum conexiunea cu experimentele făcute de dr.
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
structurii spațiului și nu o constantă a oscilonului. În fine, oscilonii se pot „atrage” sau „respinge” între ei în funcție de fazele relative dintre ei - similar particulelor elementare încărcate cu sarcini electrice ! Dacă particulele numite elementare nu ar fi decât unde staționare tridimensionale stabile în timp, acesta ar impune existența a două fronturi de undă: unul dinspre particulă spre exterior și altul spre particulă, venind din exterior. Ce rol joacă ceea ce noi percepem și numim timp în această nouă concepție ? Inginerul belgian Xavier
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
manifestă acestea, acesta constituind un defect major al modelului fizic folosit de fizică în prezent. Pot fi aceste mai bine explicate prin noua teorie ? Se pare că da. Însă o problemă a noii teorii o reprezintă proveniența energiei acestor unde tridimensionale. De unde ar putea proveni aceasta ? Dacă ar exista dimensiuni suplimentare, eventual compactificate, formând un subspațiu al spațiului tridimensional, energia undei ar putea proveni din acest subspațiu. Din punct de vedere al genezei Universului, este posibil ca acesta să fi apărut
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
mai bine explicate prin noua teorie ? Se pare că da. Însă o problemă a noii teorii o reprezintă proveniența energiei acestor unde tridimensionale. De unde ar putea proveni aceasta ? Dacă ar exista dimensiuni suplimentare, eventual compactificate, formând un subspațiu al spațiului tridimensional, energia undei ar putea proveni din acest subspațiu. Din punct de vedere al genezei Universului, este posibil ca acesta să fi apărut ca o fluctuație cuantică multidimensională, care ulterior s-a extins. Trei dimensiuni s-au extins foarte mult, creând
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
undei ar putea proveni din acest subspațiu. Din punct de vedere al genezei Universului, este posibil ca acesta să fi apărut ca o fluctuație cuantică multidimensională, care ulterior s-a extins. Trei dimensiuni s-au extins foarte mult, creând Universul tridimensional așa cum îl percepem noi, în timp ce altele au rămas compactificate (foarte miciă. Alte dimensiuni ar fi putut la fel de bine să se extindă, dar noi nu le putem observa pentru că, raportat la acestea, Universul nostru ar fi similar unei membrane, sau a
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
considerăm o sursă de unde sferice putem imediat deduce că intensitatea undei va scădea proporțional cu pătratul distanței față de sursă, pentru că suprafața pe care se proiectează aceasta scade cu pătratul razei frontului de undă ! Acest lucru se petrece într-un spațiu tridimensional. Dacă spațiul ar avea mai multe dimensiuni, atunci probabil că lucrurile ar sta cumva altfel. În acest caz și intensitatea frontului de undă ar fi diferit, respectiv și forța interacțiunilor produse prin intermediul câmpurilor existente în aceste spații ar fi diferite
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
dimensiuni, atunci probabil că lucrurile ar sta cumva altfel. În acest caz și intensitatea frontului de undă ar fi diferit, respectiv și forța interacțiunilor produse prin intermediul câmpurilor existente în aceste spații ar fi diferite de cele produse în spațiul nostru tridimensional. Iată cum variază suprafața și volumul corpurilor într-un spațiu având mai multe dimensiuni: Prin urmare, într-un spațiu cu 5 dimensiuni (pentadimensională, intensitatea interacțiunii prin câmp între două corpuri ar varia cu puterea a patra a distanței dintre acestea
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
presupune că cele două dimensiuni suplimentare, pe care nu le observăm, dar cărora le decelăm efectul, sunt compactificate - adică sunt foarte mici. Îmi permit aici să fac o conexiune cu quasi cristalele care, după cum am văzut, prezintă o structură bisau tridimensională obținută prin proiectarea unei structuri dintr-un spațiu cu 5 sau 6 dimensiuni pe o suprafață plană sau tridimensională. Aceste quasi-cristale iau naștere prin răcirea ultrarapidă a unui aliaj metalic, proces similar „înghețării” Universului nostru la temperaturi și energii mult
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
sunt foarte mici. Îmi permit aici să fac o conexiune cu quasi cristalele care, după cum am văzut, prezintă o structură bisau tridimensională obținută prin proiectarea unei structuri dintr-un spațiu cu 5 sau 6 dimensiuni pe o suprafață plană sau tridimensională. Aceste quasi-cristale iau naștere prin răcirea ultrarapidă a unui aliaj metalic, proces similar „înghețării” Universului nostru la temperaturi și energii mult mai mici, după momentul creării sale (explozia inițială - Big-Bangă. Structura lor tridimensională demonstrează că atomii care le compun există
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
6 dimensiuni pe o suprafață plană sau tridimensională. Aceste quasi-cristale iau naștere prin răcirea ultrarapidă a unui aliaj metalic, proces similar „înghețării” Universului nostru la temperaturi și energii mult mai mici, după momentul creării sale (explozia inițială - Big-Bangă. Structura lor tridimensională demonstrează că atomii care le compun există ca entități ale unui spațiu multidimensional. Forțele care apar în interacțiunile gravitaționale și electromagnetice, cât și cele care apar în efectul Casimir pot fi explicate pe baza presiunii radiației electromagnetice (P. Levedev, Rusia
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
timp (sub 10-25 să, întotdeauna sub formă de perechi particulă-antiparticulă. Ulterior acestea se recombină și dispar, la fel de subit precum au apărut. Toate aceste fenomene ne fac să ne gândim la comportamentul unei sfere hiperdimensionale care ar pătrunde în Universul nostru tridimensional. Cum s-ar manifesta aceasta ? Să privim un exemplu ceva mai simplu, respectiv o sferă tridimensională ce pătrunde ortogonal într-un spațiu bidimensional, similar unei foi de hârtie: Să presupunem printr-un joc al imaginației că foaia de hârtie reprezintă
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
la fel de subit precum au apărut. Toate aceste fenomene ne fac să ne gândim la comportamentul unei sfere hiperdimensionale care ar pătrunde în Universul nostru tridimensional. Cum s-ar manifesta aceasta ? Să privim un exemplu ceva mai simplu, respectiv o sferă tridimensională ce pătrunde ortogonal într-un spațiu bidimensional, similar unei foi de hârtie: Să presupunem printr-un joc al imaginației că foaia de hârtie reprezintă un univers bidimensional în care trăiesc două mari seminții: savanții și misticii. Când sfera tridimensională pătrunde
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]