2,004 matches
-
cinci ani. Apoi am fost salvat de un bătrân tătar pe nume Nogodar și am traversat, Împreună cu Amir Baian, toată Asia până În Mongolia. A trebuit să-l părăsesc pe fratele meu de sânge pentru că altfel aș fi fost ucis de trimișii Cuceritorilor. Am ajuns la capătul Chinei și de acolo mai departe, peste mare, În ținuturile Japoniei. Am Învățat să lupt și am visat Întoarcerea. Iar acum mă Întorc. Iată totul despre mine, ca să nu trebuiască să pui serviciile de spionaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ofițerii Apărătorilor cunoșteau limba turcă. Angelo Încuviință din cap. Douăzeci de Apărători făcură un cerc În jurul mesagerului, atenți la cel mai mic gest amenințător. Tătarul observă că fusese Înconjurat și că fiecare luptător ținea mâna, Întâmplător, pe mânerul spadei. - Sunt trimisul Înălțimii sale Amir Baian, șeful tribului Bordjighin, urmașul stăpânului Asiei, Gingis han. Misiunea mea e scurtă, fiindcă Împrejurările sunt speciale. Sunteți atacați de o forță superioară numeric care, În acest moment, execută o mișcare de Învăluire pe flancuri, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mongolului era deschis, ochii Îi erau sinceri. Nu era primejdie În prezența lui, ci forță și căință. Iar dincolo de toate acestea, rănitul simțea vibrația unui răspuns pe care Încă nu putea să-l creadă. „Da, Ștefănel trăiește, iar eu sunt trimisul lui. Primește-mă.” În jurul lui, orice mișcare Încetase. Apărătorii moldoveni și cei italieni aproape că Își țineau respirația, ca și cum cel mai mic zgomot ar fi putut rupe vraja acelui moment Încărcat de dramatism. Ogodai era un luptător sălbatic. Va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de elită al tătarilor de la Răsărit se Îndreaptă spre călăreții Bordjighin. - Să ne ajute Dumnezeul nostru și Eternul Cer Albastru al mongolilor ca marele han să aibă răbdare să-l asculte pe Amir Baian, iar acest Amir Baian să fie trimisul lui Ștefan Oană, iar Ștefan Oană să fie fiul cel mic al căpitanului Cosmin Oană, cel răpit cu optsprezece ani În urmă, la Albești. Dacă acest șir de lucruri... cum spuneai dumneata, căpitane? Neverosimile... Dacă acest șir de lucruri neverosimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
12. Zorobabel, fiul lui Șealtiel, Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot, și toată rămășița poporului, au ascultat glasul Domnului, Dumnezeului lor, și cuvintele proorocului Hagai, fiindcă Domnul, Dumnezeul lor, îl trimisese. Și poporul s-a temut de Domnul. 13. Hagai, trimisul Domnului a zis poporului, după porunca Domnului: "Eu sunt cu voi, zice Domnul." 14. Domnul a trezit duhul lui Zorobabel, fiul lui Șealtiel, dregătorul lui Iuda, și duhul lui Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot, și duhul întregii rămășițe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85094_a_85881]
-
vedea ce întorsătură vor lua lucrurile cu privire la mine. 24. Și am încredere în Domnul că în curînd voi veni și eu. 25. Am socotit de trebuință să vă trimit pe Epafrodit, fratele și tovarășul meu de lucru și de luptă, trimisul și slujitorul vostru pentru nevoile mele. 26. Căci dorea fierbinte să vă vadă pe toți și era foarte mîhnit, pentru că aflaserăți că a fost bolnav. 27. Ce-i drept, a fost bolnav, și foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
data aceasta, arată mult mai multă rîvnă, din pricina marii lui încrederi în voi. 23. Astfel, fie avînd în vedere pe Tit care este părtașul și tovarășul meu de lucru în mijlocul vostru, fie avînd în vedere pe frații noștri, care sunt trimișii Bisericilor și fala lui Hristos: 24. dați-le înaintea Bisericilor dovadă de dragostea voastră, și arătați-le că avem dreptul să ne lăudăm cu voi. $9 1. Este de prisos să vă mai scriu cu privire la strîngerea de ajutoare pentru sfinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
de aceea împlinește juruința pe care ai făcut-o. 5. Mai bine să nu faci nici o juruință, decît să faci o juruință și să n-o împlinești. 6. Nu lăsa gura să te bage în păcat, și nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: "M-am pripit." Pentru ce să Se mînie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, și să nimicească lucrarea mîinilor tale? 7. Căci, dacă este deșertăciune în mulțimea visurilor, nu mai puțin este și în mulțimea vorbelor; de aceea, teme-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
lovit de dor, Aș rătăci prin munți și văi, Visând la clipe de amor. Și, de aș fi robul durerii, Doar umbra mea mă va nsoți; M-aș dărui din nou tăcerii, în mine iar voi adormi. Când va veni trimisul sorții Să-mi pună viața pe-o tipsie, Eu voi zâmbi în fața morții... Că ești a mea pe veșnicie! De-aș fi pe tronul lumii... Annei! Nu vreau s-adorm nicicând, căci mi-ar fi dor de tine, Chiar dacă ești
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de către o femeie». Profeția e pe cale să se împlinească.“ Dr. George Ernest Morrison, corespondentul din China al ziarului londonez Times între 1892-1912 „[Tzu Hsi] s-a arătat a fi binevoitoare și chibzuită. Caracterul său a fost fără cusur.“ Charles Denby, trimisul american în China, 1898 „Era o maestră a răului pur și a intrigii.“ Manual chinez (tipărit în perioada 1949-1991) Prolog Adevărul e că nu am fost niciodată maestră la nimic. Râd când îi aud pe oameni spunând că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fort, când văzu pe altcineva spionând pușcăria, un om care nu arăta ca un gardian. De fapt, probabil că individul se strecurase în castel la fel ca el. Celălalt se prezentă ca fiind vasalul lui Takenaka Hanbei, Kumataro. — Sunt un trimis al Seniorului Hideyoshi, răspunse Tenzo. Cu acest schimb de replici, au știut că veniseră în aceeași misiune. Acționând împreună, au spart fereastra temniței și l-au ajutat pe Kanbei să evadeze. La adăpostul întunericului, au trecut peste meterezele castelului, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu numai atât, dar când acel Kanbei îl salută pe Goto, ceru în grabă ca lectica să-i fie coborâtă la pământ și, ridicându-se în picioare, îi vorbi zâmbitor: — Generale Goto, sunt Kuroda Kanbei și mă aflu aici ca trimis al Seniorului Hideyoshi. Mă simt îndatorat că toată lumea mi-a ieșit în întâmpinare. Kanbei era complet lipsit de afectare. În calitate de emisar al inamicului, făcuse o impresie foarte favorabilă. Asta pentru că li se adresase din inimă, lăsând la o parte orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
părintești. E încă atât de nevinovat și de naiv. Era generalul inamic, comandantul Castelului Miki, Goto Motokuni. El și Kanbei conversau acum ca doi prieteni căci, nu mai înainte de sfârșitul toamnei de anul trecut, Kanbei se dusese la castel ca trimis al lui Hideyoshi, cerând capitularea. Cu acea ocazie, discutaseră amical. — L-ai adus, la urma urmei? Vreau să-l cunosc. Spune să-l aducă aici. La gestul blând de chemare al lui Kanbei, vasalul lui Goto ieși, ezitant, din spatele stăpânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putea întâmpla astfel. Amândoi prevăzuseră că Muneharu n-avea să se lase cumpărat. — Drumul e periculos în timpul nopții. De ce nu înnoptați la castel, ca să plecați mâine dimineață în zori? insistă Muneharu. Nu era doar o simplă formalitate din partea lui, iar trimișii înțeleseră că aveau în față o ființă omenească realmente inimoasă. Era dușmanul lor, dar era și un om cinstit. Nu se poate, Seniorul Hideyoshi vă așteaptă cu nerăbdare răspunsul, spuse Hikoemon. Mesagerii nu cerură decât torțe și porniră la drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sălbatici. Focuri de tabără ardeau vii la fiecare post de gardă din lungul stăvilarului. Străjerii veniră în fugă și prinseră un om, în timp ce al doilea reuși să scape. Nu are importanță dacă e unul dintre soldații de la castel sau un trimis al clanului Mori. Seniorul Hideyoshi trebuie să-l interogheze pe acest om cu mare atenție. Comandantul gărzilor îl trimise pe captiv la Muntele Ishii. — Cine e omul acesta? întrebă Hideyoshi, ieșind pe verandă. Vasalii țineau lămpi de o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi, un vasal al Seniorului Nobunaga. Chiar în timp ce mă întrebam cum aveai să te descurci după moartea stăpânului nostru, am aflat despre marșul tău spre Amagasaki și Yamazaki. Dar, după aceea, n-am mai auzit nimic. — Am întârziat eu cu trimisul veștilor. Cuvintele ei păreau rezervate și rostite fără iubire, dar Hideyoshi tremura de fericire, ca și cum sângele i-ar fi năvălit prin tot trupul. În loc să fie alinat de fireasca dragoste maternă, simțea că dojana mamei sale arăta o iubire mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neașteptată. Inamicul avea o armată atât de mică, încât Katsuie și generalii săi erau acum și mai temători. Oricum, se dădu ordinul de a avansa, și armata își continuă drumul înainte. Chiar în acel moment, se primi vestea că un trimis al lui Hideyoshi călărea în direcția lor. Când omul apăru, în sfârșit, putură vedea că nu era un războinic în armură și un tânăr neobișnuit, îmbrăcat într-o haină de mătase subțire imprimată și un kimono de culoarea glicinei. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deși plecaseră ca emisari, adevărata lor misiune era aceea de asta cu ochii pe Inuchiyo. În ziua a douăzeci și șaptea din Luna a Zecea, cei trei ajunseră la Nagahama, ca să-l ia pe Katsutoyo. Din păcate, tânărul era bolnav. Trimișii îl sfătuiră să rămână pe loc, dar Katsutoyo insistă să vină și el, iar grupul porni mai departe, din Nagahama spre Otsu, cu corabia. Petrecând o noapte în capitală, ajunseră la Castelul Takaradera a doua zi. Acesta era câmpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cameră. — Bine-am mai râs aseară. Mulțumită vouă, în dimineața asta am dormit până târziu. Și, neîndoielnic, arăta de parcă tocmai s-ar fi sculat din pat și abia s-ar fi spălat pe față. În dimineața aceea, însă, fiecare dintre trimiși arăta puțin cam altfel - ca și cum s-ar fi trezit amândoi alți oameni. Ați fost mult prea ospitalier, când aveți atâtea pe cap, dar azi ne întoarcem acasă, spuse Kanamori. Hideyoshi dădu din cap: — Așa? Atunci, vă rog ca, la înapoiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clanului Hojo, câtă vreme cele două provincii, Kai și Shinano, vor fi acordate clanului Tokugawa. La această înțelegere ajunseră, și era întocmai așa cum intenționase Ieyasu. * * * Cu ținuta de călătorie și caii de samar acoperiți de zăpada din provinciile de la miazănoapte, trimișii lui Shibata Katsuie ajunseră în Kai într-a unsprezecea zi din Luna a Douăsprezecea. Mai întâi, li s-a oferit să se odihnească în camerele de oaspeți din Kofu. Grupul lor era numeros și condus de doi vasali superiori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
până la căderea nopții. Tabăra principală de la Kitsune primise, în acea zi, vestea fericitului succes al armatei și, un timp, fusese cuprinsă de bucurie. Dar ordinul de retragere rapidă nu fusese dus la îndeplinire. De fapt, Genba îi alungase pe toți trimișii, refuzând să-i asculte și zâmbindu-le disprețuitor. — Of, nepotu-meu ăsta o să-mi scurteze zilele, se lamenta Katsuie, abia putându-se stăpâni. Când se află despre zâzania internă din statul major - faptul că îndărătnicia lui Genba era criticată de Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zâmbindu-le disprețuitor. — Of, nepotu-meu ăsta o să-mi scurteze zilele, se lamenta Katsuie, abia putându-se stăpâni. Când se află despre zâzania internă din statul major - faptul că îndărătnicia lui Genba era criticată de Katsuie - bucuria din tabără păli. — Alt trimis a părăsit tabăra. — Cum? Încă unul?! Du-te-vino-urile repetate între tabăra principală și Muntele Oiwa îndurerau inimile războinicilor. De o jumătate de zi, Katsuie simțea că i se apropia sfârșitul. În timp ce aștepta întoarcerea celui de-al cincilea emisar, abia mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unii la alții. — Tu ce zici, Ii? Și Honda, ar trebui să mergi și tu. Honda și Ii tocmai se pregăteau să iasă din încăpere, ca reprezentanți ai celorlalți, când intră un mesager cu informații concrete: — Adineaori au sosit doi trimiși de la Seniorul Nobuo. — Ce?! Soli din Nagashima? Vestea făcu indignarea oamenilor să dea iarăși în clocot. Dar, întrucât emisarii fuseseră deja duși în sala mare de audiențe, era foarte probabil ca acum să fi ajuns deja față în față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putea să aprobe atât de ușor alianța asta monstruoasă între Seniorul Nobuo și Hideyoshi? În acest timp, Ii și Honda se duseră la vasalii superiori pentru a-i informa despre opinia celor mai tineri. — Secretar! strigă Ieyasu. După întâlnirea cu trimișii lui Nobuo în camera de audiențe, revenise în apartamentele lui, unde stătuse un timp singur, în liniște. Acum, glasul îi răsună. Secretarul aduse o călimară și așteptă dictarea stăpânului său. — Vreau să le trimit scrisori de felicitare atât Seniorului Nuobo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avea de îndurat. Și anume, părerea greșită a celorlalți vasali încă de la bun început - aceea că între el și Hideyoshi ar fi fost vreo legătură. Cu un an în urmă, după victoria lui Hideyoshi de la Yaganase, Kazumasa fusese ales ca trimis al lui Ieyasu la Hideyoshi. Cu acel prilej, bucuria lui Hideyoshi fusese extraordinară. Invitase diverși seniori la o ceremonie a ceaiului în Castelul Osaka, aflat încă în construcție. După aceea, ori de câte ori avea ocazia să comunice cu clanul Tokugawa, Hideyoshi cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]