15,306 matches
-
Acces gratuit la evenimente artistice l Pentru pensionarii din domeniu Că pensiile sunt adesea prea mici și un bilet de spectacol ori de concert țin să devină un lux pentru vârsta a treia, aceasta este una din tristele realități ale societății românești de astăzi. Când este, însă, vorba de oameni care și-au dedicat ani buni din viață culturii, artei, spectacolului, renunțarea forțată la ale spiritului plăceri e cu mult mai dureroasă și crudă. O binemeritată îndreptare a
Agenda2004-37-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282860_a_284189]
-
se agață de orice: mituri, profeții, speranțe deșarte - cum ar fi existența unor eroi izbăvitori. Dar binele nu este întotdeauna antidotul răului, iar legendele pot fi greșite. Uneori, antidotul răului este ceva și mai rău. Ca urmare, un exilat de tristă amintire este solicitat să intre în luptă. El este Riddick (Vin Diesel), un tip căruia nu-i pasă cine stăpânește Universul atât timp cât este lăsat în pace. El locuiește de 5 ani pe o planetă uitată de Dumnezeu din sistemul Taurus
Agenda2004-39-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282929_a_284258]
-
Acțiunea lor a eșuat, trădați fiind de motocicletă. Vehiculul pe două roți a atras atenția polițiștilor. Întâmplarea a avut loc la Brașov. Dictatorul urma să se adreseze poporului, iar tinerii, conform planului lor, să arunce cu grenade spre personajul de tristă amintire. Dacă un milițian nu ar fi zărit, cu o seară înainte de defilare, motocicleta Java parcată undeva aproape de Gara Brașov, poate că istoria recentă a țării noastre ar fi fost alta. Tinerii, de loc dintr-un sat de lângă Miercurea Ciuc, au
Agenda2004-30-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282677_a_284006]
-
și îl lasă să atîrne la fereastra. Funcționînd că granița între iluzie și realitate, bageaca podului marchează - dupa Victor I. Stoichiță 5 - intrarea în spațiul imaginarului; ea este "ramă" unui "dincolo" fundamental și de neatins. Odată trecut acest prag, cavalerul tristei figuri va rămîne vreme de secole prizonierul "granițelor estetice". Așa s-a născut, se pare, efectul Don Quijote, incapacitatea de a distinge între apariție și reprezentare, strania estompare a realității în favoarea idealului, a apariției obiective în fața mirajului de-o clipă. Apărută
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
președinte al României se erijează în apărătorul discret - pe fata al lui Miron Cozma, afirmînd că Justiția trebuie să facă dreptate în acest caz, dat fiind faptul că, dacă ar ajunge președinte, el, Ion Iliescu, nu-l va putea amnistia. Tristă gîndire!
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
aveau mîna totalitarismului în lat. După cum observația lui Milosz potrivit căreia cel mai bine adaptat pentru noua situație e poetul înzestrat cu talent dramatic (de actorie) m-a dus cu gîndul la Dan Desliu tînărul, cu ale sale poeme de tristă amintire, de care, el însuși, apoi, s-a disociat. Mărturisesc că la lectură acestei tulburătoare (pentru noi toti) cărți, trimiterile la situația României din acea epoca a deceniilor dictaturii vin mereu în minte. Această carte a lui Czeslaw Milosz ne
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
acestei tulburătoare (pentru noi toti) cărți, trimiterile la situația României din acea epoca a deceniilor dictaturii vin mereu în minte. Această carte a lui Czeslaw Milosz ne interesează acut, ea fiind, de fapt, o radiografie impresionant de exactă, a unei triste epoci pe care am trăit-o cu acuitate. Czeslaw Milosz,Gîndirea captivă. Traducere din polona de Constantin Geambasu. Postfața de Wladzmiertz Bolecki. Editură Humanitas, 1999.
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
sterilă, rezultată din frecventarea zonelor reci ale abstracțiilor, ci un trecut de gesturi febrile filtrate discret în prezentul versului: "sîntem prizonierii epidermei noastre", "nimeni n-a înțeles pe nimeni niciodată!" Nimeni nu înțelege pe nimeni): "niciodată nu ești atît de trist/ ca să nu mai poți primi o nouă lovitură" (Despărțire tîrzie precipitata interzisă): "peste tot mă întîmpină/ ziduri inclemente/ peste tot dau, brusc,/ de mine însumi" (După lungi hăituieli). Structura interioară neiertata de tumultul contradicțiilor - întotdeauna profitabilă pentru scris - si sentimentalismul
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
raționamentul lui Tomas, de altfel, ca veșnic Don Juan. Pentru Tereza, însă, un asemenea mod de a gîndi e imposibil. Lăsîndu-i lui Tomas un bilet de despărțire, pleacă, pe ascuns, înapoi în Cehoslovacia. Pășim pe tărîmul tragediei, ca lentă și tristă anihilare reciprocă a protagoniștilor, din clipă în care Tomas se hotărăște că o urmeze pe Tereza. Decizia lui e declanșată de compasiune: închipuindu-si cum deschide ușa apartamentului lor din Praga, copleșită, pe prag, de nimicitorul sentiment al singurătății și
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
funcții, nici atât de mari precât se profilează în activitatea de zi cu zi. Cu alte cuvinte, semi-prezidentialismul românesc e când un armăsar travestit, ca-n povestea lui Creangă, într-un cal răpciugos, când un măgar ce se închipuie privighetoare. Partea tristă a lucrurilor e alta. N-ar fi nici o problemă dacă am ști limpede ce vrea românul. Poate dorim un președinte tare (că doar suntem în patria lui Tepes-Antonescu-Ceausescu, nu?), sau poate unul slab. Buba e că, la croiala actuala, instituția
O nouă dinastie, dacă e cazul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17758_a_19083]
-
transcendență. Rațiunea lucida se retrage în favoarea uneia magice. Severității formelor li se substituie o priveliște laxa, polimorfa și tînguitoare, stării de veghe îi ia locul somnia, agent al discursului pythiatic: "cosind răni pe fata nevăzuta a lucrurilor/ vînat de cuvinte triste/ el cu dărîmăturile lui cu evadări/ vesele orbiri// surîsul lui/ o rană între ochi și incestul oglinzii/ în spatele perdelei de carne/ punînd diezi la urechile lucrurilor/ primind înserarea lanțurilor// căutînd clipă cînd cuvintele tresar în somn/ vinovate de ceva de
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
erau ostracizați, misiunea oficialilor se reducea categoric la a-i opri pe aceștia să gândească, dar mai cu seamă să-și exercite libertatea altfel. După această bornă, reală dar și literară, romancierul desfășoară scene de viață palpitantă, mai mult întunecată, tristă, în care tragedia rămânea placa turnantă a ceea ce încă se mai numea viață. Ultima bornă, intitulată Repetiție după Iov, descrie însingurarea care-l strivește pe elevul Petia. Descumpănit, la răscruce de drumuri, se reazemă pe... poezie! Citim: „simțindu-mă cu
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
a fost sărbătorirea profesorilor Ion Cojar și Ion Tobosaru pentru 45 de ani de activitate și a lui Valeriu Grama, director de 30 de ani al Studioului Casandra. Gală absolvenților '99 a fost, desigur, o bucurie pentru protagoniști, dar o tristă realitate, chiar un fapt îngrijorător pentru regizori, directori de teatru, principalii interesați. Se trag de mult semnale de alarmă față de școală de teatru. Poate cel mai serios este Gală de anul acesta. Multe dintre spectacolele de absolventa de la Casandra, atît
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
absolvenților '99 s-a terminat. Nu mă urmărește nici-un nume, nici-un chip. În ultimii ani am plusat cu toții încercînd să machiem o imagine sifonata și sperînd, mai ales, că lucrurile își vor reveni în matcă. Că este doar o excepție tristă de la o școală cu tradiție. N-am spus adevăruri și n-am făcut analize pentru a nu descuraja, deși în privirile multora dintre noi stăteau să țîșnească. Cred că e timpul unui cutremur care să re-aseze ideea de școală și
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
nevindere a țării, de dragul conservării etatismului la ei în țară. Această privatizare a "Daciei" Pitești are, dincolo de contractul propriu-zis cu Renault, în care FPS-ul a vîndut cele 51 la suta de acțiuni ale sale acestei firme, o mai curînd tristă valoare simbolică. Anume că la noi vrabia din mină a fost păstrată pînă cînd era pe punctul de a se transformă în purice. Atît cît mă pricep, probabil că mulți dintre cei care vor să cumpere o Dacie la prețul
Dacia care nu mai e Renault-ul care va fi Dacia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17792_a_19117]
-
au extins geografia Bienalei, așa cum au extins-o și pe aceea a lumii, catre spațiul venețian propriu-zis și către spații neconvenționale care trăiesc la limita realului cu metaforă și cu proiecția imaginara. O prezență specială, nu lipsită de un patetism trist, a avut-o Macedonia, ai cărei artiști, fără pavilion și fără un loc marcat, s-au manifestat în aer liber prin abordarea nemijlocita a vizitatorilor și prin distribuirea cataloagelor proprii. Bienala de astăzi exprimă, așadar, o altă lume decît cea
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
Gheorghe Grigurcu (Urmare din nr. trecut) Olimpiu Nusfelean e un solitar care transformă proza cotidianului într-o lirica neoromantica, ce nu ocolește procedeele antipoeziei: "Carte tristă de versuri/ în vitrina economiei de piață -/ în frigul lumii conținutul tău/ devine o simplă coperta.// Suflîndu-si nasul, vînzătoarea te îmbie/ alături de o cutie cu praline./ Absența se cuibărește otrăvita/ în palmă nopții, în irisul luminii.// Aștepți tăcută; unde e
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
Marină Constantinescu Ne aflam aproape de sfîrșitul stagiunii. Tristă, săracă, alarmantă. Pe 14 iunie însă, am trăit bucuria și emoția unui spectacol splendid: Iluzia comică de Pierre Corneille în regia lui Alexandru Darie, la Teatrul de Comedie. Și mi-am adus a-minte de Visul unei nopți de vară
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
deopotrivă materiale și morale ale lumii, anorganicul, organicul și spiritul, într-un impact ce pare fără izbăvire: "Întîmplările din sectoarele calde/ din locurile cu foc continuu/ unde se încearcă materia dacă e bună/ de facut din ea stele amare/ pești triști viețuiesc în adîncuri/ doar aici flăcările rănesc/ ling și scurma un ținut al fărădelegilor/ se dezagreghează concluzii/ trec în catastife legi nerespectate/ din cauza căldurii facerea geme/ nici un embrion nu răsare/ doar tendoane vechi și ispite/ minereuri tandre se desprind/ dintr-
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
asemenea afirmații au o conștiință minimala a ideii de calomniere, iar dacă totuși o au, probabil că își liniștesc eventualele temeri cu gîndul că literatura română din perioada ^48-^49 nu-i poate da în judecată pentru calomnie. Meschina liniștire, tristă inconștiență. P.S. Dacă tot facem asemenea generalizări, n-ar trebui oare să ne precizam și gîndirea pe care ne bizuim pentru a le formulă? Adică, mai precis, să spunem și ce înțelegem prin cenzură și prin micul fapt divers al
O discretă ghilotină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17839_a_19164]
-
fură actele, banii și biletul de tren chiar cînd trenul în care s-a urcat a început să ia viteza. Nu numai faptul că o asemenea aventură i s-a întîmplat unui confrate ne face să o citam, ci și tristă ei concluzie din care citam: "Deși fără sindicate, fără legi care să le apere drepturile și fără procente sau zecimale de la buget, ei (hoții, nota Cronicarului) au de lucru și își fac datoria în flux continuu, din Gară de Nord
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
apariție a jurnalului, înzestrînd-o cu note lămuritoare foarte bune și corecte. În capul volumului cuprinzînd notațiile anului 1946, dl Dinu C. Giurescu semnează un solid (că informație și interpretare) comentar, care clarifica, sub raport istoriografic, toate complicațiile acelor ani de tristă amintire. C. Rădulescu-Motru, Revizuiri și adăugiri 1946, 1947, volume îngrijite de Gabriela Dumitrescu și Rodica Bichis. Comentariu de Dinu C. Giurescu. Editură Floarea darurilor, 1998.
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
xerox dereglat/ siluete intra pe ușă întreabă și pleacă - în umbră lor umbră crengii/ reapare pe albul peretelui" (ibidem). Ca purtător al transcendentei "goale" (echivalent estetic al harului), autorul se anonimizează: "Duminică/ plecat după cafea și țigări/ sînt liber și trist/ pe strada înțesata de copaci și maidane/ în dugheana/ ținută de-un bătrîn ce-abia mai răsuflă/ cer rothmans și jacobs apoi/ la întoarcere/ aud sunete de pian dintr-o casă dărăpănata/ simt brusc că exist/ o durere în gleznă
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
felicit încă o dată întreaga echipă de realizatori pentru filmul-document-remember. Printre imaginile cu George Constantin în cabina, la repetiții, la o suetă cu Sandu Sticlaru sînt strecurate, desigur, secvențe din rolurile sale importante, să spunem, dar și flash-uri din prezentul trist, fără protagonist. Puțini artiștii care au vorbit despre el. Cabiniere, garderobiere, oameni, pur și simplu. M-au șocat două lucruri: formulele șablon în care se exprimau aprecieri despre George Constantin (de tipul Luceafărul poeziei românești, dar aici totul se oprea
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
chiar pe trotuarul de sub ferestre, două babe crete blestema, pe o pancartă care le unește zbîrciturile, guvernul, președinția etc. pentru... pentru ce? Știe, probabil, mai bine "opoziția" care, vorba lui Pleșu, adresată, într-o noapte, unui condeier perpetuu-justitiar, este endemic "tristă", spune, invariabil, nu. Un nu răspicat. Nostalgic-proletar. Prind, în ultima secundă, la Palat, Retrospectivă Tuculescu. Dar nu în încăperile fostului muzeu național (în care, de altfel, s-au consumat momentele fierbinți ale tronului României), încăperi ciuruite în același decembrie telegenic
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]