12,312 matches
-
Și dacă nu punem alături alte fapte în măsură să atragă atenția în alt mod asupra noastră, să echilibreze balanța, vina nu va fi a dușmanilor, ci numai a noastră. Cît despre noi, cei de la Fundație, o spun cu imensă tristețe, cu cît am făcut servicii mai mari, cu atît ne-au scăzut fondurile. Știm unde și ce se scrie despre noi, prietenii de pretutindeni ne țin la curent, este și obligația noastră să combatem diversele inexactități sau minciuni, dar cu
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Iulian Mihu în rolul generic al Regizorului din comedia Nu filmăm să ne-amuzăm (1975). În ordinea zbuciumatei biografii a acestui veteran trecut în neființă acum 7 ani, nu se poate pune punct acestui sinopsis biofilmografic fără a aminti cu tristețe că, în 1958, Centrul de Producție Cinematografică "București" nu-l mai confirma în calitatea de regizor, retrogradîndu-l din funcție. Trăim să ne-amuzăm?...
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
mai putut evita decizia pe care v-o anunț acum. Din acest moment, domnule Director, vă rog să considerați un fapt împlinit despărțirea mea de România liberă. Cu regretul de a fi ajuns aici, vă doresc succes." Cronicarul înregistrează cu tristețe maniera în care România liberă a găsit de cuviință să-l provoace pe Octavian Paler să se despartă de acest ziar. Nu-ți mai place Paler? i-o spui bărbătește, dar nu-l pui în situația de a se simți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
bărbaților, pentru bărbați, pentru ei. Scriitura este firul care trebuie să ne unească. Scriind mă semnalez, atrăgîndu-le atenția". Aventura scrisului dublează permanent și explicit aventura ficțiunii. Senzualitate și sexualitate, obsesie și detașare, iluzie și realitate, provocare și supunere, dorință, gelozie, tristețe, resemnare, luciditate, fidelitate, maternitate, ruptură, singurătate, porniri și trăiri etern umane, toate acestea sînt racordate la mentalitatea actuală în care constrîngerile morale, sociale și chiar verbale au fost abolite. Existența bărbaților în viața personajului și reflecția autoarei asupra propriei scrieri
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
nonexpresiei. Din teama de tăcere și de gol. * Peisaj geologic: anorganicul convertit în minunăție, neviata degajîndu-si mirajul pentru a distra viața. * Orice dorința e o violență aplicată existenței. De aceea budismul etc.... * Dirijat de Imposibil că de un extaz. * Nici o tristețe nu are credit fără un sacrificiu care s-o justifice interior. * Boală e, de fapt, o chestiune a sănătății, după cum moartea e o chestiune a vieții. * Jurnalul doct-simplist, înțesat de informații de manual școlar, jurnalul emfatic, dezabuzat, atît de găunos
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
ea, obiectul unei stagiuni, în exclusivitate, timp în care aproape nimeni din cei angajați nu joacă nimic nou, mi se pare o eroare. Cui prodest? Poate că nepriceperea managerială să mă oprească să înțeleg la ce bun o asemenea năstrușnicie. Tristețea în fața realității rămîne. Trecînd pe la teatru să mă interesez cînd este programat spectacolul Anna Karenina, premiera acestei stagiuni, descopăr că se joacă o producție din aprilie 2000, despre care îmi vorbiseră doi colegi (nu mi-a semnalat nimeni din teatru
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
prin "rugăciunea inimii", a doua soție trebuie să scrie, să păstreze vie amintirea primei soții, pe care n-a cunoscut-o și care i-a făcut viața imposibilă înainte de a muri, René compune o sonată după un moment de mare tristețe, autoarea își alină dorul de țară pictînd icoane în stil tradițional. Nu descrierea unei vieți noi este ceea ce oferă acest jurnal, ci mai degrabă efortul de a construi o viață conform unor principii niciodată abandonate. Frapează în primul rînd disciplina
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
Nepotul Dumitraș urmează calea bunicului, a teologiei, obținând o bursă în străinătate. Intelighenția bucureșteană bate din ce în ce mai rar la ușa preotului pensionar. Doar vizita lui Daniel Ciobotea, viitorul mitropolit al Moldovei, în care Stăniloae vedea "cel mai valoros dintre discipoli", îmblânzește tristețea celui ce fusese rugat de Mircea Eliade, la Chicago, prin 1982, să-i binecuvânteze casa și familia. Vremurile sunt tot mai grele, fără însă să știrbească împlinirea unei lucrări și a unei opere. Conștientă de măreția emblematică a personalității părintelui
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
imperfecțiunea. * Poți disprețui, la rigoare, și onoarea. Dar cu o condiție, aceea de-a nu fi tu însuți un dezonorat. * Se cuvine a-i mulțumi Domnului pentru împlinirile ca și pentru neîmplinirile noastre deopotrivă. * Bucuria se poate dispensa de rigoare, tristețea nu. * Cu boala te poți juca pentru că e o improvizație, cu moartea nu, pentru că e un fapt definitiv. * Slăbiciunea dar și forța inimii constau în capacitatea ei selectivă. "Nu se știe cine a voit, cînd ne-a adus pe pămînt
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
lăsăm îmblînziți, să avem curajul de a fi vulnerabili. Micul prinț a fost scrisă în timpul războiului, cartea ajungînd la New York cu doar un an înainte de moartea autorului, victimă a bombardamentelor avioanelor germane. Poate de aceea povestea e impregnată de dezamăgire, tristețe și singurătate. Povestitorul însuși e pilot, el îl întîlnește pe micul prinț în deșertul Sahara, unde a aterizat forțat de o defecțiune a avionului. Amîndoi sînt în căutarea unui suflet înțelegător și amîndoi îl găsesc în cele din urmă, dar
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
aparatul glisează peste sutele de nume săpate în piatră ale celor morți pe Strumă, îl vedem pe unicul supraviețuitor - pe atunci un băiețandru brunet, surîzător, cu ochi vii, acum un bătrîn și distins om de afaceri britanic - rostind, cu o tristețe blîndă, de amurg : "Nu-mi pot explica de ce am fost eu cel salvat. Toată viața m-am întrebat: de ce eu?"... După atîta vreme, Strumă continuă să-și apere misterul. Încă nu se știe, cu certitudine, cine a scufundat vasul. Variantele
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
viața pe care o trăiesc, o viață dură din care boemia a dispărut. Presiunea cotidianului, și nu mă refer aici la problemele metafizice, întinde coarda creației imprimînd o tensiune negativă, distructivă. Sărăcia s-a instalat comod în traiul artiștilor. Iar tristețea, în sufletele lor. Deși sînt o avere cu multe carate, oamenii idolatrizează praful cărbunilor și nu strălucirea diamantului. Artiștii sînt prețuiți brusc și hiperbolizat cînd mor, uitați sau agresați cînd sînt printre noi. De aceea, poate, artiștii au obosit puțin
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
solara Spanie, nu poate și nici nu vrea să se adapteze. Ea, Florence, pare că își regăsește în noua țară o viață pe care a ignorat-o ani de zile, viața de scriitoare. Ea e cea care povestește. Despre toată tristețea vieții de soție a cărei vocație e sistematic ironizată de un soț cinic și plictisit. Poate prea cinic și prea plictisit, dar schematismul e rațiunea de a fi a acestui roman. Personajele sînt univoce, finalul e forțat: Florence rămîne în
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
a posedat-o pe Elise. El rezolvă toată această poveste într-o clipă, fără sfîșiere, fără să mă facă să cred un minut că-l doare. La fel Oxana Moravec. Nici cu Eliza ei nu se întîmplă mare lucru. O tristețe metafizică o apasă de la început pînă la sfîrșit, o vină ancestrală mai presus parcă de greșelile omenești. E greu de bănuit că nici asumarea iubirii față de Nathan, și a lui față de ea, scena de amor frust și irațional să nu
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
Fereastra Papei se mișca ușor. Iată-l! L-am născut pe băiețelul meu la zi mare. De Sf. Gheorghe. Începuse luna mai, eram încă în maternitate, schimbînd serii de mămici și prunci. Nu ne simțeam grozav nici el, nici eu. Tristețea se amesteca cu disperarea. A sosit Papa. Am cerut un radio mic și am urmărit trecerea lui pe aici, atît de aproape de mine. Într-o noapte, tîrziu, am rugat o asistentă să mă ajute să cobor din pat. M-am
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
prin hârtii și amintiri mai vechi și îl înfășoară cu dragoste în cearșaful ocrotitor al filelor de manuscris, încercând să-l exprime și să-l "traducă" înțelegerii noastre. La sfârșit, avem un părinte mai împăcat cu durerea lui, înseninat în tristețe; și o carte excepțională. Cronologia în zigzag deschide în paginile ei mai multe sertare ale memoriei, în planuri diaristice distincte. Prezentul dureros, traumatic al confesiunilor de după moartea lui Matthew preia în acolada sa fragmente consistente din jurnale mai vechi, cu
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
foc că și ei se gîndesc la aceleași lucruri ca și mine: cum, în asemenea ocazii, ne adunam în bucătăria de "dincolo" - un "dincolo" care nu există - cîți eram, cum sporovăiam... Ca să rup tăcerea, îi laud Ilenei clătitele. Surîde cu tristețe, fără să comenteze." O poveste, așadar, cu before and after. Un șir de consolări nereușite, o "terapie" prin amintiri depănate în șoaptă. Despre soarta mobilelor din casele de altădată, despre pianele Bösendorfer sau Blüthner, ai căror pasionați cunoscători nu mai
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
subversive față de optimismul general. Să poată spune, într-o discuție oarecare, pe teme "amestecate" (ca mai toate din carte), "tîrgul! Je m'en fiche...Gura tîrgului n-are nici o importanță și nu mă interesează. Apoi, cu o subită nuanță de tristețe: Singurul lucru important e șansa ori puterea - nu știu cum să-i zic - arta sau știința fiecăruia de-a rămîne el însuși..." Steaua fiecăruia e, în fond, o carte despre destin. O carte despre alegerile individuale, pînă la urmă, într-un timp
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
să nu existe decât un pat în care să dorm/ și un lighean în care să vomit/ tot ce dându-mi ai luat, Doamne,// să tot vomit." (Elegie). Departe de a fi duioase, "lichide", elegiile acestea comprimă și desfășoară o tristețe fundamentală și incasabilă, o deprimare adâncă, dar coagulată sarcastic și făcută să rănească sensibilitățile. Regăsindu-le, în acest fel, și verificându-le. În lirica antilirică a Marianei Marin oamenii iau trăsături de câini, unghiile protestului sunt acoperite de ghearele acaparatoare
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
de o forță de muncă ieșită din comun, de o nețărmurită dragoste de muzică; arăta un necondiționat respect muzicienilor, publicului. Datele talentului, ale științei profesionale de care dispuneau maeștrii Comissiona și Brediceanu au împodobit realmente lumea muzicii. Plecarea lor lasă tristețe în lumea melomanilor, în lumea muzicienilor, lasă un gol în lumea cea mare a muzicii. Au fost spirite luminate de o generoasă comunicare. Au pornit și s-au format ca muzicieni, ca intelectuali, în contextul fertil al culturii noastre, în
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
de tandrețe. E aici un paradox: scrii poeme pătimașe despre un discret surghiun al sentimentului. Te consideri o poetă sentimentală? E.F. Cred că atunci când încă trăia soțul meu aveam impresia că nu iubirea e interesul meu major. Recunosc acum cu tristețe că m-am înșelat. Am avut o căsnicie cu probleme dar una foarte intensă. Dacă te uiți prin volumul meu de Collected Poems, ai să vezi că multe poeme descriu intensitatea și problemele acestei căsnicii, în special Separations, Bonds, Living
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
La Petre Stoica se simte însă o mai mare participare sufletească. În vreme ce versurile lui Mircea Ivănescu sunt albe, aparent complet lipsite de sentimentalim, Petre Stoica nu ezită să-și exhibe stările sufletești. Poemele sale emană, de aceea, un soi de tristețe cvasi-romantică, o melancolie specifică literaturii create pe ruinele fostului imperiu chezaro-crăiesc. Chiar și în versurile sale de tinerețe, privirea este îndreptată cu preponderență spre trecut. Obiectele vechi poartă în ele sufletul celui care le-a folosit și evocarea lor îi
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
fond. Vasili Vasilici Svetlovidov sînt eu! poate să sune confesiunea lui Horațiu Mălăele. Fără suprapuneri, neapărat, cu similitudini, lucrate dincolo de piesă, sugerate, cu accente și tușe recognoscibile, cu ipostaze, cel puțin în zona emoției, noi. Cotrobăie în izbînzile și în tristețea lui Svetlovidov căutînd vocile interioare ale comedianului din el. Este un exercițiu dificil, riscant, dar admirabil. Spectatorul este însoțitorul care preia confesiunea și, analizînd-o, se analizează pe sine. Tocmai în această relație fundamentală actor-teatru-spectator, în care, deseori, cel din urmă
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
Sunt privite, adeseori, ca niște Cenușărese. Ori și mai și, ca niște ambarcațiuni inutile, bune de tras pe mal. Metafore care rezumă statutul acestor reviste, sugerând marginalitatea, fragilitatea și chiar umilitatea condiției lor. Am citit de curând textul încărcat de tristețe amestecată cu exasperare și cu oboseală al Martei Petreu despre obstacolele pe care le are de înfruntat ca să țină în viață revista "Apostrof". Nici revista "Ramuri", la care lucrez, nu stă financiar mai bine (ba, aș îndrăzni să zic, dimpotrivă
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
îi izbește gonindu-i fără noimă. Ei țin în mână/ o torță înghețată. Sunt orbi/ deodată, somnolenți, aleargă spre un zid uriaș,/ fără nici o poartă în el./ Și noi fascinați/ îi urmăm"(Ca o iarbă de mare). Tonul elegiac măsoară tristețile eului în iarna interioară, când însuși soarele îngheață, e reversul clipelor de jubilație ale iluminării. într-o lume/ societate decăzută, imaginile vituperează: "Ca și cum ar fi/ o noapte/ și ca și cum noaptea ar fi de fapt/ gura închisă a unui orb care
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]