1,332 matches
-
ieșită din comun al lui Januarius Jones, cel care întrupează „lumea, diavolul și carnea" (McClure, 1926: 4) contrastează puternic, isteric, visceral cu universul ființelor moarte. Încă de acum, Faulkner ne face părtașii viziunii sale întunecate asupra destinului omenirii: singurul personaj triumfător în lumea sufletelor moarte trebuie să fie o ființă respingătoare, un satir obsedat de toate femeile pe care le întâlnește. Jones nu are criteriu în alegerea victimelor. Ochii săi galbeni, de felină — Faulkner îl compară de mai multe ori cu
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
morții. Prin Învierea lui Cristos, moartea este îngropată, porțile iadului sunt sfărâmate, iar eliberarea păcătoșilor din sclavia păcatului s-a înfăptuit. Pământul se cutremură, morții înviază, îngerii se arată în haine strălucitoare, iar Cristos Înviat, păstrându-și rănile sfinte, apare triumfător în mijlocul apostolilor Săi spunându-le: Pace vouă! „Pace vouă! “ (In 20, 19-20) Acesta este primul salut al lui Isus Cristos Înviat, pe care l-a adresat apostolilor. Acest salut, în această sfântă zi de Paști, Isus îl repetă, adresându-l
Agenda2004-15-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/282297_a_283626]
-
rigid-profesorale îl face să înoate mereu împotriva curentului de opinie, să se plaseze programatic în contra direcției dominante (ca altădată Maiorescu, unul dintre puținele lui modele pozitive). Când el însuși ajunge la capătul analizei, când ar mai avea de făcut parada triumfătoare a încheierii demonstrației, se oprește deodată în loc și spulberă cu un gest "certitudinile", "definitivul". După ce îl măcelărește pe Arghezi, contestându-i totul, refuzându-i orice merit, transformându-i calitățile în defecte, scrie că poeziile argheziene i se par deosebit de frumoase
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
uniformă "elitară" și unor colegi de redacție precum Aurel Rău și Aurel Gurghianu. Morga sa provoca pînă la un punct platitudinea dezolantă, deficitul de elementară civilizație al noilor potentați, deși să remarcăm că se înscria în perimetrul lumii lor vulgar triumfătoare, precum o curiozitate tolerată a acesteia (i s-ar potrivi expresia pe care Paul Morand o aplica unuia din contemporanii săi, "un aristocrat pentru bădărani", căci vădea rigidități mai puțin conforme cu veritabilul spirit aristocratic!). A fost totuși primul act
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
a fost făcut apoi una cu pământul. Personajele sunt definite prin laitmotive, expresii preluate de Enquist din documentele epocii, dar poate totuși cam des folosite. Guldberg se gândește mereu la pădurea de arbori imenși doborâți de furtună, unde nu rămâne, triumfător, decât tufișul neînsemnat, și se compară pe sine cu un "călcător în teasc" pomenit de profetul Isaia, care zdrobește popoare și restabilește puritatea. Reverdil, preceptorul evreu elvețian al regelui, care lucrează zadarnic la legea abolirii iobăgiei, visează la iluminism ca
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
ecrane mari erau proiectate imagini ciudate cu Saddam. Un bărbat în vîrstă, lățos, cu barba mare și albă era căutat în gură, pipăit în cap, întors pe toate părțile. Priveam acest om al peșterilor și nu regăseam uitătura cinică și triumfătoare, arogantă și superioară a ferchezuitului dictator, terorist, criminal... Cu mustața perfect tăiată, cu părul tuns impecabil, cu boneta într-o parte, cu trabucul între degete, cu puterea virilă la vedere. Un animal care a hăituit o lume, elegant și oacheș
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
acum. El anticipează întrucâtva traiectoria internă a volumului-poem (de fapt pohem, cum se subintitulează) Tatăl meu obosit (1972). Care începe astfel: „Tatăl meu obosit folosea privireagândire// Izbea cu prăjina în ceva solid și se întorcea spre mine cu un aer triumfător// De fapt totul se reducea la un fel de exorcism al spaimei” (p. 295) Pentru a continua așa: „Ca profesionist în diverse formații studiasem tuba contrabasul electric și pedagogia muzicală// În fața unei mulțimi emoționate observam că îmi albise părul// Cântam
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
și o fulguială înțepătoare. Strada principală, goală. Gardiștii, nici ei prea mulți și îmbrăcați subțire, băteau talpa soldățește, să se încălzească. Din toate tălpile lor, cu care loveau pietrele de rîu ale pavajului, ieșea un răpăit de civili neinstruiți, nu triumfătoarea înaintare la unison a bocancilor cazoni. Pomenea și jandarmii lui dispăruseră. Fîlfîiau ciorile deasupra orașului, croncăneau și se dădeau tumba, încît unul dintre gardiștii din spatele lui Stelian a tras în ele să le împrăștie. A urmat o rafală dezordonată de
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
meu de a mi se fi suflat de sub ochi tipăritura proaspătă... Nu-i nimic. Voi aștepta. De câte ori dau prin piață, întreb - încă n-a venit, - zilele viitoare!... După un timp, când aproape că și uitasem de carte, vânzătoarea mă cheamă triumfătoare și mi-o arată: nici nu-i așa de scumpă: patru mii de lei mai puțin de 100... Din tot Talmudul, știu pe dinafară de la Belulică Zilber, prietenul meu de pe vremuri, parepatetician de forță, înțelepciunea sub forma ei de poruncă
Talmudul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13474_a_14799]
-
prezenta evenimentele trecutului erau o creație a comunismului. Etapa formării mele a concis cu ecloziunea național-bolșevismului, cu goana disperată după priorități și întâietăți românești. Din zorii Antichității, până la nașterea la Scornicești a lui Ceaușescu trebuia să avem o istorie permanent triumfătoare, acut expresivă și violent curajoasă, alcătuită din figuri una și una - un fel de sfinți ce nu ezitau să ia în mână spada pentru a apăra brazda strămoșească... Ulterior, am constatat că istoriografia și ideologia comunistă nu inventaseră nimic. Stilul
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
mai fost loc și pentru comunism, pentru nici un comunism. Efigia un timp fantomatică înviase, brusc și contondent, pentru a-și confirma mitul. Nu mai avea decât să curețe terenul și să încheie socotelile - ceea ce a și făcut. S-a instalat triumfător, împlinind visele, și ele destrămate mult timp, ale celor ce o așteptaseră cu o speranță abia mai licărind, dar refuzând să se stingă. La ora actuală, ca de altfel mai întotdeauna de-a lungul ultimului sfert de veac, critica anticomunistă
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
critice în constatarea ei? Riscul echivalează cu o eroare de perspectivă; iar eroarea ar fi să considerăm că asta este tot. Că e suficient să traversezi spațiul aparițiilor editoriale recente, pentru a fi conectat la literatură și la mersul ei triumfător înainte. Că lista de autori semnificativi se reduce la lista de new entries oferită mai sus. Că literatura română începe la 1990; și că scriitor român valoros ești numai de la 40 de ani în jos. Or, libertatea creativă și critică
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
aici un elogiu al superficiilor, al banalității eliberatoare, al bucuriei de a trăi dincolo de orice plan cincinal. Sătucul meu este de fapt vechiul sat cehesc, pe care nici tradițiile, nici ideologia nu-l constrâng să fie o marcă a colectivizării triumfătoare. Această antifrază ironică este mai puțin vizibilă decât într-o altă capodoperă cinematografică, Ciocârliile pe sârmă (Skrivanci na niti), după un scenariu de Bohumil Hrabal, film interzis la apariție, putând fi vizionat abia în 1990. Sătucul meu se apropie întrucâtva
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
ambasadorului american din Moscova, Averell Harriman, venit, special, la București pentru a convorbi cu opoziția democrată din toamna lui 1946, aveau un singur scop: să creeze o zonă de liniște relativă în Europa de Est pentru ca, în S.U.A., Truman să poată cîștiga, triumfător alegerile. Atît și nimic mai mult și N. Carandino regretă mult, gîndind la asta la închisoare că s-a lăsat înșelat de promisiunile ademenitoare ale lui Harriman. Dacă nu ar fi fost timp de doi-trei ani această politică occidentală duplicitară
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
Mircea Mihăieș De-o bună bucată de vreme, demagogii "integraționismului" României în U.E., N.A.T.O. și alte structuri ce amintesc de morcovul lui Buridan agită argumentul demografic: cu o îngâmfare stupidă, ei invocă triumfător o chichiță forte: "Europa trebuie să țină seama de noi, doar suntem țara cea mai mare din zonă!" Sigur că prin comparație cu stătulețele care au ajuns Cehia, Slovacia, Croația, Slovenia și chiar Serbia părem un colos! Numai că suntem
"Mondo cane" cu epoleți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16623_a_17948]
-
înalte, având la ușa din față cele trei trepte de marmură albă obligatorii, conform tradiției din Baltimore. Un tramvai trece scârțâind pe șine. De-am ajunge mai repede! Sclipirea acestei lumini nemiloase, zgomotul ăsta strident care pare însuși țipătul căldurii triumfătoare, totul îmi este ostil și tânjesc după umbrarele romantice care mă așteaptă. Automobilul se oprește brusc: „Coboară, am ajuns.” Cobor - și nu înțeleg nimic. Abia dacă mă uit la biserica de cărămizi în fața căreia ne aflăm. N-ar fi urâtă
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
Și totuși, biroul în care ne-a introdus o restituia acestui decor atât de special pe care știuse să și-l creeze, care era ca o mică patrie în care ea se simțea bine și în care Europa se proclama triumfătoare pe pereții decorați cu pânze de Picasso. Nu o mai văzusem de câțiva ani. Cred că ceea ce m-a frapat în primul rând la ea a fost noblețea și frumusețea chipului ei; o mare forță spirituală părea să-i fi
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
rupă inimi, te asigur. Femeile o să-l iubească. Îl înfățișez ca pe un șmecher fără pereche, descurcăreț, înțelepciunea pământului, dansator de-i sfârâie călcâiele, viteaz. - Foarte viteaz, repetă Pantelis Prevelakis. Ascultând toată discuția, Zorbas, mustăcea încântat, aruncă tuturor o privire triumfătoare, se ridică și intră în casă. Când se-ntoarse cu buzuki, începu să îngâne un cântec: Fost-am șmecher cu vână de aristocrat iar acu devenii dascăl ca înțeleptul Socrat... Voiam să fie Heracle când întâi te văzui ca Hydrei
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
nu doar supratema, dar și infrastructura completă a literaturii pe care o pro-duce. Nu e vorba de algoritmul mecanicist al autore-ferinței, ci de, mai degrabă, imanență, manifestată pe spații mici. Egotismul nu se înstrăinează nici o clipă pentru a reveni apoi, triumfător, la sine, ci rămâne, relaxat, în sistemul în care i-a dat formă. Legăturile cu exteriorul sunt, în realitate, simple legații diplomatice. Spre netă deosebire de Iulian Ciocan, cel din Înainte să moară Brejnev, Crudu nu investighează căderea comunismului în
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
la 30 octombrie 1697. Tratatul a restituit ducatele de Lorena și Bar Casei de Lorena, în conformitate cu speranțele mamei lui Leopold; ea a murit patru zile mai târziu la Viena. La 17 august 1698, Ducele Lepold și-a făcut o intrare triumfătoare în capitala sa Nancy. El a reconstruit și repopulat ducatul său afectat de război, încurajând imigrarea. La sfârșitul domniei sale ducatul era sigur și prosper. În politica externă, Leopold a încercat să continue relații bune cu Franța pentru a potoli setea
Leopold, Duce de Lorena () [Corola-website/Science/322951_a_324280]
-
esteticește în condițiile dogmatismului, prin oscilații derutante de la stânga la dreapta, adoptând sindromul nevrotic al animalului sălbatic în cușca de la grădina zoologică. Agitația e un simptom al dorinței de eliberare. Cronică de familie e rezultatul acestei concepții de realism socialist, triumfător că a scăpat de proletcultism. Se vede că prozatorul încearcă să iasă dintr-o cușcă din care nu are nici o șansă să iasă. Romanul e interesant și astăzi, cum a fost și în epocă, prin acest dinamism nevrotic al unei
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
ton abia erotic; o numește Lia, și găsește comparații pentru frumusețea ei nu la nimfe, ci în perfecțiunile vegetale - strugurii, coaja albă de mesteacăn, și mai ales, înainte de toate, la Aristotel! Coborând din înălțimile unde cântă ciocârlia - manifestare a verii triumfătoare -, poetul îi acordă Liei perfecțiunea micilor zeități câmpenești; ea este: Pură ca entelehia / din sămânță și din muguri. Să ne reamintim că entelehia reprezintă, la Aristotel, starea de perfectă împlinire a ființei... Farmecul adolescentei e privit ca element constitutiv al
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
această metatranzitivitate se instituie dacă nu ca o formă de consens, măcar ca o linie de demarcație transparentă și permeabilă. Pe teren românesc în schimb, concilierea dintre poetici atât de divergente e un câștig periculos. Tulbură apele netede ale lirismului triumfător în '60, clatină cazematele ancorate în real pe care și le-au edificat optzeciștii, acordă nesperate privilegii unor direcții marginale ale unor figuri dominante (să ne gândim numai la dimensiunea politică a poeziei lui Mircea Ivănescu sau la profunzimile ivite
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
consistente și constitutive de lume capitalistă, care formează țesutul romanului și chiar coloana lui vertebrală, le percepeam înainte mai mult ca aspecte ficționale, cu o funcție pitoresc-epică: accidente în lumea solară a cărții, episoade neplăcute, dar, cumva, la marginile moromețianismului triumfător. Or, lucrurile stau exact pe dos și abia epoca nouă, postrevoluționară și, orișicât, capitalistă ne îngăduie să înțelegem realmente figura și măreția lui Moromete. Aceasta din urmă apare nu din autopropulsarea personajului într-un empireu al liniștii suprafirești, din survolul
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
Mircea Eliade, Geo Bogza etc. Las^ că drăcosul Bogza nu s-a mărginit a scrie flamboaiantul său Jurnal de sex, ci a scos și o revistă avînd ca titlu numele popular al organului viril pe care i-a trimis-o triumfător austerului N. Iorga. îmi aduc aminte că autorul Cărții Oltului a rămas satisfăcut cînd i-am declarat, cu prilejul unui colocviu literar, că e cel mai... huliganic autor al literelor românești. Incontestabil, sexualitatea ca și, în genere, fenomenele fundamentale ale
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]