844 matches
-
și să-l asculți. Degetele lui Helen erau reci și pline de nisip, dar palma și vîrfurile erau moi și supuse. Kay le apăsă mai tare, apoi le dădu drumul. — Uite c-a venit doctorul, zise ea, auzind scîndurile care trosneau. A propos, chestia aia că-i mai ușor afară, e un secret, adăugă ea Încet. Doctorița era o femeie alertă și frumoasă, de vreo patruzeci și cinci de ani, Îmbrăcată Într-o salopetă de stambă și pe cap avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pierde acele treisprezece minute petrecute pe autobuz cu Emily verficându-i ortografia, pălăvrăgind, ținându-ne de mână. Agenții dubli mint ca să-și câștige existența. 15.12: Întreaga familie, Donald, Barbara, restul adulților și nepoții corespunzători, se plimbă pe pajiștea Înghețată care trosnește sub picioare, croindu-și drum printre vaci Holstein. Gerul năprasnic a transformat balegile de vacă În mileuri mici, rotunde. Copiii sar pe ele făcând să iasă lichidul verde, scârbos, dinăuntru. Cerul e ca o cârpă de vase: nori amenințători străpunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cunoscută: cu cât disperarea și jena mamei sunt mai mari, cu atât mai tare e volumul. Și fără să mă uit În jur, pot să evaluez precis efectul pe care urletul mecanic Îl are asupra tovarășilor mei de călătorie. Cabina trosnește Încărcată static cu ostilitate: bărbați care vor să lucreze, bărbați care vor să se odihnească, femei care vor poate să-și savureze ultimele ore de libertate și nu vor să li se reamintească ce le așteaptă acasă, femei care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
după duș. Cu ochelarii săi de soare Închiși la culoare, aducea cu un tînăr actor aflat În „perioada James Dean“ a carierei, mestecînd În colțul gurii În vreme ce cugeta asupra următorului său rol. În spate, armonica zdrelită a capotei fîlfîia și trosnea În vînt. Am lăsat cîteva mașini să treacă și am pornit pe urmele lui către Plaza Iglesias. Porsche-ul se opri la stop, Împletindu-și zăngănitul tobei de eșapament cu zgomotele scuterelor și cele ale taxiurilor cu motoare diesel. Cu parasolarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
continua să murmure: „Nu se poate! Nu mai sunt Clara Martin, sunt doamna Ionescu. Clara Martin a murit!“ Dintr-odată, stropi rotunzi, mari și grei se năpustiră asupra ei. Ploaia cădea cu o violență înfricoșătoare. Copacii gemeau îndoiți de furtună, trosnind îndurerați din rărunchi. Fulgere iuți se aprindeau pe cer în zigzaguri și tunetele păreau să spargă cerul jos, chiar deasupra capului ei. Clara se uită în jur, tulburată. Fără ochelari, vedea totul în cețoșat. Dar nu întinse mâna să i
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Asta până când, președintele colectivei, care se îmbătase, între timp( "s-a făcut, cum ți-e holțul!", interpretase Iuga), încetă să mai țină ședințe inutile în care urla, fără motiv, la oameni. Atunci, ciocănelele ornicului vechi din turnul înalt al bisericii trosniră răsunător în bronzuri, cântând a primăvară. O chemare de demult vibră în străvezii văzduhuri, plugurile toate începură să scurme negru de-a curmezișul pantelor ușoare și Lanz-Buldogul secundă boii porumbi, într-un du-te-vino tacticos, până în buza Baisei și înapoi. Beșica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În biroul său de acasă, zile la rând, cu pipa stinsă între dinți, jucându-i absent, între degete, arabul de argint cu turban, de pe capacul lulelei, dormita lângă șemineul cu horn înalt, clădit din piatră în care din cauza zilelor ploioase trosneau, arzând permanent, despicături mari de arțar canadian. Prin repetiție continuă, acest tabiet neobișnuit se converti în cotidiană cutumă: la ore din cele mai matinale, Profesorul se așeza în aceeași poziție favorită, cu spatele la biblioteca înțesată de cărți, ca și cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-se lângă șemineu, Fernanda cu soțul ei, inginerul feroviar... De asemenea, o tânără hippy, adusă de îndepărtatul tău nepot. Ei! și directorul de la colegiu... Profesorul o fixă cu gândul aiurea peste lentilele rotunde ale ochelarilor. Întoarse privirea către focul ce trosnea în șemineu și murmură: Nu totdeauna magistrul are la dispoziție discipoli pe sprânceană... Pe urmă o anunță pe doamna: Ma biche, voi veni în salon să relatez celor ce sunt aici, la noi, rodul unei întregi aventuri a cunoașterii!... Albert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
iau mai multe precauții decât atunci când povestesc despre sex. Dickens, de exemplu, după ce-și chinuie personajele prin tot felul de internate și orfelinate, le recompensează cu totul și cu totul modest. Doar Dostoievski, În Idiotul, are curaj să-și trosnească personajul cu o moștenire importantă, atunci când toată lumea se așteaptă mai puțin. M-am poticnit eseistic mai sus doar pentru a introduce descrierea unei alte provocări la creativitate propuse de Celebrul animal. Propunerea a fost, mi se pare, a lui Florin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Împing cu umărul, reușesc să intru. Cu prea mult elan Însă, fiindcă mă rostogolesc până la masa din celălalt capăt al bucătăriei. Alunec și cad pe pardoseală. Puștiul apucă să Învârtă cheia În ușă, ia un sucitor de pe bufet și mă trosnește cu el În cap. Nu prea tare, am reușit să mă feresc cât de cât, dar tot mă răstoarnă cu fața la podea. Când mă Întorc, Îl văd pe puști călare pe pieptul meu, cu sucitorul În mână ridicat spre tavan. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
condamnați să se vâneze în continuare ca niște animale. Se furișează atent pe lângă ziduri până în apropierea casei unde localizase lunetistul. Oboseala este uitată, rămâne instinctul vânătorului. Nu se grăbește, orice greșeală poate să-i fie fatală. Sub pașii precauți, zăpada trosnește scurt, tainic. Pătrunde în curte printr-o spărtură a gardului. Aici, numeroase scobituri, tranșee, grămezi de cărămizi sparte și moloz. Din vârful unui copac pipernicit și scheletic vine croncănitul funebru al unei ciori. Darie se oprește un moment ca să scruteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dintre autocisterne. Urmează alta, asurzitoare, apoi încă una ce dă senzația eruperii unui vulcan. Un tunet înspăimântător se ridică spre bolta cerului ca apoi să se prăbușească peste toți cei din defileu, plesnindu-i cu unda sa de șoc. Copacii trosnesc, rupți ca de trăsnet. Valuri de benzină incendiată inundă drumul, carbonizând pe nenorociții prinși în această mare de foc. Mitralierele toacă mărunt întreg sectorul, desăvârșind măcelul. În sfârșit, la fel de brusc precum începuse, atacul se sfârșește. Din ascunzătorile lor, partizanii ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
reușit. Frontul dușman este dat peste cap. De pe platou, coloane de foc se înalță spre cer în timp ce rotocoale răzlețe de fum negru se adună și se risipesc în bătaia bezmetică a vântului. Ard cu vâlvătăi cazematele scunde din beton, copacii trosnesc în flăcări. Marius dă ordin oamenilor să caute trupurile căpitanului și a lui Felix. Novăceanu nu este găsit nicăieri. Plutonierul Caraiman are șira spinării ferfeniță. Undeva în lungul cărării soldații sapă în pământul tare o groapă lată, cât mai adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
câțiva metri de hăul abrupt. Un foc plăpând încălzește ușor aerul glacial dinăuntru. Ajunsă în culmea dezlănțuirii, furtuna urlă cu toata furia. Șuieratul vântului printre brazi pare respirația unui dragon înfuriat. Lovită cu sălbăticie, mica construcție de beton și lemn trosnește din toate încheieturile încât pare că acuși se va frânge iar bucățile vor fi luate pe sus și aruncate în prăpastie. Istovit de luptă, în scurt timp, neașteptat, Marius se simte cuprins de moleșeala plăcută a somnului. Ațipește, fără alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
simple cerințe biologice. Așezat lângă el, Nicky trage dintr-o țigară cu o totală lipsă de entuziasm. Eforturile ultimelor zile sunt evidente, fața lui încremenită are ceva din culoarea cenușie a stâncilor peste care tocmai trecuseră. Coaja tare a omătului trosnește surd, sub pașii grăbiți ai lui Bocioagă, transmisionistul. Dom' locotenent, 'trăiți! Vă cheamă dom' colonel Pietrosu. Așezat pe vine lângă mica stație de emisie-recepție, Marius își potrivește casca de ascultare, apoi lipește buzele de microfon. Pelerinul către Stareț, recepție! Conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trei, eu, Matilda și el, protagoniști ai unei tragedii, trebuie să murim... Acum însă nu avui decât o tresărire buimăcită, străin, cum mă simțeam, părăsind-o pe Matilda.) Se ridică imediat și dispăru la vale în fugă, făcând să-i trosnească sub pași crăcile uscate... "Ce e cu el?" o întrebai pe Matilda. Îmi stăruia în auz urletul, ceva de coșmar, urlet de câine, dar și de berbec care îți apare în vis și behăie la tine apropiat, insistent, în față
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
erau orele patru. Începui să mă plimb. Celula n-avea pat, ci doar această masă de un roșu murdar, pe care mă întinsesem cu paltonul pe mine. Mi-l scosei, mi-era cald, aruncai și căciula. Mă întinsei iar, îmi trosniră oasele. Da, oasele trosnesc, ele nu știu nimic, fac parte dintr-un întreg, căruia i se supun. Tot astfel și noi, spunea Pascal, facem parte dintr-un întreg mai mare și vrem totuși să ne credem unici... acțiune smintită, asemănătoare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să mă plimb. Celula n-avea pat, ci doar această masă de un roșu murdar, pe care mă întinsesem cu paltonul pe mine. Mi-l scosei, mi-era cald, aruncai și căciula. Mă întinsei iar, îmi trosniră oasele. Da, oasele trosnesc, ele nu știu nimic, fac parte dintr-un întreg, căruia i se supun. Tot astfel și noi, spunea Pascal, facem parte dintr-un întreg mai mare și vrem totuși să ne credem unici... acțiune smintită, asemănătoare aceleia, să zicem, a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
drumul la călușei." Aha! Deci ăsta era mesajul! "Bine, tată, mergem", și mă ridicai și lăsai revista pe bancă. Erau amestecați cu trăsuri cu patru locuri, iar ceva mai încolo scaune sburătoare, învîrtite de un motor vechi care pufăia și trosnea parcă ar fi tăiat lemne. Numai călușeii, ca pe vremuri, erau puși în mișcare de un cal, care alerga și el pe lângă cei din lemn, dând foarte des din cap și sfornăind vesel, ca și când și-ar fi dat seama că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu e vorba de ostrețe! Se lăsă o tăcere, dar Matilda nu reuși să-și materializeze gândirea. Tot despre ostrețe era vorba!... "Hă, hă, hă... făcu marele Vasile. Și iar, hă, hă, hă..." Mă întorsei acasă reconfortat. Zăpada înghețase și trosnea sub picioare. O lună de o albeață halucinantă lumina dinspre dealuri străzile orașului tăcut. Aerul rece și proaspăt mă îmbăta ca de o bucurie rară și secretă, iar eu știam ce e: deliciul vicios al singurătății! Aveam să ajung în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pași de-un mic univers canibalic, fragil ca Bosforul lui Bolintineanu. La capătul celor două ore de chin, venea lovitura de grație. Îi țineam în pauză, liniștit, meticulos, insensibil la rumoarea plină de speranță a trupurilor. Brațele se desfăceau, degetele trosneau, picioarele începeau întâi să se întindă, apoi să tropotească vioi pe parchet. Un suflu divin pompa mișcare în grădina de zarzavaturi. Revolta era sugrumată din fașă. Vorbeam fără oprire, nesimțit, cu vocea din ce în ce mai tare. Minutele treceau, le povesteam aproape orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui 1976: pedalam în gol, ca Bidileanu, cu pantalonii trei sferturi suflecați deasupra genunchilor, fără să avansez vreun metru. Clădirile se despicau, tencuiala cădea, zidurile zburau în cuburi de praf, lovite de bile uriașe de fontă, în timp ce acoperișurile de țiglă trosneau sub brațul macaralelor. Maidanele cu zgură și iarbă se trezeau adâncite de cupe și lame dințate, copacii secționați, grădinile tasate, apoi răsturnate ca niște ogoare aburinde. Era ca și cum un nebun se apucase să șteargă tot verdele și cărămiziul din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la ce mă refer. De două ori pe săptămână, profesorul de română își îndopa elevii tocilari cu tone de comentarii scrise pe-un caiet studențesc, iar ei notau de zor, cu fețele înmiresmate și urechile pâlnie. Nu lucram singur. Clasele trosneau de amatori, dornici să ia cu asalt lumea științei și-a învățăturii. Matematica făcea cu Ștefănescu, engleza cu Focșeneanu („Foxy“ - o doamnă), filosofia cu „50 Cent“ (un super-profesor; porecla nu-i venea dinspre rapper-ul american, ci de la înălțimea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
despletit, celelalte trei îl purtau strâns în coadă. Șuvițele fâlfâiau în vânt, blonde, roșii sau vopsite în două culori. Era o combinație reușită, de Charlie’s Angels și Nistru Chișinău. Când urcau sau coborau din bloc, parcă aveau montate potcoave: trosneau și clămpăneau pe scară niște zgomote imposibil de confundat, le-auzeai din dormitor, din orice cameră de fapt. Vara, saboții troncăneau frenetic, ca pe hipodrom. Când nu răpăiau saboții, bubuia ușa blocului sau cea de la apartament, trântite puternic, eficient, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se vor intersecta la patru mii de metri unul deasupra celuilalt. Volumul de cer, metal, pahare de citronadă și urlete se va comprima într-un cub luminos. Habar n-aveți cum e. Eu, da. Desfac centura și mă ridic. Îmi trosnesc degetele; neoprenul din articulații e moale și nu face nici un zgomot. Țin mâinile afară, la vedere. O combinație de stimuli și ace biocibernetice rezolvă treaba în locul lor. Bacteria digitală se-mprăștie. Trece prin fuselaj, urcă. Direct la sistemele hidraulice. Închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]