852 matches
-
nu încă. Începură să-l caute împreună pe Nobunaga - sau, mai bine zis, să se întreacă în a-l găsi. Curând se despărțiră, croindu-și drum prin fum. Focul prea să se fi răspândit până sub acoperiș și interiorul templului trosnea. Chiar și părțile din piele și metal ale armurilor frigeau la atingere. Într-o clipă, singurele forme omenești care se mai vedeau nu mai fură decât fie cadavre, fie războinicii din clanul Akechi, și până și câțiva dintre aceștia fugiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și la dreapta sa se aflau alte două persoane asupra cărora ar merita să insist. La stânga - un individ ceva mai tânăr decât domnul cu față de porc, pipernicit, slăbuț și mereu nemulțumit. Atât de nemulțumit și de ofticat, încât pufnea și trosnea continuu, într-o mișcare ciudată care îl făcea mai-mai să se prăbușească de pe scaun, deși el ar fi vrut din toată inima să șadă. Era îmbrăcat nici mai mult, nici mai puțin decât în pijama. Ochelarii îi săltau de pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de-a lungul pistei cu obstacole, după un timp, nea Gică l-a lăsat pe ofițer, a venit la noi și ne-a pus să facem sărituri pe loc, la un moment dat Janika nu fusese destul de rapid, l-a trosnit cu bastonul peste picioare, Janika a căzut, s-a lovit, sângele i-a țâșnit pe nas, dar nea Gică nu l-a lăsat să se oprească, l-a obligat să sară în continuare. Soldații nu plecaseră de-acolo, ofițerul stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu genunchiul mingea drept în stomacul lui Janika, acesta s-a chircit, iar când mingea a ricoșat, nea Gică a vrut să mai dea o dată cu genunchiu-n ea, dar în loc de minge a nimerit fața lui Janika, și atunci am auzit cum trosnește ceva, în timp ce Janika se izbea de cuier, alunecând apoi, încet, pe jos, și atunci nea Gică s-a aplecat, a ridicat mingea, iar când s-a uitat la mine, am văzut că era stacojiu la față iar fața-i era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am ajuns la postul de observație și am luat-o pe scară în sus. Scara nici măcar nu era una adevărată, era doar o prăjină cu niște stinghii orizontale bătute-n cuie, cum mă cățăram, se clătina destul de tare, iar stinghiile trosneau, trebuia să mă țin cu putere fiindcă n-aveam poftă să cad, și atunci, în timp ce mă cățăram, m-am uitat în sus, și printre scândurile podelei de la postul de observație am văzut că acolo sus e cineva, era Remus Frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
n-a zis nimic, a apucat numai mânerul cuțitului, l-a scos din scândură și a început să mi-l joace printre degete, auzeam cum lama se înfige în lemn, pocnind, iar când Remus o scotea, de fiecare dată scândura trosnea, pocnet-trosnet, pocnet-trosnet, m-am uitat la mâinile mele, așa, răsfirate, degetele-mi păreau foarte subțiri, însă eu mă gândeam că totuși nu-s destul de subțiri fiindcă, mai devreme sau mai târziu, Remus tot o să nimerească vreunul, simțeam cum pe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-mi era clar că n-o să reușesc, am văzut pe cineva zvârcolindu-se prin fum și deodată m-am gândit oare pe unde-or fi Puiu și șoricelul pe care voiam să-l scalpăm, ajunsesem foarte aproape de flăcări, auzeam cum trosnesc spicele arzând, suna exact ca răpăitul mitralierelor din filme, știam c-o să cad și-o să arunc mingea direct în foc, și atunci am auzit cum Romulus Frunză îmi urlă numele, urla că acum mi-a sosit ceasul morții, înaintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cineva, ce treabă-i asta că nu-i răspunde nimeni deși se-aude o respirație la celălalt capăt, ce se-ntâmplă, să-i răspundă odată, ori nu mai recunosc vocea propriei nurori, vorbea tot mai tare, am auzit măsuța telefonului trosnind când mama a lovit-o cu genunchiul, și știam că-și face griji pentru tata altfel, nici în ruptul capului nu i-ar fi sunat pe bunici, ei nu stăteau cu ea de vorbă, mai ales de când l-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
luat pe tata, pentru c-o făceau pe mama vinovată de toate, spuneau că din proprie inițiativă tata niciodată n-ar fi semnat acea petiție și că ea l-a instigat, și atunci mama a tăcut, nici măsuța nu mai trosnea, iar când a început să vorbească din nou, vorbea în șoaptă, dar tăios și inexpresiv, întocmai ca atunci când se-nfuria, și a spus că și ea ar putea să se simtă jignită, iar tovarășul secretar ar face mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
era o piesă cu defect, un rebut, partea de sus era turtită, am crezut că n-o să se vadă pe sub armură, însă în halul în care arăta, nici eu nu-l puteam folosi la nimic, între timp, afară, măsuța a trosnit din nou, cred că mama iarăși se sprijinise de ea, și am auzit-o spunând să n-o mintă bunicul tocmai pe ea, că știe ea foarte bine că mai are relații, destulă vreme fusese secretar de partid ca unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și atunci a aruncat-o spre baracă, strigând că lumea întreagă ar trebui incendiată, toată lumea asta de căcat, să ardă până la capăt, și atunci flăcările, de-a lungul dârelor de spirt, au cuprins baraca, au mușcat din lemnărie, totul ardea, trosnind, cu vâlvătaie galbenă, caporalul era tot acolo, la pământ, și-a întins mâna, cu chiu cu vai a scos de sub roata barăcii icul care-o ținea în loc, și atunci baraca-n flăcări s-a zguduit și a luat-o domol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
streșinilor și pervazelor, al contraforturilor și luminatoarelor de la mansarde, pe acest artist al dezastrului infinit. Se avântă și se cațără printre arabescurile gotice ale scărilor de incendiu, prin conductele de evacuare și printre antenele de televizor, în vreme ce sub el Broadway-ul trosnește în aburii de stiren ai miezului de noapte, fără ca în povestea asta să fie implicați banii. Pentru el nu există bani. Acum, tu m-ai mai văzut prin New York și mai înainte și știi cam ce fac eu când sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acum despăducheat în Insula Fericirii. Impulsionat de călătorie și de acest transfer, boala pe care am numit-o acufenă a continuat să sape adânc și disperat în colțurile capului meu. În ambele urechi fluierau și gemeau motoare cu reacție și trosnea flămând focul subteran. Țineam paharul cu noua mea băutură pe frunte pentru a-mi calma pulsarea, sărmana mea frunte - pahar de plastic, gheață de plastic, o băutură bună. Da, asta e ce numesc eu un trai bun. A doua spălare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se zvârcolește cuprinsă de chinuri blestemate, topită de timpul care trece. Sunt anumiți copii care pot muri de bătrânețe la o vârstă fragedă. Lipsiți de zinc și fier, de magneziu sau bauxită, până și stoicii cei mai adevărați încep să trosnească și să fâsâie. Dușmanii trupului meu sunt o întreagă armată și mult mai răi decât păcatele mele. Sunt organizați. Finanțele sunt pe mâna lor (cine îi finanțează?). au infanterie, spioni și lunetiști, luptători de stradă, câmpuri minate, arme chimice, sisteme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șuierător. Puștiul s-a încordat și mai mult, dar ajunsese și el la capătul încordării. Mai încordat de atât nu se putea. Și în timp ce ochii îi alergau spre ușă, mi-am spus ia mai dă-l dracu și i-am trosnit un pumn greu în falcă. Timp de zece secunde, care mi s-au părut un vis, nu s-a întâmplat nimic. Se holba la mine, dezolat, nevenindu-i să creadă. Rahat! Mi-am spus: nu mai am putere deloc. faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În picioare. Cu mâinile răsucite la spate și cătușele prinse de ele. Neîndrăznind nici măcar să clipească ori să respire. Acum, cătușele nu se mai vedeau. Mâinile i se mișcau libere. Se prezenta degajat. Se întinse în scaun, făcându-l să trosnească, și ne privi cu un aer superior. Ca stând să chicotească pe seama noastră. Părea că situația îl amuza. Dar mai ales noi, figurile noastre, faptul că ne aflam aici. Am avut impresia că se pregătea să ne ia în bășcălie
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
prin bun gust. Pereții ca și tavanul erau îmbrăcați în esență de lemn tare, închis la culoare ce îți induceau o stare de relaxare, dublată de lumina difuză ce filtra semiobscuritatea camerei. Își mută privirile la șemineul în care ardeau, trosnind și șuierând, trei butuci uscați aruncând din când în când o puzderie de scântei ce se stingeau undeva deasupra, în lungul hornului. Atmosfera din alte timpuri era întregită de mobila de epocă - nu-și dădea seama însă cât de veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
bătrână, arătându-i o frescă perete. Se uită și văzu mâna întinsă a unei femei cu chipul acoperit de un văl, care arunca o șuviță de păr într-un vas cu jăratic. — Știi ce înseamnă? — Nu, răspunse el. — Știi cum trosnește părul dacă îl arzi? — Nu, n-am văzut niciodată. — Arde, râse bătrâna sclavă, așa cum va arde viața celui căruia i-a fost tăiat pe când dormea. Gajus se uită la frescă de parcă totul ar fi fost un joc, și zâmbi. Bibliotecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de scrieri care nu interesau pe nimeni. Apoi descoperi un volumen foarte vechi, închis într-o apărătoare arhaică din scoarță lustruită. Îl scoase din învelitoare și pe sittybos, eticheta cu titlul, citi, în latină: Libri Pontificum. În pergamentul uscat, care trosnea ușor - și despre care toată lumea vorbea fără să-l fi văzut vreodată -, erau închise binecuvântările, evocările, invocațiile, formulele magice vechi, tainice pe care, de secole, preoții și căpeteniile le recitau pentru a implora victoria, sacrificând victime înaintea bătăliilor. „Divi divaeque
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sedimenteze, aceste clipe, cât mai adânc, și cât mai vindecătoare de sindrom,în întreaga ființă. ’’Drumețul tresare. Trezit, parcă, dintr-un minunat vis; fața i se deschide într-un zâmbet larg, luminos. Își întinde mâinile. Își dezmorțește mușchii și-și trosnește oasele. Rămâne câteva clipe, cu privirea, undeva,în zare, parcă, spre nicăieri. Apoi rostește. Da. Rescriu, această rară filă de jurnal. O rescriu, și originalul îl pun la loc, unde l-am găsit. În capătul acestei crenguțe, de pe iarba verde
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
atroce, o parte din Curte ar fi pe ducă. Din fericire, s a repetat și e foarte strâns, 5-4. Prin urmare se poate trage o concluzie logică, de durere, membrii au discutat aprig și contradictoriu. Au dus lupte grele de trosneau baricadele politice, care-i proptiseră acolo. Pe scurt, am observat și noi chiar și cu ochiul liber cât de mult îi doare de acest popor. Unii care nu au compasiune la durere, spun că decizia luată nu a fost una
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
care șerpuiește cât e șoseaua de lată, închid clapa telefonului. Capitolul 36 În loc de pata de pe tavanul apartamentului meu e o zugrăveală albă. Pe ușă e o înștiințare de la proprietar, prinsă în piuneze. În loc de zgomot e o liniște desăvârșită. Pe covor trosnesc bucățele de plastic, uși sparte și contraforți. Se aude bâzâitul filamentului din fiecare bec. Se aude cum îmi ticăie ceasul. În frigider, laptele s-a acrit. Atâta chin și suferință degeaba. Brânza e umflată și albastră de mucegai. Un hamburger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
risipită în miliarde de bucăți. Și un hangar de avioane zdrobit. Un terminal portuar, făcut praf. Toate nenorocitele alea de ruine și instalații pe care m-am chinuit atâta să le pun cap la cap, toate sunt împrăștiate și-mi trosnesc sub tălpile pantofilor. Ce-a mai rămas din viața mea normală. Deschid radioul cu ceas de lângă pat. Mă întind și strâng laolaltă rămășițele de benzinării, morgi, chioșcuri de fast-food și mănăstiri spaniole. Adun grămadă bucățile însângerate și prăfuite, și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ochi. Cu fața mânjită de chili. Coada, micul palmier negru din creștet, i s-a desfăcut și părul negru, sârmos, îi atârnă peste frunte și obraji. El este mântuit, dar eu nu. Fumul de grăsime se adună deasupra mea, grătarul trosnește și sfârâie; iau cartonașul lui Nash de pe jos. Îl țin deasupra lumânării de pe masă, făcând și mai mult fum, și mă uit cum arde. Se declanșează o sirenă, alarma de fum, atât de tare, că nici nu-mi mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
În vise pietrificate. Liber În frâul libertății am învățat să scriu. Metafora luminii blând s-a zbătut cu ochi temători Și zboară acum ca fluturi prin lanuri largi de grâu. Flacăra apei ne-a stropit pe toți când Umbre misterioase trosnesc prin Crengile copacilor ce ară pământul gol. Visul nepăsării mi s-a oprit printre nori. Privesc în jos Și mă cutremură pustietatea sufletului Înlănțuit de amintiri. Norocul agățat de spațiu zboară peste trecut. Apa s-a-necat. Vine furtuna. Rămânem
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]