7,094 matches
-
și lăsară frumoasele și tinerele fețe sălbatice și vii să se scurgă pe lângă ei. Isaacs voia una blondă și grăsuță, iar Myatt una subțire și brunetă, dar nu era ușor de ales și de cules, pentru că de-a lungul Întregului trotuar estic erau aliniate mașinile celor ce le făceau concurență, iar fetele se aplecau peste ușile deschise râzând și fumând. Pe partea opusă a străzii, un bărbat singur Într-o mașină cu două locuri pândea răbdător. Myatt era iritat de gusturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
claxoane. Josef se aplecă În afară și cercetă strada. Taxiurile rulau În sus și-n jos, cu bagaje și pasageri, dar le ignoră, cum ignoră și pâlpâitul semafoarelor, și clinchetele ce veneau din cafeneaua aflată chiar dedesubt, cercetând cu privirile trotuarul. Treceau puțini oameni, căci era ora când aceștia luau cina, erau la teatru sau la cinema. Nu se zărea nici un polițist. — Anton. — Taci! se oțărî el și trase jaluzelele, pentru a nu fi zărit din una din clădirile de vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mi ceva respectabil. Subțire!“ N-ai văzut niciodată așa ceva... Josef Grünlich Își răsuci mustața groasă și sură și păși Îndrăzneț afară, În stradă, privind Încoace, privind Încolo, de parcă ar fi așteptat un prieten. Nu se vedea nici un polițist și, cum trotuarele fuseseră curățate de zăpadă, nu lăsă nici un fel de urme. Se Întoarse pe călcâie spre stânga, În direcția gării, cu urechile ciulite să prindă un țipăt, dar nu auzi decât claxoanele taximetrelor și foșnetul zăpezii. La capătul străzii, arcada mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
hac. De ce să mă grăbesc să mă furișez În gară ca un pungaș care se străduiește să nu atragă atenția la intrare, ascunzându-se În umbra cabinelor? Avea timp pentru o ceașcă de cafea, așa că alese una din mesele de pe trotuar, la marginea marchizei, cea pe care o văzuse venind spre el când alunecase pe acoperiș. Privi În sus prin zăpada care cădea, un etaj, două etaje, trei etaje, și iată geamul luminat de la studioul lui Herr Kolber - patru etaje, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
privi În jos. Era o monedă de aramă. Curios lucru, se gândi el. Semn de noroc. Dar, aplecându-se s-o ridice, văzu din loc În loc, tot drumul de la cafenea Încoace, monede de aramă și de argint zăcând pe mijlocul trotuarului. Se căută În buzunar și nu dădu decât de o gaură. Sfinte Dumnezeule, se gândi el, să-mi fi căzut Încă de când am ieșit din apartament? Se și văzu stând la capătul unui drum perfect marcat, care ducea, lespede cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi căzut Încă de când am ieșit din apartament? Se și văzu stând la capătul unui drum perfect marcat, care ducea, lespede cu lespede și apoi treaptă cu treaptă, la ușa studioului lui Herr Kolber. Începu să refacă rapid drumul pe trotuar, ridicând monedele și Îndesându-le În buzunarul pelerinei, dar nici nu ajunse la cafenea când sticla unui geam se sparse undeva sus, deasupra capului său, și vocea unei femei țipă iar și iar „Zu Hülfe! Zu Hülfe!“ Un chelner ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Trezește-te, dobitocule. E verde. Cât ai clipi, în timp ce stau cu ochii ațintiți în spinarea tipului în haină de piele, blestemul mi se-nvârte-n cap. Și, traversând strada, tipul în haină neagră ridică piciorul ca să pășească peste bordura de pe trotuarul celălalt, dar nu reușește. Vârful pantofului se lovește de bordură, în aer; se prăbușește pe caldarâm, izbindu-l cu fruntea. Se aude ca și cum ai scăpa un ou pe pardoseala bucătăriei, dar un ou foarte, foarte mare, plin de sânge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bucătăriei, dar un ou foarte, foarte mare, plin de sânge și de creier. Brațele zac întinse pe lângă corp. Vârfurile pantofilor negri atârnă un pic peste bordură, deasupra rigolei. Pășesc peste el, numărând: 277, 278, 279... La ultima intersecție înainte de redacție, trotuarul este blocat de o baricadă de garduri. Un polițist în uniformă albastră stă de partea cealaltă și dă din cap. — Trebuie să vă întoarceți și să traversați. Trotuarul este închis. Se filmează, zice. Iute ca un junghi, cele opt versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Pășesc peste el, numărând: 277, 278, 279... La ultima intersecție înainte de redacție, trotuarul este blocat de o baricadă de garduri. Un polițist în uniformă albastră stă de partea cealaltă și dă din cap. — Trebuie să vă întoarceți și să traversați. Trotuarul este închis. Se filmează, zice. Iute ca un junghi, cele opt versuri ale cântecului mi se derulează în minte, în timp ce mă zgâiesc la insigna lui. Ochii polițistului se dau peste cap până ce nu li se mai vede decât albul. Mănușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu mai au cum să se deschidă. Pe falezele verzi e un du-te-vino de păsări care mănâncă semințe de iederă și le găinățează peste tot. Un cvartal mai încolo, străzile s-au transformat în niște canioane verzi, cu carosabilul și trotuarele îngropate în verde. Ziarele o numesc „Amenințarea verde“. Echivalentul vegetal al albinelor ucigașe. Infernul iederei. Tăcută și de neoprit. Sfârșitul civilizației derulat cu încetinitorul. Chelnerița zice că, de fiecare dată când autoritățile încep să taie vițele, să le dea foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la pământ și, în timp ce ea smucește mâinile ca să-și țină echilibrul, îi înhață poemul cuprins de flăcări. Descântecul de adormire. Helen cade în genunchi, scăpată din strânsoarea lui; țipă scurt în clipa în care genunchii ei se lovesc de cimentul trotuarului și se rostogolește în rigolă. Încă mai ține cheile strâns în mână. Stridie lovește de coapsă poemul cuprins de flăcări. Îl ține cu ambele mâini; își mișcă ochii dintr-o parte într-alta, citind pagina în timp ce flăcările o mistuie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
roz i-au intrat în ochi. Ciorapii i s-au rupt. Genunchii îi sunt plini de sânge. — Nu-l omorî! strigă Mona. Nu-l omorî, te rog! Nu-l omorî! Stridie se aruncă în genunchi și înhață hârtia arsă de pe trotuar. Și încet, încet ca limba unui ceas, Helen se ridică în picioare. Fața-i este roșie. Nu roșul acela al rubinului de Birmania. Mai degrabă roșul sângelui care-i șiroiește din genunchi. Stridie în genunchi. Helen în picioare, deasupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
principale pâlpâie un semafor intermitent. O vacă neagră își freacă greabănul de stâlpul metalic al unui indicator de stop. O vacă albă paște niște cârciumărese dintr-o jardinieră din fața poștei. O altă vacă e trântită în fața secției de poliție, blocând trotuarul. Miroase a curry și paciuli. Ajutorul de șerif e încălțat în sandale. Ajutorul de șerif, poștașul, chelnerița de la bufet, barmanul de la cârciumă au, cu toții, un punct negru lipit între sprâncene. Un bindi. — Măiculiță, zice dom’ sergent. Tot orașul a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
are impresia că mintea i se tulbură. Soția lui, Aura, e acolo, în viscol. Abia acum începe să-l cuprindă desperarea... *** "Atîtea persoane cunoscute, apropiate mie, acolo, în plin viscol... se gîndește iarăși Mihai, înaintînd cu greu prin zăpada de pe trotuar. Aura, cu zîmbetul ei molcom, dac-aș fi insistat, poate..., dar nu-mi pare rău: am rămas bune cunoștințe -; prietena lui Vlad, nici douăzeci de ani, aproape adolescentă și Lazăr, plecat după afișe, pentru piesa mea..." Înainte de-a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
focul unei arme, apoi ceaunul căzut. "Ia-l și pune de mămăligă" spune în gînd Mihai, începînd să rîdă de unul singur. La intrarea din spate a teatrului, zăpada s-a înălțat peste genunchi. Mihai răzbate cu greu pînă la trotuar, unde s-a format o urmă de la cei ce trec. Un plug mare, cu lama cît jumătate de șosea, vine dinspre gară și curăță partea dreaptă, înălțînd și mai mult zăpada de pe margine, din care vîntul mușcă furios, învăluind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pentru una din rutele circuitului urban și un tractor cu lamă, care curăță porțiunea carosabilă de stratul alb depus de la ultima trecere. Viscolul parcă a mai stat, dar vîntul suflă cu putere, scuturînd pomii, împrăștiind vîrfurile sulurilor de zăpadă. Pe trotuare sînt pîrtii înguste de la puținii trecători. Aura se strecoară cu greu, grăbindu-se, cu pantofii plini de zăpadă, cu picioarele înghețate pînă la genunchi. În fața blocului, de la scară pînă în trotuar, un locatar curăță zăpada cu o lopată din placaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
putere, scuturînd pomii, împrăștiind vîrfurile sulurilor de zăpadă. Pe trotuare sînt pîrtii înguste de la puținii trecători. Aura se strecoară cu greu, grăbindu-se, cu pantofii plini de zăpadă, cu picioarele înghețate pînă la genunchi. În fața blocului, de la scară pînă în trotuar, un locatar curăță zăpada cu o lopată din placaj. Înainte de a intra în lift, ochii ei se aruncă, din obișnuință, spre cutia poștală, în care zărește o hîrtie. Scoate cheile din poșetă, descuie lacătul și ia hîrtia: "Am scăpat cursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
autogară, cînd plecam noi... Iar dacă vine Aura, vine și Radu..." *** "N-am făcut bine spunîndu-i Aurei că mi-a fost dor de ea! își zice Mihai, pășind încet printre elevii zgomotoși, puși pe hîrjoană, scoși de la ore să curețe trotuarele principale ale orașului. Nu!, și-am dres-o frumos întorcînd vorba cu abilitate. Ea și Radu se iubesc foarte mult, au o familie unită; încercarea mea de intruziune a fost un gest urît. Dar, la urma urmei, cred că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
valurile, la intrarea în mare... Lovitura se produce la mijloc, acolo unde, în adolescență, se apăsa de marginea băncii cînd răspundea la orele profesorului acela tînăr și frumos... Vede o clipă cum pămîntul se rotește, aclamat de țipetele mulțimii de pe trotuar, apoi se simte căzînd pe ceva moale, afundîndu-se, privind nedumerită la malurile troianului care se închid asupra ei, ca niște dinți albi, de femeie frumoasă, încleștîndu-se în colțul cearșafului, în timp ce părul blond, pufos și rece o acoperă... Ce naiba or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ieșea val-vârtej pe cealaltă, fugărind un tânăr din categoria alcoolicilor nedoriți. Nu mai ai ce căuta pe-aici! șuieră cotoroanța. Să nu te mai prind, că dacă te mai văd prin cartier, chem poliția, să știi! Mutantul se clătină pe trotuar și o privi cu o mină confuză care, în scurt timp, se transformă într-o expresie de iresponsabilitate brutală. Cealaltă Carol îl luase pe nepregătite și izbutise să-l dea afară. Dar acum își revenise din surpriză și tocmai își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Într-un fel sau altul, Ted Wiggins simțise asta la Carol, starea de excitație accentuată la vederea vagabondului care, în fața Celeilalte Carol, își scosese scula din pantaloni - o chestie dubioasă, lungă și lucioasă ca mânerul unui piolet - și urina pe trotuarul rece, scoțând aburi. Wiggins profită de ocazie. Niciodată n-a fost în stare să precizeze exact motivele pentru care făcuse ce făcuse. E drept că se știa despre el că mai pipăie câte-o femeie, de obicei o menajeră sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îl văzuse luând-o pe aleea dintre două case, cea care ducea spre șinele de cale ferată năpădite de buruieni, unde își avea adăpostul o gașcă de vagabonzi. Cam pe la șase fără un sfert, Carol parcă Fordul Fiesta galben pe trotuar, pe o alee dosnică din Melrose Mansions. Era o mașină de închiriat, covorașele de protecție miroseau puternic a cauciuc. Urcase în apartament și se schimbase din nou. Și, cu toate că intenționa să facă asta rapid și mecanic, rămăsese mult timp în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
urechi. Nu simțise frigul când plecase de acasă, dar îl simțea acum. De pe bancheta din spate își luă trusa medicală și haina de tweed, pe care o puse pe el și o încheie. Apoi rămase o bucată de vreme pe trotuar, privind peste drum, la fereastra apartamentului lui Bull, așteptând începutul. — Mai bine ai intra, spuse Bull după ce Alan îi făcuse semn cu mâna de vizavi, venind apoi în spatele șirului de magazine, la intrare. Abia la ușă observase Bull că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
stradă. Băiețelul de doi ani se lipise uimit de peretele de sticlă al unei bănci, în timp ce tatăl său făcea o scenă în fața trecătorilor. — Nu am să accept așa ceva! zbiera psihologul de copii. Nu suport așa ceva! se tânguia el. Împrăștiase pe trotuar conținutul genții cu schimburile copilului și arunca în stânga și-n dreapta cu scutece, șervețele umede, cremă de gălbenele și pungi pentru scutecele folosite, agitându-se ca un derviș urlător. Naomi se bucurase că reușise să se strecoare pe lângă el fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
imaginară. În alte momente, cele de repaos total, picioarele lui ca de gândac se agitau și se depărtau în somn. Astfel, cele două seturi de organe genitale se suprapuneau în cadrul format de coapse. Neonul care lumina noaptea coarnele cerbului de pe trotuarul din fața restaurantului cu același nume fusese stins de mult, iar lumina bej a zorilor se strecura printre perdelele de rețea; Bull se trezi la sunetul telefonului din hol. Înjură și îndepărtă violent pătura ca și cum aceasta ar fi pătruns în apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]