861 matches
-
la lumină după nouăsprezece secole în vechea Apollonia, în Anatolia, iar o treia la Antiohia, în Pisidia. Toate erau foarte deteriorate, dar, confruntându-le, s-a refăcut faimosul text. S-a descoperit însă o diferență importantă. Textul de la Ancyra spune trufaș: post id tempus, dignitate omnibus prestiti, Ădin acea clipă le-am fost superior tuturor prin demnitate. În textul de la Antiohia este schimbat un cuvânt, unul singur: în loc de dignitate apare auctoritate: le-am fost superior tuturor prin autoritate - o hotărâtă enunțare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fost să mă las stăpânit de frumusețea ei Orașul rămase încoronat până la ziuă în doliu În timp ce desenam forma unui bun rămas copacii care se înălțau din spatele gardurilor au reliefat umbre dantelate, întunecate și împietrite. Mi-am predat osemintele îmbătrânite, alții trufașele armuri ale sufletului, un soldat și-a smuls un os să-l așeze ca jertfă în altarul casei. Dintr-o dată niște guri strâmbe strigau nume de mame, de tați, neveste și copii. Orașul rămase încoronat până la ziuă în doliu Adolescență
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
albaștri, pe care Dumnezeu a numit-o Marea Lui Albastră. Era atât de frumoasă încât pe loc tinerele valuri i se închinară și au îmbrăcat-o în rochiță de dantelă albă, croșetată cu fire argintii. Chiar și Soarele, măreț și trufaș, ce trecea întâmplător pe acolo, s-a oprit să contemple această frumusețe și pe dată s-a îndrăgostit. Dumnezeu a zâmbit: Ce-i viclene, te-ai îndrăgostit ? Nu este pentru tine! Cine s-ar fi gândit că bietul Soare avea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe seama șirului de portrete care, de ambele părți, păreau că fac de gardă. Privirile semețe ale strămoșilor Kersaint Îi fixau cu aroganță de pe Înaltele lor cornișe. Pentru a mai destinde atmosfera, Fersen o Întrebă pe Marie ce știa despre acele trufașe personaje. Ea arătă spre una din pînze, portretul În picioare al unui tînăr ofițer cu aer mîndru. O plăcuță de alamă indica datele personajului: Erwan-Marie de Kersaint. 1753-1782. - Se spune despre el că ar fi fost șeful jefuitorilor de corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
singurului mausoleu care ieșea În evidență, cel al familiei de Kersaint. Stilul compozit al monumentului indica rearanjări succesive; cea mai Însemnată data probabil din secolul trecut și conferea ansamblului un stil neogotic pompos. Lucas remarcă, nu fără umor, că acel trufaș memorial se găsea alături de cavoul familiei Le Bihan, din marmură costisitoare, Împovărat de o sumedenie de flori din plastic și de bibelouri amintire. Descifrînd literele aurite ale stelei funerare, descoperi, printre altele, decesul În 1960 a unor copii gemeni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În judecată pentru defăimare, Îl provocă Fersen. Abia aștept să ne Întîlnim la tribunal. Se aplecă spre Arthus. - E suficient să vorbiți ca să pun un polițist de pază la ușa dumneavoastră douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Bătrînul păstră o tăcere trufașă. Lucas dădu din umeri. - Cum doriți. Și părăsi Încăperea. Marie o privi pe Armelle, apoi pe soțul acesteia. - Să sperăm că Îl vom găsi pe Ryan Înainte să vă găsească el. Lucas era așezat În mașina de teren și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
neînsuflețit au avut darul de-a mă întoarce cu greu din somnul morții. În următoarele clipe eram legat fedeleș și închis într-o colivie cu bare de fier, destul de meschină pentru dimensiunile mele. Apoi și-a făcut apariția și prințul; trufaș, aprig, mic la statură, cu trăsăturile dure, dar nu nedelicate, în fapt foarte bărbătești. Totuși, neclădit din acel aluat de distincție și grație din care sunt zămisliți cavalerii. Fata s-a năpustit în brațele lui cu toată furia, lăsând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Fragmentul se referă la travaliul de o noapte al privighetorii cu pieptul înfipt în ghimpele trandafirului. Privighetoarea nu crede în nesăbuința iubirii, ea cântă toată noaptea până la ultima picătură de sânge și urzește în roșu, pe raza lunii, trandafirul cel trufaș. Toată lumea e nemulțumită. E adevărat că textul făcea parte din bibliografie, dar de ce tocmai el, când la școală nu s-a studiat decât "Prințul fericit". Rezultatele la teste au fost miraculoase, în ciuda protestelor și a reclamațiilor la minister făcute deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
simțea precum privighetoarea lui Wilde cu pieptul apăsat în ghimpele trandafirului ce se urzea în roșu în plină iarnă. Un frig îngrozitor, cu frisoane, însoțit de o durere ascuțită o trezește lent din somn. Aprinde lumina, trandafirul cel roșu și trufaș încă stăruie în mintea ei. Abia aștepta să-l sune pe Damiel să-i povestească visul. Un astfel de vis merita a fi tălmăcit. De ce a aprins lumina, nici ea nu prea știa, doar cunoștea exact locul medicamentelor. Privea stăruitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sfârșit. Ridică din umeri cu indiferență. — Ah, felul acela de sectă. Erau așa puternici, iar mai apoi au pierdut Țara Sfântă, prefăcându-se că voiau să-și dea viața pentru Sfântul Mormânt. S-au Îmbogățit și făcând negoț cu maurii. Trufași și obraznici, hrăpăreți ca niște evrei, scandalagii... Nu, Comuna nu le-a permis niciodată să se stabilească În oraș. De altfel, cămătari avem deja destui, Încheie dânsul cu un rânjet. Dante nu se putu abține să nu zâmbească. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Biserica nu e singura care are ochi și urechi. Și poate că mintea mea e mai ascuțită decât credea domnia voastră, șuieră poetul. Ceva se schimbă brusc În atitudinea lui Acquasparta. Chiar și tonul glasului său, devenit dintr-o dată mai puțin trufaș, căpătase o nuanță Împăciuitoare. — Te afli pe un drum cu totul greșit, messer Alighieri. Și nu aș ezita să te las În eroare, dacă din rătăcirea unui cârmuitor al cetății nu s-ar putea naște o pagubă pentru iubita noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
profesor. Nu mă jigniți deloc. Tot așa o văd și eu...! Izbucni În râs, tocmai când dialogul risca să devină patetic, uman, cu doza cuvenită de compasiune și Înțelegere față de cel cocoțat pe suferință ca pe niște picioroange de milog trufaș. Flavius-Tiberius schiță doar un zâmbet. Grațian avea o Întreagă teorie asupra suferinței identitare, pentru care nu nutrea decât dispreț. Iolanda se uita mirată la Petru: Carevasăzică așa arată un cinic. Își propuse să citească mai atentă Caietul cu vise. Flavius-Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
După plecarea străinilor, în jurul arcașului Mai-Baka se adunară câțiva băștinași: bătrânul Agbongbotile, Tatrakpo, care din căpetenie ajunsese rob ca și ceilalți, fericitul Tankoko, cel căruia altădată i se arătau zeii în vis dîndu-i porunci pentru tot neamul daza, și chiar trufașul vrăjitor Tela, care cunoscuse totdeauna toate tainele pentru oamenii de rând și acum întîlnise întîia oară în viață o taină pe care nădăjduia s-o poată cunoaște de la Mai-Baka. Cel dintâi întrebă Tatrakpo. - Mai-Baka, zise el, tu ai aflat unde
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sutașul pierise cu oamenii lui cu tot, însemna că pierise unul care știa taina fugii sclavilor. Chiar de vor fi scăpat câțiva dintre soldați, pe soldați nu-i întreabă nimeni. Stăpânilor le va spune așadar că sutașul acela nesăbuit și trufaș nu l-a ascultat și a luat cu sine sclavii în munte, el știa pentru ce. Și că au pierit acolo cu toții. Sutașul, în această vreme sculîndu-se de pe piatră, privi deznădăjduit spre soldații săi și le porunci să coboare în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iahuben. Auta intră și el în luntre; iar sutașul rămase lângă soldați. Aceștia văzură cu spaimă cum se aprinde ceva deasupra butoiului dintre tufani, și cum tot butoiul cu ciudații oameni din el năvălește în văzduh. În câteva clipe, și trufașul ajutor de sutaș, și soldații trântiră jos tot ce mai aveau la ei și fugiră rupând pământul. După un sfert de ceas luntrea făcu un cerc prin aer și veni lin pe locul neted unde stătuseră soldații. Nu se așeză
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din marginile sărace, Sodoma și Gomorra erau ticsite, îndărătul zidurilor puternice, cu dregători de vază din mai multe țări, preoți iscusiți în stăpânirea mulțimii, mari căpetenii militare, oameni de neam cu bogate pământuri și cu mii de robi și negustori trufași care-și făcuseră averi din drumurile lungi ale corăbiilor repezi. Îl uimise mai cu seamă știrea că și Marele Preot venise din orașul său Zidul Alb, așezîndu-se vremelnic în Sodoma. Deci ținta era bună. Când se întoarse în luntre și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că știi tainele cunoscute numai de el? strigă deodată alt glas. Cel care întreba era un bătrân cu barbă roșcată și ușor căruntă. Ochii lui scăpărau de mânie. După veșminte, părea să fie preot. Spune-ne numele tău de cutezător trufaș, ca să știe cine ești! adăugă el. Bătrânul care zâmbise, acum privea în jurul său trist. Din ochii lui părea că se scurge milă pentru toți cei de față, milă pentru prostia și neștiința lor. Rosti cu glasul său puternic: - Enoh! Lumea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și sclipiri de aur îi căzură vrăjii din soare . Vroia ca apa să fugă. Vroia să-și scoată din mare pletele îmbibate cu apă. Trebuie să fugi cu o viteză cât mai mare, și să prinzi doar sclipiri din noapte. Trufașă era. În trufia ei fugea nemișcată și Luna i se închină aruncând spre ea sclipiri din noapte. Rochia ei neagră, cu guler înalt se târâia de pământ cu o trenă micuță. Și ochii ei luminați îi sticleau fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noapte. Rochia ei neagră, cu guler înalt se târâia de pământ cu o trenă micuță. Și ochii ei luminați îi sticleau fără să se schimbe nimic în nuanța lor de nedescris. Lumea se mira de frumusețea ei intangibilă. Ea era trufașă. Trufașă mai era. A închipui, Et puis A se preschimba Scump Crăiasă Insectă Preafrumoasă Isteț Taci, tu Inventiv Chiar te rog Indesit Prețios Plecat Stânjeni, incomod, a incomoda Petrecere, petrecut Țintă, a țintui Estetic Tace Iubi Taci, tu, din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Rochia ei neagră, cu guler înalt se târâia de pământ cu o trenă micuță. Și ochii ei luminați îi sticleau fără să se schimbe nimic în nuanța lor de nedescris. Lumea se mira de frumusețea ei intangibilă. Ea era trufașă. Trufașă mai era. A închipui, Et puis A se preschimba Scump Crăiasă Insectă Preafrumoasă Isteț Taci, tu Inventiv Chiar te rog Indesit Prețios Plecat Stânjeni, incomod, a incomoda Petrecere, petrecut Țintă, a țintui Estetic Tace Iubi Taci, tu, din gură Stânjeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lustruiesc oasele minorului Miluță Cioroslan, trei ani, călcat cu mașina, îngropat în taină de către aceeași călăuză a ta. Care, eliberată după viol... se reangajează, prin mită, la coloana auto "Cățelu", primește ecusonul 853, se fâțâie prin București precum cel mai trufaș taximetrist... Nu pui la suflet antecedentele lui... Un desăvârșit cunoscător al mediilor prin care te va purta... Cu fiecare învîrtitură de roată, te pune mai aproape de cele 99 de înțelesuri ascunse ale poeziei perfecte. Cu fiecare... zmucitură de volan - citi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Adat buzna până-n mijlocul camerei și și-a pus în evidență, 196 DANIEL BĂNULESCU În Cabinetul-dormitor al Mariei C. Nicolici, beznă să-ți vâri arătătoarele-n ochi. Has-Satan reperă bucile triste, stafidite, de colac dezumflat, ale cucoanei. Alături de ele, dosul trufaș, de statuie obeză, gelatinos de osânză, al lui Genel. Orientîndu-se după despicătura șezutului, îi detectă taximetristului umărul și-l scutură serios de omoplat de două, trei ori. - Puturosule, hai de scoală-te, de te culcă!... Belește ochii, bă! Saltă-te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întîi către gurile Dunării. Plimbîndu-l apoi de-a lungul râurilor, molcome și nepoluate ale Moldovei. Dîndu-i, bineînțeles, brânci sau răsucindu-l pe deasupra Munților Făgăraș, munți ce nu se intimidau și nici nu scăpară ocazia ca, prin vârfurile lor cele mai trufașe, ba chiar să-l și înțepe, săpând mușuroaie ca de cârtiță prin pivnițele ori beciurile vechiului târg dâmbovițean. În doar două rânduri, demonii aceia, capturați de cefe și azvârliți, fură opriți din ciufulirea paginilor Cărții, iar Bucureștiul 403 CEI ȘAPTE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cuiva, atunci proverbul ăla cu „răzbunarea e o mâncare bună când e rece“ sună reconfortant, dar nimic nu se compară cu satisfacția instantanee pe care o ai atunci când îți iei revanșa, indiferent cât de insignifiant ar fi. Julia a pufnit trufașă. — Oamenii ar trebui să se ridice deasupra unor astfel de necesități. Sunetul zgomotos al suflării nasului s-a auzit chiar atunci ridicându-se de sub masa unde Susan se îngropase, în căutarea unei batiste, Susan a ieșit din nou la lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îi revine lui Harvey Nichols... sau Harrods-ului? Nu, alea sunt magazinele mele preferate din Anglia. A, am înțeles. Ei, mă bucur c-am lămurit și problema asta. Și-acum, unde mergem întâi? Conducându-l prin vasta selecție de genți, așezate trufaș pe podiumuri, de parcă ar fi fost niște câștigătoare de medalii olimpice, Julia s-a îndreptat direct către lift. Peste două săptămâni, împlinea treizeci și trei de ani, iar cadoul ei - prematur, ca să se muleze pe programul nebunesc al lui James - fusese călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]