1,978 matches
-
dovedi că era vorba de o ființă omenească. Nikolai se duse către Vulpoi („Plec chiar acum! Să se ducă cu toții dracului!“ șopti o voce în sinea lui), șovăi, scoase o ploscă, se întoarse spre acel cap. Soldatul bău, se înecă, tuși cu o sonoritate deja aproape vie. Nikolai începu să sape, mai întâi cu mâinile, pentru a degaja gâtul, apoi, ajungând la umeri, cu lama unei toporiști. Eliberă spatele, găsind, după cum se aștepta, brațele întoarse la spate și legate cu sârmă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care culegea zmeură îndărătul gardului. Casa din față avea acoperișul spulberat de o explozie și părea nelocuită. Se uită atent la mâinile femeii, ciudat de fine, albe, cu degete pătate de suc mov. Antebrațele îi erau puternice, insuportabile la privit. Tuși ușor, se apropie cu pas nesigur și, sprijinindu-se de gard cu o nepăsare agresivă, întrebă de drumul spre Dolșanka. „Cum ați spus, Dolșanka?“ se miră femeia și dădu din umeri. Se simțea în tonul ei atât curiozitatea măgulită de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
e mai grea decât milităria. Să mergi gol pe ger și cu șuba într-o baie de abur. Să fii prăjit de reflectoare. Să vezi lumina zilei tot atât cât un miner. Să n-ai voie să strănuți sau să tușești. Să te îmbraci și să te dezbraci de zeci de ori într-un spectacol.” Ce ziceți copii, mai dorește cineva să se facă actor? Sunt sigur că da, dacă are har și iubește teatrul. Dragi copii, teatrul este aparent o
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
măsurat febra. ― Data viitoare să-mi aduci un colier. Dar Milton insistă: ― Temperatura corpului tău se schimbă tot timpul, Tess. Poate că nu-ți dai seama, dar așa e. Ești Într-un flux continuu În ceea ce privește temperatura. Să spunem, de exemplu - tuși scurt -, că se Întâmplă să fii la ovulație. Atunci temperatura Îți crește. Șase zecimi de grad, În cazul cel mai probabil. Tatăl meu Îi dădea Înainte, Înfierbântându-se, fără să observe că soția lui se Încrunta: ― Acum, dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îi descalificau. O altă categorie restricționată: „Persoanele condamnate pentru infracțiuni sau abateri care implică turpitudine morală“. Și o subgrupă a acestei categorii: „Relațiile incestuoase“. Îi evitau pe pasagerii care păreau să sufere de trahom, sau de favus. Fugeau de oricine tușea des. Din când În când, ca să se mai liniștească, Lefty scotea certificatul care declara: ELEUTHERIOS STEPHANIDES A FOST VACCINAT ȘI DESPĂDUCHEAT ȘI ESTE DECLARAT CA FIIND DEPARAZITAT AZI, 23 SEPTEMBRIE 1922 DEZINFECȚIA MARITIMĂ PIREU Știutori de carte, căsătoriți cu câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Morrison se lipi de geam. ― Nimeni nu e-n siguranță. ― Trebuie să-mi apăr avutul. ― Da’ viața nu-i avutu’ tău? Morrison ridică din sprâncene ca să indice logica imbatabilă a afirmației sale. Apoi renunță cu totul la expresia superioară și tuși. ― Ascultă, șefu’, dacă tot ești aici, poate mă ajuți și pe mine. Îi Întinse niște mărunțiș. ― Am venit după niște țigări. Bărbia lui Milton se lăsă, scoțându-i În evidență gușa, iar sprâncenele i se ridicară În semn de neîncredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
talentată. Pe scenă, neastâmpărul Obiectului dispărea. Atitudinea i se Îmbunătățea. Și, desigur, mai era simpla ei prezență fizică, lama Însângerată care era, revolta de culoare care atrăgea atenția tuturor. Naiul se opri și terenul de hochei amuți din nou. Oamenii tușiră, pregătindu-se de spectacol. Am aruncat o privire afară de după perdea și am văzut Obiectul pregătindu-se să intre. Stătea chiar În dreptul bolții din mijloc, la cel mult trei metri de mine. N-o mai văzusem atât de serioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un oval perfect și În acel gol, În acea țintă, Rex Își direcționă fuiorul de fum cu miros de mosc. Vedeam coloana năvălind În gura Obiectului. Dispărea În gâtul ei ca apa Înspumată a cascadelor. În cele din urmă ea tuși, iar el se opri. ― Bine țintit. Acum tu mie. Ochii verzi ai Obiectului lăcrimau. Dar luă țigară și și-o vârî Între buze. Se aplecă spre Rex Reese, care-și deschise gura larg. Când terminară, Jerome luă țigara de la sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
M-am aplecat, am Închis ochii, mi-am desfăcut buzele și l-am lăsat pe Jerome să-mi Împuște În gură un jet de fum lung și murdar. Fumul mi-a umplut plămânii, care au Început să mă usture. Am tușit și i-am dat drumul afară. Când am deschis ochii din nou, Rex ținea Obiectul de după umăr. Ea Încerca să se comporte de parcă nimic nu s-ar fi Întâmplat. Rex Își termină berea. Mai deschise două: una pentru el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lua totuși notițe În minte. Îmi Înregistra vocea de tenor. Lua notă de faptul că stăteam pe scaun cu un picior sub mine. Se uita cum Îmi examinez unghiile, Îndoindu-mi degetele În palmă. Era atent la felul În care tușeam, râdeam, mă scărpinam În cap, vorbeam -toate la un loc, toate manifestările externe a ceea ce el numea identitatea mea de gen. Păstra o atitudine calmă, de parcă aș fi venit la clinică pentru nimic mai mult decât o gleznă scrântită. ― Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
numai văr de-al treilea. Și frate. Îmi sări inima din piept. ― Papou era fratele tău? ― Da, scumpete, spuse Desdemona cu o oboseală infinită. De mult de tot. În altă țară. Exact În acel moment se auzi interfonul: ― Callie? Tessie tuși, corectându-se: ― Cal? ― Da. ― Ar trebui să te pregătești. În zece minute vine mașina. ― Eu nu vin. Am făcut o pauză. ― O să stau aici cu yia yia. ― Trebuie să fii acolo, puiule, spuse Tessie. M-am dus până la interfon, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
domnișoara În lila. — O cunoșteați pe domnișoara Lange? Bărbatul rămase nemișcat, cu răsuflarea tăiată, ca și cum s-ar fi sufocat. Și chiar avu o criză de astm. Fața Îi deveni roșie. Scoase o batistă din buzunar, deschise gura și Începu să tușească puternic, aplecat În față. Maigret Își zise că n-ar fi dorit să fie În locul colegului său. De data asta Îi lăsa altuia munca neplăcută. — Vă cer... — Vă rog, nu vă grăbiți... Cu ochii umezi, se strădui zadarnic să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
grăbește să șteargă cu poala suflecată a tunicii firișorul rubiniu ce se scurge printre hârtiile rămase. — Coponius ăsta e înrudit de departe cu Seius Strabo, mormăie printre dinți. — Știu, răspunde acru Augustus. De aceea l-am numit prefect în Iudeea. Tușește iritat. — O decizie prostească din partea mea și o recomandare și mai prostească din partea lui Strabo. În ochii lui sclipește iarăși o luminiță șireată. — S-o fi dat mare Plautius Silvanus și v-o fi amenințat cu Strabo, dar degeaba face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
noroi, este Livia, de asta nu se mai îndoiește. Livia, cu ura ei bolnăvicioasă față de toți cei pe care nu-i poate controla. Năduful din suflet se i revarsă năvalnic asupra lui Trio: — Pe vremea republicii, recompensele erau, măcar, politice... Tușește. — Oamenii uitau de conștiință și deveneau informatori ca să capete statut civic... Își înșurubează un deget în pieptul lui Fulcinius: — Dar voi? Scuipă disprețuitor pe jos. Voi sunteți rușinea Romei! Trio urmărește pierdut stropii de spută care se opresc, parcă îna
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici cu el, nici cu ea? Și totuși, toți patru au un aer comun. Până și amărâta de Asinia... Își trece o mână tremurândă peste chip. Degeaba. Blestemata imagine mongoloidă nu dispare. Mai încearcă o dată. Uf! S-a dus. Toranius tușește ușor ca să-i atragă atenția. Gallus ridică mirat fruntea spre el. Tot aici e? — N-ați plecat încă? hârâie răgușit. Îi cumperi, stăpâne? întreabă tărăgănat vânzătorul. Asinius Gallus face o grimasă acră: — Nu prea știu ce să fac cu ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toți, răspunde Libo repede. Pe toți, în afară de Otaci lius și alți doi. Asinius Gallus înalță din sprâncene a mirare. Scribonius Libo explică: — Tata le-a scris numele în cerc, așa că nu s-a putut cu noaște ordinea eliberării. Se îneacă. Tușește de-i ies ochii din cap. Într-un târziu ros tește întretăiat: — Mi-am dat toată osteneala, zău. Și mama a discutat cu prin cipele, că doar era vorba de voința unui decedat... Răsuflă greoi: — Să o respecți înseamnă decență
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dispreț: — Taică-său e bijutier... E așadar interesat de comerțul cu perle și pietre prețioase din Est, cugetă în tăcere Gallus. Libo bate sacadat cu pumnul în tăblia patului ca să-i atragă atenția: — A ajuns șeful colegiului aurarilor! Se sufocă. Tușește. Scuipă îl lături. Auzi tu! Nu mai sunt destui cetățeni liberi la Roma. E ne voie ca fostul sclav al lui Sempronius Flaccus să conducă una din tre cele mai prestigioase bresle fondate de Numa...! Asinius Gallus îl oprește opărit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și puțin frică să nu stârnească mânia zeiței dacă o părăsesc. Or una dintre preotese pare mai degrabă a fi profesoară. O presimțire neagră îl scutură ca un fior. Ce s-a întâmplat cu a șasea fecioară? Se îneacă și tușește. O pală de vânt a adus fumul de tămâie spre el. De ce trebuie să dureze atâta? se impacientează. Suspină, cuprins de disperare. Și de-abia a început! Orice sacrificiu, celebrat după toate tipicurile tradiției, este incredibil de lung și plictisitor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de fizicul meu pentru a-mi propulsa cariera. În mod cert, redactorul-șef pare să mă aprobe. De fapt, e atât de al naibii de ocupat să-mi studieze picioarele, încât pare să fi și uitat despre ce vroia să îmi vorbească. Tușesc. ― Da, da. Ce spuneam? Își ridică privirea fără tragere de inimă. Doamne, Jemima, spune el după încă o pauză. Îmi pare rău, scumpo, doar că nu-mi vine să cred că ești tu. Zâmbesc binevoitoare, de-acum obișnuită să primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vin în urma lui un lanț, Toți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanți. Vin țânțarii lăutarii, gândăceii, cărăbușii, Iar mireasa viorică i-aștepta-ndărătul ușii. Și pe masa-mpărătească sare-un greer, crainic sprinten, Ridicat în două labe, s-a-nchinat bătând din pinten; El tușește, își încheie haina plină de șireturi: Să iertați, boieri, ca nunta s-o pornim și noi alături". {EminescuOpI 88} STRIGOII I ... că trece aceasta ca fumul de pre pământ. Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat, cu pânză
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lui, unchiul stătea lângă vatră cu piciorul drept bolnav într-o parte și își încălzea mâinile la foc. Alături stătea cuviincios, cu picioarele strânse sub el, fiul cel mare de doisprezece ani al samuraiului. A, Roku! îl strigă unchiul său tușind cu mâna făcută căuș la gură, parcă înecat de fumul din vatră. Când își văzu tatăl, fiul cel mare, Kanzaburō, făcu o plecăciune și fugi la bucătărie, răsuflând ușurat. Fumul se ridica pe lângă cârligul pentru vase și urca spre tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
funingine. Atât în vremea tatălui său, cât și în vremea samuraiului, vatra aceasta afumată fusese loc de sfat pentru multe hotărâri și loc de judecată pentru pricinile sătenilor. — Am fost la Nunozawa și m-am întâlnit cu seniorul Ishida. Bătrânul tuși ușor. Mi-a spus că nu are încă nici un răspuns de la castel pentru pricina cu pământurile din Kurokawa. Tăcut, samuraiul începu să rupă niște surcele stivuite pentru foc. Ascultând trosnetul lor ascuțit, îndura văicărelile obișnuite ale unchiului său. Tăcea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
venerație pentru Papă decât dumneavoastră pentru împărat. În timp ce asculta toate aceste explicații, seniorul Shiraishi închise ochii lovindu-și palma dreaptă cu degetele mâinii stângi. Zăpada de afară adâncea și mai mult liniștea din sala mare, iar înalții oficiali așteptau răbdători, tușind din când în când, hotărârea seniorului Shiraishi. Misionarul savura liniștit tulburarea japonezilor. Acești oficiali care încercaseră să-l joace pe degete erau acum roși de îndoială. Trebuia să profite de șovăiala lor și să scoată și el asul câștigător din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din nou își legă strâns încheieturile mâinilor. Ca să nu cadă în ispită chiar dacă diavolul ar fi încercat să-i aprindă poftele trupești. Câțiva țărani așteptau la intrare să se arate samuraiul. Reprezentau cele trei sate din vale. Răbdători, stăteau ghemuiți, tușind și trăgându-și din când în când nasul. Peste un timp, tusea și fornăielile încetară dintr-o dată când samuraiul și unchiul său se iviră din încăperea din spate însoțiți de Yozō. Așezat pe locul de lângă vatră, samuraiul îi privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încuviință din cap: — Luați aminte, cu toții ne vom îngriji cum se cuvine de rubedeniile celor trei până la întoarcerea lui Rokuemon. Ceilalți țărani păreau degrabă ușurați că n-au fost ei numiți. Începură din nou să-și tragă nasul și să tușească, apoi ieșiră fiecare cu câte o plecăciune. În urma lor stărui multă vreme mirosul amestecat de sudoare și pământ care le impregna veșmintele. — Buuun! Unchiul își bătu umerii cu pumnii, străduindu-se să pară vesel. — Mi-e greu să dau porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]