1,983 matches
-
stai. Mi-am zis că poate e cam amețit și, după ce i-am dat pastilele de unsprezece, am ieșit puțin pe-afară. Era o zi rece și Însorită, pământul fusese acoperit de o brumă care Înghețase, așa că toți copacii golași, tufișurile, boscheții, iarba și pământul, parcă toate fuseseră poleite cu gheață. L-am luat cu mine pe micul setter irlandez, să facem o plimbare scurtă la șosea și pe lângă pârâul Înghețat, dar abia ne țineam În picioare pe gheața ca sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În picioare pe gheața ca sticla, și câinele roșcat aluneca, iar eu am căzut rău de vreo două ori și o dată mi-a scăpat și pușca și a alunecat Încolo, pe gheață. Sub un mal Înalt de lut, acoperit cu tufișuri, am gonit un stol de prepelițe și am Împușcat două când și-au luat zborul, dispărând după creasta malului. Câteva s-au cocoțat pe crengile copacilor, dar cele mai multe s-au Împrăștiat prin tufe și am fost nevoit să sar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
singuratec; b. Dealurile și bogățiile lor; c. Transilvania, țara de peste munte. Țara Dobrogei “De la Măcin spre satul Greci culmea Pricopanului e așa de pietroasă și cu povârnișuri atât de repezi că nici iarba nu poate să suie pe vârf, necum tufișul sau pădurea. Sudeții, fratele depărtat al Pricopanului, măcar că are culmi de două - trei ori mai înalte, e îmbrăcat cu păduri de brazi până în vârf. La noi clima de stepă dă înălțimilor dobrogene o înfățișare de adevărată ruină. Din vârful Pricopanului
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Scrieți patru cuvinte care să rimeze cu zare. 3.Realizați o compunere cu tiltlul ” O zi deosebită”. Compunerea să nu depășească o jumătate de pagină. Noapte de vară George Coșbuc Zările de farmec pline, Strălucesc în luminiș; Zboară mierlele-n tufiș Și din codri noaptea vine Pe furiș. Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind; Turmele s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. Cu cofița pe-ndelete, Vin neveste de la râu; Și cu poala prinsă-n brâu Vin
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Noapte de vară Elena Marin Alexe De pe nori încet coboară Brațe negre si inerte Împletind sub raza clară Pânze aurii incerte S-au ascuns ca la comandă Păsărele prin tufișuri Și-ntr-o liniște deplina Se cufundă prin frunzișuri Doar privighetoarea tristă Mai dă glas durerii mute Și in liniștea de taină Inima stă s-o asculte Mai târziu in crucea nopții Pacea somnului coboară Și-aș mai adăsta prin
Noapte de var? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83243_a_84568]
-
Genitale Femeiești: cum ar putea arăta un loc cu un asemenea nume? Toate femeile și-au imaginat o peșteră primordială, radiind căldură, mister, alinare, siguranță și frumusețe interioară. Bărbații În schimb și-au imaginat o crăpătură În munte mărginită de tufișuri stufoase, de fapt o intrare strâmtă care duce la o peșteră foarte umedă, la toate acestea imaginația lui Bennie adăugând și Întuneric, noroi și niște lilieci care țipă. Esmé a fost prima care a văzut bivolul pe partea dreaptă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
două limbi nu i-a adus Însă prietenia altor triburi. Asupra unui avanpost izolat, unde nici prezența birmaneză, nici cea britanică nu erau agreate, s-a abătut Într-o zi o ploaie violentă de gloanțe care a spulberat copacii și tufișurile, păsările și maimuțele și pe stră-stră-străbunicul lui Walter. În mod uimitor, nimeni altcineva nu a mai fost omorât. Drept compensație pentru moartea interpretului, fiul lui a fost trimis să Învețe Într-o școală laică pentru băieții autohtoni, condusă de profesori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai mult spre inima Birmaniei. Câmpurile semănau acum cu niște pături În carouri amețitoare, cu parcele neregulate și linii de demarcație care nu reușeau defel să fie drepte. Câmpurile erau lăsate din tată-n fiu, iar hotarele originale fuseseră niște tufișuri crescute sălbatic. Pe aceste câmpuri multicolore, se vedeau căpițe de fân În formă de stupe. De-a lungul albiilor râurilor, doamne grațioase se aplecau deasupra unor găleți stropindu-se cu apă, parte a ritualului de două Îmbăieri zilnice. Copii mititei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să le Întârzie cazarea În camerele de hotel. Toți Își imaginară că Harry dăduse o fugă să facă un pipi. —Harry! strigă Moff. Harry, mișelule, mișcă-ți fundu-ncoa’! Cu toții se uitară În jur, așteptându-se să-l vadă sărind din tufișuri. Undeva la stânga lor scria cu litere gigantice, luminoase: pensiunea Țara Aurului. Iar dedesubt mai era un semn din neon: o menora 1. Prietenii mei erau atât de slăbiți de boală și de drum, Încât nici nu observară acest element decorativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
coroanele erau atât de dese Încât printre ele pătrundeau numai niște crâmpeie de lumină. Drumul se continua În sus și la stânga, dar prietenii mei Îi văzură pe doi dintre bărbați sărind din camion și apropiindu-se de un zid de tufișuri și alte Încrengături de grosimea unei saltele, pe partea cu muntele. Cel mai Înalt dădu semnalul, iar Împreună apucară niște plante agățătoare și, cu o sforțare, le ridicară ușor. Vegetația ridicată se dovedi a fi o poartă de verdeață, bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sigur, spuse Bennie grupului. Pariez că astfel de locuri trebuie să treacă niște teste de siguranță foarte stricte pentru a fi desemnate locuri turistice. Moff se uită În jos În crăpătura ca o imensă gură căscată plină de stânci și tufișuri pitice. Luă o piatră de mărimea pumnului său și o aruncă. Aceasta se lovi de o margine, ricoșă și mai căzu Încă o sută cincizeci de metri Înainte de a se zdrobi de un alt afloriment aflat la trei sute de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
O oră mai târziu, Moff și Heidi Își adunară hainele și Încă niște plante despre care știau sigur că sunt comestibile sau folositoare: multe ferigi, muguri proaspeți de bambus, mai multe frunze de pelin dulce ca medicament și frunzele unui tufiș, care aveau miros de lămâie, iar făcute pudră țineau la distanță insectele târâtoare dornice să le intre În colibe. Își puseră prada În coșurile de trestie pe care le aduseseră și se Întoarseră În tabără simțindu-se de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Iuda (adică pe împăratul Asiriei). 18. În ziua aceea, Domnul va șuiera muștelor, de la capătul rîurilor Egiptului și albinelor din țara Asiriei; 19. ele vor veni, și se vor așeza toate în vîlcelele pustii, și în crăpăturile stîncilor, pe toate tufișurile, și pe toate imașurile. 20. În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Rîu, și anume cu împăratul Asiriei, capul și părul de pe picioare; ba va rade chiar și barba. 21. În ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mai degrabă, pentru a evita privirea și gesturile violente ale celui înarmat; tot așa cum înțeleptul își pune seara, în fața cocioabei, tot avutul. în pădurile din Galiția, graful pusese vase mari cu făină amestecată cu ipsos, pentru a găsi apoi prin tufișuri porci mistreți fără suflare, cu privirile sticloase și mațele împietrite. Folosea frecvent astfel de capcane culinare. Ascundea cu grijă în momeală bureți de mare comprimați, care se desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și secrețiile nocturne ale ienupărului le întremară puterile. Porniră din nou, cu noaptea în cap, însoțiți de chemările lugubre ale sălbăticiunilor. Pimen îl purta pe scurtături abrupte și pe cărările secrete ale jivinelor. Deodată, călugărul dădu la o parte niște tufișuri și se făcu nevăzut în piatra muntelui. Bătrânul îl urmă într-un soi de galerie naturală, strâmtă și joasă, prin care te puteai strecura cu greu, de-a bușilea. Câteodată locul se înălța, cât să stai încovoiat în picioare, dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
băgase de seamă, dar în ascuns se bucura de privirile pline de îngrijorare pe care ceilalți le aruncau mereu în jur. Lui Balamber pădurile chiar nu-i plăceau deloc. Erau întunecoase, umede, apăsătoare și ostile. în spatele fiecărui copac, al fiecărui tufiș se putea ascunde un pericol pentru el și pentru tovarășii lui; astfel că foșnetul frunzișului, stârnit brusc, ori chiar numai zgomotele mici, neașteptate, pe care animale nevăzute le făceau din când în când pe sub așternutul de frunze, îl făceau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
jos - nimic altceva decât o cărare ceva mai largă și prăfoasă - ce șerpuia în fundul văii. Când și când, însă, îi privea cu neîncredere pe Khaba și Odolgan, aflați alături de el, și mai ales pe Balamber; acesta cerceta locurile, spionând printre tufișuri, la câțiva pași de ei. Toți trei își lepădaseră veșmintele elegante și își puseseră platoșele. Băiatul dispăruse fără urmă - pesemne fusese lăsat de pază la cai. își blestemă încă o dată ghinionul. Din prima zi, de când sosise Gualfard cu ceata sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cărării pe care coborâse cu cei doi paznici trebuia să se afle cam îndărătul său. Ar fi fost, deci, suficient doar puțin noroc. Odată ce ar fi ajuns pe cărare, ar fi putut să urce în fugă și, profitând de camuflajul tufișurilor, să ajungă la micul luminiș unde se găseau caii, după care și l-ar fi luat pe al său și ar fi șters-o, salutându-i... Nu. La cai stătea Kayuk; era foarte tânăr, dar suficient de viguros, iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
văzu dincolo de marginea pădurii, pe terasa largă, acoperită de iarbă, și în scurt timp ajunse la buza ei pietroasă. De acolo, nu fără a simți o ușoară amețeală, scrută, gâfâind, golul ce se căsca sub el: o stâncărie presărată cu tufișuri, ce cobora cu cel puțin cincizeci de picioare - iar la fundul ei se zărea Rhonul, întunecat și vijelios, scoțând un fel de huruit ce nu prevestea nimic bun. în față avea mantia înverzită a pădurilor ce îmbrăcau malul celălalt, urcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Hunii! Nu sunt decât niște animale! comentă scurt, căci spectacolul era prea dur chiar și pentru un barbar ca el. Instinctiv, Sebastianus își trase calul, întorcând spatele acelei scene. — îngropați-i, porunci. O să vedem pe urmă dacă... — Prefectule! Acolo, după tufișuri. Uite! Stârnit de vocea lui Maliban, Sebastianus privi în direcția pe care i-o arăta, mai exact, spre întinderea ierboasă de dedesubt, unde imediat după un mic pâlc de mesteceni se vedeau mișcându-se câteva siluete minuscule, întunecate. Oameni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lumina zilei, în câmp deschis. Dar o să-i obligăm să o facă. — Ce ai în minte? întrebă Mandzuk. întorcându-se spre Odolgan, Balamber făcu un semn înainte, către un pâlc de carpeni și mesteceni - copaci mai rari și cu puține tufișuri printre ei - ce înainta de-a curmezișul în câmpie. Drumul trecea printre copaci pentru a urca apoi, traversând un câmp cultivat cu grâu încă verde, urmând o pantă domoală, în vârful căreia se zăreau ruinele unei vechi villa romana, înconjurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
abia răcorită de o briză ce cobora dinspre dealurile învecinate să mângâie frunzișul pomilor din grădină. Lumina artificială a felinarelor, aprinse prompt de servitori, dezvăluia falsitatea frescelor puțin stinse, care, pe toți pereții, propuneau imagini rustice: vii, fântâni țâșnitoare și tufișuri populate de păsări mici, delicate. Mișcându-se cu pași ușori, ca de vată, servitorii din casă aduceau invitaților ultimele cupe cu vin, cu gesturi rapide și totodată circumspecte, în vreme ce patru muzicanți, strânși într-o latură a sălii, îi distrau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce traversau parcul. — Flavia! Flavia! strigă îngrijorată, ciulind urechile, în speranța că va auzi o voce răspunzând, o chemare, dar nu auzi decât vocile, cu fiecare pas tot mai îndepărtate, ale mulțimii ce ajunsese în fața villa-ei. Adâncindu-se iute printre tufișuri, se pregătea să-și mustre cât se poate de aspru prietena, care, cu siguranță, pradă acceselor sale prostești de gelozie și de furie neputincioasă, vărsa lacrimi pe vreo bancă, surdă și nepăsătoare la tot ce se întâmpla în jur. își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu toate acestea, nu putea să renunțe, fiindcă, laolaltă cu iritarea, simțea strecurându-i-se în suflet un sentiment de vină, însoțit și de o presimțire rea. în fața ei, luminate în trecere de felinar, coroanele copacilor și frunzișul des al tufișurilor ieșeau ca niște mici străfulgerări din întuneric pentru a fi apoi iarăși repede înghițite de el. în spatele său, simțea cum, din clipă în clipă, pașii tânărului serv se fac tot mai nesiguri, iar ecoul gasurilor ce veneau din clădirea centrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lungise pe iarbă și își găsise pacea în somn. însuflețită din nou, înaintă, făcând lumină cu felinarul: — Flavia! Oh, comoara mea, trezește-te! Hai să mergem, Fla... Numele i se stinse în gât. într-un foșnet violent de frunze, din spatele tufișului ieșise un bărbat uriaș, hirsut, incredibil de murdar și complet gol. Nu avea altceva pe el decât traista din piele de căprioară ce o purta pe după gât și niște sandale rudimentare. Cu mâna dreaptă ținea un soi de satâr brăzdat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]