1,529 matches
-
cu fața, într-atât se temea de tare că va trece prin aceeași traumă care-i făcuse să-i fie rău cu câteva zile în urmă. perceptorul districtual simți o simpatie puternică pentru Sampath și se întoarse acasă și mai tulburat în ceea ce privea problema respectivă decât fusese înainte. Și cine știe ce-avea să se întâmple la ședința aceasta... — Nu vă faceți griji, domnule, îi șopti domnul Gupta, care sosise pentru întâlnire atât de devreme că avusese chiar timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
secolul douăzeci. — Zău? am spus eu și mi-am pipăit măseaua cu vârful limbii. În timp ce eu mergeam spre casă, pe străzi de culoarea stridiilor și a cărbunelui, aerul se înfioră deodată, scuturându-și haina ca un câine ud, ca întinderea tulburată a unui lac. M-am oprit - cu toții ne-am oprit - și mi-am ridicat fața spre cer, așa cum un animal sau un sclav își ridică fața, înspăimântat de pedeapsă, dar asumându-și riscul. O scară de lumină, cu balustrade din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dat pe gât ceva slab, ca pentru femei, dar în același timp să te ferești să le sufli în nas oamenilor legii. E bună, nu-i așa? Ce-ați spus, domnule? Auzi, Steve - nu e rău pentru ora trei după-amiază. Tulburat, m-am prăbușit din nou, de data asta având serioase probleme cu regăsirea echilibrului. — Sunteți atât de amabil, domnule, să veniți cu noi la secție și să repetați și acolo ce ați declarat? Hai, Steve. Am impresia că ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
slăbiciune. Dar uneori se zbate din toate puterile și am impresia că vrea într-adevăr să plece. — Și să te părăsească? Fii serioasă. Știe ce e aia viață bună. Dar aici e vorba de propria lui natură, spuse ea, părând tulburată și nesigură. Ne-am luat la revedere. Urmărit de ochii strălucitori și dezolați ai lui Shadow, am chemat un taxi și m-am urcat în el. Fără nici un incident. Un bar, o băutură, și apoi camera de hotel, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
când Martina a deschis ușa. Iat-o plină de viață, cu un zâmbet care îi traversează toată fața... mai târziu am încercat să descopăr ce văzuse și cum o afectase. John Self întins pe burtă, cu un picior îndoit sfios, tulburat, dar jenat, în timp ce scotocea printr-un vraf de lucrări ale vechilor maeștri desfăcute ca un evantai. Oricum, iată ce a spus: — Te-am încuiat în casă. Unde e cheia pe care ți-am dat-o? Ești un tip greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
noi toți, presupun. Să nu-l crezi nebun. E întreg la minte. Ca și Elfrida, în ciuda obsesiei ei legate de puritate, curățenie și Gribb. Și la fel, presupun, e și Gribb, în ciuda... Șuvoiul de cuvinte secă. Vultur-în-Zbor se simțea prea tulburat ca să mai insiste. Am auzit că ai sosit în K împreună cu Virgil Jones, spuse repede Irina. Uite, el este nebun, dacă vrei. Ca și fosta lui soție, doamna Liv. îi dăm de mâncare din compasiune pentru boala ei. Noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
umbre dintr-o lume pe care doream să o uit. Nu-mi mai păsa de cel de odinioară, îmi era indiferent, străin, ba chiar dușmănos, și îmi era silă că, văzând acea femeie apărută din cine știe ce glumă a întâmplării, tresărisem tulburat. Veturia aranjase în așa fel încât m-a așezat alături de invitata ei, pe scaunul de lângă capătul canapelei. Nu am luat-o în seamă. Chiar, la un moment dat, credeam că am și uitat de prezența ei. S-a ridicat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nebunul ești tu, care vii la Bibliotecă (uneori și sâmbăta!) și-i deranjezi din plictisul lor. Zăcutul cărților este molipsitor. Veghea somnolentă a cărților în depozite, pe rafturi, aerul stătut cu iz de praf și damf de insecticid, liniștea molcomă, tulburată doar din când în când de târșâitul câte unui gândac pe podea, sunt contagioase. Depozitarul doarme de-a-n boulea, drogat de somnul cărților. Se visează, cu ochii deschiși, el însuși om de carte, lector burdușit, profesor la catedră sau, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ton neutru de mai Înainte. Urmează apoi o lungă tăcere În stația de autobuz. Ea e tulburată numai de chicotelile fetițelor care se joacă cu iepurele alb și de smiorcăitul lui Todirică agățat de poala bătrânei cu care a venit. Tulburată apoi, iarăși, de zgomotul Fiatului care trece, cu popa la volan și alți doi tipi cam de vârsta lui Înăuntru, cu un snop de undițe legate de portbagajul de deasupra. Nu-ți amintești să fi văzut vreun râu sau vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
săptămâna care trecuse, nu era un motiv major de Îngrijorare. Până la urmă, eram destul de sigură că ne aștepta un viitor frumos și Îndelungat Împreună, așa că ce sens ar fi avut să grăbesc lucrurile În momentul acela? —Mmm, Înțeleg. Will păru tulburat o clipă, dar apoi Își descreți fruntea. Sunt convins că știi ce faci, dragă. Ai ceva planuri să-l revezi? — De fapt, da. Trebuie să trec pe la petrecerea In Style mâine seară, iar el o să lucreze. M-a rugat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fără să mai scoată vreun cuvânt, au pornit cu pas grăbit spre poarta cazărmii. De acolo și-au aruncat o privire scurtă spre bătrân. Moș Pavel mângâia calul pe frunte, privind în urma lor. Acest gest era semn că e tare tulburat. De fapt, bătrânul îi vorbea murgului cu glas înmuiat în lacrimă: ― Apâi amu’ nu mai avem di ci sta aici, flăcău’ tati’. Hai sî mergim acasî, cî om plângi acolo împreunî cu mama Zănovia. Știu eu cî de-amu’ nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
eliberați din închisoare, iar CASL a avut cea mai mare parte din merit pentru dreptatea făcută. Claire și Coleman au continuat să discute, însă din ce în ce mai rar. Coleman i-a făcut rost de heroină din ghetou. Claire a fost mai degrabă tulburată decât satisfăcută de gest, dar i-a dat lui Coleman împrumutul de două mii de dolari pe care i-l ceruse. El s-a folosit de bani ca să-și facă o a doua operație la Terry Lux. Doctorul i-a tratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
comită o crimă umanitară. *** Lesnick își încheie narațiunea cu un gest elocvent: scoase un revolver din halat și spuse: — L-am mai văzut pe Coleman o singură dată. Citise în ziar că Upshaw decedase în urma unui accident și era extrem de tulburat. Tocmai cumpărase niște droguri de la Navarette. Urma să omoare un alt bărbat, unul care fusese figurant într-un film cu Reynolds, un individ dependent de opiu. Avusese o relație scurtă cu Reynolds, iar Coleman voia să-l omoare. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
complice, dar nu mă putea ajuta decât păstrând tăcerea asupra hotărârii mele. De altfel nimeni nu mai vorbea cu nimeni, îți era frică și de umbra ta. Deveniserăm cu toții prizonieri pe viață. — Cum ai reușit să evadezi? am întrebat-o tulburată. 53 — Am primit ca prin minune un telefon de la Amba sada franceză. Mi s-a spus că era un loc liber într-un avion militar francez care pleca a doua zi. Nu mi-am luat nici un bagaj, am avut la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
au fost vreo cinci păpuși foarte speciale, de vreo șaizeci de centimetri ca mărime, meșterite de Klee pentru băiețelul lui în timpul războ iului, la Berlin. Apoi în multe dintre pânzele lui îmi recu noșteam propriul suflet. Am fost teribil de tulburată... Pe de altă parte, când Felix Klee a văzut câteva guașe pe care le adusesem să i le arăt, mi-a spus cu un mare entuziasm: „Să nu te schimbi niciodată, visează totdeauna așa.“ Era atât de încântat, încât plănuia
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Apărătorii se opriră, Într-un semicerc larg În jurul voievodului. Li se alăturară căpitanii rămași. Mulți erau răniți, mulți zăceau fără suflare. Dinspre mlaștini sosi un val de liniște, ca o prevestire de țintirim. Valea Bârladului rămase parcă pustie și stingheră, tulburată doar de gemetele răniților și acoperită de zeci de mii de cadavre. Bătălia de la Vaslui se sfârșise. Cei care primiseră poruncă să lupte mai departe, spre miazăzi, porniseră pe urmele urdiei sângerânde. Ceilalți se alăturară voievodului, tot mai mulți, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ta, dar sunt gata oricând să te contrazică pe orice subiect legat de pictură. Iar din partea mea, un gând cald pentru căpitanul Cosmin Oană, pe care l-am admirat Întotdeauna. Te Îmbrățișez cu toată dragostea Bunicul Matteo Alexandru Împături scrisoarea, tulburat. Se Întrebă de unde vine această tulburare și descoperi că vine din tot ce scrisese contele Matteo Frassetti. Din atmosfera Veneției, din Diario lui Gianluca, din salutările fraților Bellini, din felul În care se vedea, de acolo, Moldova. Și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
către hotare! - Nechifor! Astea sunt măsuri de război! - Da, domniță Erina. Dar mai multe nu știu. Tânăra se dădu la o parte, lăsând să treacă șirurile de oșteni purtând flamura cu cap de zimbru a Moldovei. Păși Încet prin ninsoare, tulburată, și nu-l văzu decât În prag pe tatăl ei, sprijinit În cerdac. Caii se treziseră și ei și se Învârteau dincolo de gard, neliniștiți. - Ce se Întâmplă, Erina? Întrebă logofătul, privind gânditor trecerea călăreților spre sud. Tânăra nu răspunse, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar care nu Îi era deloc ostilă. Aflase de la Amir că Alexandru studiase pictura la Veneția. Pictorul acela! Pictorul acela, singurul care observase transformarea lui din cerșetor În ienicer! Tânărul aflat la pupa corabiei care se Îndepărta! - Amir! exclamă Ștefănel, tulburat. Alexandru a fost aici! Chiar aici, În fața palatului! Acest portret... e pictat de el! De fratele meu! Amir rămase Încremenit, iar Ștefănel făcu câțiva pași grăbiți prin Încăpere. - Încotro se Îndrepta corabia aceea? - Nu știm, Anda. Navele noastre au escortat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care e mai presus de noi și care ne este destin. Alexandru luă răvașul și Îl deschise, observând cu mirare că mâinile Îi tremură de emoție. Citi primele rânduri, dar Își dădu seama că nu Înțelegea nimic. Era mult prea tulburat. Își dădu seama că toți cei din jur Îl privesc, așteptând un răspuns. Reluă lectura, de data aceasta cu voce tare, ca să fie sigur că Înțelege mesajul. Alexandru, Am scris de mai multe ori acest nume și n-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aștepte, În formație completă, mâine, la revărsatul zorilor. Și Îți mulțumesc pentru gânduri. - Pentru... gânduri, stăpâne?! - Da. Știu că pot avea un ajutor În tine. Dar asta se va Întâmpla În altă zi și În alt loc. Midhat se retrase, tulburat. I se păru că Marele Maestru voise să spună altceva decât spusese. Dar, Întorcându-se spre războinicii săi, printr-o mare de capete plecate, Își spuse că nu avea dreptul să Înțeleagă mai mult decât Îl lăsau cuvintele. Iar cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poți călări mai mult de cinci minute fără să leșini de durere! spuse Erina. Ce se Întâmplă? - Nu știu exact, dar e o primejdie uriașă care se apropie de noi, sau de măria sa! - Mi-e teamă că greșești! răspunse Erina, tulburată totuși de presimțirile căpitanului. Când am plecat de la Suceava măria sa nu știa de nici o forță dușmană care ar putea amenința Moldova. Și, chiar dacă ar fi așa, ar dura săptămâni sau luni Întregi până când o mare armată ar trece granițele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ziua aceea și măturaseră Întreaga avangardă a spahiilor. Dar acum urma adevărata Înfruntare. * - Se ridică ceața! strigă Mahomed, punând mâna streașină la ochi. Soarele se ivea deasupra pădurii, parcă mai strălucitor decât Înainte de coborârea ceții. Sultanul Își dădu seama, ușor tulburat, că oamenii lui aveau de urcat spre o pădure necunoscută, cu soarele În față. Erau Încălcate două reguli de bază ale războiului. Dar, oricum, nu mai avea importanță. Războiul era câștigat. Acum se punea doar problema capturării lui Ștefan. - Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Da, domnule, zise portarul luând o poziție de soldat. Pran Nath nu vrea să mai fie bătut. Fuge cu ochii în lacrimi. Acum, știe că este adevărat. A rămas singur pe lume. Mormăind și suspinând ca un om cu mintea tulburată, se îndreaptă spre aleile înguste din sabzi mandi. Presupunând că este bolnav, oamenii îl evită, dându-se la o parte din calea lui când îl văd venind. Se oprește să-l vadă pe vânzătorul de dulciuri care face jalebi, introducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Planul i s-a părut interesant și astfel (cu degetele încrucișate), Ala-U-din Khan a început prin a șterge de pe fața pământului coliba sfântului, numind locul Fatehpur („orașul izbândei“) și s-a autoproclamat Nabab. Primul secol al Fatehpurului a fost destul de tulburat. Ținutul avea o poziție nefericită, pe drumul invaziei din Afganistan, și numai plătind tributuri considerabile persanului Nadir Shah, și mai apoi generațiilor de prăduitori afgani, căutătorilor adevarului, rămășițelor forțelor mugale și războinicilor din casta Maratha, au putut nababii să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]