6,704 matches
-
și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed. Sus pe dîmb recruții În uniformele lor cafenii, În poziție de drepți lîngă tunuri, scrutînd marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea clorotică a aerului asemeni unui viol, „trage-i-o pînă-n gît, paștele măsii de curvă!“ Își aude unul, cu tuleiele abia mijite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Și nu s-a dezmeticit patru ani la rând. Domnilor, se va întâmpla o minune! Ceea ce am văzut e vestea că minunea ce se apropie e de neoprit! După-amiază, m-am așezat la umbra bătrânzlui copac. Undeva a bubuit un tun, care a cutremurat pământul, ceea ce m-a cutremurat apoi și pe mine. Izbucnise. Minunea a ținut trei zile. Unii ucideau, alții mâncau și alții au emigrat. Când s-a terminat, au fost modificate legile privitoare la omor, la mâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ale carnavalului, când iarna trebuia să întâlnească primăvara și să fie pusă la punct. Câteva zile după îngheț, când mă obișnuisem cu frigul, bine antrenată în nord, s-au auzit dis-de-dimineață răsunând tobele bubuitoare ale carnavalului. Lacul Lucerna era înghețat tun, lucind ca un diamant în lumina rece. În gheața transparentă ca sticla groasă în care cineva suflase lăsând bășici de aer, se vedeau acum pești, plante, păsări și ciudate bucăți de lemn ce aminteau de carcasa unei bărci sfărâmate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
inspectorul se dusese direct în camera lui. O sfârșeală ciudată îl toropise de nu-i mai trebuia nici măcar de mâncare. Se simțea obosit peste măsură și nu mai era în stare de nimic. Se aruncase îmbrăcat pe pat și dormise tun până dimineață. Se trezise cu mintea limpede și cu o foame de lup. Avea chef de treabă iar pentru asta trebuia neapărat să poarte mai întâi o discuție lămu ritoare cu fiica lui Pop. Din păcate, familia era adunată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
una câte una și debandada domnea peste tot. Cumpăra și vindea orice, de la cazarmament la arme de toate calibrele, mirându-se de unde au oamenii bani ca să achizițio neze toate aceste lucruri. Odată, un fost șef de post îi ceruse un tun. Se înțeleseseră la preț și i-l adusese în mai puțin de o săptămână. Începuse să fie cunoscut în cercul extrem de ermetic al traficanților de armament și al clienților acestora. Deoarece cunoștea regula noului venit care voia să intre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prea puțin, dacă stătea să se gândească la faptul că era obligația lui să-și plătească oamenii. Suma ce urma să îi rămână devenea de-a dreptul infimă. Probabil că Mihailovici se gândea să se retragă din activitate după ce dădea tunul acesta. Nici el nu mai era tânăr și, pe deasupra, chiar el spunea că vremurile se schimbaseră. Nu mai era rentabil să se ocupe cu așa ceva, timpul haiduciei trecuse. Și, atunci ce mai rămânea? În nici un caz nu voia să revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de trei ani În dogoarea soarelui, pe o cărăruie de munte, era cu bunicul dinspre mamă, iar ceva mai În jos, În planul al doilea și al treilea -, ca să zic așa, se zăreau armatele, intendența, jandarmii; se auzeau salve de tun și lătratul surd al cîinilor. Tot aici apare și o sinteză cronologică a Primului Război Mondial, uruitul roților de tren din preajma orășelului, muzica de alămuri, gîlgîitura apei de la gura bidonului, geamuri făcute țăndări, fluturarea baticurilor... Fiecărui amănunt Îi era rezervat cîte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nemulțumirile românilor uniți care amenințau cu desfacerea unirii, au dus la răscoala din 17591761 care a avut în frunte pe călugărul Sofronie din Cioara. A fost nevoie de intervenția armat și de brutalitățile generalului Buccov, cel care a distrus cu tunurile peste 200 de biserici și mănăstiri ale românilor ortodocși. înființarea regimentelor grănicerești, unul în zona Făgărașului, altul în Năsăud, cu promisiunea scutirii de sarcinile iobăgești pentru românii uniți înscriși în aceste unități militate care aveau comandanți străini, aveau darul de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Cavendish, își propune să prade aurul spaniol adus din America. în 1588, invincibila Armada spaniolă, greoaie și prost înarmată, naufragiază în fața coastelor Angliei; două treimi dintre marinarii și navele ei se scufundă sub ochii echipajelor de pe vasele englezești înarmate cu tunuri mult mai precise. Atlanticul se deschide atunci din nou vaselor comerciale, îndeosebi genoveze, olandeze, englezești și franceze, redevenind un bazin comercial. în timp ce, în 1598, China îi învinge pe japonezi în Coreea fără ca totuși să le ocupe țara îacest lucru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
păreau să fi uitat cuvintele. La ora zece noaptea, în sfârșit, apăru la televiziune prim-ministrul. Avea chipul desfigurat, cu cearcăne adânci, efect al unei săptămâni întregi de nopți în care dormise prost, palid în ciuda machiajului făcut ca să arate sănătos tun. Ținea o hârtie în mână, dar aproape că n-a citit-o, și-a aruncat doar privirea pe ea din când în când ca să nu piardă șirul discursului, Stimați concetățeni, spuse el, rezultatul alegerilor care au avut loc astăzi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
oamenii erau câte cincizeci, cinci sute, cinci mii, cincizeci de mii, cine se apucă, într-o situație din acestea, să numere din cinci în cinci. Comandamentul poliției voia să știe dacă putea să folosească gaze lacrimogene și să tragă cu tunuri de apă, generalul diviziei nord, dacă îl autorizau să ordone avansarea tancurilor, generalul diviziei sud, aeropurtate, dacă existau condiții pentru lansarea parașutiștilor sau dacă, dimpotrivă, riscul de a cădea pe acoperișuri o făcea nerecomandabilă. Războiul era, prin urmare, pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stai tragem în aer, Și dacă, cu toate acestea, avansează, Atunci intervine o secție a poliției de ordine publică care ne-a fost subordonată, Și ea cum va reacționa, Asta depinde, domnule președinte, fie împrăștie gaze lacrimogene, fie atacă cu tunuri de apă, aceste acțiuni nu sunt de competența armatei, Mi se pare că observ în vorbele dumneavoastră un anumit ton critic, Chestiunea e că în opinia mea acestea nu sunt modalități de a face un război, domnule președinte, Interesantă observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de cetățenii onești, a acționat cu o imprudență reprobabilă când a hotărât să abandoneze orașul lăsându-l pradă instinctelor mulțimilor înfuriate, fără prezența paternală și disuasivă a agenților de autoritate pe străzi, fără poliția de șoc, fără gaze lacrimogene, fără tunuri de apă, fără câini, în fine, fără frâie, ca să spunem totul într-un cuvânt. Discursul asupra anunțatei catastrofe atinse punctul cel mai înalt al isteriei informative la vederea reședinței șefului guvernului, un mic palat burghez în stilul sfârșitului de secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să se întoarcă înapoi, Nu, domnule, ar fi chiar foarte greu, dar, într-un fel sau altul, dacă nu-i lăsăm să iasă, vor trebui s-o facă, Dar nu în situația de panică pe care avansarea de tancuri cu tunurile ațintite spre ei ar provoca-o cu siguranță, Da, domnule, Pe scurt, nu aveți o idee pentru rezolvarea problemei, repetă prim-ministrul, sigur că luase din nou comanda și inițiativa, Îmi pare rău că trebuie să recunosc, domnule prim-ministru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a face sângele să le circule din nou în picioare. Pe cer, niște gâște greoaie zburau în cercuri. Păreau să-și fi pierdut drumul. Soarele se înghesuia în mantaua lui de cețuri, care se scămoșa tot mai mult. Până și tunurile păreau să fi înghețat. Nu se mai auzea nimic. — Poate că au făcut în sfârșit pace, încercă neîncrezător Grosspeil. — Pace pe naiba! i-o trânti colegul său și acoperi corpul micuței cu pătura udă de lână. Erau așteptați domnii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fiii. Fiii își îndemnau tații. Numai femeile, mame, soții sau surori, mai priveau toate astea cu inimile îndoite de prevestirea unei nenorociri și de o luciditate care le făcea să vadă dincolo de aceste după-amieze cu răcnete pline de voioșie, cu tunuri și cântece patriotice care răsunau sub frunzișul verde al castanilor, făcându-ți urechile să țiuie. Orășelul nostru auzea războiul dar nu era cu adevărat prins în el. Toți bărbații lucrau la Uzină. Era nevoie de ei. Un ordin veni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
uneia din ele. Și apoi, la urmă, când credeam că nu mai era nimeni, am văzut coborând o fată. O adevărată rază de soare. Privi încet în dreapta și-n stânga, ca pentru a cântări lucrurile. Nu se mai auzeau loviturile tunurilor și bubuiturile obuzelor. În aer încă se mai simțeau căldura toamnei și seva ferigilor. Avea la picioare doi săculeți de piele maronie ale căror fermoare de cupru păreau să ascundă mari mistere. Ținuta ei era simplă, fără efecte sau înflorituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
era scrisă cu degetele lui, cu degetele lui muiate în propriul rahat, pe care-l făcuse în fiecare colț al celor trei camere în fiecare zi cât stătuse la noi, probabil după gimnastica lui obișnuită, sau sub bubuiturile înspăimântătoare ale tunurilor, aproape de insuportabilul cântec al păsărilor, de parfumul obscen al caprifoiului, liliacului, trandafirilor, sub albastrul cerului, în vântul dulce. Împotrivă își inventase până la urmă un război al lui. Cu ajutorul briciului și al cuțitului și al excrementelor trasase contururile câmpului său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lumina, și care i se părea, de aceea, infinit de departe de el. Începură apoi zile stranii. Era în continuare război, poate mai mult ca oricând: drumurile deveneau dârele unui nesfârșit furnicar cenușiu, plin de fețe bărboase și epuizate. Zgomotul tunurilor nu se mai oprea, zi sau noapte, și ne marca existența ca un orologiu macabru ce învârtea cu limbile lui imense trupurile rănite și viețile moarte. Cel mai rău este că ajunsesem să nu-l mai auzim aproape deloc. Vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un fel vesel și plăcut. Se îndrepta către câmpuri. Era în dimineața de 4 august. Soarele urca pe cer ca o săgeată, uscând roua dimineții. Urma să dea o căldură care avea să strivească toate dorințele. Nu se mai auzeau tunurile. Nu le mai auzeai nici măcar dacă ciuleai urechile. Lysia o coti pe lângă ferma lui Mureau și ajunse în câmp, unde mirosul fânului și al grânelor coapte te făcea să crezi că pământul era un trup mare, moleșit de parfumuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la V. pentru a-i povesti totul lui Mierck. Urma să plecăm la răsăritul soarelui. Adormise ca un sac și a rostit prin somn câteva cuvinte pe care nu le-am înțeles. Se auzeau din când în când loviturile unui tun, dar fără convingere, doar pentru a aminti că este acolo, ca un clopot al răului. Nu am îndrăznit să mă întorc în cameră. Mi-era teamă să nu fac zgomot și să nu o trezesc pe Clămence. M-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe numele meu pe adresa Castelului, strada Champs-Fleury, P... Sunt nerăbdătoare să primesc vești de la tine. Ultima ta scrisoare e de acum trei săptămâni. Sper că nu suferi prea mult, în ciuda frigului. Aici, se aud zi și noapte bubuiturile de tun. Întreaga mea ființă tresare. Mi-e teamă. Te iubesc și te îmbrățișez cu tandrețe. A ta, Lyse 23 decembrie 1914 Dragostea mea, Sunt atât de îngrijorată: încă nu am primit nici o veste de la tine și mai e și tunul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de tun. Întreaga mea ființă tresare. Mi-e teamă. Te iubesc și te îmbrățișez cu tandrețe. A ta, Lyse 23 decembrie 1914 Dragostea mea, Sunt atât de îngrijorată: încă nu am primit nici o veste de la tine și mai e și tunul ăsta care nu se oprește niciodată. Se spune totuși că războiul nu va dura mult. Dacă ai ști ce dor îmi e de brațele tale, să mă strângi în brațele tal, și să-ți văd zâmbetul și ochii. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca-n fiecare duminică, am urcat pe deal, am venit aproape de tine. Am mers pe cărare gândindu-mă doar la ochii tăi, respirând numai parfumul tău, care-mi persistă în minte. Acolo sus, un vânt puternic aducea cu el zgomotul tunurilor. Care băteau, băteau, băteau întruna... Am plâns știindu-te sub acel potop de fier și de foc, ale cărui sinistre jerbe de fum și străluciri le puteam zări. Unde ești, dragostea mea? Unde ești? Am rămas acolo multă vreme, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de cântat, Dovezi cu centre excluse, Răspunsuri rimate pentru viață, Chei ale temnicerului Și străvechi clopote de bătut, Timpul era sfârșitul ghicitorilor Noi eram sfârșitul timpului... Erau aici domestice oceane Și-un cer pe care l-am fi putut atinge, Tunuri și granițe păzite, Mănuși - dar nu de aruncat, Mii de emoții vechi. O platitudine pentru fiecare, Cântece În vremuri de ordine, Și limbi, ca să le cântăm .“ SFÂRȘITUL MULTOR LUCRURI Prima jumătate a lui aprilie a lunecat pe lângă ei ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]