911 matches
-
cer scuze. M-ați așteptat mult? Doar vreo douăzeci de minute... — Nu, deloc, acum am ajuns și eu. E incredibil cât de cretin pot să sun câteodată. E mai tânără decât mă așteptam. Pulover negru, lălâu. Exces de rimel. Păr tuns asimetric, așa cum se poartă acum. Nu-i stă bine. Sâni mici. Parcă. Unghii scurte, pătrate, nedate cu lac. Îngrijite, totuși. Uite că iar m-am uitat... — Aveați dreptate. Nu semănați. — Poftim? — Cu fratele dumneavoastră. Nu semănați. — L-ai cunoscut? — Nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care se întîmplau, iar eu nu eram parte din ea. Îmi striveam brațele, coapsele și gambele ca să simt dacă deveneam mai puternic. Număram zilele pînă în septembrie. Eram acolo. Pünktlich. David încă bronzat și relaxat ca întotdeauna. Schneiderhahn cu părul tuns scurt, care părea să se fi deschis sub soarele din sud, dar, de asemenea, cu cearcăne mari sub ochii lui întunecați pe o față care purta mai degrabă urmele unor grele negocieri nocturne decît pe cele ale unei veri sănătos
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
clubului care era, în cele din urmă, în măsură să-și impună îngrădirile, și-a făcut un merit din a-i tăia din nas lui Schneiderhahn. Și formidabilul Schneiderhahn, în costumul lui străin cu carouri mari și cu capul său tuns perie, a trebuit să se străduiască să-și ascundă iritarea și să nu se enerveze, pentru că avea de cerut un lucru pe care numai acești mici burghezi i-l puteau oferi. Pentru că locuia într-un hotel și depindea de ei
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și pregăti casetofonul pentru înregistrare, montând un microfon miniatural, portabil, pe poliță cu cărți. Soneria târai exact în momentul când el își termină pregătirile. Adrian îi deschise ușa unei femei tinere, arătoase, la vreo treizeci de ani, cu părul blond tuns scurt de un stilist la modă. Era îmbrăcată elegant, cu o fustă scurtă și un taior mulat pe bust, și avea asupra ei o geantă diplomat micuța, din piele neagră. — Domnișoara Tarrant? întreba el. — Da. Femeia schița un surâs discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă, care se prelungea cu un cap mic și tuns scurt. Toată această construcție umanoidă se termina cu o șapcă de piele, de sub cozorocul căreia ochii lui Nikolai încercau, probabil, să străpungă zidul opac al ceții. Sau poate ochii lui erau închiși. Obișnuia să mai doarmă în timpul cursei, lăsând caii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lăutari țigani tocmiți cu ziua și cealaltă cu Dimitrios, distins și absent, îmbrăcat în smoching negru, joben pe cap, vestă înflorată, lavalieră de mătase prinsă cu un ac cu diamant și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tot pe atunci circula intens șușotit un portret creionat magistral: „Creață și buzată, pe perete agățată”. Vrând-nevrând Păcală devine colectivist și ajunge paznic la oile sterpe. Cu istețimea lui îl păcălește pe activistul profitor, făcându-l să aleagă în loc de oaie tunsă un câine flocos, că era mai voluminos. Când un reporter vrea să-i smulgă o declarație favorabilă sistemului comunist, Păcală răspunde că din trei cămăși și-a făcut două, că „astăzi trăiesc greu, că-s bătrân, norma-i mare, nu
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mult fu propria sa imagine, umplând, preț de câteva secunde, o jumătate de ecran. Bătrâna Tatiana tresări speriată, dar nu scoase pe moment nici un cuvânt. Cine o mutase acolo, În cutia aceea infernală, unde bântuiau spiritele răposaților, și de ce apăruse tunsă și sulemenită, la un restaurant de lux, Înconjurată de pahare și de bărbați străini!? De ce râdea În hohote și Își dădea mereu, ca o cocotă, ochii peste cap!? Ba pe deasupra purta poșetă și mănuși și pufăia dintr-o țigară... Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
DIOPTRIE Înalt în orga prismei cântăresc Un saturat de semn, poros infoliu. Ca fruntea vinului cotoarele roșesc, Dar soarele pe muchii curs - de doliu. Aproape. Ochii împietresc cruciș Din fila vibrătoare ca o tobă, Coroana literei, mărăciniș, Jos în lumină tunsă, grea, de sobă. Odaie, îndoire-n slabul vis! - Deretecată trece, de-o mătușe - Gunoiul tras în conuri, lagăr scris, Adeverire zilei - prin cenușe. DESEN PENTRU CORT O, veacul legiuise militar În litere ca turnul țuguiate! Urzite căi, neverosimil var, Prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
seară. Acum aflându-se toți patru în sufragerie, Livia își recăpătă din nou veselia, cu care-i contamină și pe ceilalți. Putea chicoti în voie, spunându-i pentru a doua oară Ramonei că-i stă mult mai bine cu părul tuns și coafat. într-adevăr, îi dădea un anumit farmec. Andrei făcea glume ușoare pe seama celor două fete, care se lăudau una pe cealalta și savura cu multă plăcere împreună cu Radu din vinul alb tămâios, în timp ce Ramona și Livia își sorbeau
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
are mâinile ocupate. A fost cât se poate de surprins și de alarmat, când băgă de seamă că în jurul său se aflau mereu niște tineri muncitori, în salopete (ajustate, nou-nouțe, scoase cu o zi înainte de la depozitele specifice). Tinerii muncitori, tunși corespunzător, cu perciunii retezați scurt, îl flancau permanent, fără nici o îndoială, cu misiunea evidentă de a-i bloca orice încercare de a se apropia din mulțime, undeva, mai pe lângă vreo mașină din alaiul Dictatorului. Vai! Memoriul e la mijloc, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lată pe brațul cât o pulpă de berbec, socotise că nici un om cu scaun la cap nu-și va face drum, pe aici, la ora aceasta a sfințitului. Dealtfel, supraveghetorul, un hipopotam cu spinarea cărnoasă și o țeastă mare și tunsă, părea cumsecade și nu arătă nicidecum că i-ar păsa de prezența lui Mircea, un hoinar ca oricare altul, căutând să răzbească din perimetrul dificil al ruinelor. Trecu de băieții de la Școala de reeducare care îl baleiară cu priviri îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la mine... verdeața este patul nostru... și-a vrut să mă... să mă ierți, domn’ doctor...”. Urla așa și cânta toată noaptea și ceilalți nebuni repetau, târându-se pe podea, mușcând din gratii, „dinții tăi ca o turmă de oi tunse”. L-am dopat... Dar dup-aia mi-a părut rău. Devenise o legumă, se blegise de tot, ce era mai atractiv se pierduse. L-am lăsat în pace, i-am pus pile să aibă o rezervă, cu geamul spre grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gândești? Trebuie să-i punem cu botul pe labe de data asta, nu? mă găsește Relu, unul dintre micii afaceriști ai locului. Candidează și el pe-o listă și-atunci își face plimbarea printre alegători. E îmbrăcat lejer, tinerește, proaspăt tuns. Are o figură optimistă. Din coșul pieptului vine căscatul, forțând diafragma. - Nu se mai poate, dom’le! E-o bătaie de joc! I-ai văzut aseară la talk-show? I-ai văzut cum mint cu nerușinare? Deștepții de la opoziție au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de neașteptata amabilitate a femeii. — V-o încălzesc. — Dar de dormit? Putem dormi aici? Femeia a privit-o pe Italia mai mult decât ar fi trebuit. Câte nopți? Italia a mâncat doar câteva linguri de supă. Îi priveam întunecimea părului tuns scurt, cu care nu mă obișnuisem încă, chipul slăbit, făcut din scobituri și mici umbre, și rochia bleumarin, pe gât; părea o călugăriță fără văl. Îi turnasem un pahar plin cu vin și o obligasem să ciocnească, la care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ei. Adriana a observat cum i se măresc ochii și inspiră adânc. De cealaltă parte a lui Mackenzie era un tip care arăta și mai bine decât Dean. Purta un costum modern Thom Browne, în dungulițe, fără cravată. Avea părul tuns mai scurt la spate și în părți, dar ușor zbârlit în față, unde era puțin mai lung: super, dar nu ostentativ. Însă mai mult decât orice, părea să strălucească. Era proaspăt bărbierit și bronzat de soare, nu la solar; avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să se odihnească o clipă, a hotărât să urmeze Îndeaproape sfaturile călătorilor din vremurile trecute. Urcați, Îndeamnă aceștia, pe terasa cetății Kuhandiz, vechea fortăreață, plimbați-vă cu prisosință privirea, nu veți Întâlni decât ape și verdeață, răzoare Înflorite și chiparoși tunși de cei mai iscusiți grădinari, În formă de boi, de elefanți, de cămile Îngenuncheate, de pantere care se Înfruntă și par gata să sară. În realitate, chiar În interiorul incintei, Începând de la Poarta Mănăstirii, la Apus, și până la Poarta Chinei, Omar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
excepție, așa-i la spital, ca la moarte, fără excepție, trecuse și de nebună, trecuse, trecuse. Apăsase deja clanța, nu se uita în stânga dreapta înapoi, intrase, da, intrase. În cabinet, un domn solid, în halat alb. Cap de recrut vârstnic, tuns perie. — Ce doriți? Îl caut pe doctorul Marga. Capul cazon se băgă în ceașca de cafea. Buzele sorbiră zgomotos, una, două plescăituri, nouă plescăituri. Ridică, în sfârșit, din nou, privirea. Pe cine spuneți că căutați? Musafirul ezită dacă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și nu cred că am greșit când am comparat-o cu un extraterestru. Arată ca o creatură dintr-un film de groază, al cărei gât se întinde incredibil până ce fălcile ajung să-ți foarfece fața. Are părul închis la culoare, tuns băiețește, iar buzele îi strălucesc. Poartă o bluză care arată ca o eșarfă legată peste piept și o pereche de pantaloni galbeni de in cu talia joasă, care o fac să pară de-a dreptul caraghioasă, deoarece îi dezgolesc prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din spatele vilei lui Finn și Barney. Vila asta e de fapt aproape un castel, construit din piatră netedă, cenușie, pe care se cațără cu tenacitate o iederă bogată. Terenul de cricket e mare cât unul de fotbal, cu o iarbă tunsă impecabil. E înconjurat de stejari și de sălcii ale căror ramuri ating pământul. În sufragerie este o masă de stejar la care încap treizeci de persoane, cu scaunele tapițate cu un damasc care mai păstrează pe margini culoarea purpurie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
semn ca cineva să rămână în urmă. În acel labirint de garduri vii, la intervale egale se auzea cuvântul abia șoptit "Aici!", urmat de un semn cu mâna. Cei care erau desemnați dădeau complice din cap, se așezau pe iarba tunsă, gata să fugă la cel mai mic semn de primejdie. Din urma noastră, urmând indicațiile primite de la cei care rămâneau în urmă, ni se alăturau la intervale periodice grupuri de câte cinci elevi, toți înalți, voinici, bine făcuți, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a fost la tribunal azi, pentru învinuire, spuse ea. Iar Charles a fost și el, ca să îl reprezinte. — Îhm ... Aștepta cu teamă urmarea. Și? — Adam a venit la tribunal la timp, cu o cămașă curată și cravată, un costum curat, tuns, chiar și cu pantofii făcuți. A pledat vinovat, a cerut să fie introdus într-un program de dezintoxicare, a spus că nu a mai folosit droguri de două săptămâni, că s-a angajat ... — Ce? — Da, are o slujbă, se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în grădină, unde Dave se juca cu Jamie. Cei doi țipau și se legănau printre crengi. Rămase tăcută pentru o clipă. — Știi, pielea lui e destul de palidă, zise ea, după aceea. — Știu. — Fața este plată, aproape umană. Cum ar arăta tuns? Și așa a apărut sindromul Gandler-Kreukheim, o mutație genetică rară care producea o statură mică, păr corporal excesiv și diformități faciale care duceau la asemănarea cu un simian. Sindromul era atât de rar, încât fusese observat de numai patru ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sunt de acord că există ceva adevărat în teoria aceasta.“ Capitolul 41 Primele zile ale lui Dave în familia Kendall au mers surprinzător de bine. Când ieșea afară, purta o șapcă de baseball, ceea îi îmbunătățea mult înfățișarea. Cu părul tuns, purtând blugi, adidași și un tricou Quicksilver, semăna destul de bine cu orice alt puști. Și învăța repede. Avea o coordonare bună și învăță repede să își scrie numele, sub îndrumarea lui Lynn. Cu cititul mergea mai greu. Dave se descurca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
examina cu un ochi de profesionist, în timp ce își dădea cu fard pe marginile argintii ale ciocului. Vasco era un bărbat solid, de 1,90 metri și 120 kilograme, numai mușchi, nouă la sută grăsime corporală. Capul ras și ciocul negru tuns îl făceau să semene cu un diavol. Un diavol dat dracului. Intenția lui era să aibă un aspect intimidant și reușea asta. Se întoarse spre valiza de pe pat. În ea împachetase o salopetă cu emblema Con Ed pe piept, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]