836 matches
-
ales în cazul blindajului.El a avut blindajul mai gros decât Tetrarch, cu carena frontală și blindajul turelei fiind crescut la o grosime de 38 mm (1,5 in) și cel de la armura laterală la 17 milimetri (0,67 in), turela și carena având mai multe suprafețe înclinate decât Tetrarchul pentru a ajuta la devierea proiectilelor .Dimensiunile Tetrarchului au fost crescute la noul model, Mk VIII fiind mai lung cu 0,15 m, mai lat cu 0,38 m, greutatea sa
Tancul ușor Mk VIII () [Corola-website/Science/325013_a_326342]
-
cele din urmă dată numele Alecto, având numărul caietului de sarcini numărul Major A25 E2.Alecto avea montat un obuzier de 95 de milimetri (3,7 in), pe o versiune mai ușoară a șasiului lui Mk VIII, care a avut turela eliminată, astfel încât obuzierele ar putea fi plasate foarte jos în corp, armura fiind redusă la o grosime de la 10 la 4 mm (0.39 - 0.16 in) pentru a reduce greutatea sa, rezultând într-o viteză maximă de 31 mile
Tancul ușor Mk VIII () [Corola-website/Science/325013_a_326342]
-
joc aflat pe fiecare sistem de securitate. În acesta, jucătorul trebuie să intre în anumite noduri de rețele și accesa serverul principal pentru a opri anumite dispozitive. Spargerea codurilor este esențială întrucât permite jucătorului să acceseze camere diferite, oprească roboți, turele, sisteme de securitate și să acceseze calculatoare. Există mai multe metode prin care se pot sparge anumite noduri de securitate. Unul din acestea este așteptarea până ce semnalul nodului de securitate ajunge in raza jucătorului, iar celălalt fiind prin încărcarea unui
Deus Ex: Human Revolution () [Corola-website/Science/323804_a_325133]
-
9 miliarde euro, Leopard 2E fiind printre cele mai costisitoare variante ale tancului Leopard 2 construite până în prezent. Producția locală a reprezentat 60%, vehiculele fiind asamblate la Sevilla de către Santa Bárbara Sistemas. Leopard 2E are un blindaj mai gros la turelă și la plăcile frontale ale cutiei blindate decât varianta germană Leopard 2A6 și folosește un sistem de comandă și control spaniol, similar celui instalat pe tancurile germane Leopard 2. Tancul va rămâne în dotare cel puțin până în anul 2025. În
Leopard 2E () [Corola-website/Science/323813_a_325142]
-
de infanterie cu acest model, tancurile Leopard 2A4 au fost transferate Regimentului de Cavalerie Blindat "Alcántara", cu garnizoana la Melilla. Tancul spaniol Leopard 2E are la bază modelul Leopard 2A6, și include blindajul suplimentar ascuțit al variantei Leopard 2A5 la turelă. Acest blindaj suplimentar maximizează grosimea blindajului pe care un proiectil perforant subcalibru, stabilizat cu aripioare, cu manșon detașabil, trebuie să o parcurgă pentru a pătrunde în volumul interior al turelei. În mod similar variantei suedeze Leopard 2S (Strv 122), Leopard
Leopard 2E () [Corola-website/Science/323813_a_325142]
-
și include blindajul suplimentar ascuțit al variantei Leopard 2A5 la turelă. Acest blindaj suplimentar maximizează grosimea blindajului pe care un proiectil perforant subcalibru, stabilizat cu aripioare, cu manșon detașabil, trebuie să o parcurgă pentru a pătrunde în volumul interior al turelei. În mod similar variantei suedeze Leopard 2S (Strv 122), Leopard 2E are un blindaj mărit la plăcile frontale ale cutiei blindate, pe arcul frontal al turelei și la plafonul turelei, greutatea vehiculului fiind de aproape 63 de tone. Nivelul de
Leopard 2E () [Corola-website/Science/323813_a_325142]
-
cu manșon detașabil, trebuie să o parcurgă pentru a pătrunde în volumul interior al turelei. În mod similar variantei suedeze Leopard 2S (Strv 122), Leopard 2E are un blindaj mărit la plăcile frontale ale cutiei blindate, pe arcul frontal al turelei și la plafonul turelei, greutatea vehiculului fiind de aproape 63 de tone. Nivelul de protecție al vehiculului este augmentat de către blindajul încorporat în structura tancului în timpul procesului de fabricație, spre deosebire de blindajul adăugat ulterior după asamblare, cum este cazul variantelor germane
Leopard 2E () [Corola-website/Science/323813_a_325142]
-
să o parcurgă pentru a pătrunde în volumul interior al turelei. În mod similar variantei suedeze Leopard 2S (Strv 122), Leopard 2E are un blindaj mărit la plăcile frontale ale cutiei blindate, pe arcul frontal al turelei și la plafonul turelei, greutatea vehiculului fiind de aproape 63 de tone. Nivelul de protecție al vehiculului este augmentat de către blindajul încorporat în structura tancului în timpul procesului de fabricație, spre deosebire de blindajul adăugat ulterior după asamblare, cum este cazul variantelor germane Leopard 2A5 și 2A6
Leopard 2E () [Corola-website/Science/323813_a_325142]
-
C1 este tancul principal de luptă al Armatei Italiene, dezvoltat de către un consorțiu format din companiile Iveco-Fiat și Oto Melara. Șasiul și motorul au fost fabricate de către Iveco, iar turela și sistemul de conducere a focului au fost dezvoltate de către Oto Melara. Tancul beneficiază de tehnologii optice și de conducere a focului de ultimă oră, fiind capabil să acționeze pe orice vreme și să tragă din mers. Primele vehicule au
Ariete () [Corola-website/Science/323823_a_325152]
-
într-o mitralieră coaxială de calibrul 7.62 mm și o mitralieră antiaeriană de calibrul 7.62 mm manevrată de către comandant. Blindajul tancului C1 este din oțel. În partea frontală a carcasei blindate și în partea frontală și laterală a turelei a fost folosit un blindaj compozit pentru a mări protecția tancului în zona arcului frontal. Șenilele sunt protejate de scuturi laterale de protecție. Tancul dispune de un sistem de protecție NBC, de avertizare la iluminarea cu laser și de grenade
Ariete () [Corola-website/Science/323823_a_325152]
-
1913. Pe 15 decembrie 1913, Takagi Shichitaro a fost desemnat căpitanul navei. Nava a fost gata pe 4 august 1914. Bateria de artilerie principală de pe "Hiei" era compusă din opt tunuri de calibru 36 mm (14 in) dispuse în patru turele duble, două înainte și două înapoi. Biroul Statelor Unite de Informații Navale a observat că turelele erau similare celor britanice de 15 inch, cu îmbunătățiri la etanșeitatea camerelor de arme. Fiecare din cele opt tunuri putea trage cu proiectile explozive sau
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
gata pe 4 august 1914. Bateria de artilerie principală de pe "Hiei" era compusă din opt tunuri de calibru 36 mm (14 in) dispuse în patru turele duble, două înainte și două înapoi. Biroul Statelor Unite de Informații Navale a observat că turelele erau similare celor britanice de 15 inch, cu îmbunătățiri la etanșeitatea camerelor de arme. Fiecare din cele opt tunuri putea trage cu proiectile explozive sau cu proiectile anti-blindaj la o distanță de 35,45 km și o rată de două
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
reconstruită. Pentru a evita casarea navei în condițiile Tratatului de la Washington, Marina Imperială Japoneză a hotărât să o transforme într-o navă școală. Pe 15 octombrie 1929, "Hiei" a sosit în docul uscat al Șantierului Naval Kure. Au fost demontate turelele de 14 inch, lansatoarele submarine de torpile, tunurile de 6 inch și blindajul. I-au mai rămas nouă cazane, ceea ce a făcut ca viteza să îi scadă la 18 noduri (33 km/h). A fost îndepărtat și unul din coșurile
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
și până pe data de 13 august, "Hiei" a primit îmbunătățiri care i-au permis să îndeplinească sarcini uzuale pentru împărat. Pe 16 august a servit ca navă de observație a împăratului pentru Marina Imperială Japoneză. Din ianuarie până în martie 1934, turela nr.4 și magazia de muniție au fost refăcute. În noiembrie 1935 "Hiei" a fost nava oficială a împăratului în timpul vizitei în prefecturile Kagoshima și Miyazaki. Nefiind împiedicată de restricțiile impuse de Tratatele de la Washington și de la Londra, Marina Imperială
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
de la Londra, Marina Imperială Japoneză a reconstruit nava "Hiei" pentru a fi ca surorile ei. "Hiei" a primit opt cazane Kampon și turbine cu reductor de turație, iar etrava a fost lungită cu 7,9 m pentru a mări viteza. Turelele de 14 inch de la pupa au fost repuse în funcțiune și au fost instalate sisteme de control al tragerilor la toate turelele principale. A fost mărită elevația tunurilor principale și a celor secundare și nava a fost echipată cu două
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
turbine cu reductor de turație, iar etrava a fost lungită cu 7,9 m pentru a mări viteza. Turelele de 14 inch de la pupa au fost repuse în funcțiune și au fost instalate sisteme de control al tragerilor la toate turelele principale. A fost mărită elevația tunurilor principale și a celor secundare și nava a fost echipată cu două hidroavioande de recunoaștere Nakajima E8N „Dave” și Kawanishi E7K „Alf”. Catapultele și trenurile de lansare au fost montate spre pupa după turela
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
turelele principale. A fost mărită elevația tunurilor principale și a celor secundare și nava a fost echipată cu două hidroavioande de recunoaștere Nakajima E8N „Dave” și Kawanishi E7K „Alf”. Catapultele și trenurile de lansare au fost montate spre pupa după turela nr.3. Au fost reparate 14 din tunurile de 6 inch au fost montate 8 tunuri calibru 127 mm (5 in) antiaeriene și anti-navă, precum și 20 tunuri automate antiaeriene calibru 1-inch (2,5 cm). Suprastructura lui "Hiei" a fost reconstruită
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
fost îmbunătățit. Centura principală a fost montată din nou și a fost consolidată astfel încât să aibă o grosime uniformă de 200 mm. Pereții etanși de compartimentare, cu o grosime care varia de la 127 la 203 mm, ranforsau centura principală. Armura turelelor a fost consolidată până la 254 mm, în timp ce porțiuni de 102 mm au fost adăugate la puntea blindată. Blindajele din jurul depozitelor de muniție au fost și ele refăcute și consolidate. Deși nu era la fel de bine blindată ca alte cuirasate japoneze, "Hiei
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
sovietică pentru export în Republica Democrată Germană. Transportorul blindat are trei compartimente: camera de conducere (în partea din față), camera desantului (la mijloc) și camera energetică. Camera de conducere este ocupată de mecanicul conductor și comandant. Trăgătorul ocupă scaunul din turelă, iar restul soldaților scaunele laterale și bancheta din spate. Camera energetică este despărțită de camera desantului printr-un perete etanș. Îmbarcarea și desantul se realizează prin cele două uși laterale. Această soluție a fost implementată și la transportorul TAB-71M începând
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
Suplimentar, un soldat din grupă este dotat cu aruncătorul de grenade AG-7, iar restul soldaților au 21 de grenade defensive F1 la dispoziție. Șasiul transportorului TAB-77 a fost folosit pentru mai multe vehicule experimentale. Un vehicul a fost echipat cu turela mașinii de luptă a infanteriei MLI-84, fiind testat în vara anului 1982. Un TAB-77 a fost dotat cu tunul automat A436 de calibrul 30 mm și rachete antitanc dirijate Maliutka. Prototipul a fost testat în luna noiembrie a anului 1982
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
depozit al căii ferate din Turkestan. , în 1938, în vârstă de 19 ani, a intrat în serviciul militar și a urmat, la Kiev, o școală de tanchiști și și-a arătat interesul în punerea la punct a îmbunătățirilor pistolului Tokarev, turelei tancului și unui rezervor de motocicletă. Văzând aceste aptitudini, mareșalul Jukov l-a trimis să urmeze un curs de mecanică specializată în construcția tancurilor de asalt. Fiind tanchist, a fost grav rănit în război, în timpul bătăliei de la Briansk (1941) unde
Mihail Kalașnikov () [Corola-website/Science/326780_a_328109]
-
partea din față, 6 mm în lateral și 4 mm în partea din spate. Armamentul principal consta într-o mitralieră DT de calibrul 7,62 mm. Inițial, aceasta era pivontantă, suprastructura fiind de tip cazemată. Ulterior a fost folosită o turelă fără plafon. În caz de vreme rea, turela era protejată de o prelată. Armamentul putea fi folosit și împotriva țintelor aeriene. Unele echipaje au înlocuit mitraliera DT cu pușca antitanc PTRD de calibrul 14,5 mm sau cu tunuri automate
BA-64 () [Corola-website/Science/325711_a_327040]
-
4 mm în partea din spate. Armamentul principal consta într-o mitralieră DT de calibrul 7,62 mm. Inițial, aceasta era pivontantă, suprastructura fiind de tip cazemată. Ulterior a fost folosită o turelă fără plafon. În caz de vreme rea, turela era protejată de o prelată. Armamentul putea fi folosit și împotriva țintelor aeriene. Unele echipaje au înlocuit mitraliera DT cu pușca antitanc PTRD de calibrul 14,5 mm sau cu tunuri automate germane de calibrul 20 mm (capturate). Echipajul era
BA-64 () [Corola-website/Science/325711_a_327040]
-
Togo a ordonat ridicarea pavilionului Z: La 2:45 p.m., Tōgō a trecut în "T" în fața forțelor rusești , care îi permitea să tragă cu tot armamentul aflat la bord, în timp ce rușii puteau răspunde doar cu tunurile care erau montate în turelele din față. Rușii a navigat de la sud -sud-vest spre nord -nord-est. Flota japoneză se deplasa de la vest la nord-est, „spre un punct de intersecție unde băteau doar armele lor principale permițându-i să scoată succesiv majoritatea bateriilor de tunuri rusești
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
Kosovo de Germania și în Războiul din Afghanistan de către Canada și Danemarca, membre ale International Security Assistance Force. Dezvoltările ulterioare alte tancului se împart în două serii: primele loturi, de la modelul original până la varianta 2A4, dotate cu blindaj vertical la turelă, și variantele mai noi, de la 2A5 până 2A7+, dotate cu blindaj ascuțit la turelă (suplimentar, fixat prin placare) și alte îmbunătățiri. Toate variantele sunt echipate cu sisteme de conducere a focului digitale (cu telemetre laser), sisteme de stabilizare a tunului
Leopard 2 () [Corola-website/Science/326308_a_327637]