3,106 matches
-
de capră pentru prima dată.) La un moment dat, din motive pe care istoria nu le consemnează, s-au dus să viziteze Hampton Court. În fiecare dintre aceste excursii au luat taxiul și, spune ea, de fiecare dată râdeau cu ușurare isterică când se dovedea că șoferul nu era tatăl lui Connolly. Înăuntru, se înghesuiau unul în altul într-un colț și se prefăceau că șoferul nu-i vede în timp ce se pipăiau și gâfâiau tot drumul până la destinație. Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
așa că n-am primit mesajul Shebei decât atunci când m-am întors la Londra, a doua zi. Cum am auzit vocea Shebei - „E un pic de criză aici“, m-am gândit la ce e mai rău. A fost un fel de ușurare, trebuie să recunosc, când am aflat, câteva clipe mai târziu, că Polly dispăruse. Am sunat imediat înapoi. — Oh, Barbara, a zis Sheba când a ajuns la telefon. Îmi pare rău că te-am alarmat. Polly a fost găsită. Prostuța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la acel punct din viață când asta trebuia să fie de-ajuns. Dacă recunoașterea avea să vină vreodată, avea să fie abia susurată: la o anumită vârstă, dragostea își pierde ambițiile glorioase și devine prudentă, finită și mică. Era o ușurare să ridice paharul cu sake. Pentru vise, a spus ea. Irene i-a întors un zâmbet hollywoodian sclipitor. Sau pentru eșecuri. Irene ! Credeți-mă, am văzut destule eșecuri la viața mea. E de rău să primești prea multe dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
încordau, iar palmele îi transpirau. După ce bunica s-a împușcat, mama lui Alice a reluat coșmarul de a fi progenitura unei poetese, în vreme ce Alice suferea din cauza rușinii de a vedea în moartea bunicii un act inevitabil, ba chiar aproape o ușurare. Amândouă au trecut prin toate etapele doliului, inclusiv prin aceea pe care nimeni nu îndrăznește s-o pomenească: copiii unui sinucigaș mai primesc o opțiune - o cale oribilă, dar eficientă, de a scăpa de tot. La trei luni după ce antidepresivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fi putut să nu te mai întorci deloc. Ei, a exclamat băiatul. Apoi i-a aruncat maică-sii o privire așa de disprețuitoare, încât femeia s-a tras înapoi. Jina începuse să nu-l mai placă, iar asta era o ușurare. Acesta era un sentiment normal, suburban. Care i-a mai domolit durerea din piept. În pădure sunt și oameni, a adăugat Danny. Da ? Te-ai întâlnit cu cineva ? Jina a fost uluită când a auzit ce calmă i-a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sinucigașe. Eram ceea ce mama mea numește „un golan leneș”. Mary a zâmbit. Îți căutai sufletul. Drew s-a întors cu fața către ea și i-a luat mâna. Cu alți bărbați, Mary se crispa; degetele lui Drew păreau însă o ușurare rece. Fiecare atingere a lui o relaxa, îi mai decrispa un membru, îi mai descâlcea un ghem de oase. Indienii Nez Percé cred că, într-o zi, Coiotul o să distrugă zăgazurile, a spus el. Somonii se vor întoarce. Pădurile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în noi, sunt devotamentul și perseverența noastră. Dacă-i salvăm pe ei, salvăm totul, înțelegi ? Eu am priceput asta, în sfârșit, când am venit încoace. Am încetat să mai fiu buricul pământului. Și nici nu poți să-ți imaginezi ce ușurare a fost pentru mine. Odată ce-am găsit ceva pentru care să lupt, m-am simțit mai bine. Cred că și pentru tata a fost la fel. Uneori inamicul este cel care dă sens vieților noatre. Alteori sensul vine de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe care doctorii o numeau deja anormală, deformată. Pearl le-a ascultat diagnosticul, dar n-a intrat în panică. Când, dintr-o dată, cineva devine toată viața ta, să știi că nu mai poți să supraviețuiești fără respectiva persoană devine o ușurare. Pe măsură ce toamna s-a apropiat, lui Pearl a început să-i fie prea frig în mașină. Fetele pe care le știa de-o viață rânjeau acum când o vedeau alăptând. Cineva i-a furat capacele de la roți în timp ce ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ramuri de copaci, un avion în depărtare, care se întorcea de la unul dintre incendii. L-a auzit și pe Zach, dar vocea lui nu era decât unul dintre celelalte sunete, iar asta era, în egală măsură, o pierdere și-o ușurare. Asta e ceea ce se întâmplă când te maturizezi. Jina l-a luat pe Zach în brațe. Contează, i-a răspuns ea. Plânsul lui era teribil. Din cauza durerii îi era greu să mai respire. Acum nu mai ești invizibil, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pantofi de tip vechi, cu talpă din cauciuc. Probabil Însă că strada fusese destinată mașinilor, În care caz acele șănțulețe dispuse din zece În zece centimetri puteau deveni neașteptat de utile pe timp de lapoviță și la vremea dezghețului prin ușurarea scurgerii apei spre rigole. Cu tot efortul de a construi un astfel de drum, puține mașini treceau pe-aici. Cum nu exista trotuar, patru-cinci femei care se Întorceau de la cumpărături se răspîndiseră de-a latul, sporovăind nestingherite. Am claxonat ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Dar chiar să renunți la familie și să dispari așa ! Zău că nu-l Înțeleg pe Nemuro. Nu mă așteptam să aiba atîta curaj... — Curaj? Ei bine, da. Eu, unul, n-aș fi putut, chiar dacă asta ar fi Însemnat o ușurare... Pentru nimic În lume n-aș face așa ceva... Rămîn pe poziții, aici, pînă mor, bineînțeles, dacă nu mă dau afară. Te obișnuiești cu totul și ți-e mai greu să schimbi... Cineva mă urmărea, dar eu mi-am văzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pantofi de tip vechi, eu talpă din cauciuc. Probabil, Însă că strada fusese destinată mașinilor, În care caz acele șănțulețe dispuse din zece În zece centimetri puteau deveni neașteptat de utile pe timp de lapoviță și la vremea dezghețului prin ușurarea scurgerii apei spre rigole. Cu tot efortul de a construi un astfel de drum, puține mașini treceau pe-aici. Cum nu exista trotuar, patru-cinei femei, ce se Întorceau de la cumpărături, se răspîndiseră de-a latul, sporovăind nestingherite. În mijlocul pantei apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și de urma de oxigen social de care au nevoie. Gândiți-vă... - Da... După o pauză care așeză tăcere grea între noi, continuă: îmi pare bine, nici nu știți cât de bine îmi pare, că v-am întâlnit. Simt o ușurare ca după grea povară. Nu mi-ați spus ce gândiți. Mai bine... Suntem bieți oameni trecători în veacul nostru, iar veacul este cum este. Mi-ar face plăcere să vă mai întâlnesc o dată. Își ceru scuze, mai schimbarăm câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a rezolva diferendele dintre ele prin mijloace pașnice și se exprimă convingerea statelor că adoptarea definiției agresiunii ale cărei prevederi nu vor fi interpretate ca lărgind sau diminuând într-un fel dispozițiile Cartei va duce la descurajarea agresorului potențial, la ușurarea constatării actelor de agresiune, în vederea luării celor mai eficiente măsuri pentru reprimarea lor, precum și la protecția adecvată a drepturilor legitime și intereselor victimei prin toate mijloacele, inclusiv prin acordarea de asistență. Se subliniază, în acest fel, concepția statelor de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
buciumărie prelungă chemând spaima din zarea mohorâtă, înăbușită de pulberi răsculate. Așa crescu bubuind buciumăria pădurii, învăluiri dese de stropi se abătură, duruiră ușurel și la geamurile mici, se depărtară - și deodată, ca o mânie care ostenește, cu oftări de ușurare, se alinară adâncurile, și soarele străluci deodată orbitor în toată poiana. Ieșii afară, pe prispă, cu nevasta pădurarului. Împrejurimile, neclintite, râdeau în lumină; o albină fulgeră ca un fir de aur; o gaiță trecu, cu penele-i albastre lucind; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căuta căciula, iar Bucșan strecura gologanii în buzunar și se întorcea în vârful degetelor la locul lui. Toată grija, toată luarea-aminte erau îndreptate asupra ușii. Cum zăreau cu toții sumanul ori cojocul, își încetau scrisul, și Bucșan scotea un oftat de ușurare și de nădejde, când era rândul lui „să dea asaltul“. Căci tot meșteșugul era să știi cum să aduci vorba, unde să vorbești de judecător, unde de grefier, cum să faci pe om să scoată punga, cum să te ridici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să urc trei etaje cu genunchiul meu beteag a fost o încercare, dar de îndată ce am băgat cheia în broască- și Rachel a insistat să descui eu, nu ea -, am auzit pe cineva înăuntru și aproape că m-am încovoiat de ușurare: era încă acolo. O, slavă Domnului. Doar spre a descoperi, însă, că acel cineva era Jacqui. Grijulie, venise ca nu cumva să mă întristeze întoarcerea într-un apartament pustiu, dar dezamăgirea mea a fost așa de profundă că a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
uluită că nu murisem. Următorul lucru pe care mi-l amintesc e că eram întinsă pe punte, încă zbătându-mă să-mi recapăt suflul și Aidan era aplecat deasupra mea. Expresia de pe fața lui era un amestec de groază și ușurare. Am făcut un efort supraomenesc și am reușit să vorbesc. —OK, am spus gâfâind. Mă mărit cu tine. Capitolul 23tc " Capitolul 23" M-am trezit brusc, în întuneric, cu inima bătând să-mi sară din piept. Am aprins lumina înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să se alăture batalionului Dykes on Bikes 1 la parada Gay Pride. —Trebuie să închid, Dianne. Vorbim altă dată despre cenușă. Încă nu rezolvasem asta. Mda, a zis stins. Cum spui tu. Am scăpat și pe săptămâna asta! Oh, ce ușurare! Simțindu-mă ușoară și liberă, am sunat-o pe mama; trebuia să verific dacă am vreun bunic numit Mick. Și dacă aveam...? Asta dovedea că Leisl e cu adevărat medium? Știam că le transmite mesaje celorlalți - dar le știa poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Și-a răsucit suportul de la microfon. —Ornesto, vino, au strigat Băieții Veseli. Începem. Poți să vorbești mai târziu cu ea. Du-te înapoi, mi-am zis. Du-te înapoi. Pentru o clipă, a rămas locului, nehotărât, apoi, spre nespusa mea ușurare, s-a întors la amicii lui. — Cine e? a întrebat Mitch. Vecinul de sus. — Prima întrebare! a zis Costum Sclipitor. Cine a zis: „Ori de câte ori aud cuvântul cultură, întind mâna după revolver“? — Știi? l-am întrebat pe Mitch. Nu. Tu? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am spus-o.ț Pa, Colin, mi-a plăcut să lucrez cu tine, ținem legătura. I-am zâmbit puțin, părea destul de amărât. Așa că gata, totul s-a terminat, n-ai de ce să-ți faci griji, fricoaso ce ești. Era o ușurare să știu că nu-și mai punea viața în pericol. Dacă și-o pusese vreodată.) Culmea, acum că totul se terminase, trebuie să recunosc că eram puțin curioasă - oare Detta îi împărtășea cu adevărat lui Racey secretele lui Harry? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aparțin. Începând cu a douăzecea zi a lunii rajab, orice persoană care te va vedea între fruntariile regatului te va aduce aici în lanțuri. În pofida asprimii ultimelor cuvinte, a trebui să fac un efort ca să nu las să se vadă ușurarea pe care o simțeam. Scăpasem de temniță și de pieire, iar o lungă călătorie de doi ani nu mă înfricoșa deloc. Pe deasupra, mi se lăsase o lună întreagă pentru a-mi pune ordine în afaceri. * * * Ieșirea mea din Fès a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un jet de sânge. Mulțimea izbucni în urlete sălbatice, care păreau că vor face să se prăbușească cerul. Soarele se ivi printre norii pe care vântul îi împrăștie repede. Nici unul din bărbații aceia nu era Salix, constată Valerius cu o ușurare care i se păru odioasă: nici mortul pe care câțiva îngrijitori îl târau, după ce îi agățaseră trupul cu niște cârlige, nici învingătorul, care primea impasibil frunza de palmier și aclamațiile, privind în jur fără să zâmbească. Valerius se întoarse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Câțiva soldați interveniră, pe când alții porunceau să se deschidă poarta. Carul porni din nou și, după câteva clipe, dispăru dincolo de poartă, încredințându-l pe Valerius destinului său de gladiator. Vitellius îi făcu semn sclavului să tragă perdelele. Simțea o imensă ușurare. Toate neliniștile sale dispăruseră. Legănat de lectică, dormi tot drumul până la Pretoriu. 23 Din vila aflată în apropiere de Aquileia se vedea marea. Antonius Primus ajunsese aici după o călătorie fără opriri pe Via Postumia, ars de febra care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru că n-am reușit să fac din fratele lui un învingător. Ai înțeles? Manteus rămase multă vreme tăcut, privindu-și mâinile. — Care-i partea ascunsă a ofertei pe care mi-o faci și care ar trebui să mă umple de ușurare? De ce faci asta? întrebă, privind neliniștit chipul impasibil al lui Proculus. O faci pentru Valerius? Pentru mine? Pentru fratele lui? De ce? — Ești bătrân, Manteus, dar întrebările tale îmi dovedesc încă o dată că bătrânețea și înțelepciunea nu merg mână-n mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]