971 matches
-
cu glas vinovat: — Fireleee..., mă, Firele.... Se opri, înghiți și scoase un urlet de fiară care răsună până dincolo de depărtări. — Firele, ce făcuși, puiule? întrebă ea încet. Se lăsă pe vine, îl luă în poală și începu să-l legene ușurel: Firele, Firel,/ Zamfire, Zamfirel,/ Dormi cu mama, mititel, Să te scoale măricel... Lacrimi mari și calde din ochii mamei scăldau obrăjorul copilului. Femeia nu simțea nici frigul, nici umezeala. Nu putea pricepe. Nu ispitise niciodată soarta. De ce Firel? Gândurile nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aducea aminte cu ciudă de zâmbetul superior al fostului ienicer și de încetineala cu care împăturise și pusese la loc răvașul la cingătoare: — Cum l-ai prins? ridicase el glasul. — Mai încet, măria ta, că nu ești răposatul Șerban Vodă, ușurel... M-a costat o pungă de taleri. Îți dau una și jumătate. — Puțin, dar nu mă târguiesc. Să știi că oboseala mea merită mai mult, măria ta. — Hamie, dar prietenia mea? Se mira și acum de unde o fi avut puterea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
reculese și luând o mină serioasă se întoarse spre Marica, făcându-i semn cu capul spre cele două mezine. Doamna, la rândul ei, căută sever spre Stanca, cea care se ocupa de deprinderea bunelor purtări de către domnițe. Stanca le atinse ușurel pe umăr și, ducându și degetul arătător la buze, le mustră din ochi. Fetițele, pocăite, plecară capetele în jos, urmărind concentrate flacăra jucăușă a lumânărilor. Vodă încerca să se reculeagă și să urmărească litania monahilor, dar își surprinse în gând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și Turculeț mi-a rămas numele. — În cât timp spuneai că poți ajunge la Odrii? — Cu hârtie de la beizadea Ștefan, într-o zi, o noapte și încă patru, cinci ceasuri. Vodă zâmbi unui gând și zise abia șoptit: — Ca Badea Ușurelul. — Eh, nu-s eu ca Ușurelul, ăla ar fi ajuns într-o zi și-o noapte! — Să ne întoarcem, că străjile s or fi îngrijorat. Unde dormi? — La grajduri, măria ta. — Mâine în zori te caută beizadea Ștefan să ți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
În cât timp spuneai că poți ajunge la Odrii? — Cu hârtie de la beizadea Ștefan, într-o zi, o noapte și încă patru, cinci ceasuri. Vodă zâmbi unui gând și zise abia șoptit: — Ca Badea Ușurelul. — Eh, nu-s eu ca Ușurelul, ăla ar fi ajuns într-o zi și-o noapte! — Să ne întoarcem, că străjile s or fi îngrijorat. Unde dormi? — La grajduri, măria ta. — Mâine în zori te caută beizadea Ștefan să ți dea hârtie. Să fii gata de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai câte. Acum când pleacă la Adrianopol se simte ca o gâză prinsă într-o pânză de păianjen, la capătul fiecărui fir fiind alt dușman adormit. Va reuși să se miște în așa fel încât să iasă din păienjeniș, ușor, ușurel, fără să miște nici un fir, fără să trezească nici un dușman? Cu asemenea gânduri, cei doi călăreți au ajuns în tabăra de la Călugăreni unde sosise între timp tot alaiul. O ploaie scurtă, prima ploaie de vară a anului 1703, îi adună
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de atunci, că doar era cocon domnesc și toată lumea îi intra în voie. Până când, să fi avut unsprezece ani. Era la Academia Domnească de la mânăstirea Sfântul Sava. Gheorghios Maiota, adus de spinare și fornăit, cu nuiaua în mâna dreaptă izbindo ușurel peste mâna stângă, povestea pe grecește cum a căzut cetatea sfântă, Constantinopolul. Nimeni de pe lume nu vorbea mai peltic grecește și mai răspicat și ritmat latinește ca Maiota. „Au trâmbițat trâmbițașii și au bătut toboșarii, trecând în pas milităresc în urma
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de fel de sâmburi și fisticuri, ca la petreceri în zile de post. Poveștile veneau și plecau, despre nunta domniței Maria cu Duculeț, despre dragostele lui Șerban Cantacuzino de pe vremea când nu era încă vodă, despre cai năzdrăvani, despre Bălăceanu Ușurelul cel care făcuse drumul de la București la Iași într-o zi și o noapte, călărind fără odihnă din poștă în poștă, mai, mai să omoare caii în galop, despre Mazepa care cică s-ar fi papistășit, cum ar fi fugit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se băgă neîntrebat și marele ban Constantin Știrbei, văr după mamă cu Ștefan Vodă: — Cine spune că au luat clanțele? Nu le-au luat, sunt la locul lor, doar vulturii de aur i-au scos din lucrătură, i-au tras ușurel cu un clește, că erau de aur curat. Am trecut pe acolo și am văzut. Clanțele sunt toate la locul lor. Cum erau să le ia? Doamne ferește! — Hm! se auzi mirarea spătarului și, dacă marelui stolnic Constantin nu i-ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-E posibil domnule Laurian. Tocmai asistați la fenomenul de bilocație. Convorbirea telefonică, a fost auzită de întrega asistență, telefonul fiind cuplat la boxele din salon. Profesorul se concentră închizând ochii. Clona sa intră prin sticla ferestrei, levitând prin salon, intră ușurel în corpul fizic al profesorului. Luminile din tavan s-au aprins. Profesorul este aplaudat frenetic de audiență. -Vă mulțumesc domnilor. Vă mulțumesc. Acum veți asista, la fenomenul de voiaj în astral, proiecție astrală sau clarviziune călătoare. Vă alegeți denumirea care
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Achizionezi un buchet, te duci la nevastă Și gata. Scuze, mami, nu mai fac, Sandu Și cu Gicu sunt vinovați, dai vina pe noi, că nu ne supărăm, dar nu ne Încondeia prea tare, totuși, o iei Și tu mai ușurel vreo două-trei zile Și gata. Sandu Îi umple lui Gore paharul Și i-l duce la gură. Ia de bea, da` să nu plângi din amor că te bat. Eu cu a mea intru constant În corzi, dar nu zic
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai rezistă și se ridică de la masă. Sandule, eu mă duc dacă nu terminați! Un` te duci așa de tânăr, Gore, tu știi cât costă azi o-nmormântare? Stai potolit, e criză, ai răbdare până se luminează financiar. Ia-o ușurel, și-așa ai prins o culoare de-i place popii, măcar plătește consumația. Că și noi vom vărsa lacrimi pentru tine, În urma dricului. Bă, să fie cu cai mascați și cu pampoane, să nu mori cu limuzină că te renegăm
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Ducând în dinți țigara lungăreață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strîmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pîn-și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele. {EminescuOpIV 253} ÎN LIRĂ-MI GEME ȘI SUSPIN-UN CÎNT În liră-mi geme și suspin-un cânt, Căci eu îmi vărs acum veninu-n vânt. Prin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
peștele cu Înghețata de ciocolată, indiferent ce și-ar Închipui dezmățatul ăsta. M-am făcut muci aseară și lumina mă pișcă de cap, iar mațele meles la fel de unsuroase ca o bucă de curvă la sfârșitul unei ture la saună. Trag ușurel o bășină și mă deplasez rapid În partea opusă a camerei. Tehnica-i să lași bășina să se simtă un pic Înainte s-o ștergi, calfel o cari cu tinen’nădragi pânla următoarea oprire. Ca la fotbal, tresăți calculezi sprinturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Înapoi: Are diaface cu cineo ia pasta de rahat. Creză că Niddrie sau oricare puțoi din comitetude promovare o să-l asculte pe gioarsă ăsta? Ce știe el? Nu știe nimic, Împuțitu! Suma totală: un căcat de zero, mă bat eu ușurel pe cap. Îl las pe Gus să se gândească la asta. Bătrânu puțoi chiar crede că iel osobțină postu. Greșit! Scu-zee! A Îmbătrânit prea repede și s-a deșteptat prea Încet. Continui cu rebusul din Sun. Orizontal Vertical 1 Capcană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Primulucru pe care-l Înveți. Nu că m-aș plânge, s pizde aici cât cuprinde și ie absolut minunat. Benzedrina aia Își face efectul, așa că tresam grijă ce scot pe gură. Și pe cur! Îmi iese căcat pe toate orificiile! Ușurel Bruce, ușurel. Estelle. Sylvia. E ciudat, da ultima oară când am vorbit cu ele, am fost sigur că Estelle se uita cam ciudat la mine. Acum sunt convins. Sunt sigură că te-am mai văzut, zice ea. Io vițică ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care-l Înveți. Nu că m-aș plânge, s pizde aici cât cuprinde și ie absolut minunat. Benzedrina aia Își face efectul, așa că tresam grijă ce scot pe gură. Și pe cur! Îmi iese căcat pe toate orificiile! Ușurel Bruce, ușurel. Estelle. Sylvia. E ciudat, da ultima oară când am vorbit cu ele, am fost sigur că Estelle se uita cam ciudat la mine. Acum sunt convins. Sunt sigură că te-am mai văzut, zice ea. Io vițică ca curu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cealaltă labă sub sutienul ei și pișcând-o tare de sfârc. O văd cum Închide ochii și gâfâie umpic. De la țigări te poți asfixia. Opresc oxigenu sajungă la creier. Asta te face să te simți bine, zic eu, bătând-o ușurel pe cap. Pompează viața Înăuntru, apoi o stoarce afară. Îmi scot mâna și Încep să-i desfac bluza, nasture cu nasture, apoi Îi desfac nasturele de la fustă și fermoarul, mă ridic În picioare, o trag după mine de pe canapea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și mă imploră. Bărbatul ăla o să vă spună, e ofițer de poliție... — Îmi pare rău, Îi spun eu unui paznic, tipul e puțin țicnit. L-a apucat și cu mine În avion. Pare un picuț cam confuz, mă bat eu ușurel pe cap. Cei din securitatea aeroportului Îl târăsc pe măscăriciul ăla buimăcit și plin de proteste, În timp ce soția lui șocată Îi urmează Împreună cu copilul care acum țipă. Bladesey vine la mine Încercând să-și dea seama ce se Întâmplă. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dar nu se vede nimic din cap. Dar o să-l prind eu pe nemernic, sunt sigur ca curu că o să-l prind. Îl prind eu, fără doar și poate. Urc la etaj și mă duc deliberat până la Peter, Îl bat ușurel pe Încheietura mâinii și Îl conduc Într-un colț. — Peter, ai văzut graffiti-ul din toaletă? Întreb eu cu o voce joasă și Îngrijorată. — Ah, mereu ie câte ceva acolo. Niciodată nu le bag n seamă, ridică el din umeri. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
iar mie Îmi comand o vodcă cu apă tonică. Mi s-a pus pata să mă fut și Îmi Închipui că mai târziu o să mi-o trag cu cineva. Fulton e candidata cea mai probabilă, dar a luat-o mai ușurel cu băutura. Nu ca Crăciunul trecut sau la Înmormântarea prințesei Diana, când am Îmbătat-o mangă și am călărit-o În apartamentul ei din Newington. — Încă nu funcționezi la Întreaga capacitate, nu, Karen? Întreb eu, observând că trage de băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mai nou la francmasoni Gus, francmasonii cu fițe. Noii Laburiști, Noii Francmasoni. Chestii din astea. Aranjază totu săși facă praf și pulbere propriile lor cuiburi. Gus pare șocat pe când absoarbe Încetul cu Încetul discursul meu. Nu face decât să clatine ușurel din cap, văzând cum treizeci și ceva de ani de serviciu se duc pe apa sâmbetei. — S aici de cinci minute Gus, Îi amintesc eu, clătinând din cap dezgustat, de cinci minute de rahat. Sosesc ouăle, fasolea, costița, cârnații, roșiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Gus arătându-l cu degetul. — Despre ce vorbești Gus? se răsucește Lennox Înspre mine și apoi spre Peter, — Ce-i asta? Noi nu răspundem, așa că se uită iar la Gus. — Egzact ciam zis. Nuiun lucrunțelept, fiule, șuieră Gus, bătându-se ușurel pe capului de marionetă, nuiun lucru deloc Înțelept. Apoi se Întoarce cu spatele și pleacă. Inglis Îl urmează de parc-ar fi iubitul lui. Da, poponarii ăștia sunt prințesele cu cele mai mari scule. — Despre ce naiba vorbea? Întreabă Ray. — Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și Dumnezeu știe ce altceva. Ești genul ăla de ins patetic care se aruncă asupra femeilor vulnerabile, slabe și proaste pentru a-și umfla propriul eu șubrezit. Ești varză. Ai dat-o pe undeva În bară amice, se bate ea ușurel pe cap Încheind discuția. Fierb pe scaun. Încep să spun ceva, dar vaca ridică o mână și mă Întrerupe. — Te-ai purtat aiurea atunci cu Karen. Era deprimată și beată, iar tu ai profitat de asta. Chiar ai o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a generat forme ca fiu, fiică, făt etc. Militând pentru identificarea germanismelor în română, autorul învinuiește pe cercetătorii acestei chestiuni de superficialitate întrucât „acei care au căutat să afle elemente gote ori vechi germane în românește au procedat așa de ușurel, încât, ca și pentru elementele thrace din aceeași limbă, au compromis chestiunea” (I, 350). Philippide găsește sprijin pentru convingerea sa la Richard Loewe care, într-o lucrare despre elementele vechi germane în limbile balcanice (a. 1906), „admite ca împrumuturi gote
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]