999 matches
-
Dornelor Încet, ca o tristețe amânată prea mult. 28 iulie 1476, Leșu Ursului, munții Stânișoarei Voievodul nu sesizase decât târziu tropotul ușor al unui cal ce se apropia de el. Scoase sabia și se Întoarse fulgerător, gata să lovească. - Stai ușurel, măria ta... spuse, cu un zâmbet năstrușnic, Alexandru. Că doară nu mi-s ursul din poveste! - Alexandru! exclamă, surprins, Ștefan, readucând sabia În teacă. Mi se pare că am dat un ordin! Care trebuia executat! Toți Apărătorii să treacă munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gonit de ocupații zilnice și nemernicii, abia am câteva momente seara nu să gândesc la tine, căci aceasta o fac toată ziua, dar să mă răsgândesc și să te sărut în închipuire măcar, dulcea mea Veronicuță șirată și cochetă și ușurică și popoțică. 70 de mii de sărutări aș vrea și n-am nici una, nici una. Te mângâi eu dulce, te sărut cu drag, îți pup picioruțele și rămân ca totdeuna și pentru totdeuna al tău, Turc cinstit și amorezat, Emin aga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
În așteptare, fără să Încerce măcar să-și șteargă șiroaiele de lacrimi care-i curgeau pe obraji. — Vreau să aflu, a spus el În cele din urmă, vreau să aflu ce-i cu familia mea. Karl a oftat. și-a așezat ușurel furculița pe marginea farfuriei, apoi s-a aplecat și s-a sprijinit În coate. A ridicat brațele și s-a uitat intens la palme, de parcă Își descifra acolo tainele vieții. și-a lăsat fruntea În mâini și a oftat din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ferestre ca să nu intre stropii de ploaie În cameră. Adam azvârlise cearșaful subțire cu care era acoperit, ea i l-a tras până pe piept, cu mișcări blânde, ca să nu-l trezească. — E caraghios să te văd așa, a chicotit Mick ușurel. — Cum așa? — știu și eu... Agitată, ca și cum n-ai fi sigură de ce faci. Nu te-am știut niciodată altfel decât perfect stăpână pe tine Însăți. Nu te-am văzut niciodată, hm, cum să zic, atât de tandră. — Vrei să zici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și tu unul dintre ai noștri, Îți faci datoria. Ești unul dintre ai noștri acum, dragă prietene, unul dintre ai noștri. A aruncat țigara abia Începută, l-a apucat pe Adam cu amândouă mâinile de umeri și l-a strâns ușurel. Arăta În același timp tandrețe, fervoare și Încredere, iar Adam și-a spus: Da, sunt cu adevărat prietenul lui, Însemn ceva pentru el. și-a Înclinat capul În semn de Încuviințare, prietenia arătată de Din Îl liniștise oarecum. Din Îi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care sclipește. Adam Îi aude ticăitul, chiar dacă cei din orfelinat vorbesc. Vorbesc despre el. Da, e la orfelinat. Recunoaște locul. El e bine? Întreabă femeia. E bine, da, e bine. Însă Îl tulbură lumina, nu ridicați storul. Respiră Adam, așa, ușurel. Ești bine. Pe deasupra celorlalte glasuri e unul pe care Îl aude distinct. 26 Unul dintre cele mai vestite tablouri indoneziene poate să fie confundat cu ușurință, la prima vedere, cu o lucrare europeană destul de convențională din secolul al nouăsprezecelea. Înfățișează
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o să continue să gândească În felul ăsta. Numai că la un moment dat trebuie să privim toți lucrurile În față, până și eu. — și ce-i de făcut? — Nu știu. Chiar n-am nici o idee! Câțiva stropi de ploaie băteau ușurel darabana pe acoperișul de zinc dinspre grădină. Pata turcoaz a unui nor vagabonda În depărtare pe cerul Jakartei, altfel lipsit de culoare. Uneori, la sfârșitul anotimpului uscat, e o vreme ca asta, când sunt așteptate primele ploi. Pică doi-trei stropi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
des se putea. Piciorul ei care rămânea puțin în urmă nu mă deranja. Fața și fâlfâitul mâinilor vorbeau destul de atrăgător. Firavă, stătea subțire la poarta minei, își aștepta tatăl și poate și pe mine. Atât era de delicată și de ușurică, încât puteam să ridic corpul ei zvelt până la înălțimea potrivită și să pătrund în el de îndată ce, după film, întorși din Sarstedt, încercam, pe verandă sau în vestibul, să fim, preț de câteva minute, un singur trup. Să urc scările până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se adună acolo și rămân pentru totdeauna, pe când imaginile de pe aparatele acestea pe care le posezi, trăiesc o clipă și apoi dispar. Hai să ne retragem, acolo, sub vișini, unde ai propus și unde vom avea liniște deplină. Îl iau ușurel cu mâna dreaptă trecută pe după gât, lăsându-i pe ceilalți la masă. Simt că e fericit. Ochii lui care au ceva din culoarea cerului, dar și a ierbii mă privesc cu o bucurie nespusă. Mă prinde de mână, hotărât să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
prea frumoasă ? Zâna: Vezi tu prichindelul de colo, aninat de creanga Marelui stejar ? Șoimul: Îl văd. Zâna: Prea bine ! Atunci zboară repede într-acolo ! Rupe cu pliscul tău cel puternic nodul care-l ține atârnat în aer și așterne-l ușurel pe iarbă, la picioarele stejarului. Șoimul: (ieșind din scenă cu o plecăciune) Voi face întocmai, Zâna mea ! Zâna: (cântă, valsând) Sunt Zâna cu părul albastru Și bun este sufletul meu. Veniți, dragi copii, lângă mine, (vorbit) Un hocus vă scapă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cu o bucurie imensă În suflet, porni către casă. Reveni spre amiază. Animalele se terminaseră de tot. Adăposturile și țarcurile erau goale. Hămesiții de libertate și de distrugere au trecut la pasul următor: dărâmarea și Împărțirea construcțiilor. Au luat-o ușurel: cu acoperișurile, au trecut la ziduri, au coborât la padocuri, și, În cele din urmă, au dislocat, din pământ, și dalele de beton, din interioare și de pe alei. După ce totul a rămas ca o tristă amintire, a ceea ce fusese frumusețe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
șaptezeci de ani; ea - ceva peste douăzeci. Apoi se odihniră. El ațipi. Ea Îi duse cățelușul la baie și-l curăță, pe lăbuțe, apoi, veni lângă el, și adormi de-a binelea. Respirația ei, pe el, Îl trezi. Se ridică ușurel și se duse la bucătărie. Așeză o masă, Îndestul de bogată, pentru două persoane. Pe urmă se duse lângă pat, și, privind-o drăgăstos, o mângâie, lin și cu finețe, pe obraji. Ea se trezi. Cu un firesc ce pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
scrânciob-leagăn. Fu invitat: alege locul preferat. Își alese banca. E, apreciase el, mai Încăpătoare și mai comodă. În cazul ăsta, ciripi ea, mie-mi rămâne scrânciobul-leagăn. Da. Da. Se așezară. Nu, Însă, Înainte ca, ea, să tragă de o parte, ușurel, foaia de pergament, care acoperea masa, Încărcată, cu câte două căni de ceai, două ceșcuțe cu cafea, două păhăruțe cu licoare vișinie, două pahare cu vin alb, două farfurii, În care urmau a fi servite, din vasul de sticlă de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
l-a furat din ochi pe Barosanul de vreo câteva ori, ca să-l vadă ce face: citea foarte concentrat ziarul, găsind probabil ceva deosebit de interesant. Văzând că profesorul și-a cam uitat de clasă, a început să lucreze. A scos ușurel juxta, a deschis-o la pasajul care-l interesa... a rupt foaia cu multă băgare de seamă, ca nu cumva să se audă; apoi a pus-o în dicționarul latin-român de Nădejde și a pornit să scrie. Ca să nu se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nătăfleț, să te prefaci că scoți cuvinte, și să deschizi dicționarul numai în același și același loc? Mi-am dat seama imediat că ai pus în dicționar foaia unei juxte, și copiezi ca un neghiob. Și, luîndu-i dicționarul, Barosanul apucă ușurel cu unghia degetului mare și-a arătătorului foaia, fluturînd-o fața clasei, care izbucni de astă dată într-un râs zgomotos, spre consternarea lui Ducu. ― "Quod erat demonstrandum!" Acum dă-mi teza... și în timpul care ți-a mai rămas fă o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ispititoarea invitație: ― Hai, mă, să dăm o raită prin oraș, la lumina lunii! Pe căldura asta nu face să stăm în casă! Am auzit că la Curtea de Argeș e o înghețată grozavă! ― Dar dacă ne află? ― Cum o să afle, mă? Ieșim ușurel, în vârful picioarelor, sa nu ne simtă, și-apoi n-o să stăm toată noaptea. O jumătate, sau cel mult trei sferturi de oră, și sîntem înapoi! ― Tu ce zici, Dane? îl întrebai pe colegul meu de cameră. ― Eu nu merg
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
În salon, Lawrence se apropie prudent de patul său acoperit de o pătură În carouri galbene și negre și dădu să așeze pe marginea lui; observând-l Însă cu atenție, sări ca ars. Sub pătură se mișca o formă. Dând ușurel așternutul la o parte, masterandul o descoperi, Înfășurată În cearșaful său pătat de rugină, pe distinsa doamna Bernic sau femeia-sicriu, cea care obișnuia, la miezul nopții, să stea Întinsă la podea, În mijlocul salonului de dedesubt, rezervat sexului frumos, Înconjurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pot arăta. Ați putea picta pe ea chipul Maicii Domnului ținându-l În brațe pe Iisus...” Pictorul sări ars de pe locul său, apucându-l pe inginer de guler. „Nu cumva vreți să mă sugrumați?” spuse acesta foarte calm, Împingându-l ușurel pe pictor Înapoi pe scaun. La rândul său, Noimann, auzind vorbindu-se despre icoană, tresări și el, aducându-și aminte de visul lui. „V-aș fi recunoscător dacă ați face lucrul ăsta... Am Încercat eu Însumi să-mi vin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care stătea foșnidu-și neliniștită frunzele În mijlocul salonului. Acum totul era aproape perfect. Ca să fei totuși sigur de substituirea sa, masterandul renunță la pălăria de fetru și i-o Îndesă arțarului pe cap. La fel făcu și cu sandalele: scoțându-le ușurel de sub pat, i le așeză la rădăcină. Acum nici omul de paie Braic, nici omul-locomotivă, nici oamenii-mâini, nici oameni picior, nici femeia-ușă nu-și vor da seama că Oliver lipsește din salon. Aruncând o privire spre mijlocul Încăperii, Îl vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
săi ochi, care-l măsoară de jos În sus, cântărindu-i În același timp și greutatea. Oare cât cântărește Noimann? Cât alcool, câte reclame a ingurgitat În el, trebuie să cântărească o tonă. Și atunci, de ce se simte așa de ușurel? De ce calcă de parcă ar pluti? De ce tălpile sale aproape că nici nu ating asfaltul? De ce, de ce? Iată de ce: greutatea din trup i s-a vărsat În suflet. Iar sufletul s-a risipit ușor ca un abur pe străzi. Acum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ei își cască ochii săi norodul Că-i vede-n birje răsucind mustață, Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele și viața lor nu și-o muncesc și-o plimbă. și-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pân’ și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele. Aruncând cuvinte goale Ce din coadă au să sune. Totul și toți cei puternici s-au coalizat împotriva omului simplu, a vorbei simple și frumoase
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
HEDROCK SE TREZI CU UN EFORT ȘI ÎNTREBĂ: ― Unde mă duceți? \ LA HOTEL. HEDROCK CHIBZUI: HOTELUL ROYAL GANELA ERA COMANDAMENTUL FĂURITORILOR DE ARME. DACĂ ERA DUS ACOLO, ÎNSEMNA CĂ S-A ÎNTÎMPLAT CEVA GRAV. SE UITĂ CUM AVIONUL SE ÎNDREPTĂ UȘUREL CĂTRE VASTA TERASĂ-GRĂDINĂ A HOTELULUI, ȘI MINTEA ÎI ERA SUPUSĂ UNOR TENSIUNI DEOARECE ÎȘI DĂDEA SEAMA CĂ ARSENALELE NU VOR SĂ RIȘTE. ȘI NICI NU PUTEAU SĂ RIȘTE! ÎNSĂȘI EXISTENȚA LOR DEPINDEA DE PĂSTRAREA CU GRIJĂ A SECRETELOR. DACĂ SUSPECTAU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DAR NU SĂ SE ÎNDEPĂRTEZE DE EL. CU MULT CURAJ, TRAVERSĂ SPRE COLȚUL STRĂZII, DE UNDE VĂZU LA COLȚUL URMĂTOR HANGARUL DE FORMA UNEI LUMÎNĂRI. PESTE CÎTEVA SECUNDE AJUNSE LA COSMONAVĂ. NIMENI NU ÎNCERCĂ SĂ-L OPREASCĂ ATUNCI CÎND SE CAȚĂRĂ UȘUREL PRIN GAURA DE FORMĂ NEREGULATĂ FĂCUTĂ DE OBUZELE PENETRANTE ȘI DE ACOLO SE DUSE LA CAMERA DE COMANDĂ. LUMINILE PE CARE EL LE STINSESE ERAU ACUM APRINSE. ACESTA FU PRIMUL LUCRU PE CARE-L OBSERVĂ HEDROCK. CEI CE FĂCEAU CERCETĂRILE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cuvintele) a scos Triner de la firmă anul trecut? Triner își trase respirația cu un fel de șuierat, apoi tăcu. Cei doi bărbați, Royan și Triner, se priviră lung, o inconfundabilă ciocnire violentă a voințelor. În cele din urmă Royan rîse ușurel, aproape ca un băiețel și spuse: ― Cinci miliarde de unități fiduciare, domnule. ― Nu ți se pare cam mult pentru un salariu? întrebă sever Hedrock. Royan încuviință din cap: ― Nu cred că domnul Triner se considera salariat, ci mai degrabă proprietar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
voie să-i vorbesc. Innelda zăcea nemișcată și calmă în pat. Îi dispăruseră culorile din obraji și pieptul i se ridica atît de puțin, aproape neobservat, încît părea deja moartă. Hedrock observă clar o senzație de alinare cînd doctorul puse ușurel masca pentru comunicare pe fața ei liniștită, dar concentrată. "Biata tirană", se gîndi el. "O biată ființă nefericită, sfîșiată de forțe lăuntrice prea mari pentru ea ca să le stăpînească sau măcar să le înțeleagă." Luă interfonul: ― Innelda! zise el cu tandrețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]