130,170 matches
-
neisprăviți, lucrează mână în mână cu "șobolănimea" care în loc să plătească taxele de întreținere la bloc preferă să stea claie peste grămadă, în mirosul de clor și de veceuri desfundate, în "luxoasele" spitale finanțate de către dl. Năstase din propriu-i buzunar. Uitându-te la realitate și uitându-te la regimul Năstase, nu-ți vine să spui decât un singur lucru: "Să vină doctorul!"
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
cu "șobolănimea" care în loc să plătească taxele de întreținere la bloc preferă să stea claie peste grămadă, în mirosul de clor și de veceuri desfundate, în "luxoasele" spitale finanțate de către dl. Năstase din propriu-i buzunar. Uitându-te la realitate și uitându-te la regimul Năstase, nu-ți vine să spui decât un singur lucru: "Să vină doctorul!"
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
i-a spus: "- Vai, ce rău o să-i pară Margaretei că nu te-a cunoscut și ea... că nu-i acasă! - Da, cine-i Margareta? - E fata mea. - Ai o fată mare? - Da, zice mama, e studentă. - Și unde e? - Uite, aici, în apropiere, la o prietenă..." D.T.: - În ce an se întîmpla asta? M.P.I.: - Era în 1929. Împreună cu prietena mea, mă pregăteam pentru un examen la fizică. El a spus: "- Păi, să-i trimitem un bilet." Trebuie să vă spun
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
nouă pasaje? M.P.I.: - Da... Și nu știam ce să-i răspund... și nu i-am răspuns o lună de zile, pînă cînd i-am trimis o telegramă: "Te aștept la București". Și imediat, a doua zi, a venit la București. Uite, fotografia asta: Panait pe peronul gării. De cîte ori o privesc, retrăiesc parcă acele scene... cînd venea la București. Eu eram lîngă el, așa, ca lîngă un munte... Tot ce gîndea, tot ce-mi spunea era cu totul altfel, decît
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
mă prezint în fața lui!? D.T.: - Cum muncea Panait Istrati? M.P.I.: - Săracu'...Cum muncea!? Am să vă destăinui un lucru foarte urît. Cînd stăteam în Strada Paleologu, dar chiar și înainte, după masă, cînd în camera lui n-uzeam nici o mișcare, mă uitam pe gaura cheii - asta-i foarte urît! Dar ce vedeam eu... cred că nimeni pe lume n-a văzut și n-am să mai văd niciodată: Panait era în transă... Era ceea ce nu se poate descrie... Figura lui, privirea lui
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
urît! Dar ce vedeam eu... cred că nimeni pe lume n-a văzut și n-am să mai văd niciodată: Panait era în transă... Era ceea ce nu se poate descrie... Figura lui, privirea lui, culoarea feții... Stăteam acolo încremenită. Mă uitam și nu mă-nduram să-mi dezlipesc ochii de la el... D.T.: - Ce faceți într-o zi obișnuită? M.P.I.: - Citesc, îmi place mult să citesc... Abia am terminat o carte mare, Un veac de singurătate... Dintre poeții noștri îmi plac: Marin
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
și Petrișor au comis ceea ce s-ar putea numi un șantaj sentimental. Sigur că, văzînd de pildă, copii care nu pot fi tratați din lipsa antibioticelor, telespectatorii se înfioară de milă și de oroare. Dar dnii Tănase și Petrișor au uitat să spună de ce ONU a supus Irakul unui embargou necruțător; au uitat să arate pe ce anume s-au dus banii încasați (miliarde de dolari!) pe petrolul irakian; palatele lui Saddam și costumele lui de haine de zeci de mii
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14211_a_15536]
-
Sigur că, văzînd de pildă, copii care nu pot fi tratați din lipsa antibioticelor, telespectatorii se înfioară de milă și de oroare. Dar dnii Tănase și Petrișor au uitat să spună de ce ONU a supus Irakul unui embargou necruțător; au uitat să arate pe ce anume s-au dus banii încasați (miliarde de dolari!) pe petrolul irakian; palatele lui Saddam și costumele lui de haine de zeci de mii de dolari nu și-au găsit loc în reportaje. Ca să nu mai
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14211_a_15536]
-
de amurg, cununa de mărgean, revărsările de veacuri, de oftări, jeratecul de-amor, cărările de frunze, aleile de suflet. Poate că nu v-a preocupat niciodată, dând curs impulsului fraged și nevoii de eliberare, să știți la ce se mai uită cu atenție cititorul dvs. A evita locul comun este ca a te vindeca miraculos de un fel de bâlbâială. Recolta celor vreo 22 de ani de când scrieți mi se pare palidă. Dacă tot ce ați scris până acum este marcat
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
altul de șase ori la rând numai această vorbă, înțelegându-se perfect unul cu altul." Poanta e că autorul, molipsit de "discuția" lor aprinsă, se vâră și el în ea, rostind automat, la rândul său, substantivul. Toți tac și se uită la el, surprinși, incapabili să mai articuleze ceva. Apoi, unul dintre ei, venindu-și în fire, îi strigă din mers: - Dar dumneata la ce-l mai zici a șaptea oară, dacă tot zici că am zis de șase ori?" De
Substantivul absent din dicționare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14226_a_15551]
-
din imagini. Trebuie să citești printre rânduri. Există regizori care sunt maeștri în așa ceva. În al doilea rând, aveți atâtea mari nume, precum - îmi vine în minte acum - cehul Svankmajer... Și regizori de animație geniali... Operatori foarte buni... Să nu uităm și faptul că guvernele estice au investit foarte mulți bani în școlile de film. În America, prin contrast, nu au existat școli de film. Filmului american i-a luat foarte mult timp ca să părăsească studiourile hollywoodiene. Și atunci ei privesc
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
simțămînt fundamental care chezășuiește absoluțiunea. Aserțiune întărită din nou cu citate evanghelice: "De nu avem dragoste, nimic nu se poate, cu atît mai puțin mîntuirea. Ne zice Sfîntul Apostol Pavel în Prima epistolă către Corinteni, cap. 13, 1-8. Și nu uită, tot aici, la sfîrșit, a ne spune: «Și acum rămîn acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea»". În eventualitatea că unor cititori o atare preaduhovnicească tratare a temei li s-ar părea tendențioasă, eseistul răspunde
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
băgat pe gât marfă proastă, după el. Și-n afară de asta, nu aveam unde să ne întoarcem, nu aveam un port al nostru. Cu siguranță că am avut unul, altădată, la început, am plecat și noi de undeva, dar am uitat unde se găsește locul acela, ba chiar și cum se numește. Tu mai ții minte? mă întreba. Nu. Atunci, eram condamnați să rătăcim. Până una alta, trebuia să ne cățărăm în continuare până în vârful catargului, ca să legăm gabierul mic, ce
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
Culuare pentru privilegiați" (RL 2092, 1997). Nu era totuși un caz izolat; în Internet se mai pot găsi destule exemple similare: "marea varietate și bogăție a formelor de relief: munți, depresiuni intramontane, culuare întinse, dealuri molcome" (consiliu. suceava.ro.); "și uite așa, în ciuda șoselei proaste și a circulației pe numai două culuare, Occidentul se apropie încet dar sigur de Cluj" (revistavatra.ro /9.10.2001); "terenul are dimensiuni de 75x32m și este împarțit în două culuare: de ducere și de întoarcere
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
mențiunea că totul era gratis având în vedere Crăciunul... Abia luând loc în sală, observasem că toți clienții erau ori ciungi, ori șchiopi, handicapați de toate felurile, ori bătrâni-bătrâni. Fericire civilizată... Fericire barbară... Un prânz pe care nu-l voi uita niciodată. De insistat asupra celor trei mii de secte de pe coasta de vest a Americii... otrăvite de... respirația asiatică a Oceanului Pacific... Magnitudinea singurătății. De văzut... Ședere la New-York până la șase ianuarie 1979 de Bobotează când pe o iarnă cu nămeți
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
meschinărie sufletească. Îmi aduc aminte câteva discuții pe care le-am avut atunci, precum și unele recenzii. Era ca și cum autorul nu s-ar fi putut ridică deasupra cotidianului și ar fi reținut mai ales derizoriul din evenimentele la care lua parte. Neuitând să-și consemneze invidiile sau frustrările. O lectură a Agendelor în întregul lor schimba radical această impresie. Dincolo de motivațiile lor psihologice, variate și contradictorii, notele din jurnal uluiesc prin extraordinară lor concretețe, prin exactitatea cu care sunt fixate în insectar
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
tata era director. Școala avea etaj și un coridor lung pe care mergeam cu tricicleta. În curtea mare era clădirea la roșu a viitorului liceu, care mi se părea imensă; coboram în subsolul acestei clădiri care încă nu avea plafoane. Uitându-mă în sus vedeam un zid nesfârșit. Mai târziu, am avut impresia că m-am simțit în Creta legendară, dar nu-mi dau seama dacă nu cumva este o impresie adăugată. Ar fi fost un "dèja vu" sau cine știe ce semnal
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
tandrețe, pe ceilalți ținându-ne la o oarecare distanță. Aici, în birou, de îndată ce venea un oaspete, pisica venea, se cuibărea în poalele tatei și începea să toarcă. Văzând-o, Blaga a zis: "Parcă-i o Parcă!" Pe urmă, s-a uitat în bibliotecă și a văzut Discobolul, dacă nu mă înșel pe care nu i-l oferise tatei cu dedicație. L-a scos și pe prima pagină a citit, scris de tata:" Nil admirari nisi Lucian Blaga"; atunci, Blaga a scos
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
Jan Palach, publicat în revista România Literară nr. 5/2003. Eram un tânăr de 25 de ani, în primul an de căsătorie, când am reușit, cu soția, să facem o excursie "prin ONT" în Cehoslovacia și Ungaria. (Recent, m-am uitat la diapozitivele făcute în acea perioadă...). Am ajuns la Praga, unde am stat într-un hotel oarecare, iar un ghid - un om în vârstă, probabil pensionar - a sosit să ne arate frumusețile orașului. Vorbeam în limba franceză cu el, eu
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
trecea pe acolo. Am povestit această întâmplare de câte ori am relatat vizita mea la Praga. Am mai fost de vreo două ori de atunci, dar pe acolo nu am mai trecut, nu știu cum nu s-a mai nimerit. Cum vedeți, nu am uitat chiar toți ce s-a întâmplat în 1968 în Cehoslovacia, și nici ce a urmat. Aș putea povesti și cum am trăit eu aici, pe litoralul românesc al Mării Negre, luna august 1968, dar chiar că este o altă poveste... Cu
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
debarcat" pe țărmul apusean al Europei. Aceștia vor zice (au și rostit-o uneori răspicat) că au refuzat să se implice într-o politică în care primá dictatul, teroarea, subordonarea, în numele "naționalului în formă și socialismului în conținut". Însă mulți uită că și-au făcut ucenicia aici și, când au putut inspira suficientă încredere în regim, au exploatat prilejul producând surpriza. Cazul lui Petru Dumitriu e deja notoriu, ca să nu amintesc de imberbul (la vremea aceea) Petru Popescu. Dar șirul exemplelor
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
o duci rău. Pînă într-atît, încît văzîndu-te în librărie nici nu te-am recunoscut. - Nici eu nu te-am recunoscut pe dumneata, i-am spus. - Dar nu din același motiv, spuse ea. Eu am crezut că erai un cerșetor. Se uită la sandalele mele scîlciate și adăugă: Și fără ciorapi. - E mai comod, i-am spus. Două cămăși și două perechi de chiloți: una pe mine și alta la uscat. De ce altceva e nevoie? - De puțină demnitate, a zis ea. Însă
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
face la fel? - N-aș face, răspunse ea, dacă în felul acesta mi-aș supăra părinții. Amintindu-mi de tenacitatea cu care a izbutit să forțeze împotrivirea familiei sale pentru a se mărita, i-am spus rîzînd: - Îndrăznește să te uiți la mine. Dar ea își feri privirea cu seriozitate, pentru că știa prea bine ce-mi trecea mie prin cap. - Nu m-am măritat pînă n-am avut binecuvîntarea părinților mei, spuse. Cu de-a sila, e drept, dar am avut
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
în opera poetului nostru este consecutivă convertirii sale". Din această poziționare a poetului ca oglindă a ordinii universale, decurge o etică a umilinței și contemplației: "N-a încercat oare Claudel să înlocuiască maxima socratică «cunoaște-te pe tine însuți» prin «uită-te pe tine însuți»? Uitarea de sine e condiția dăruirii de sine. Cu cît e mai aproape de centru, cu atît poetul își este sieși mai indiferent, neputincios a se vedea pe sine, dar mai capabil de a revela ordinea universală
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
primească titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de arte din Iași, al cărei profesor de sculptură fusese între 1940-1950, adică pînă la desființarea instituției ieșene. Cei care-i făcuse înalta onoare (pusă în operă abia în primăvara lui 1994), uitaseră să-l anunțe că ceremonia se amînase. Fie pierduseră din vedere acest amănunt, deloc neglijabil, fie se întîmplase altceva, sau pur și simplu își vîrîse intempestiv coada un Michiduță șturlubatic. Ion Irimescu se trezise singur în gară, dar, ca un
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]