7,855 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > MIORIȚA Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Vai, turmele mele de vise-s pe moarte Pe malul tăcerii pasc ierburi deșarte. Beau apa coclită-a uitării plângând Cu gura uscată ca floarea în vânt. E tristă mioara cu bocet în grai Străin e pământul și poarta spre rai. E apa sălcie, Păstoru-I departe, Cernită e zarea cu brâuri de moarte. Noptarea în lume e însăși un
MIORIȚA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382783_a_384112]
-
diademei cultural artistice a Bacăului ei căruia-i slujește până la alipirea cu inima. Maria Șalaru este, se va vedea, între personalitățile municipiului și județului Bacău, memoria ei se va așeza pe temelie din pietre argintate și aurite, pe care rugina uitării nu le va degrada niciodată...! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Maria Șalaru. Ofrande artistice urbei sale / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2283, Anul VII, 01 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
MARIA ŞALARU. OFRANDE ARTISTICE URBEI SALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382777_a_384106]
-
ALB Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Trandafirul alb Plânge trandafirul alb după o iubire pierdută... Întristat plânge trandafirul alb. Lacrimile lui sunt petale ce poartă vântul, stele albe căzute în uitarea timpului. -Nu plânge,prințesa albă, veșnică mireasă, sărutările care te mângâiau vor reveni poate-ntr-o zi. Plânge trandafirul alb după o iubire pierdută... Lacrimi de catifea întristat plânge trandafirul alb. Referință Bibliografica: Trandafirul alb / Nina Dragu : Confluente Literare, ISSN
TRANDAFIRUL ALB de NINA DRAGU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382797_a_384126]
-
vei fii precum copacul ce îl udă apele. Rădăcina ta hrănită de Izvorul Vieții Sfinte, Îți va da îndestulare...Peste veacuri, ca sorginte, Vei rodi. Fructul credinței este rod al ascultării, Stai pe calea strâmtă, Domnul, nu te va lăsa uitării! 18/05/12, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Binecuvântat e omul / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2239, Anul VII, 16 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucica Boltasu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
BINECUVÂNTAT E OMUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382808_a_384137]
-
florilegiu, încă un rol în plus, doar aparent secundar: acela de a repune în circulație operele (și numele) ocultate în diferite moduri. Căci nu trebuie uitat nici o clipă spectrul larg de metode de care uzau cenzorii spre a cufunda în uitare poezia unor autori: de la cărțile sustrase și topite (foarte puține), trecînd prin cele pulverizate (tiraje derizorii, difuzare periferică), pînă la cele despre care "nu era bine" să se scrie; ori atitudinea exact opusă: cărți despre care nu se putea scrie
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
nimeni dintre cei care participă nu se poate opune sorții, oricît ar dori-o. Și toți vor purta pecetea acestui eveniment, în scurtul timp care le mai rămîne de trăit. Condamnîndu-și pe veci geamănul la întuneric însă nu și la uitare, Ludovic devine și rămîne despot absolut. E altul. Într-un epilog, deloc aleatoriu și nicidecum superfluu, care se va petrece în insula Sfînta Margareta, prizonierul ce poartă o mască - prin urmare, este dublu invizibil - lansează, din spatele zidurilor, un mesaj. Scrijelit
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
la mecanismele oneroase ale amneziei și "reconcilierii" factice, care urmărește mușamalizarea vinovățiilor, fervent al unei memorii purificatoare și constructive, Octavian Paler ar putea subscrie la următoarele rînduri ale autorului Ciumei: "Regimurile totalitare n-au mai buni aliați decît oboseala și uitarea. Cuvintele noastre de ordine sînt deci limpezi: amintirea și încăpățînarea". Patetismul viril, cu inflexiuni melancolice, al autorului nostru este unul corectiv și reconstitutiv. Inadaptarea d-sale devine o funcție de afirmare prin opoziție și de orientare socială, cu atît mai eficace
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
rătăcesc prin aer/ nu te mai aflu"), viața nu mai are ritm și sens ("totul s-a sfârșit"; "nimic nu se întâmplă cu mine"), iar credința s-a pierdut ("Dumnezeu nu se vede."). Chinuit de amintire sau, din contră, de uitare, poetul e prins pe rând în "plasa de sârmă a privirilor" sau "în pânza de păianjen a iubirii". Uzate în eterne formulări despre o dragoste în care poetul nu e înțeles, despre rostul pierdut al vieții și eterna toamnă cu
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
încrezător, cînd scria despre unele din aceste povești: "Atît timp cît vor fi pe lume copii/ Mame și bunici,/ Nu vor fi uitate." Mamele par să lipsească din ecuația contemporană și, în ruptura de o generație care s-a produs, uitarea a început să se aștearnă peste poveștile de altădată. * În următorul Monde des Livres, din 1 iunie, o notiță nesemnată atrage atenția asupra protestelor unor editori români contra vînzării la Tîrgul de carte de la București de la finele lunii trecute a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16107_a_17432]
-
vor reuni pentru ședința-spectacol ce va fi susținută, începând cu ora 16, la sediul din Piața Libertății nr. 2. Întrunirea va debuta cu o aducere în amintire a poetului toamnelor târzii, publicistul Ilie Cinciu susținând alocuțiunea „George Bacovia, poet dat uitării“. În continuare, în scenă „vor intra“ muzica și versul, odată cu soliștii Viorica Pop Ivan, Victor Gioroceanu, Iosif Bobițan și formația coral-instrumentală dirijată de Alexandru Carp, care vor interpreta melodii îndrăgite. Nu vor lipsi minirecitalurile actorilor Geta Iancu, Mira Popescu, George
Agenda2003-6-03-9 () [Corola-journal/Journalistic/280664_a_281993]
-
complicate în urma unei severe artroze coxofemurale îl macină atât medical, dar și moral, și la 7 aprilie 1994, ne părăsește pentru a întregi pe alt tărâm echipa celor care, prin personalitatea lor, au înnobilat arta fotbalului și au ferit de uitare epoca în care au trăit. Pe când fotbaliștii erau zei „Este cu neputință să uiți - spunea Dobay - atmosfera din tribune, după marcarea unui gol, când publicul exploda și erupea ca din zeci de mii de cratere. La sfârșitul meciului, spectatorii năvăleau
Agenda2003-6-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280679_a_282008]
-
Pagină realizată de Monica diana pavel Fotografiile - arc peste timp sau piedică în calea uitării De peste 30 de ani, o timișoreancă retușează mii de chipuri Inventată la începutul anului 1839 în Franța de către Daguerre și Niepce, fotografia se practică și în România, încă din 1840. Din informațiile deținute, o istorie a fotografiei din țara noastră
Agenda2003-7-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280706_a_282035]
-
Banat, pe căi diferite, pentru a se reîntâlni la Tibiscum - localitatea Jupa de astăzi, unde încă li se mai observă urmele. Istorie, în versuri și... tablouri Istoria podurilor este dependentă de soarta drumurilor. Existența lor este, însă, mai presus de uitare, pentru că imaginea lor relevă nu doar iscusința tehnică a artizanului, ci și năzuințele de frumos ale timpului în care au fost construite. (Nu întâmplător, podurile sunt definite „lucrări de artă“). Romanii amplasau statuile zeilor lângă poduri, podarii (pontifex) fiind cei
Agenda2003-12-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280832_a_282161]
-
ultima din Sibiu), cititorul român a primit în 2013 un dar neașteptat: poezia unui mare poet american, cu bună vizibilitate în epoca sa (1914-1972), dar cotat sub statura unui Robert Lowell sau a altor poeți mai anturați ai perioadei. Despre „uitarea” lui vorbește inclusiv neincluderea în antologia poeziei moderne americane propusă de Margareta Sterian (1973). Radu Vancu demonstrează într- o complexă postfață cum figura lui Berryman devine tot mai importantă după moartea sa, într-o revanșă a chipurilor: pe măsură ce unele, prodigioase
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
mustața lui inconfundabilă, portarul Uniunii Scriitorilor. Vai, ce personaj profund știe să facă scriitorul din acest om pe lângă care suntem tentați să trecem fără să-l vedem! Și ce parabolă tulburătoare construiește el despre zădărnicie și vanitate, despre glorie și uitare! Și ce confesiune sinceră până la cruzime scrie el despre propria condiție: „Eu mă iluzionez că Dumnezeu îmi va lăsa o zi, înainte să mor, să pun grămadă manuscrisele și să le dau foc, alături de diplome și premii, «trofee, ordine și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2681_a_4006]
-
adînci încît să-i influențeze pe tinerii pianiști. Și încă ceva. Simon n-a vrut niciodată să recunoască, dar maniera lui de a cînta cam răvășise tehnica pianistică în jazz. Gata, am terminat. Apoi a dezertat. Și a fost dat uitării. Mai ales că și deranja. Pe mine nu. Nimeni na știut ce s-a mai întîmplat cu el. Eu da. Am rămas prieteni. Așa că vă povestesc mai departe. * Există, în linii mari, două categorii de amatori de jazz, calmii și
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
cât se poate de gravă și cu consecințe pe termen lung incalculabile. Cui i-e frică de Maurice Blanchot? În anii 1970, Maurice Blanchot (1907-2003) era un eseist bine cunoscut în România, ca și, desigur, în Franța. A fost dat uitării apoi din aceleași misterioase motive pentru care scriitorii sau artiștii în general sunt la modă sau uitați. Un număr recent al revistei „Lignes”, care s-a revendicat de la Blanchot din clipa fondării ei în 1987, este consacrat articolelor politice ale
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2723_a_4048]
-
și toate se schimbă. Mai puțin sărbătorile și firea oamenilor. Însă tipurile bucureștene care odinioară colorau o lume mult mai mică, cvasi-rurală, redusă practic la un centru cam impropriu numit așa și mahalale, unde toți se cunoșteau, se pierd în uitare, iar din societatea, cu stratificările ei, de la 1870 nu mai rămâne, în 50 de ani, nimic. Calapodul rămâne, dar pe el urcă alții, și alții. Din anul 1872 Bacalbașa reține două triste evenimente literare, moartea lui Heliade-Rădulescu și a lui
Bucureștiului, fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2733_a_4058]
-
o clinică părți culară din Bacău, o ușoară și ba nală operație (hemoroizi). De ce au trebuit sa treaca patru ani, greu de spus. Între timp, a murit și unul din tre petenți, fratele poetului, istoricul Dumitru Ivănescu; încă puțin și uitarea poate acoperi cu totul un episod de-a dreptul jenant pentru medicina românească a veacului XXI. Nu ne așteptăm ca, în virtutea binecunoscutei solidarități a sluji torilor lui Esculap, să avem parte de o Hotărâre ne-partizană. Puteam cel mult să
Să vezi şi să nu crezi! ÎN REST, TĂCERE.... In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Mircea Radu Iacoban () [Corola-journal/Journalistic/93_a_121]
-
de stat simt parcă nevoia de a se justifica în fața eternului tribunal al opiniei publice. Faptele lor, fie că au fost înfrângeri, fie că au fost izbânzi, sunt scuzate, apărate, tălmăcite sau numai amintite spre a fi scoase de sub praful uitării sub care erau amenințate să fie înmormântate. Femeile din câmpul artei, al literelor sau chiar numai al galanteriei sunt și ele mușcate de preacunoscutul șarpe al deșertăciunii. Memoriile femeilor dornice de a deveni celebre împodobesc vitrinele ș...ț Astăzi fiecare
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
ascunsă dată despărțirii. 1122. Cerul este lacrima Timpului care își recunoaște existența sa fără nici o valoare în fața eternității lumilor. 1123. Normalul înseamnă a fi la fel de anormal ca toți ceilalți. 1124. Lumina este identitatea gândului. 1125. Graba este o măsură a uitării de unde ai plecat și unde vei ajunge. 1126. Taina este o torță a Destinului. 1127. Seducția este sabia simțirii scoasă din teaca deșertăciunii. 1128. Zorii sunt geana adormită a luminii din noi. 1129. Forma este îmbrăcămintea Iluziei Vieții. 1130. Frumusețe
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
Onoarea este o ruină a unei amintiri ce trebuie să fie valoroasă. 1135. Bunătatea este imaginea pe care am vândut-o demult Lui Dumnezeu pentru fericirea de a ne fi creat atât de absurzi. 1136. Nonșalanța este o filă din uitarea de sine nerecunoscută de nimeni. 1137. Cumpătarea este un dar al absurdului. 1138. Evenimentul este un timp care-și uită acasă propriul său ceasornic. 1139. Societatea este o rămășiță din ceea ce suntem fiecare dintre noi. 1140. Istoria care nu se
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
1154. Numai valul știe cât de dureros se sparge de stânca întâmplării de a fi apa care-și stinge focul propriului suflet. 1155. Cine își poate înțelege necuviința cu sine însuși? 1156. Cel ce-și aruncă crezul pe apa râului uitării este cel mai năpăstuit de umbra adevărului propriei sale nașteri. 1157. Nimic nu este mai important pentru viață decât moartea. 1158. Nu există o orânduire a moralei fără o ierarhie a durerii. 1159. Doar cel ce înfruntă morala poate ști
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
Dumnezeu nu ne-ar mai rămâne nimic. 1176. Oricât de neînsemnat ar fi izvorul, el este creatorul oceanului. 1177. Ce-i poate lipsi cel mai mult acestei lumi în afară de Dumnezeu? 1178. Rolul zorilor este de a șterge visele cu buretele uitării de noi înșine. 1179. Amăgirea este o replică pierdută a firii. 1180. Grija este o datorie a vieții de pe vremea când se împrumuta la Destin crezând că va putea plăti înapoi fiecare simțire a sa. 1181. Lăcomia este o formă
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
noi suntem purtători de cântec") și ambivalent. Dacă lupta cu "morile de vânt" cunoaște extaza cântecului, drumul spre moarte prinde la fel "chip de cântec", al cărui motiv pare a fi trecerea însăși, în sonorități stinse, ele giace, făcute pentru uitare și leac: Câteodată prin fluier de os strămoșesc/ mă trimit în chip de cântec spre moarte". (Fiu al faptei nu sunt). Și la Eminescu în poeziile sale, dar mai ales în publicistică, descoperim aceași luptă cu "morile de vânt". Această
"CAVALERUL NEBUNIEI" STRĂBATE LITERATURA EUROPEI. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]