5,770 matches
-
ieșire, du-te și te odihnește, încearcă să mai furi câteva ore de somn! Ne vedem tot așa ca și ieri seară, strigă apoi din ușă în urma inspecto rului. Odată ieșit din curtea bătrânului, Cristian porni încet la vale, pe ulița strâmtă ce cobora spre locul unde își lăsase mașina. El avea o minte ordonată, era obișnuit să analizeze problemele în mod logic și abia pe urmă să tragă concluziile. Moșul însă îl obliga să își revizuiască continuu punctele de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din Botoșana (familia Pâțu este și în Cașvana; un Pâțu este profesor de istorie și directorul școlii din Cașvana) și familia Foșlea căreia nu și se cunoaște locul de origine. De la fântâna lui Pâțu și de la podețul lui Foșlea începe ulița Drăgăneștilor (Arsenie Drăgan a fost primar) care merge până la fântâna și halăele (halău - trunchi scobit în care se adună apa pentru vite) lui Știrbu (zis Coțac) care ar putea fi venită din satul Știrbăț, de lângă Udești; lui Anton Știrbu și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care nu au prestat muncă de clacă primeau doar locă de casă și de grădină. Conform art.4 din Circulara Ministerului de Interne, nr.9378, în suprafețele repartizate pentru casă și grădină 12,5 prăjini - erau cuprinse căile de acces - ulițe, piețele și cimitirele, așa că cei din categoria amintită n-au primit mai mult de 10 prăjini, adică 1790m2. În temeiul Jurnalului Consiliului de Miniștri, din 18 septembrie 1864, au fost împroprietăriți și țiganii lingurari, care au primit locă de casă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Grigore Borcea se gândește să-și desfacă vinul propriu din Beșicata și să mai procure și din Fruntești și să deschidă o cârciumă, deși nu avea timp să se ocupe de negoțul cu băuturi. Altul, Gheorghe Rusu, fost sergent „de uliță” prin București, deschide o cârcium cu gândul că nu va plăti dările la stat, funcționând clandestin, dar nu i-a mers. Sterian a adusă la moșie un grecă ca administrator, Gheorghiosă Palenache, care s-a ocupat, cu familia sa numeroasă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
decât la nunți. Când se prind unul pe altul de mână și joacă roată, mergând de la dreapta spre stânga cu aceiași pași potriviți, atunci zică că joacă hora.... La nunți, înainte de cununie au obiceiul să joace în ogrăzi și pe ulițe în două șiruri, unul de bărbați, celălalt de femei ... Afară de aceste jocuri, care se joacă pe la sărbători, mai sunt încă alte câteva aproape de eres, care trebuie alcătuite din numerele făr soț 7, 9 și 11. Jucătorii se numescă „călușari”, se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fi ocolite de niciunul dintre cei care aspirau la fotoliul de primar, indiferent de culoarea politică: era nevoie de școli, drumuri, cămin cultural, sediu de primărie, farmacie etc. Era absolut necesar ca cetățenii comunei să nu mai bată noroaiele de pe ulițele satelor, așa cum au făcut înaintașii sute de ani. Faptul că drumurile de accesă intravilane au fost balastate, poate fi considerată o mare realizare; se poate pătrunde pe orice vreme la oricare locuință. Dacă această lucrare de amploare se leagă de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
realizare; se poate pătrunde pe orice vreme la oricare locuință. Dacă această lucrare de amploare se leagă de numele actualului viceprimar, Dumitru Iacobeanu, se cuvine să-l menționăm, chiar să-i acordăm o notă mare, deși, am auzit, mergând pe ulițele satului Lunca, pe Cararău, pe Izlaz, că pietrișul pusă pe drumuri cam împiedică vitele și oamenii la mers! Perspectivele de dezvoltare ale comunei Filipeni au putut fi descifrate, pornindu-se de la „zestrea” existentă și înscrise în lucrarea „Strategia de dezvoltare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ei vor orbi pentru totdeauna câinii nopții care au năpădit-o. Dante zâmbi slab, ștergându-și din nou buza cu vârful limbii. În timp ce vorbea, continua să urmărească mișcările combatanților, care acum se deplasaseră În cealaltă parte a pieței, roind pe ulițele laterale. - Orașele sunt niște animale mari, asemănătoare Întru totul cu animalele acelea mai mici care le locuiesc, zise cu amărăciune. - Și sunt lovite de aceleași crime. Se poate Înjunghia un oraș, așa cum se Înjunghie un om, insistă filosoful. Dante Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
erau pline cu ei, majoritatea beți, înjurau trecătorii, răcneau și vomitau, umblând adunați în grupuri. Atunci, pentru a-i evita, Josăphine o ia cu căruța ei pe un alt drum și, în loc să coboare pe strada Pressoir, continuă să meargă pe ulița Mesiaux, trecând pe lângă biserică, urcând înapoi prin spatele primăriei și zorește spre cimitir până la cocioaba ei, preferă să o ia de-a lungul micului canal, deși cam îngust, chiar dacă cu căruța, și încă plină, știe că-i va fi greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aer care a plutit vreodată prin vreun salon. Ideea că femeia se zbătea În mizerie afectase simțul justițiar al lui Amory. A sosit la Philadelphia așteptând să i se spună că adresa ei, Ark Street, numărul 921 - era pe o uliță mizerabilă de cocioabe. A fost chiar dezamăgit când s-a dovedit că lucrurile nu stăteau nici pe departe așa. Era o casă care aparținuse ani de zile familiei soțului Clarei. O mătușică mai În vârstă, care se opusese vânzării proprietății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ibovnici: - Ișalà, domniță Hus! c) S-a-mbuibat Și s-a dus Ceasul rău, Ceasul tău, Domnița Hus! Svelt acum, Taie-ți drum... Undă, undelemn călâi Vântul lunecă, înmoaie. - Haide, saltă-ți din călcâi Pintenii, toți câinii droaie, Și la drum, pe uliți mici, Lângă gropi, printre căsoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te schimbă-n humă verde, El milos de lin și-a pus Mîna-i verde Să-ți dezmierde Și grumajii tăi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
biete cleștare...) Dintre toate, El candelul mi-alese, apoi, adus a drum, Porni mânat de seară și înghițit de cale, Târând opinca-ntoarsă și creață, fără spor, Cădelnițând din coșul cu dulci zaharicale, Din donița-nflorită lovită de picior... Acolo... noapte, uliți și vaguri suburbane Topiră pe-ndelete năluca lui Selim. În candel, pânza lunii se răsuci - turbane - Și-o stea ilic de umbră cusu, cu ibrișim. CONVERTIRE Unei femei din Nord Prin ce-nnodate drumuri, pornind, la ce răscruce, Începe noaptea noastră să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
capitala unui ducat suzeran. (Nu suveran; depindea militar de Hanovra.) Tatăl și bunicul lui Gauss au fost oameni de rând, de meserie nedefinită, muncind cu ziua pe la negustorii din piață; în acte sunt trecuți ca "Gassenschlächter", măcelari, prin tradiție, ai uliței în care locuiau. Mai sus, în spiță, dăm numai de țărani din ținutul Braunschweig. Mamă-sa era chiar venită de la țară și înainte de măritiș fusese slujnică de un tăbăcar din Braunschweig. Avea însă câțiva pastori în linia ei suitoare. Băiatul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Coboară iar toamna Elena Marin Alexe Coboară iar toamna pe ulița mea, Cu pasul ușor legănat, Cad frunze uscate-n lucire de stea Prin griul din nori alungat. În aer arome îmbie la joc, Tacit invită pământul, Iar turtele coapte miros busuioc, Iarba-și bocește veșmântul. E-un aer plăcut, amalgam
Coboar? iar toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83374_a_84699]
-
geamul e-un dezmorțit de oase ce trist cade lumina peste lucruri mincinoase ! Zi de vară ce frumos miroase la castel florile de tei ! mi s-au risipit șoaptele din vis ale misterului privesc prin perdele arătura trandafirie a cerului ulița spre deal se desenează cu chemari spre alte zări pe arterele urbei curge cu stil sânge de automobil tim hortons-ul se scaldă-n complimente și-n “far niente” de-abia mai tarziu când se lasă umbrele pe răcoare vin pictorii
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
Cămările mele cu dor - Scame de gând, personaje fără contur Fără griji se perindă alene ... De la o zi la alta culoarea obosește; În vază, roza are un loc de popas ... Cât timp a trecut, cât a mai rămas?... Șosele și uliți, poteci - Să iei seama pe unde treci ... E un parfum de fapte trecute, E o chemare cu litere mute ... Ce-nțelepciune mare este în uitare! Cearta de ieri devine-amintire - Să-mi fie iertată plecarea de-acasă, Invitați-L acum pe
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
mă mai lovească și parcă câștigasem respect din partea ei. În puținii ani în care am crescut în casa părintescă, orinunde o vedeam pe mama mea, căutam să-mi strecor mâna în palma ei și eram fericită când plecam amândouă pe ulița satului sau pe câmp. Nu știu dacă e a înțeles că îmi transmitea prin acea atingere o mare fericire în căpușorul meu de copil, dar îmi spunea amuzată. -Tu fetiță ești un copil tare bun, dar ai grije dragă și
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
lucrurile pe care le face sunt de asemenea trăinicie și folos, încât nu pot deveni desfăcute. A cântat de când s-a văzut copilandru, voios, cu sprinteneala vârstei fără vină, fără granițe ale risipirii energiei, fără lacăte la ușile inimii, pe ulițele satului Băcălești, județul Teleorman, în care a văzut lumina zilei, la 12 februarie 1947. Ca și în îndemânarea pentru treburile practice, în care se dovedește neîntrecut, cântecul e în el însuși, în focul spiritului, nimic nu e luat din altă
MĂRIN CORNEA. TRĂSĂTURI ALE CONDIŢIEI DE BIRUITOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364449_a_365778]
-
fiecare dimineață niște pâine proaspătă pe masă, puțină slănina, brânză și ceapă sau o cană de lapte, ori niște flori într-un geam, ai avea senzația că stăpânii tocmai au ieșit să mulgă vacă sau să schimbe o vorbă pe ulița cu vecinii, dispăruți și ei demult, demult... Dar așa casele acelea par moarte rău, chiar dacă sunt frumoase. Diferența dintre noi și casele acelea este că ele vor trece "cu foc și troznet", atunci când întregul pământ va trece "cu foc și
CE RAMANE DUPA NOI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364576_a_365905]
-
Acasa > Strofe > Timp > MELANCOLICI ȘI PRIBEGI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Melancolici și pribegi Ascultați cum cântă plopii Dincolo de Dealul Popii Serenade pentru regi Înroșește asfințitul Ulițele caoline Peste care seara vine Ca o beznă cu chibritul Armonie neștiută Peste toate dimprejur Din care doar un strop când fur Încerc s-o pun într-o lăută. Referință Bibliografică: Melancolici și pribegi / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MELANCOLICI ŞI PRIBEGI de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364595_a_365924]
-
ar fi văzut El Gândindu-se cu alean Aceea minune "Sară de Deal". L-am căutat pe Eminescu Pe străzile întortocheate Ale Vienei sau de la Berlin, Să-i aflu urmele prin toate, Pe lungi, istovitoare drumuri, În biblioteca Humbold Pe ulițele Bucureștiului, La Blaj acolo-n mică Romă În inima Ardealului. Am rătăcit pe Canal Grande, Doar, doar îi voi auzi râsul Mereu alături de acel Chibici, Ce-l însoțea-n Veneția Pentru că erau buni amici. Și tare-mi este dor de
DOR DE POET de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361300_a_362629]
-
Ediția nr. 384 din 19 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 18/19 Ianuarie 2012 Ce simt eu niciodată nu mă înșel, E un ceva în lucrurile toate, Dacă este și cum este El Să nu vă întrebați cu răutate. Pe ulițe, prin piețele murdare, În rugăciunea cea adeseori Nu am strigat vreodată-n gura mare Că Dumnezeu e dincolo de nori. Să creadă cine vrea și cine poate, Citească cel ce știe din Scriptură, Pentru credința care ne desparte Eu altor neamuri
DUMNEZEU de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361384_a_362713]
-
5 februarie 1859, când domnitorul Cuza a fost oaspetele orașului Focșani, mii de oameni i-au ieșit în cale în drumul dinspre Mărășești, pe unde venea de la Iași. Se consemnează că în cinstea Domnitorului s-au ridicat pe șosea, pe ulițele pe unde trebuia să treacă, arcuri de triumf împodobite cu verdeață și înfășurate în pânză tricoloră; tarafuri de lăutari cântau „Hora Unirii”, valuri de flori se revărsau în calea Domnitorului care cobora din diligență. Despărțit în două - Focșanii Moldovei și
24 IANUARIE – 153 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361357_a_362686]
-
după Fata Morgana În trecutul de scrum și cenușă Bulversați deslușim cum Satana Ne-a legat de picioare cătușă! AJUNS ACASĂ Când am ajuns acasă lumina era stinsă Mă aștepta la poartă o candelă aprinsă Miros de-nmormântare trona-n ulița mare Mă așteptau în negru zeci de admiratoare Nebunul din comună striga la primărie Că nu mai au la școală cerneală și hârtie Arar un trecător venea cu-o lumânare Jelea din toți rărunchii un grup de bocitoare. Când am
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
la primărie Că nu mai au la școală cerneală și hârtie Arar un trecător venea cu-o lumânare Jelea din toți rărunchii un grup de bocitoare. Când am ajuns acasă ușa era-ncuiată Și apa din fântână demult era secată Pe ulița pustie eu păream o stafie Din crânguri dispăruse cântul de ciocârlie BLESTEMUL SINGURĂTĂȚII Conviețuind cu singurătatea Îi ascult poveștile despre viață, În vreme ce mediocritatea Ne-a vândut chiar și trecutul la Piață. De ani buni suportăm sărăcia Bulversați de confruntări inumane
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]