1,469 matches
-
minute“. Rochia de mătase, care-și face treaba. Iar ea nu simte nimic, un nimic care o umple și o înalță. Ea e țintuită locului, incapabilă să-și controleze tremurul capului. M-am autodesființat pentru tine. Uluit că făcuse asta. Uluit că încă era în stare s-o facă. Ea îl privește, scurmând după trecut. —Ai crezut că mă cunoști. Ai crezut că mă cunoști! Ani de eforturi și tot ar putea trece pe lângă el pe stradă fără să simtă absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea citește, o suliță orbitoare îi lovește emisfera dreaptă. Cade la loc în pat, cu un țipăt sugrumat. Apoi încremenește. L-a distrus de două ori. Într-o panică reptiliană, lasă biletul pe noptieră și dispare. Chinul lui izbucnește, prea uluit ca să se înfrâneze. Ochii lui o resping chiar în timp ce se roagă de el. Sub privirea lui fixă, sfânta se dezintegrează, iar ea se întoarce la ea însăși. M-ai lăsat să caut un an și n-ai spus nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lumea nu mai are nevoie de ea, doar pentru că a futut-o rău de tot? Noi am ajuns aici la câțiva litri. La grame și miligrame. Iar ea vrea să se întindă pe jos și să moară? Mark o privește uluit. O posibilitate îl remontează. Propria lui pierdere nu înseamnă nimic. Accidentul l-a făcut așa. —Roag-o, imploră el, temându-se să propună până și puținul ăsta. — Nu eu. Eu pe femeia aia n-o mai rog niciodată nimic. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dumneata? Lavinia râse scurt. — Mă uit, sigur că mă uit, și odinioară îmi plăcea ce văd. Și cu gravitate, blamându-se, Lavinia povesti patima care-i robise sufletul. Nu pierdea nici un amănunt. Unchiul Ianache măsura cu pas agitat încăperea. Mihai, uluit, abia mai respira. — ... Și m-au chemat la agie să-mi ridic mortul, pe bărbatul meu cu cununie, pe Nicos. Nu împlinisem șaisprezece ani și când l-am văzut spânzurat, cu cămașa albă însângerată, cu unghiile smulse, m-a apucat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
meu, beizadea Ștefan, onoarea de a exprima mulțumirea noastră pentru aleasa primire ce ne-a făcut-o înălțimea sa, fie-i slăvit numele, marele vizir Rami Efendi, și pentru făgăduiala că vom putea vedea luminata față a stăpânului lumii. Ștefan, uluit, se trase doi pași înainte și, spre perplexitatea tuturor, îndeplini dorința tatălui său, începând să înșire formule de politețe în arabă. Rami Efendi nu înțelegea mare lucru, dar nu avea voie să ceară traducere la minunata exprimare în limba profetului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cine-ai fost și cum mi-ai trădat regescul tată. REGINA: Dar fie-ți milă, a fost la mijloc doar dragostea! PRINȚUL: De-ar fi fost altceva, n-aș fi avut căderea să te răpun cum meriți. (Intră Prințesa, rămîne uluită de ceea ce vede.) PRINȚESA: Un măcel! PRINȚUL: Măcel? Se poate... iubirea pentru tine mă face să-l numesc dreptate. Cînd te privesc cu ochii holbați ai iubirii, pricep c-ai să mă poți trăda. PRINȚESA: Eu, prințe drag? PRINȚUL: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
personaj mitologic) BUNICA: Da. Dar soră-ta care se credea cîine? Nu era periculoasă? BUNICUL: Nu era, săraca. BUNICA: Mă lătra toată ziua. BUNICUL: Ei! Ce-i drept, lătra la tine. Dar nu te-a mușcat niciodată. SONIA (a ascultat uluită aceste replici): Dar eu n-am știut că în familia noastră au fost atîția nebuni... BUNICA: Nici eu n-am știut înainte să mă mărit cu el. Dar am aflat imediat după aia. BUNICUL: Ce să ne facem griji? Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
serioasă? Eu cred că din contră! FANE: Sînt scriitor! (sărută revista) Dacă numele meu e scris aici, sînt scriitor. BUNICA: Lasă că am citit eu o dată un cuvînt pe o poartă. Și m-am dus repede acolo (mama o privește uluită). Dar era doar un depozit de lemne. GETA (Tatălui care sărută pasionat revista): Ce faci? Dacă are microbi pe ea? FANE: Ce microbi? ! GETA: Pe mine nu m-ai pupa așa. FANE: Fii serioasă. Pupatul nu-i igienic. Dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și acolo, că sigur s-ar strînge vreo opt sute pe un loc. Și-ai intra numai prin concurs de împrejurări. BUNICA: Lasă, dragă, o să reușești tu undeva. Uite eu pot să zic că am două facultăți și... SONIA (o întrerupe uluită): Nu știam. Ce facultăți ai matale? BUNICA (mîndră de sine): Păi la psihologie pot să zic că am și doctoratul. Dacă nu mă pricep eu, nu se pricepe nimeni! Cel puțin la Ilie văd ca la radiografie ce-are în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ilie văd ca la radiografie ce-are în cap. Oricînd mă fac ginecolog de suflete. Diploma-mi lipsește, că-n rest.... EDUARD (izbucnind în rîs): Așa e, bunico! Și-a doua facultate a matale? BUNICA (și mai mîndră): Arta! GETA (uluită): Arta? BUNICA: Arta culinară. (ironică) Aia la care tu și fiică-ta sînteți abia prin clasa a treia. Eu sînt șefă de promoție pe viață. Așa că nu contează diploma, fetițo, contează ce ai în minte. GETA: Și dacă nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
văzut... (disprețuitoare) picturile dumnealui. BUNICUL (încet lui Fane): Spune drept. Te-a mușcat vreun model? FANE: Nu. Dar am citit că marele pictor Van Gogh și-a tăiat urechea. BUNICA: Minte. Eu n-am auzit de Van Gogu ăsta! EDUARD (uluit): Și cum? Dacă și-a tăiat-o Van Gogh, ți-ai tăiat-o și tu? BUNICA (bombăne ca pentru ea, cu ciudă): Să-și fi tăiat și el altceva...mai semnificativ. GETA (aude și îi spune Bunicii, cu reproș): Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
plin de căcat și nimic mai mult. Apoi, conștiința îi revine - da, la urma urmei, va trebui să iasă în lume, fiindcă pălăria i-a fost, în fine, găsită, nicăieri altundeva decât pe propriul lui cap. A, da, zice el uluit ducând mâna în sus - după care o șterge din casă, zdup în Kaiser, și Superman dispare până la căderea întunericului. Kaiser-ul... e vremea să spun povestea Kaiser-ului: cu câtă mândrie m-a luat el când, după război, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că avem loc? — Milty, iubitule, te rog, zice mama, totu-i în regulă, nu-ți face griji, o să ai loc cât vrei: imediat ce pun telefonul în furcă, mă duc să mă sinucid. Ce nevinovat e Milty al nostru! Cât de uluit trebuie să fie acolo, în Yokohama, când o aude pe maică-sa făcându-i o declarație ca asta! Drăguțul, pasivul de Milton, nu-i așa că n-ai face rău nici măcar unei muște, măi, tatele? Îți repugnă vărsarea de sânge, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
s-a prăbușit în cele din urmă extenuată în pat și foarte curând a adormit. Afară natura se mai liniștise. Nu mai bătea vântul, ningea însă în continuare cu fulgi mari. În casă era acum liniște. Erau cu toții fascinați și uluiți de ceea ce primiseră în dar de la Moș Crăciun. Focul arde în soba mare de teracotă. Jarul aruncă umbre magice pe pereții camerei. Pendula-și cerne lin orele cu TIC -TAC-ul ei melodios. Am senzația că-mi amintesc nașterea mea, filmul
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
închisă la culoare. Câțiva stropi rămași pe gleznele sale fine străluceau în lumina focului, asemeni picăturilor de rouă, dimineața. Albul ochilor săi părea și mai alb, iar brățara de la gleznă îi dădea un aer de prințesă indiană. Bart o privea uluit, era atât de frumoasă că-i tăia respirația, dar se abținu să spună ceva. Nu dorea să strice nimic din atmosfera aceea ciudată, stranie. Arm îi zâmbi. Nu ai știut că nu se ridică capota? Nu, mergea perfect când circulam
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și trase și el cu sete. Navem bani de țigări, tu n-ai cumva vreun pachet la tine? articulă el și-și șterse iarăși ochii demonstrativ. Nu, n-avea țigări, dar poate ceva bani ca să îi ajute?! Crăița era prea uluită ca să răspundă. Încercase să afle ceva despre copilăria ei, dar nu fu în stare să scoată nici un cuvânt de la ei. Nu îi interesa decât ceea ce ar fi putut să facă ea pentru ei! Nu mai trebui să îi întrebe de ce
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
sandviciuri la întâmplare și le întinse fetiței. Aceasta bolborosea mulțumiri în neștire, lucru care o încurca și mai rău pe Crăița. Scotoci prin rucsac și scoase dulciuri, sucuri, ciocolată. Le deșertă în poalele fetiței și plecă în grabă. Chipul ei, uluit, înfometat și murdar, avea să-i stăruie în minte multă vreme... Colega ei nu comentă și nu o întrebă nimic. Era și ea uluită. O mașină le claxonă. Era cel care, la intrarea în sat, le spusese că e medic
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și scoase dulciuri, sucuri, ciocolată. Le deșertă în poalele fetiței și plecă în grabă. Chipul ei, uluit, înfometat și murdar, avea să-i stăruie în minte multă vreme... Colega ei nu comentă și nu o întrebă nimic. Era și ea uluită. O mașină le claxonă. Era cel care, la intrarea în sat, le spusese că e medic și le arătase drumul spre casa familiei lui Bojincă, cel care bea mai multă tărie decât apă, cum comentase el. Opri mașina lângă ele
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-i spun că reciproca nu era adevărată, dar m-am abținut. — Îți place mirosul pădurii toamna ? spuse el scoțând din buzunar o frunză și oferindu-mi-o. Îți place cum foșnesc frunzele uscate sub talpă, nu-i așa ? Îl priveam uluită. De unde să fi știut Teo Haiduc cât de mult îmi plăcea mie sunetul frunzelor uscate când calci pe ele ? Eram absolut sigură că nu discutasem niciodată asta cu nimeni. Și mai ales, cum naiba aflase că eram aici ? Era ceva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Stat Sibiu. Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră, de Rahmaninov, și Simfonia a VI-a „Patetica“, de Ceaikovski, acestea au fost lucrările alese de muzicienii ruși. După o singură repetiție, directorul filarmonicii sibiene, Ioan Bojin, avea să se declare uluit: „Vom asculta o simfonie de Ceaikovski pe care poate că am mai ascultat-o, dar pentru prima oară o auzim acum altfel, cu totul diferită. Suntem impresionați de ceea ce a reușit dirijorul să obțină de la orchestră. La fel, suntem încântați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
oaspeți, printre prosoapele de mâini Împopoțonate, mă privi În timp ce Îmi trăgeam În jos chiloții și-mi ridicam fusta. (Dacă-i arătam, n-avea să spună.) Fascinat cum era, stătea la distanță. Mărul lui Adam i se ridica și cobora. Părea uluit și speriat. Nu prea avea cu ce să mă compare, dar nici ceea ce a văzut nu l-a indus În eroare: falduri rozalii, o despicătură. Timp de zece secunde, Capitolul Unsprezece mi-a studiat documentele, fără să detecteze vreun fals
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mei, lipită de mine cu hainele ei pline de var și uitîndu-se adânc în ochii mei. Apăsă atât de dureros cu tălpoaiele bocancilor pe picioarele mele, încît numai de gânduri voluptuoase nu mi-a ars. M-am uitat înfricoșat și uluit în ochii ei timp de vreun minut, până s-a îndurat să-mi dea drumul, întorcîndu-mi fundul și ieșind, fără o vorbă, pe ușă. Cartea din mâini îmi căzuse pe jos, în moloz. Ce Dumnezeu vroise cu asta? N-aveam
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei. 25. Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ți usca gîtlejul de sete! Dar tu zici: "Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini, și vreau să merg după ei." 26. Cum rămîne uluit un hoț cînd este prins, așa de uluiți vor rămîne cei din casa lui Israel, ei, împărații lor, căpeteniile lor, preoții lor și proorocii lor. 27. Ei zic lemnului: "Tu ești tatăl meu!" și pietrei: "Tu mi-ai dat via
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ei. 25. Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ți usca gîtlejul de sete! Dar tu zici: "Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini, și vreau să merg după ei." 26. Cum rămîne uluit un hoț cînd este prins, așa de uluiți vor rămîne cei din casa lui Israel, ei, împărații lor, căpeteniile lor, preoții lor și proorocii lor. 27. Ei zic lemnului: "Tu ești tatăl meu!" și pietrei: "Tu mi-ai dat via ta!" Căci ei Îmi întorc spatele și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ochii, Încercând să ațipească. Știa că Desert Rose trebuia să se străduiască mai mult ca să găsească ceva amuzant, chiar provocator, ceva care să-l prindă și să-l intereseze, fără să-i afecteze respectul față de ea. Când se trezi, descoperi uluită că Desert Rose povestea viața ei amoroasă, a lui Kitty. Ca și când ar fi fost o sită, incapabilă să țină ceva pentru ea, Desert Rose tocmai Îi povestea lui Charlie episodul cu Albă ca Zăpada. — Deci nebunul ăsta o invită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]