1,424 matches
-
de sudoare. Nu știe dacă e cazul să o Întrebe dacă are vreo idee despre ce se Întîmplă. Pe unul din podurile de pe Bega erau filtre de miliție, iar În Piața Iosefin se vedeau urme de distrugere, pereți arși. Privește uluit, nu-i vine să creadă, nu știe ce Înseamnă, nu știe ce să creadă, dar nu mai zăbovește, o Întinde În viteză. E ceva foarte ciudat. Ajunge la prietena lui Într-un suflet. Nici ea nu știe ce se Întîmplă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din Piața Palatului freamătă de Încordare. Ceaușescu e Întrerupt În scurt timp. Din primele rînduri de muncitori se aud strigăte și se produce o mișcare În mulțime. Înainte ca transmisiunea TV să poată fi oprită, Ceaușescu arată poporului o figură uluită. Pentru cîteva zeci de minute, Încearcă neputincios, ieșind din discursul oficial, să calmeze mulțimea. După o serie de Alo! Alo! care pare să nu se mai termine, Își găsește În sfîrșit cuvintele, Însă e, evident, lipsit de prezență. Măi tovarăși
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bucuriei. Descătușarea se produce atît de brusc și de puternic, Încît uneori nu Înțelegi dacă nu cumva e scena unei suferințe teribile. Ajungem să zbierăm cu toții aproape necontrolat, alergînd de la unii la alții și Îmbrățișîndu-ne fără nici o reținere, la Întîmplare, uluiți. — A FUGIT CEAUȘESCU, răcnește un tip la vreo 50 de ani, ieșind din salon cu pijamaua descheiată, abia stînd pe el, pe abdomen are lipit un tifon, cu leucoplast - dacă nu se potolește, probabil că-i vom vedea mațele. Ies
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
centru și urc spre Universitate și pe scările Universității sînt studenți care discută, vorbesc aprins, rîd. Iar la Universitate sînt și mai multe afișe, tot centrul, pînă dincolo jos la Teatrul Liric, e plin de culoare. Iar eu mă plimb uluit. Umblu cu ochii căscați, de parcă vin de pe altă planetă (arăt, cu ochii ăia cît niște faruri de bicicletă, ca de pe altă planetă). E foarte multă viață În acest oraș. Și foarte multă culoare și zgomot. E alt oraș. Dacă dai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ți-aș fi spus că te urăsc, n-ar fi fost adevărat. Așa că mai bine îmi țin gura. — Îți ții gura. Viața noastră în doi e ca la casa de nebuni. De ce dracu te-ai măritat cu mine? Toată lumea era uluită. Taică-tu a rămas stupefiat. De ce-ai făcut-o? — Ah, n-are importanță. — N-are importanță. Asta-i tot ce știi să spui. Asta-i ce-ai să spui și când am să-mi dau duhul. Ești o lipitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Emma era rezonantă, pătrunzătoare și extrem de stranie, un sunet aproape nepământean. La Casa Gărzilor Călare se deschiseseră ferestrele. Câțiva trecători traversaseră drumul dinspre clădirea Vechii Amiralități. Alții, care ieșeau de la Teatrul Whitehall, se opriseră siderați să privească în jur, uluiți. Zurbagiii din Trafalgar Square se apropiaseră și se țineau acum după el, ca șoarecii după fluierar. Apăru și un polițist. Tom îl vârî pe Emma, care continua să cânte, într-un taxi, unde irlandezul adormi pe loc. Tot drumul îndărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în drum, ca o obstrucție majoră. Știa cât e de proastă. Din nefericire, știa și cât e de bună, cât de superioară e cărților scrise de alții, de oameni mai mici decât el. John Robert era uneori uluit, aproape copilărește uluit, de măsura în care viața lui era încă guvernată de vanitate, deși își recunoscuse acest cusur cu mulți ani în urmă, dorind pătimaș și străduindu-se pătimaș să-l depășească. Renunțase de mult să se mai opună concluziei evidente, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acum era el cel capturat și întemnițat în cușcă. — Da, perfect. — Îți mulțumesc, îți sunt foarte îndatorat. Rozanov se ridică să plece și părintele Bernard îl urmă. Ușa bisericii hârșâi, scârțâi și bufni din nou. Părintele Bernard se așeză. Era uluit, măgulit, îngrozit, alarmat, mișcat. Ochii luminoși îi scânteiau mai puternic ca de obicei. Și începu, ca și Alex, să râdă încet, pe înfundate. Hattie Meynell ședea pe patul ei, în dormitorul internatului. Peste zi, fetele nu aveau ce căuta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se simți și el în pericol. Totodată, însă, simți că pogorâse asupră-i unul din „marile lui momente“, un moment de elan subit. Șovăi doar o clipă, apoi se îndreptă spre George și-l sărută pe obraz. George rămase vizibil uluit, de parcă nu-și dădea seama dacă primise o sărutare sau o plamă. Făcu un pas îndărăt. Apoi, cu o privire rătăcită și fără să se uite la preot, îl ocoli și ieși din cameră, lăsând ușa deschisă. Părintele Bernard o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să spunem... caritabilă. Ah, caritatea... mila... da... ce mai înseamnă și asta? Uite, am s-o ard. George îngenunche și aprinse la foc un colț al scrisorii, apoi o privi mistuindu-se în cenușă pe cărămizile căminului. Diane îl urmărea uluită. George se întoase și se reașeză pe canapea, iar Diane se lăsă pe podea, la picioarele lui, îmbrățișându-i genunchii cum făcea adeseori. — Mă iubești, fetițo? Știi că te iubesc. — Omul care plânge când taie o ceapă și rămâne rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe eroul filmului că nu se putea împăca cu o asemenea situație de neputință în fața unui cuib de mitralieră. Dar nu bănuia ce gest disperat avea de gând să facă. Iar în clipa când și-a dat seama, a rămas uluit și revoltat. L-a văzut pe erou cum a reușit să se târască printre camarazii săi, până la poalele colinei și de acolo și-a continuat drumul sacrificiului târându-se pe versant în sus, până în dreptul gurii de foc. Moment în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
privit întrebător. Atunci m-am așezat în iarbă și am început să plâng în hohote uscate, fără lacrimi. Și pentru că mă priveai mai departe întrebător, ți-am spus: "Am vrut să mă arunc înaintea trenului". Te-ai uitat la mine uluit. "Care tren?" "Trenul care va veni". Dar îl așteptăm de atâta vreme și nu vine, mi-ai zis. Cum îți închipui că va veni tocmai când te plimbi tu pe marginea șinelor?" Am scuturat din cap și ți-am dat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
arsă de soare. Probabil, asta văzuse și Eleonora. M-am agățat într-un mărăcine, dar n-aveam chef să întîrzii. M-am smuls, plătind nerăbdarea mea cu o zgârietură zdravănă. Când am ajuns la marginea pădurii, am zărit mai întîi, uluit, figura Eleonorei. Arăta ca o mască pe care se lățea un râs înfricoșător ce-i schimonosea trăsăturile. Am rămas cu ochii pironiți la această mască imbecilizată care-mi dădu un frison de spaimă. Înnebunise? Ce însemna acel hohot de râs
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
plecăm la Constantinopol? Doar nu vorbesc. .. turcește. Ea n-avu vreme să mai spună ceva deoarece ofițerul de la capătul punții ne ceru biletele de drum. Le-am scos din portmoneu cu toată gravitatea și i le-am întins, sub privirile uluite ale Mihaelei. Acesta, după un control rapid, încuviință din cap și ne pofti să urcăm pe bord. ― Dorule, ce înseamnă asta, plecăm? E adevărat că plecăm? Văzuse că am prezentat biletele, călcase cu piciorul pe bordul vasului și tot se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a plecat și asta. Am rămas înmărmurit. ― Cum, nu-ți place tovărășia ei? ― Niciodată n-am putut s-o sufăr. ― Adevărat? Credeam că sînteți cele mai bune prietene. Când colo... ― Te înșeli. Nu mă poate suferi nici ea. Eram din ce în ce mai uluit. ― Cum se explică atunci prietenia voastră? Mihaela ridică din umeri, n-avea poftă de explicații. De fapt n-ar fi trebuit să mă mir deloc, pentru că între femei se petrec atâtea lucruri ciudate. ― M-a pizmuit totdeauna, adăugă Mihaela. Dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
consimțeam divorțul (pentru a-i servi la proces, după cum îi făgăduisem), apoi i-am spus Zamfirei: ― Conița pleacă după-amiază. Ajut-o să-și împacheteze lucrurile și să le ducă la noua ei locuință... ― De ce pleacă, Doamne, iartă-mă? făcu slujnica uluită, crucindu-se. ― Nu întreba, fă ce-ți spun. Eu iau masa în oraș și nu mă întorc decât noaptea târziu... Am coborât scările ușor, plutind într-o dispoziție sufletească de plenitudine. Ce nerozie! În loc ca nesăbuita patimă cu care avusesem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Fumam și priveam zbuciumul străzii prin geamurile ușilor de la intrare. La un moment dat mi se păru că secretarul meu trecuse pe acolp. M-am luat după el și strecurîndu-mă anevoie prin viermuiala pietonilor l-am ajuns din urmă. Rămase uluit zărindu-mă cu capul gol, făcîndu-i semne disperate și strigîndu-l într-un loc atât de nepotrivit. ― Ce cauți pe aici? ― Mă duceam să comand o coroană. ― Comandă cinci. Ți-am spus să nu te uiți la bani. ― Am înțeles, domnule
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
km pe oră și în dreptul Arcului de Triumf, vrând să ocolească o trăsură, făcu un viraj brusc. Din cauza șoselei stropite cu apă mașina derapă și se izbi de un pom. Nu știu ce s-a mai întîmplat. M-am trezit în spital, uluită, îngrijorată. Nu-mi păsa de piciorul fracturat, nu mă dureau rănile! Mă înspăimîntam de tine, de Alexa, de scandal. Cum îmi imaginasem despărțirea noastră și cum avea să se petreacă în realitate! De unde socoteam că te voi copleși de dispreț
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acum spectacol, mi-am zis, gata să fac pe figurantul indiferent de partitură. Scontam pe orice variantă de recunoaștere a marelui actor și regizor de către tânăra doamnă intens rimelată, care păstorea computerul cu desti nele nevrednicilor debitori ce eram: strigăt uluit, mirare contrariată, excitație naiv admirativă, holbare amuțită etc. Numai la ceea ce a urmat nu mă așteptasem. După ce, aproape sfios, cu o liniște ușor obosită și un desă vârșit respect, artistul i-a relatat problema („Știți, eu nu locuiesc în țară
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
un lustragiu care se îndepărtează. Asta îmi dă curaj să-l întreb: "Dar unde e bicicleta dumneavoastră?" "E bolnavă, îmi răspunde el. Am cumpărat de aici un medicament pentru ea." Și scoate o cutie din buzunar. Am făcut o figură uluită, probabil, încît se simte obligat să mă lămurească: "Bicicleta e calul meu. Noi toți suntem Don Quijote, fără să știm. Diferența dintre mine și ceilalți e că eu știu. Dar "calul" meu e bolnav la "copită"". Holbez ochii. "La copită?" "Da
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
avionului, albastru și luminat de soare, mă amețește, dar liniștea cu care pilotul și telegrafistul îmi explică, de parcă ne-am afla undeva, jos, într-un atelier, că totul este perfect computerizat, că acum funcționează "pilotul automat", îmi risipește teama. Descopăr, uluit, apoi, în fața comandantului, pe bordul cabinei, cartea mea Don Quijote în Est. Niciodată nu m-am simțit mai răsplătit pentru singurătățile din fața mașinii de scris. Am și mărturisit asta în dedicația pe care am dat-o pe acel volum, la nouă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sunt croitoreasă! zisese, fiindu-i pentru întîia oară rușine. - Ei, atunci vino peste o săptămînă! Zăpăcită de acea vizită, nu-i venise în minte să se întoarcă la Rimi cu același procedeu de vodevil cu care fusese gonită. Demoralizată, 258 uluită, pornise pe singurul drum cunoscut, la facultate. Rim nu era acolo, dar găsise pe gemenii, ginerii Linei. Printre creieri de morți, pregătiți pentru analize, printre fiole și castroane sinistre, fusese un conciliabul de sabat. Cei doi, vârâți cu botul unul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dublează de responsabilitate, contrar celor prezenți care se grăbesc spre scaune comode, cât mai înalte, mai bine remunerate și mai deschise afacerilor (corupției!); unii pe dedesubt, alții pe deasupra, toți bătăioși, perfizi, tenace, orgolioși, antrenând un întreg sistem de relații. Rămâi uluit când vezi cum se burică în fața viitorului, ca și cum ei i-ar fi croit sensul înaintării și nu martirii atâtor decenii de schingiuiri, de asasinați, înaintemergători ai tineretului din Decembrie 1989. Ai muri de râs sau ai rămâne curmat de îndoială
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
capitală, și dincolo de toate marginile ei. O nouă stea, pe cerul literaturii țării, strigau,în stânga și în dreapta, criticii, prezentatorii, istoricii și mai știu eu ce ași în ale segmentului de viață respectiv. Și ăștia, de pe-aproape de Nu Știu, exclamau, uluiți, unii înțelegând cam despre ce ar fi vorba, cei mai mulți, nu: ca să vezi, mă, al dracului zevzec, și mare pișicher,în a ne duce cu vorba; cum a putut, drăcia dracului, să ne tușineze într-atât, mustața, cu veșnicul său, Nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
vită ! Nerodul apăsă pe trăgaci și, mirat, ca o pară coaptă, Lică pică din răchită. Avram rămase cu gura căscată. Undeva, în fundul inimii, se simțea însă răzbunat. Cu cute de cărbune pe obraz, Iosifan întoarse la stângamprejur, în pas forțat. Uluiți și supuși, oamenii săi îl urmau. O clipă nerodul rămase pe loc. Când, din spate, Vasile Crețu a auzit un pocnet, exclamă stins : - Ărra, iaca ș-aista ! Ion zăcea pe-o coastă cu pușca între genunchi și țeava rezemată sub
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]