6,198 matches
-
a celui superior, a devenit atât de acută, încât nu mai poate fi rezolvată în interiorul sistemului. Primul domeniu care stă să cadă sub foarfecele multiple ale dezinteresului, vulgarizării extreme a societății contemporane și ideologiei distructive a corectitudinii politice e cel umanist. Vor urma - n-am nicio îndoială - cel științific, iar finalmente lepra ignoranței se va extinde și asupra zonei care, deocamdată, pare să fie în culmile înfloririi: cea a business-ului. Societatea occidentală a putut să atingă într-un timp relativ
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
în oricare ciclu infernal, dezastrele se potențează între ele: lumea nu citește pentru că cititul nu mai aduce niciun avantaj, iar avantajele pe care ai putea să le ai citind au dispărut pentru că nu citești! Nemaiexistând o piață sigură pentru domeniile umaniste, studenții s-au orientat, cu siguranța de sine a turmei, spre zonele unde, li se pare lor, există șanse mari de a-și găsi un loc de muncă. Nu mai insist asupra responsabilității mediilor academice occidentale pentru această situație - am
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
li se pare lor, există șanse mari de a-și găsi un loc de muncă. Nu mai insist asupra responsabilității mediilor academice occidentale pentru această situație - am făcut-o în repetate rânduri. După ce, vreme de câteva decenii, au împins zona umanistă într-o fundătură perfect etanșă, unde nu pătrundea și de unde nu ieșea niciun sunet, acum se miră că nimeni nu mai e preocupat de „spectaculoasele” lor teorii. Dar cum ar putea fi? Când o întreagă civilizație a optat pentru cooperare
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
Când o întreagă civilizație a optat pentru cooperare și globalizare, când „construirea de poduri civilizaționale” și „deschiderea de noi orizonturi” sunt sloganele vremii, de ce-ar mai fi lumea interesată de-un domeniu care propagă încremenirea și atomizarea? Zona cercetărilor umaniste a fost îngenuncheată de aberațiile „structuraliste” și „deconstructiviste” născute din demonismul marxistoleninist. Au „deconstruit” de câteva decenii încoace tot ce putea fi deconstruit, astfel încât nu le-a rămas - într-un suprem masochism - decât să se „deconstruiască” pe sine. E suficient
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
masochism - decât să se „deconstruiască” pe sine. E suficient să constați cine sunt vedetele domeniului - eterna bandă de bărboși fascinați de efigia lui Castro - de la Terry Eagleton la Slavoj ŽiŽek - pentru a trage concluziile de rigoare. A urma o facultate umanistă a devenit, în acest moment, o metaforă a gratuității. O gratuitate costisitoare, de vreme ce taxele cresc vertiginos de la an la an, iar șansele de a găsi un post sunt pur iluzorii. Cu diferențele de rigoare, situația e cam aceeași, atât în
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
care nu va putea niciodată să-și trimită copiii la o astfel de universitate. Ceea ce e o exagerare, de vreme ce Grayling susține că o cincime din locurile de studiu vor beneficia de burse care acoperă totalitatea cheltuielilor. În realitate, întreg învățământul umanist a devenit cvasi-inaccesibil, iar inițiativa lui Grayling nu e decât o ilustrare a acestei situații. Universitățile n-au fost niciodată și nicăieri egalitare. Ele au creat o elită în beneficiul căreia au lucrat, după caz, prin finanțări directe și indirecte
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
dintre scriitorii, criticii, universitarii de acum sunt de mult repere valorice semnificative în spațiul nostru cultural, alții s-au ilustrat și în patrii adoptive ca Germania sau Ungaria și continuă să lucreze cu o încredere încă mare în valorile culturii umaniste atât de disprețuite și de marginalizate în zilele noastre. Ați debutat editorial cu un volum de versuri, Propuneri pentru o fântână (1966). Voiați să fiți mai degrabă poet decât critic și istoric literar?Da, am debutat ca poet, mai întâi
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
a unei lumi stinse e The Memory Chalet / Cabana memoriei (Penguin Press, 2010.) Aici, Tony Judt nu are nimic de demonstrat. Pasiunea politică lipsește cu desăvârșire și, din întreaga panoplie a obsesiilor stângii, autorul a selectat o singură valoare: fervoarea umanistă. Indiferent de întâmplările narate, în centru se află omul: membrii familiei, personajele întâlnite de-a lungul vieții, prietenii și colegii. Scrisă la încurajările lui Timothy Garton Ash, cartea reprezintă încercarea unui om care știa că va muri - în acest sens
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
Arta ambiguităților spuse într-o limbă precaută ține de a doua natură a gînditorilor moderni, iar prudența în exprimare atinge apogeul în Vest, locul unde presiunea ideologică este atît de fățișă că scrupulul conformist a devenit aerul firesc în care umaniștii își respiră timorarea. O timorare cu atît mai vădită cu cît e purtată în numele libertății de gîndire și sub pretextul înlăturării interdicțiilor de orice fel, cînd de fapt la amîndoi simți supunerea la un tipar de nuanțe care e deformator
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
libertății de gîndire și sub pretextul înlăturării interdicțiilor de orice fel, cînd de fapt la amîndoi simți supunerea la un tipar de nuanțe care e deformator pînă la mutilare. E la mijloc un dresaj formidabil în virtutea căruia, în Occident, toți umaniștii au ajuns să semene între ei, iar cei care nu acceptă rețeta mimetică fac figură de inadaptați iremediabili. Acesta e impresia pe care o lasă René Girard și Gianni Vattimo, în cursul dialogului pe care l-au purtat, în cîteva
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
nu crede în Dumnezeu. Un bărbat din statul Kano, Nigeria, în vârstă de 29 de ani, a fost internat cu forța într-un spital de boli mintale, după ce a spus că nu crede în divinitatea supremă, susțin reprezentanții unei asociații umaniste din țara africană. Potrivit activiștilor International Humanist and Ethical Union (IHEU), citați de bbc.com, tânărului i-au fost administrate medicamente fără voia sa, de către propria familie, în ciuda faptului că un medic îl declarase sănătos, relatează bbc.com. Mubarak Bala
Bărbat internat la ospiciu pentru că nu crede în Dumnezeu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53995_a_55320]
-
om din regimul obișnuinței și îl silești să înfrunte imprevizibilul, el va reacționa în virtutea unor imbolduri care nu mai țin de tiparul educației. Pus în condiție periclitată, un om e împins de resorturi care nu mai sunt nici morale, nici umaniste și nici filosofice, ci fie pur animalice, fie strict spirituale. Un asemenea posedat e sau bruta animalia, sau spiritus angelicus. Din acest motiv (și aceasta e a doua trăsătură), răsturnările intime ale victimelor sunt în mod fatal incomunicabile, nici o carte
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
statuate la nivel european - comunicarea în limba maternă, comunicarea într-o limbă de largă circulație, competențele sociale și civice, capacitatea de învățare („a învăța să înveți“) și sensibilitatea culturală - se bazează pe un stoc de elemente de cunoaștere din sfera umanistă, care nu poate fi operaționalizat înainte de acumularea sa sub forma de conținuturi ale învățării.” Perfect de acord, până aici, cu autorul. Problema intervine la sfârșitul articolului, când vina pentru situația actuală revine recursului la... pedagogie: „Acum este însă imperios necesar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5342_a_6667]
-
deveni un concept științific (iluzie dominantă în epocă). Celelalte vocabule, cu majusculă, sînt „obiecte”, cuvinte transformate în esențe morale. Barthes îi citise pe Levi-Strauss, pe lingviști ca Viggo Brondal (cercul de lingvistică de la Copenhaga) și știe deja că noua gîndire umanistă are să fie structuralistă. Metoda cunoașterii este dată, în structuralism sau în hermeneutică, de posibilitatea conștiinței observatorului de a se „topi” în obiect pentru a-i releva configurația sau spiritul. Această atitudine silențioasă a cunoașterii poate produce, e drept, un discurs
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
aceea comunismul trecea educația pe primul plan, chiar și în titulatura ministerului de resort (rămasă aceeași și astăzi!). Educarea sau formarea implică o solidă bază de cunoștințe. Succesul educației depinde de cultura generală pe care elevul o dobândește. Importanța disciplinelor umaniste, a umanioarelor, de aici provine. Elevul trebuie învățat să-și exploateze materia acumulată, să gîndească, să se exprime, să aibă inițiativă proprie. Științele umane sunt acelea care creează astfel de aptitudini, aplicate apoi în stăpânirea științelor exacte și în practică
Școala și umanioarele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5195_a_6520]
-
aproape trei zeci de sectoare ale orașului, dispun împreună de aproximativ 300 - da, trei sute! - de săli publice de concert în care se cântă periodic. Totul ne dezvăluie existența unui sistem coerent de a transfera, de a aduce în contemporaneitate, valorile umaniste ale trecutului la nivelul percepției cetățeanului activ al generațiilor de azi, de mâine. Printre primii a făcut-o în mod manifest, cu un secol în urmă, Albert Barnes dintr-o localitate măruntă din Pennsylvania, de lângă Philadelphia; a făcut studii în
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
discurs asemănător în lingvistica sovietică este semnalat de Sériot, 1982: 75) și pe care o condamnau campaniile puriste. În perioada regimului totalitar, atitudinile normative erau prezentate ca absolut naturale, neputând fi puse în discuție. În realitate, dialogul contemporan din științele umaniste cuprinde și critici acerbe ale acestei activități. Cea mai cunoscută este, probabil, atitudinea lui Steven Pinker, care, în capitolul XII („The language mavens”) al foarte popularei sale cărți din 1994 (Language instinct), vorbește despre arbitrarietatea și lipsa de justificare a
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
nonșalanță multicolore șuvițe de păr. Este bine că au venit la acest concert, este bine că au aflat că acolo se întâmplă ceva important. Poate vor reveni. Poate vor citi despre... Căci școala le oferă prea puțin pe direcția formației umaniste a viitoarei lor personalități. Există un anume spirit al acestor concerte. A luat naștere, a crescut de la o ediție la alta, pe parcursul ultimilor trei ani. "Sonoro" a devenit un brand. Este animat cu participarea unor tineri maeștri ce aparțin, prioritar
Momentele muzicale ale lunii noiembrie by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6741_a_8066]
-
desfășurat într-un amfiteatru al Universității Sapienza, fost atelier de sticlărie transformat în spațiu de studiu. Lucrările colocviului au fost deschise de salutul adresat invitaților de Prof. Luisa Valmarin, șefa Catedrei de Studii Europene și Interculturale a Facultății de Științe Umaniste de la universitatea amintită, și de prof. Mihai Bărbulescu, directorul Academiei. Apoi, în comunicarea sa, prof. Mihai Nasta (Université Libre de Bruxelles) a prezentat o tipologie a teatrului lui Ionesco, subliniind trecerea de la registrul comic din primele piese la registrul grav
Colocviu Eugène Ionesco la Roma by Vlad Russo () [Corola-journal/Journalistic/6611_a_7936]
-
te răsucească dureros. Și fiindcă nu are stridențe patetice, Zeletin rămîne să fie gustat de un public restrîns și bine pregătit, apt a-i discerne tentele docte. Genul de autor osîndit a fi apreciat numai de cititori de același calibru umanist. Un polivalent care lasă în urmă o operă de înaltă discriminare estetică, dar o operă pătrunsă de un murmur savant și golit de agresivitate, de unde și senzația că o pagină care îi poartă semnătura seamănă ca un obraz fără țepi
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
a descoperit o mîncare cu gust bun. Atîta doar că diversitatea de caleidoscop a cărții este atît de mare, încît cu greu le poți găsi personajelor un numitor comun. {i totuși, chiar dacă autorii comentați provin din cele mai variate trepte umaniste - critici literări, poeți, filozofi și ideologi -, mozaicul pe care il compun are cîteva trăsături comune, un fel de calități invariabile din care Compagnon pretinde că poate desprinde un portret general al scriitorilor reacționari. Că toate aceste însușiri autorul a preferat
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
în slujba clasei muncitoare de la orașe și sate. Lupta oficială cu formalismul decadent, satanizarea geometriei ca formă elementară a evazionismului și a lașității mic-burgheze, denunțarea lui Brâncuși ca unealtă a propagandei occidentale împotriva comunismului eroic și a înaltelor sale valori umaniste se manifestau simultan atît cu formele tacite de rezistență, a se vedea cazul lui Gheorghe Anghel sau al lui Ion Lucian Murnu, de pildă, cît și cu puseele de independență și cu febrele novatoare ale tinerilor aflați la începutul carierei
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
Sorin Lavric Principial nu pot decît să-i fiu recunoscător lui Paul Doru Mugur, căci Psihonautica domniei sale m-a făcut să intuiesc esența culturii umaniste. Mai precis, condiția omenescului este livrescul și nu se poate închipui un intelectual a cărui minte impresionează care să nu-și fi petrecut ani buni cu cartea în mîini. Ce spun sună a platitudine lucie, numai că era calculatorului a
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
închipui un intelectual a cărui minte impresionează care să nu-și fi petrecut ani buni cu cartea în mîini. Ce spun sună a platitudine lucie, numai că era calculatorului a adus o schimbare dramatică în felul în care înțelegem natura umanistă. Pe scurt, a apărut un gen de intelectuali care nu mai au nimic livresc în ei. Cultura lor nu mai vine din cărți, ci din computer. Iar din categoria lor face parte Paul Doru Mugur. Absorbiți de un monitor în
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
picarescă pe care o săvîrșesc străbătînd continentele netului, și sunt încredințati că, aidoma mînuitorilor de odinioară ai penei de gîscă, pot scrie cărți bune confecționîndu-le electronic, prin alăturare de fișiere și prin copiere de foldere. Numai că nautiștii nu sunt umaniști, iar cultura de monitor nu are virtuțile culturii de carte. O inteligență din a cărei condiție de formare lipsește fermentul livresc nu doar că încetează de a mai fi umanistă, dar nici măcar intelectuală nu mai e. Cine a stat cu
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]