11,058 matches
-
și purta Întotdeauna țigări la ea, doar că deveniseră greu de găsit și scumpe, chiar și pentru un străin. Cu o smucitură, taxiul a intrat În șuvoiul mașinilor spre sud, unde e inima Jakartei moderne. Vremea era În schimbare, aerul umed al anotimpului musonilor Începea se pătrundă În oraș, iar amenințarea cu marile furtuni sporea pe zi ce trece. În ultimele luni vântul fusese uscat și aducea nori de praf, până și ultimul strop de umezeală se dusese, orice lucru părea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
perfect Întins Îi era strâns cu o bentiță galbenă, la fel ca obrajii zâmbitori ai albinei. Pe-aici, vă rog! Margaret a urmat-o În sala de lectură, mare, Întunecată și fără cititori, unde mirosea a camfor și a lemn umed. Cele mai multe rafturi erau goale, iar celelalte, În loc de cărți, erau Încărcate cu niște cutii de carton fără inscripții. Jos nu erau ferestre, În schimb, deasupra era o galerie Îngustă, cu ferestre mari și arcuite, ale căror geamuri erau pline de praf
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înfățișarea, lăsând la o parte Îmbrăcămintea și trăsăturile strict personale, e influențată de condițiile de viață. S-ar fi zis că era progenitura unui nobil din Sumatra și a unei papuașe din Irian. Avea părul des și ușor buclat, Încă umed de la dușul pe care-l făcuse la insin tențele ei. Era tuns scurt și pieptănat cu cărare pe-o parte, o dâră albă Într-o mare neagră, atât de net trasată, Încât ea abia s-a stă pânit să nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prea deosebit de ce aveau și ei acasă; acesta era Însă mai strâmt și Întunecos, doar pe jumătate acoperit cu tablă zincată, după care rămânea deschis spre cerul gol și Înnorat. Pardoseala de piatră era și ea pe jumătate curată și umedă; restul fusese spârcuit de păsărele și acoperit de frunze uscate. Un furtun era montat la un robinet, celălat capăt dispărea Într-o găleată cu fundul plin de găurele. Adam a răsucit robinetul, iar apa a Început să ciuruie pe suprafața
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ar fi scăpat, dar acum nici un loc nu mai pare să le fie inaccesibil. Armata și-a Întins tentaculele peste tot. Lătrau tot mai mulți câini, se strigau leneș pe deasupra grămezilor de gunoaie care umpleau străzile. Aerul era răcoros și umed, dar În câteva ore avea să fie iarăși cald și prăfos, iar amintirea ploii de peste noapte avea să se evaporeze Înspre cerul pământiu. — După câte s-ar părea, Karl e Încă aici, În Indonezia, a continuat ea. La Început l-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
părea pe atunci promițător, până și Bill Schneider. A oprit taxiul În Pasar Baru și a trecut grabnic de la strălu cirea soarelui la umbra profundă a labirintului de dughene de la marginea marelui bazar. Aleile dintre tarabe, Înguste și Întru câtva umede, erau iluminate până și În timpul zilei cu lămpi cu gaz. Lumina lor chioară, gălbuie, nu făcea decât să intensifice ob scuri tatea. A trecut de tarabele cu suluri de pânză care miroseau a nafta lină și de cele unde se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pot să fiu atât de fericit, a spus Karl. Johan, așteaptă! Nu-mi da drumul! Au intrat În bar. La capătul unui culoar Îngust, la adăpost de zgomotele străzii, pe altă ușă, era un afiș, o tânără Într-un maiou umed Îndemna privitorul: Caută adevărata aromă. Țigările americane Winston. Lumina pâlpâitoare a unui singur tub de neon nu reușea să Înlăture bezna, astfel Încât Johan n-a izbutit să se dumirească dacă fata e chinezoaică, malaeză sau eurasiatică. Putea să nu fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din culcușul lor pașnic, au dispărut din beznă prin spărturile din tavan. Se vedeau ceva petice de lumină pe pardoseala de pă mânt bătă torit, dar Adam a avut nevoie de câteva clipe ca să zărească ce se găsea acolo, cherestea umedă, care Începuse să putre zească, anvelope uzate, Îngrămădite În fundul acelei magazii lungi și Înguste, și niște cadre de bicicletă atârnate pe pereți, fără roți, fără lanțuri și fără pedale, ca scheletele unor făpturi ciudate. Din a des fășurat o prelată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a vrut Margaret să spună, nu i așa? Margaret n-a răspuns. A Încercat să susțină privirea rece a fetei, Însă pupilele negre care o fixau au descumpănit-o. Fata nu mai clipea, Însă ochii Îi erau tot roșii și umezi, iritați pesemne de acel fir de praf; s-ar fi zis că vrea să demonstreze cât de ușor suportă să o zgândăre ceva, cât de bine izbutește ea să se controleze. Asiaticele pă reau capabile În chip firesc de așa ceva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să cânte. Margaret ar fi vrut să Înceteze și să o lase singură cu Karl ca să poată strânge toate amănuntele În memorie, unde avea să rămână neatinse și netulburate pentru tot restul vieții ei. Profilul lui În lumina lunii. Răcoarea umedă a pielii. Ezitarea, poate chiar un tremur al glasului. Însă pasărea nu s-a oprit. Așa că acum, de câte ori Își amintește acel moment În care fusese aruncată din siguranța copilăriei În mocirla maturității, tot ce aude e chemarea păsării, insistentă, repetată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
destulă lumină În noaptea aceea fără lună ca să-i vadă deslușit ochii limpezi și larg deschiși. Mulțumesc, a zis ea. Mulțumesc că m-ai adus aici. El i-a simțit aroma vag sărată a respirației și mâna fierbinte și puțin umedă În mâna lui. S-a aplecat, iar când a sărutat-o buzele ei erau mai reci decât Își Închipuise vreodată. și mai ferme. Ea nu s a lipit de el, nici nu s-a retras, iar el s-a Întrebat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca niște stafide, pe orezul Îngălbenit de sosul de curcuma. — Să nu mai dispari așa niciodată! l-a dojenit ea smiorcăindu-se zgomotos. — Îmi pare rău, a zis el. L-a privit și a văzut că avea și el ochii umezi. Ridicase o mână să și șteargă lacrimile, avea boabe de orez lipite de degete. A și zâmbit, dar ea și-a dat seama că era preocupat de altceva. Avea privirea mai concentrată, parcă mai matură. S-a șters pe o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
camera de dormit, cu paturi suprapuse, cu ștergătoare rotunde împletite din pănuși de porumb risipite pe ici, pe acolo. Veniseră fugărite de răpăiala ploii, acum se foiau printre paturi, își ștergeau părul, scormoneau printre bagajele lor puține, mirosea a veșminte umede, a transpirație, a sânge. Acolo, în casa cu plafonul scund muntencele își simțeau neputința de a se lupta cu imensitatea, cu necunoscutul și atunci se doreau pe ele însele înlănțuite, își dăruiau una alteia frații și se numeau cumnate. Povesteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fotografiile boțite, ținute sub pernă... Era plăcut dimineața, strugurii erau reci, aproape brumați, se retezau ușor, târnele se umpleau imediat. Mâinile se dezmorțeau de somn și treptat corpul se umplea de transpirație. Începea să dogorească iar brațele nu mai erau umede ci ardeau. Te înăbușea praful scuturat din butuci, foșnetul uscat aproape metalic al frunzelor, metal prin metal, soarele usca. Degetele păreau calcaroase, străine. Pe limbă gust de cocleală, genele albite de praf, trupuri aplecate. Din când în când îți ștergeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
robotul. Privea anatomia abandonată pe masă ca pe un obiect întâlnit cândva mai de mult nu se mai știe unde. Ceasul ticăia pe noptieră. De la un timp butucii parcă se încovoaie și trupurile la fel. Diminețile devin grele, se lasă umede peste pleoape. Ierburile se încolăcesc reci pe picioare. Respirația ustură, mâinile se învinețesc. Parcă și masa de prânz e tăcută și searbădă. Fetele se întorc la parcelele lor, fără gânduri. Apoi se ivește soarele și via începe să miroasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bun? Așa cum ședea, prăbușit pe bancă, moale, masiv, dărâmat, cu obrajii puhavi, cu ochii roșii de nesomn, părea o întruchipare a decrepitudinii umane. Stai, ia loc, te rog, domnișoară. O apucă de încheietura mâinii și o trase spre el. Era umed, lasciv, privirea cu care o învălui, voit provocatoare era atât de artificioasă încât o cutremură. Îi plăcea să se dea un mare cuceritor, postura îi convenea de minune, în discuțiile cu prietenii, la un pahar de vin, făcea mare caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca razele în jurul gurii, rupse trei bețe de chibrit până reuși să aprindă unul, apoi, cu un aer degajat, eliberă primul fum, săltând din cap de parcă scăpase de povară. Unde e Fana? Femeia o privi cu ochii ei mărunți, foarte umezi, strânși între pleoape și cum ședea acolo, întârziind să răspundă, măruntă, aparent insignifiantă, ca un câine bătut ce imploră din priviri mila, Carmina se strânse de încordare și liniștea din casă, praful ce îneca încăperea și ochii Sidoniei atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
strânși între pleoape și cum ședea acolo, întârziind să răspundă, măruntă, aparent insignifiantă, ca un câine bătut ce imploră din priviri mila, Carmina se strânse de încordare și liniștea din casă, praful ce îneca încăperea și ochii Sidoniei atât de umezi încât cu greu reușeai să le deslușești culoarea, toate aceste amănunte o făcură pe Carmina să presupună un deznodământ neplăcut. Dintr-odată o revăzu pe Fana, căreia îi interzisese s-o mai viziteze acasă, o văzu oscilând între cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi gândit că, uite, mai vine baba să-mi ție o predică. E măritată cu un agronom și i-a intrat în cap că aș vrea să le stric casa. Sidonia privea spre fereastră, printre faldurile perdelei, cu ochii îngustați, umezi, deschiși către lumina din interior. Se auzea cum toarce la picioarele ei, încolăcită, pisica. Poate e fericită, rosti Carmina și glasul îi sună strident în încăperea prăfuită. Ceva ca o năvală, un vârtej întunecă imaginea. Sidonia își întoarse încet capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
crede, Dumnezeului că o să se împotmolească aici și n-o să mai vrea cu nici un chip să mai iasă din glod? Fruntea toată i se umplu de cute, simbolizând schematic mai mulți cocori în zbor, în timp ce, dedesubt, ochii mici, negri, lucind umed ca la vietățile de pădure, păreau atât de neajutorați. Poate eu... aș renunța să mă mai frământ, însă oamenii din jurul meu mă trezesc cu câte o întrebare și mă fac din nou să văd adevărul. Fana ce mai face, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pulsație ce-l împinsese către exterior. Le-a văzut circumferințele creierelor, străbătute de vinișoare roșiatice, ascunzișurile, stufărișul, labirintul de nedescifrat, o întreagă babilonie și zumzetul surd l-a auzit, zumzetul ca de aparat aflat sub tensiune, creat de celulele moi, umede, cleioase, captând în interioarele lor informații de toate felurile, cu o rapacitate asemănătoare cu cea a animalelor de pradă, asamblând în fierberea lor, fiecare sursă exterioară. Creierul este o plantă carnivoră, concluzionă Carmina și imediat conștientiză că două perechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întreba la ureche dacă-i adusese alune. Fana urmărea toată numai zâmbet efuziunile lor sentimentale. Atunci Carmina și-a adus aminte de vorbele Sidoniei care-i împărtășise frământările ei, cu mimica chinuită, cu ochii îngustați, strânși între razele ridurilor, mici, umezi, negri-cenușii, i-a spus că în casa aceea a existat o femeie, a trecut peste greutățile începutului unei căsătorii, a fost strâmtorată, cu salariul știrbit de împrumuturi, mereu cu gândul la dobânzi, la giranți, făcându-și înlesniri, comodități cu prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simple purtau în ele amprenta vinovăției. Era vinovată pentru un moment de absență. Dimitrie a plecat afară cu Ela să-i spargă alunele. S-a reîntors după puțin timp. Își schimbase cămașa și se spălase, chiar și părul era puțin umed, pieptănat proaspăt. Era un om energic, de o seriozitate care te atrăgea, vorbea cumpătat. Era o mare diferență între sporovăiala plăcută a Fanei, încărcată de fantezie, cu vorbe ce se înlănțuiau în asociații de efect și comunicarea seacă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o prostie ce vreți voi, măi copii, voi nu gândiți acum prea limpede, o să vină o zi când o să regretați pasul pe care acum îl faceți cu ușurință, o să regretați, vă spun eu. Fuma în timpul acesta, fuma mult, ochii mici, umezi aproape dispăruseră între razele ridurilor, parcă era un orbete cu nările contractate. Eu vă iubesc pe amândoi deopotrivă, amândoi sunteți copiii mei și nu pot concepe o asemenea situație. Și totuși, dincolo de vorbele astea, cu tact, cu migală, ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
către mijlocul camerei, tot mai curios, se opri în spatele fotoliului Carminei. Ce faci, maman, plângi? Întrebă el stupefiat. Văd că ne pierdem azi timpul degeaba. Ei, da, da, ei, da, rosti printre lacrimi Sidonia. Ovidiu văzu cum ochii ei calzi, umezi, ca de sălbăticiune, se măresc cât de cât, părea atât de bătrână, atât de frământată, încât se încruntă cuprins și el de tulburare. O șuviță din părul Carminei trecuse peste speteaza fotoliului, abia își înfrână gestul de a lua șuvița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]