1,704 matches
-
afară din mașină și aruncată într-o celulă plină cu femei. Deținutele așteaptă să fie interogate. O colegă de celulă îi explică cum stă treaba. Fără o mărturisire, nu vom fi eliberate. Femeile tușesc îngrozitor. În celulă e frig și umezeală. Yunhe observă că, la fiecare cincisprezece minute, cineva e aruncat înapoi în încăpere și e scoasă afară o altă persoană. Se adună toate în preajma celor aduse înapoi ca să obțină informații. Femeile, bătute și pline de vânătăi, zac pe jos, goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
măsură, când toate plantele crescuseră mult peste dimensiunile obișnuite. Într-un copac din fața casei s-a găsit un fagure de viespi mari. Semăna cu o mină care atârna în aer. Dimineața, copacul era îndoit de greutatea fagurelui, căci absorbea toată umezeala nopții și se îngreuna. După prânz, copacul se îndrepta la loc. Ăsta era un fagure ciudat. În loc să fie plin cu miere și ceară, era plin cu tot felul de lucruri: frunze uscate, semințe, pene, oase de animale, paie și zdrențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
său, care înseamnă Regele Pădurii. E așa de slab, că-l bate vântul. Soția lui, Ye, mi-a spus că el nu suportă lumina sau zgomotul apei. Precum o vază cu o vechime de o mie de ani, putrezește de la umezeala din aer. Are niște ochi triunghiulari și sprâncene stufoase. Încearcă să-și ascundă silueta lipsită de robustețe în uniforma militară. Însă îți dai seama de consituția-i bolnăvicioasă după gâtul cât un bețișor de bambus și capul lăsat într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
deprimă și primele zile din martie, fără anotimp. Dacă te uiți, așa cum face el acum, la limbile anemice de zăpadă căzute În timpul nopții peste straturile din grădină În care n-au mai rămas decât tulpinile Înnegrite, cu spinii muiați de umezeală, ale trandafirilor, poți foarte ușor să te crezi În noiembrie sau ianuarie. Chelit de frunze, teiul se desenează uscat și negru, pe un cer plumburiu, la fel de murdar ca fațada murdară a casei de vizavi. Pe trotuar, vântul a dispus praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu-i ducă mirosul până la animalele ce pășteau iarba scurtă și rară din depresiunea care, în vremuri foarte îndepărtate, fusese pesemne o lagună ori un ochi de apă al unui râușor, ce mai păstra încă în măruntaiele sale resturi de umezeală. Sfioase tamarisce și o jumătate de duzină de sălcii pitice se înălțau ici și colo, și își dădu seama bucuros că instinctul lui de vânător îl ajutase încă o dată, pentru că în fund, mestecând iarbă ori dormind sub soarele de după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Cu gura deschisă, cu fețele acoperite de sudoare, vlăguiți și rupți ca niște păpuși fără viață, oamenii sforăiau, răpuși de arșiță, incapabili până și să sperie muștele ce ajungeau să li se așeze pe limbă, în căutarea unui strop de umezeală. Cineva visă scurt cu glas tare, aproape un soi de tânguire, și un caporal se trezi brusc, cu ochii măriți de groază, căci timp de câteva secunde se temuse că se asfixiază și că aerul nu-i ajungea la plămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din ce în ce mai mare de marginea prăpăstioasă, până când, la vreo treizeci de metri, începură să salte fără să perforeze stratul de sare. Se aplecă în față, pe buza salinei, își întinse cu grijă capul și căută locurile pe unde se putea filtra umezeala. La urmă, petrecu mai bine de un ceas studiind cu atenție malul, pentru a găsi locul cel mai potrivit pe unde să-și înceapă coborâșul cu cel mai mic risc. Când avu certitudinea că făcuse alegerea bună, obligă mehari-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
găsit: după nici două luni, Roșioara mea, auzi, că doar n-am omorât-o pă mama ca să mă pedepsesc în ocna asta de cantină, că ea are copii de crescut, nu vrea să putrezească de vie în aburu’ și-n umezeala asta, la care Getuța - la ce-ai mai luat-o cu tine, Mirelo, ca să te facă de râs, care io de când o știu asta doar să doarmă până la prânz ca să fie seara bună să se plimbe prin oraș la agățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ne chinuim în pușcăria asta și cică tot nu te strădui și nu te umilești îndeajuns ca să meriți... Rafael închise repede fereastra, ca și cum s-ar fi temut să nu audă cineva de afară lamentările lui Milică, și frigul, răcoarea și umezeala dimineților de sfârșit de septembrie, care te trag la somn și-ți sperie somnul, cerul apăsător, încărcat, vremea închisă care te roade, îți înțepenește măruntaiele; plutește ceva toxic în aer, respirația se îngreunează de presimțirea iernii gâfâind pe culoare, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dreptunghiul de asfalt din curtea școlii, cu porți din țeavă pentru handbal, și dincolo de pâlcul de case împresurat de blocuri amestecate și risipite în vârtejul de cenușă al cerului, scufundate într-un nor uriaș de cenușă; cenușa și fumul, și umezeala, și nu se vede țipenie de om, abia a trecut de cinci dimineața... Tresare. Ăsta chiar nu-i în firea lui. S-a sonat definitiv, auzi, că nu puteai să fumezi cât a fost geamul deschis?... După șapte ani, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce va rezulta va fi clar vizibilă În aer. În vreme ce treceam pe lângă o fată În rochie argintie, ea s-a dat Înapoi și-mi atinse ușor brațul cu umărul. Materialul era alunecos și vâscos, lăsând În urmă o dâră de umezeală, asemenea unui melc. Într-un final, am răzbit până la toalete, unde atmosfera era mai curând bahică. Băieți și fete stăteau aplecați peste chiuvete, iar printre ei ( Într-un caz, chiar printre picioarele lor) se Împingeau alții care voiau să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am spus În timp ce mă urcam. — Câtuși de puțin, răspunse, pornind ștergătoarele de parbriz. Nu era prea mult de condus până la garsonieră. Păi, mulțumesc că m-ai condus, am zis, coborând. Nu te superi dacă o șterg Înăuntru? E foarte multă umezeală aici. N-am mai așteptat să aud ce avea de zis. Am trântit pur și simplu portiera și-am țâșnit În sus pe scările de la intrare, pescuindu-mi cheile din buzunar. Simțeam o nevoie copleșitoare de singurătate, chiar dacă asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
el și invers. Abia dacă era destul loc pentru un om și jumătate. M-am sculat încetișor, la fel ca acasă, când trebuia să duc vitele pe câmp, și mereu eu eram acela care trebuia să le duc. Nu contau umezeala și frigul. Căci vitele ne țineau în viață, deci și noi trebuia să le ocrotim și să le ținem în viață. Nici o zi fără iarbă și fân, altminteri am fi avut noi mai puțin de mâncare decât boul și vaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se punea un grilaj înalt împrejur, ca nimeni să nu poată fugi din ring. Uneori era mai pasionant decât Superman. La începutul lui decembrie, ne-am urcat în mașină și am plecat cu toții la Washington. Tata mă ținea pe genunchi; umezeala de afară pătrundea prin geamul întredeschis, încât aveam fața jilavă. Mi-am acoperit ochii cu palmele, închipuindu-mi că umezeala era de la cascada Niagara și eu trebuia să mă gândesc foarte bine dacă vreau ori nu vreau să sar. Vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
La începutul lui decembrie, ne-am urcat în mașină și am plecat cu toții la Washington. Tata mă ținea pe genunchi; umezeala de afară pătrundea prin geamul întredeschis, încât aveam fața jilavă. Mi-am acoperit ochii cu palmele, închipuindu-mi că umezeala era de la cascada Niagara și eu trebuia să mă gândesc foarte bine dacă vreau ori nu vreau să sar. Vârfurile picioarelor mele atingeau deja marginea stâncii, când din spate a răsunat strigătul lui Marilyn Monroe, care m-a salvat. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tot nu te aude nimeni și nici nu poți spera să te găsească cineva acolo, iar prin jurul tău mișună miriapozi și păianjeni și calci pe oasele putrezite ale celor care și-au găsit sfârșitul înaintea ta. E întuneric beznă și umezeală mare. Dacă ridici privirile, vezi un cerc mic-mic de lumină, care arată ca luna în toiul iernii. Și mori acolo de unul singur, încet-încet. Numai când mă gândesc la așa ceva mi se face pielea de g\in\, am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bătrâni și falnici nu lăsau să se strecoare printre ei nici măcar o rază de soare, astfel că o umbră mohorâtă învăluia totul în jur. Am simțit brusc vântul rece care pătrundea prin ferestrele deschise ale autobuzului și aveam senzația că umezeala îmi intră în oase. Drumul prin pădurea de cedri, care mergea paralel cu râul, părea nesfârșit, lăsându-mi sentimentul că întreaga lume fusese îngropată acolo pe vecie. Pădurea s-a terminat până la urmă și autobuzul a ieșit într-o vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dar nu știi cum sunt iernile aici, mi-a spus Reiko, bătându-mă pe umăr și îndemnându-mă să mă așez pe canapea. S-a așezat lângă mine. Sunt lungi și aspre. Nu vezi decât zăpadă, zăpadă și iar zăpadă. Umezeala și frigul îți pătrund în oase. Ne petrecem iarna curățind zăpada. În rest, stăm în casă, unde-i cald și bine, și ascultăm muzică, stăm de vorbă sau tricotăm. Dacă n-ar fi atât de spațios apartamentul acesta, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ca să ajungem la mașina care avea să ne aducă Înapoi În Madrid, l-am văzut zăcÎnd Întins pe pantă, acoperit În continuare cu pătura. Nimeni nu moare vreodată Tencuiala casei fusese roz, dar acum se scorojise și culoarea pălise din cauza umezelii; de pe verandă se vedea, În capătul străzii, marea de un albastru interns. De-a lungul străzii creșteau dafini, care erau destul de Înalți cît să-și arunce umbra asupra verandei, iar la umbră era răcoare. Într-o colivie de răchită agățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de mango se cutremurau și În cele din urmă se rupeau troznind, iar florile erau arse de vîntul fierbinte, pînĂ ce ajungeau să fie maronii și prăfuite, cu petalele uscate. Iarba se uscase, pămÎntul nu mai avea nici urmă de umezeală și praful era purtat de vînt. A bătut fărĂ oprire timp de cinci zile, iar cînd s-a oprit, jumătate din crengile palmierilor atîrnau moarte pe lîngă trunchiuri, florile verzi de mango zăceau Întinse la pămÎnt sau printre crengile copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
privi făcându-și de cap fără urmă de gelozie. Nu sunt în nici un caz un cuplu fericit, în adevăratul înțeles al cuvântului. Capitolul VI S-a înnoptat și a început să plouă mărunt, dar stropii nu par să atingă pământul. Umezeala din aer devine vizibilă și formează un fel de ceață subțire. După nebunia de la club - miros de alcool, muzică dată la maxim, urlete, oameni cu priviri animalice - mi se pare că în Hanover Square e o liniște mormântală. Aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o lumină aurie. La plecare, Matt mă îmbrățișează și îmi șoptește: „Iubitul tău e foarte drăguț!“ Îi zâmbesc și mă îndrept spre ușa pe care Jake o ține deschisă pentru mine. Afară nu e prea frig, dar e întuneric și umezeală, iar eu tremur puțin. Cum ajungi acasă? Mă uit la ceas. E unsprezece și jumătate. Merg până la Leicester Square și iau metroul, îi spun. —Ți-e frig. Tremuri toată. Te duc eu. Încep să protestez, dar îmi spun: „De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
scârțâituri - și-mi ziceam să stau liniștit, pentru că acela era modul În care muzeele, bibliotecile, vechile palate Își vorbesc la adăpostul nopții, și că nu-s decât niște dulapuri vechi care se așază mai bine, niște tocuri care reacționează la umezeala amurgului, niște tencuieli ce se cojesc cu zgârcenie, câte un milimetru pe secol, niște ziduri ce-și lărgesc crăpăturile. Nu poți fugi, Îmi ziceam, fiindcă ești aici tocmai ca să afli ce i s-a Întâmplat cuiva care a Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și Lorenzei. Lorenza privi odaia, atinse patul vechi cu cuvertura lui mare, albă, mirosi cearșafurile, zise că i se părea ca Într-un basm al bunicii, pentru că miroseau a levănțică. Belbo observă că nu era adevărat, era doar miros de umezeală. Lorenza zise că n-are importanță, apoi, rezemându-se de perete, Împingându-și ușor În față șoldurile și pubisul ca și cum ar fi trebuit să câștige la flipper, Întrebă: „Da eu dorm aici singură?” Belbo privi În altă parte, dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să ne punem din timp În pat „preotul“, un fel de cavou oval care ține cuverturile ridicate și pe care se pune un grătar cu jăratic -asta probabil ca să ne facă să savurăm toate plăcerile vieții de conac. Dar când umezeala e latentă „preotul“ o scoase la suprafață și simți o căldură delicioasă, dar pânza pare udă. Răbdare. Am aprins un abajur din acelea cu franjuri, unde mici gâze aripile-și bat ’nainte de-a muri, cum spune poetul. Și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]