1,586 matches
-
lucidității cucerite mai apoi, dar cucerite doar spre a mai crea un handicap. Limitată prin datele biologice, Sylvia Plath suferă cumplit că Într-o lume din care convențiile Încă n-au dispărut (suntem În anii ’50) trebuie să poarte povara, umilitorul neajuns al feminității. Trăind Înaintea vremii sale, s-ar vrea o ființă emancipată, o egalitaristă, o feministă avant-la-lettre, În fine, omul descătușat de puritanismul găunos al unor vremi care Încă n-au intrat În modernitate: S-a injectat În mine
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cu tătarii și turcii"36, dar în aceea din 1991 se adăuga un paragraf despre confruntarea cu "ambițiosul rege Matei Corvin", înfrânt fără drept de apel ("cât era el de mândru") și nevoit să își salveze viața printr-o retragere umilitoare: purtat pe targă, căci era "rănit în spate de o săgeată cu trei vârfuri"37. Autorii credeau că rușinoasa experiență îi fusese de ajuns ca să înțeleagă de ce nu se cuvenea să lupte "împotriva Moldovei și a fratelui de același neam
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
povestirea tot mai amănunțită a fenomenului unionist, devenind treptat un eveniment secundar, plasat în proximitatea mult mai importantelor "bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz". Revoluția era acum invocată și pentru urmările sale nefaste asupra frontului românesc, constituind principala explicație a umilitoarei păci de la București, din primăvara anului 191841. Consecințele utile ale revoluției au fost reformulate și deplasate în lecția următoare, "Desăvârșirea procesului de formare a statului național unitar român". Invocând cu abilitate participarea soldaților și a muncitorilor români la mișcările revoluționare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mereu în atribuirea postumă a meritelor și a culpelor. Deși România Mare s-a aflat, la final, în tabăra învingătorilor, contemporanii erau încă puternic marcați de sacrificiile și nesiguranța acelor ani, căutând responsabili pentru campania dezastruoasă din 1916 și pentru umilitoarea pace de la București 94. Atât guvernul lui I. I. C. Brătianu 95, cât și cel al lui Al. Marghiloman 96 au fost blamate pentru marile încercări la care fusese supusă țara. Ambele tabere s-au disculpat mai ales prin afișarea meritelor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Basarabiei ce guvernul nostru a hotărât la 1 ianuarie (s.n. C.M.)"105. Pentru Al. Marghiloman cel care negociase condițiile unirii Basarabiei la ședința Sfatului Țării din Chișinău aceasta a fost o nesperată victorie politică, compensând în mod fericit condițiile extrem de umilitoare ale păcii cu Puterile Centrale. La sfârșitul lunii octombrie 1918, consultându-se cu membrii cabinetului său și recapitulând cele realizate împreună, concluziona: "trebuie [...] să se știe că noi am adus reîntregirea țării, dându-i în plus Basarabia, astfel ca să nu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
variante pe care le găsesc deținuții. Cea mai accesibilă soluție de supraviețuire, pentru că este cea mai rudimentară, o reprezintă acceptarea condiției de "oploșit". Pentru deținuții evoluați din punct de vedere spiritual, această soluție nu reprezintă o salvare, ci o degradare umilitoare. Cei mai revoltați, care nu-și pot accepta condiția, aleg evadarea, cu prețul de a primi o nouă condamnare sau chiar de a fi uciși. Există deținuți care aleg o variantă extremă de evadare evadarea din viață. Totuși, este interesant
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
zidar (altminteri n-aș fi scris despre asta în nuvela mea), și ca turnător, și ca plutaș, și chiar spărgând îndârjit cu barosul fontă veche 187. În viziunea lui Varlam Șalamov, dimpotrivă, munca în condițiile de lagăr reprezintă un aspect umilitor, lipsit de orice dimensiune superioară: "Niciodată și nicăieri lagărul n-a învățat pe nimeni să muncească. În lagăre nu e nimic mai rău și mai umilitor decât munca fizică ucigător de grea"188. Însă în cazul lui Ivan Denisovici este
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
În viziunea lui Varlam Șalamov, dimpotrivă, munca în condițiile de lagăr reprezintă un aspect umilitor, lipsit de orice dimensiune superioară: "Niciodată și nicăieri lagărul n-a învățat pe nimeni să muncească. În lagăre nu e nimic mai rău și mai umilitor decât munca fizică ucigător de grea"188. Însă în cazul lui Ivan Denisovici este vorba despre o motivație interioară, care poate funcționa într-un lagăr suportabil, de mândrie și respect de sine foarte importante în aceste condiții. Atât pentru Șuhov
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
îi răscolește ființa. Experiența sa de război și de lagăr, precum și experiența bolii, toate presupunând viața în vecinătatea morții, l-au format în spiritul discernerii lucrurilor cu adevărat importante, iar în comparație cu acestea grija excesivă pentru detalii precum numărul gulerului este umilitoare și revoltătoare: Cum?? Oamenii putrezeau în tranșee, oamenii cădeau în mormintele comune, în gropile prea puțin adânci de la polul înghețat, oamenii erau luați o dată, a doua oară, a treia oară în lagăr, oamenii degerau în timpul etapelor, oamenilor le plesnea inima
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
un anumit anacronism și o oarecare nepotrivire dacă ne gândim că numeroase apostazii au fost determinate de oportunism și de motive contingente. Dacă legislația păgână și-a manifestat falimentul în materie anticreștină, în același timp, Biserica a suferit o mortificație umilitoare: înmulțirea de libellatici, sacrificati și thurificati pe durata persecuției a demonstrat întreaga slăbiciune a acelor creștini care, relaxându-se spiritual într-o lungă perioadă de pace și de bunăstare, au cedat în fața persecuției. S-a născut astfel problema acestor lapsi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
răspuns la măsurile sale punitive împotriva creștinilor și a evreilor. Dacă plătirea tributului la templul lui Jove Capitolinus din Roma pentru evrei căpăta aspectul unei capitulări etnice, a celor învinși față de învingători, pentru creștini era absurdul religios, supunerea cea mai umilitoare a adevărului în fața erorii, cedarea creștinismului în fața păgânismului, servitutea Dumnezeului adevărat față de zeii falși. Prin plătirea acestui impozit religios, predicarea Evangheliei era lovită din plin și batjocorită chiar în obiectivul pentru care apăruse și își propusese să-l atingă: doborârea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
brutală. Persecuția liciniană (320-324) s-a desfășurat în mai multe etape, strânse între ele. Inițial s-a limitat la alungarea creștinilor de la curtea sa, asemenea predecesorilor săi, trimițându-i în exil pe unii și supunându-i pe alții unor servicii umilitoare. Apoi a trecut la suprimarea legilor antice care reglementau căsătoria și funeraliile; a impus taxe istovitoare și i-a vândut ca sclavi pe cei care nu-i plăceau, aruncând aristocrații și pe cei aflați în funcții de autoritate în închisori
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
excesive a creștinismului în armata romană, pentru că nici un împărat, conștient de soarta Imperiului, nu putea să-și elimine o parte consistentă a propriilor trupe fără a se expune provocării unei revolte de proporții și eventual a unei detronări sau morți umilitoare. Plecând de la unele aluzii eusebiene, s-a crezut că măsurile autorității imperiale contra militarilor creștini i-ar fi vizat îndeosebi pe ofițerii creștini, realitate contestată de prigoana care a vizat diferite categorii militare. Expresia de martirii militari, în bună parte
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cum erau purtate negocierile, cu suspiciuni și într-un climat nesincer, materializarea lor pentru finalizare nu a fost decât un eșec lamentabil. În față pretențiilor excesive ale unei Germanii, ce persuasiv considera prevederile Păcii de la Versailles ca fiind nedrepte și umilitoare pentru poporul german, politica de conciliere, exercitată de guvernelor englez și francez față de Berlin, s-a dovedit a fi mai mult decât păgubitoare situației țărilor din centrul și estul Europei, inclusiv pentru România. Demersul politico-diplomatic anglo-francez s-a dovedit fatal
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
depindem de ei în conflictele internaționale; or, nu îi iubim pe cei de care depindem; -sindromul celui neputincios: chiar și pe continentul nostru, cum s-a întâmplat în Kosovo, nu suntem capabili să impunem pacea fără americani; este totuși puțin umilitor. La baza prejudecăților este deci adesea un complex de inferioritate: prin agresivitate și denigrare se încearcă o compensare pentru slăbiciunile naționale. Același mecanism funcționează și în cazul antisemitismului (membrii unui grup identificabil, care au succes, stârnesc invidia, ura și devin
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ușurare și degajare! În 1937, la vârsta de 21 de ani, era învățăto r, î ncepându-și ucenicia ca suplinitor, în satul natal... În 19 40 e ra sublocotenent și a trăit zilele obsedante ale lui 28 iunie 1940 , re tragerea umilitoare din Basarabia ocupată samavolnic, salvarea drapelului regimentului, 30 august 1940 cu cedarea unei părți a Trans ilva niei, pe când el era la Cârțișoara Făgărașului, abdicarea regelui Car ol al II-lea, logodna cu Maria, cutremurul din noiembrie 19 40. Apoi
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sacrifici,i sau așa cum ne-a demonstrat istoria, fără să atace alte țări pe care să le exploateze, așa cum au fost marile imperii inclusiv cele coloniale. Dar pentru noi românii, a existat doar o singură cale de progres, veșnica și umilitoarea corvoadă, sub comanda altora de a ne târî spre civilizație și bunăstare, undeva pe la coada plutonului celorlalte națiuni. Europa Liberă sau Vocea Americii, nu au făcut altceva decât să ne dezinformeze și să ne prezinte ca unor copii neștiutori sistemul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
abjură de crezul comunist. În articolul intitulat " Infinitul tupeu al lacheilor", publicat în 1990, Vladimir Tismăneanu exclamă: "Credeam că numai în Balcani se poate întâmpla așa ceva: după decenii de servilă prosternare la picioarele unor despoți sanguinari, după o pe cât de umilitoare, pe atât de bine remunerată pactizare cu torționarii securității, purtătorii de cuvânt ai recent prăbușitelor regimuri comuniste să renască precum niște prunci inocenți, gata să dea lecții întregii cetăți și să-i ponegrească fără jenă pe cei care înfruntaseră tirania
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
lui Stere: în decembrie 1916, trei sferturi din vechiul regat, inclusiv capitala, se aflau sub ocupație germană, rapiditatea dezastrului fiind posibilă și datorită lipsei de interes a aliatului rus de a lupta, pentru România, cu armatele Puterilor Centrale. La încheierea umilitoarei păci, Stere a rămas în București și a continuat lupta, pregătind terenul pentru eventualitatea când victoria ar fi fost de partea Puterilor Centrale, misiune care, altminteri, a fost și a lui Alexandru Marghiloman și a altor personalități care n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
rușine să vorbesc, s-or fi aflînd, poate, țărani liberi" ("Timpul", 8.IV.1882)7. Să revenim la Gh. Eminovici. Deși căpătase rang mare, el se ținea conștiincios de gospodăria lui Balș și se adresa locțiitorului său, Hurmuzake, în termeni umilitori. Iată cîteva titluri, de la scrisorile sale, din toamna anului 1841, deci după ce fusese făcut căminar: "Milostive stăpîne, cucoane Constandine!"; "Milostivul meu întocmai ca un stăpîn, cucoane Constandine!"; "Sărut mînile dumneavoastre, milostive stăpîne, cucoane Constandine" și, la toate, cu încheierea: "Al.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
atașat, tânărul iese din impersonalitate, el vrea să arate nu o superioritate socială, ci participarea nemijlocită și egală la jocurile modei, ale tinereții și ale consumului. Bilet de intrare în modelul de viață „modă”, teama de dispreț și de respingere umilitoare de către ceilalți activează noua obsesie a mărcilor. La ora hiperconsumului, trebuie să înțelegem acest fenomen drept una dintre manifestările individualismului egalitar care a reușit să-și extindă exigențele până la universul imaginar al tinerilor. Cum să vorbești de individualism când conformismele
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de jos” ele se agravează, generând sentimentul de a trăi o viață „care nu e viață”. Aceasta e violența civilizației fericirii, noul său drum al crucii. În același timp, noua precaritate e trăită ca o criză identitară, ca o experiență umilitoare și deprimantă. În societățile liberale dominate de dinamica individualizării și eliberate de promisiunile luptei de clasă, șomajul și-a schimbat sensul: întrucât nu mai e asimilat cu un destin de clasă, el reprezintă un eșec sau o insuficiență personală, fiind
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
liniștește și-i calmează. Pentru că sufletul se dezintegrează odată cu moartea, iată ce definește sfârșitul unei existențe: desfacerea agregării constitutive a unei subiectivități. El nu subzistă momentului separării: și atunci, cum ar putea să mai cunoască chinuri sau să îndure încercări umilitoare? Dacă-l considerăm imaterial, totul devine posibil, evident: dar, în viziunea lucrețiană asupra lumii, nimic nu e în afara materiei; dacă-l considerăm material, nu mai există decât devenirea lui atomică - moartea agregării, dar nemurirea componentelor acestui agregat. N-avem a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
al intrusului. Amantul indezirabil - un alt bărbat! - se refugiază într-un dulap. Acolo, în spatele ușilor acestui adăpost derizoriu, se ascunde protagonistul înamorat, spre încântarea publicului pe care dezinformarea personajelor de pe scenă îl delectează tot atât cât îl distrează și poziția umilitoare a amantului silit să se pitească în acest fel. Spectatorul beneficiază de o superioritate extremă, sursă de comic în măsura în care sala - și nu scena - posedă informațiile, iar informațiile acestea sunt cu totul inofensive. Urmările tragice sunt excluse, logica însăși a situației
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
aceea de cetățean, fiind identificat doar cu statutul de „dislocat”, un vinovat, un marginal, „un fel de apatrid”, cum spune unul dintre ei, dacă nu de-a dreptul „un dușman”. Asupra gradului În care această situație a fost traumatizantă și umilitoare se insistă În povestiri Îndelung. Pierderilor suferite, pe plan real sau simbolic, li se adăuga politica de denigrare: cei ce locuiau la acea vreme În Bărăgan În satele vechi au fost avertizați că au de-a face cu „hoți”, „răufăcători
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]