867 matches
-
orice am face, schimbarea este grea și trebuie, ca s-o ajutăm, să pornească de la ei. Nu i vorba de nici un principiu, ci doar de o tehnică de apărare într-o epocă a suspiciunii și instabilității moravurilor. Că de instabilitaea umorilor nu are rost să vorbim. Încerc să-mi păstrez libertatea de opinie, tolerată din ce în ce mai greu. O cronică la Timpul și furtunile a fost scoasă din șpalt. Alta, la cartea Ilenei Vrancea , de asemenea: „telefon de la București” mi s-a spus
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
la gîndire propriu-zisă cere timp, exercițiu, efort susținut. Pînă cînd învățăm într-adevăr să gîndim cu mințile noastre sîntem la cheremul publicitarilor, al manipulatorilor chitiți să ne facă să simțim emoții care nu merită simțite, al propriilor prejudecăți, ignoranțe și umori. Pe cînd un critic adevărat ne va elibera de toate acestea. Este ceea ce-a făcut Pauline Kael pentru mine. Da, într-o primă fază am lăsat-o să-mi spună ce să gîndesc ; mi-am apropriat fără rezerve ierarhiile
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
întreține o ambiguitate profitabilă, fie că nimicul a apucat să ia proporții considerabile, fie că gravitatea a fost redusă prin derizoriu la dimeniuni liliputane. Moftul nu are o stare de agregare stabilă, dinamismul lui ține de caracterul fundamental fluctuant al umorii identitare. Altfel, această deformare subiectivă încadrează detaliul în ordinea monstruosului. Nu este vorba numai de o modi- ficare de scară, ci și de o internalizare a deformării care conduce către specia monstruosului. Rimbaud realiza nece- sitatea pentru poezie a unei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
are propriu-zis o poantă, pentru că beneficiază mai puțin de jovialitatea care-l recomandă pe nenea Iancu. Avem, dimpotrivă, un Caragiale întors pe dos, sau mai precis, de‑a‑ndoaselea, cu o doză mare de resentiment, aceasta dacă apropiem întrucâtva nepermis umoarea nara- torului de presupusele umori ale scriitorului. Ne asumăm însă prudent riscurile unei lecturi de suprapunere a afec- telor acolo unde există foarte multe indicii autobiografice. În locul ocheadelor amuzate, a aluziilor malițioase, a sub- înțelesurilor împărtășite cu care Momentele ne
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
beneficiază mai puțin de jovialitatea care-l recomandă pe nenea Iancu. Avem, dimpotrivă, un Caragiale întors pe dos, sau mai precis, de‑a‑ndoaselea, cu o doză mare de resentiment, aceasta dacă apropiem întrucâtva nepermis umoarea nara- torului de presupusele umori ale scriitorului. Ne asumăm însă prudent riscurile unei lecturi de suprapunere a afec- telor acolo unde există foarte multe indicii autobiografice. În locul ocheadelor amuzate, a aluziilor malițioase, a sub- înțelesurilor împărtășite cu care Momentele ne obișnuiesc, avem parte de o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
emoțională transfe- rată unui anumit tip de discurs nostalgic este respinsă, iar ceea ce pare să-i repugne naratorului este chiar retorica grandorii, recuperabilă estetic prin romantism, dar care disimulează un mecanism emfatic. Chiar dacă naratorul ne-a prevenit că nu atât umoarea, cât starea de moment este ceea ce decide o severă judecată, acest alibi camuflează o idiosincrasie profundă însoțită de ceea ce Elisheva Rosen numește o „retorică a respingerii” (rhétorique du rejet) . Pentru a epuiza acest topos al copilăriei care poate ascunde un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
drag, decedat demult) invocată printr-un efort de voință; acesta este unul dintre cele mai curajoase gesturi pe care le poate face spiritul uman. Nu este vorba nici de așa-numitele muscae volitantes - umbre aruncate pe celula retinală de o umoare sticloasă, care se văd ca niște fire transparente plutind prin câmpul vizual. Poate că mai aproape de mirajele hipnogogice, la care mă gândesc, este pata de culoare, șocul de postimagine, cu care lampa pe care abia ai stins-o rănește bezna
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu confirmă în mod perfect prietenia, fiind supuse fluctuațiilor și nefiind intrinseci și imuabile și pure ca virtutea (adică, după Lysis, binele), care singură consacră adevărata prietenie, le reține totuși ca esențial necesare, chiar dacă nu suficiente. Mânat mai mult de umoare și lipsit de spiritul metodic al Stagiritului, Montaigne, comentându-i acest pasagiu, se pripește cam imprudent să tăgăduiască plăcerii și folosului caracterul de factori determinanți ai prieteniei : „Car, en général toutes celles (les amitiés n.n.) que la volupté ou le
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tigri!) metamorfozată în lichid arămiu prizonier în sticlă. 3 ianuarie Amintirea revelionului - am refuzat invitațiile unor prieteni, în schimb am invitat-o pe fosta prietenă a lui René și a mea, pianista Ingrid Lindgren. Îmi plac silueta ei de sparanghel, umoarea ei masacrantă și muzica ieșind din degete subtil, ca să sfârșească în omega capului. Cu ea pot să mă învălui în Arvo Pärt, în „Tabula rasa”, lăsând urme de pași enigmă pe zăpada din gând. Și cu ea îmi amintesc cel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
grație căruia mi-am impregnat și idealizat viața. Da, există în mine un element de realism feroce care, traversând terenul neutru al judecăților mele în suspensie, sufletul meu, în anumite momente, își înfundă capul în primul rând. Când sunt de umoare realistă, iau cunoștință în mod crud și sinistru de faptul că n-ar putea corespunde la nimic, acest «acces la imortalitate» și la fericirea supremă în onoarea căreia, urmând instinctul cosmic al lui Goethe, instinctul creștin al lui Dostoievski, și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la imortalitate» și la fericirea supremă în onoarea căreia, urmând instinctul cosmic al lui Goethe, instinctul creștin al lui Dostoievski, și deasupra tuturor tradiția secretă a marilor Mistere, îmi petrec timpul bombănind și gesticulând. Când sunt într-o astfel de umoare realistă, recunosc cu o sobră resemnare animală că este, făcând toate contururile, destul de posibil ca sufletul să se piardă pentru totdeauna de aceeași moarte ca și corpul. Această umoare realistă, în care spiritul meu se înfundă ca un fir de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
petrec timpul bombănind și gesticulând. Când sunt într-o astfel de umoare realistă, recunosc cu o sobră resemnare animală că este, făcând toate contururile, destul de posibil ca sufletul să se piardă pentru totdeauna de aceeași moarte ca și corpul. Această umoare realistă, în care spiritul meu se înfundă ca un fir de plumb, traversând fiecare zonă neutră a unei îndoieli în suspensie, există totuși ceva pe care ea n-ar putea nici măcar o clipă s-o clintească, nici s-o tulbure
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care te îndepărtează de Iubitul Unic. Toate frumusețile se ofilesc și toate cărnurile putrezesc... Vrei ca soarele tău să nu apună niciodată? Ce e iubirea ta cu frunte velină, cu gât lung și buze de coral? Un sac de sânge, umori hormonale, organe palpitând. Se știe prea bine cum acești vor sfârși acești trandafiri. Prietene, cât timp îți vei irosi viața iubind aceste miraje? Lasă toate astea amorezaților distrați! Adevărata frumusețe e ascunsă. Caut-o în invizibil.” Convorbire (telefonică) cu Andrei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
într-un viitor foarte apropiat, două, trei zile, poate ceva mai mult sau mai puțin. Era un cadavru (relativ viu), imobil. O fată tânără, cum sunt toate aceste "cazuri". Nici o speranță decât doar o revoluție metabolică, o restabilire a tuturor umorilor, o furtună. Dar acestea nu erau speranțe, ci iluzii, utopii. În astfel de situații (au fost relativ frecvente în experiența mea), aștepți, inoperant, cum așteaptă țăranii ploaia într-o secetă mare. A chemat familia pe un anumit preot. Am admis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rezonabil. În multe privințe el e mult mai obiectiv decât mine. De pildă, în tot ce privește literatura română... Sau, mai bine zis, scriitorii români și, mai ales, criticii. E și firesc! El nu e scriitor român, nu depinde de umorile nu știu cărui criticastru care își închipuie că fără el nici n-ar mai exista literatură. Întors de curând de la Agen (undeva în sud-vestul Franței), Pastenague îmi reproșează ultimele două tablete: — Nici nu trebuia să scrii despre „Lista lui Manolescu”. Te-ai
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
de un magistrat." Intriga sentimentală cade pe plan secundar. Esențial e stilul wertherian al melancoliei: "Mă simțeam foarte trist. Voiam să plâng și nu puteam. Am deschis fereastra. Ceriul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el..." Umoarea sumbră a eroului e comentată de tunete. Salonul are un aspect funerar grandios: "Părea că mă aflam într-un salon îmbrăcat în doliu unde ardeau două mari policandre cu luminări de ceară galbenă. Olga dormea culcată pe o canapea." Negruzzi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
articole de jurnal N. Iorga a risipit foarte mult talent, reînviind tehnica cronicii niculciene, cu văietările, imprecațiile și violențele ei biblice. Fără a fi un portretist plastic, el izbutea să sugereze prezența cuiva, prin imagini sau scurte definiții pline de umoare. "Cald și frig - scria el despre Titu Maiorescu pe care nu l-a putut suferi - nu i-a fost nimănui lângă dânsul. A trecut printre oameni, întrebuințîndu-i, de multe ori, desprețuindu-i în taină, totdeauna. El însuși trebuie să-și fi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rasiale. Toată această parte a eseisticii sale, trecând peste latura doctrinară ce poate forma obiect de violente discuții, se remarcă printr-un spirit polemic viu, amestecat cu elemente de grandomanie mai curând inocente și simpatice, acordând paginilor sale mișcări de umoare care încîntă. S. MEHEDINȚI (SOVEJA) Și S. Mehedinți salută din partea Convorbirilor "primăvara literară", aducătoare de "adevărată răcorire sufletească". Punctul de vedere era însă tot etic, în direcția semănătoristă, întrucît se cerea scriitorului să-și caute inspirația în "însăși ființa sufletească
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prozei lui Caragiale, fără ocolirea ecourilor marelui prozator. Un aer mai slobod de ștrengărie salvează aceste producții de primejdia neoriginalității. Eseistica lui Al. O. Teodoreanu (Tămîie și otravă) e departe de-a trăi din justeța critică. Ea e operă de umoare, aci neagră, mahmură, aci veselă, și criticile sunt niște monoloage în care autorul nu se ia în serios. Ca un strălucit exemplu al ușurinței de a oscila de la serios la comic și chiar la funambulesc, fără falsitate, e cuvântul de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
felinare verzi, aci purificat, alunecă pe o luntre serafică cu un crin la cârmă. Viața poetului este astfel o veșnică trecere din negru în alb (dispozițiune romantică), din crunte melancolii în extaze și jubilări. Vântul bătrân într-o clipă de umoare neagră capătă guri de câini lătrători, se înfurie ca un taur și urmărește pe poet cu chemarea lui dureroasă: hau-hau. Dimpotrivă în momente euforice, clopotele duminicale își propagă pe cer sonoritatea cu atâta glorie încît Universul întreg pare convertit într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
literar aprehensiunile și nervii iscați de conflicte. Mi-a fost lene și jenă să-mi culeg propriile-mi impresii și idei. Iar cînd mi am învins indolența și am făcut-o, am răsucit frazele pînă le-am vlăguit de toate umorile rele, încît, uneori, sensul lor inițial s-a denaturat. Și, întrucît ceea ce nu-i autentic e inutil, nu o dată am abandonat paginile la jumătate și m-am refugiat în lectură. Aș vrea, deci, Doamne, să mă treci dincolo de zidul ezitărilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Stalin din acest post și de a numi în locul său pe cineva care ar avea în plus față de tovarășul Stalin un singur avantaj, acela de a fi mai tolerant, mai loial, mai politicos și mai atent cu tovarășii, de o umoare mai puțin capricioasă etc.” Lenin va relua ideea diminuării puterilor secretarului general într-un articol despre rolul comisiei centrale de control, publicat în „Pravda”, dar cenzurat în punctul esențial: neamestecul în activitatea acesteia „nici al secretarului general, nici al vreunui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
victimă incomparabil mai tragică decât Paul a partidului În care crezuse. Fixația ideologică schizoidă nu bloca, trebuie spus, vibrația artistului Paul Georgescu, nici susceptibilitatea sa, iar opțiunile sale conjuncturale depășeau, nu o dată, principiile. La fel, simpatiile literare, rapidele schimbări de umoare, energia teribilă a intrigii și invectivei. For ever de stânga, ca atâția alții, În felul de a gândi realitatea, nu și În felul de a o scrie. În pofida aparențelor frivole și a contradicțiilor fertile sau nu, a re-lecturilor anuale din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
accentele de elegie, nici viziunea asupra universului. În Holorime (1986), considerat volumul cel mai omogen, poetul, folosind aceleași foneme, construiește enunțuri cu sensuri diferite: „În ce rumori, printre flaminge,/pe apă, soarele naval!/ Pe apă, soarele-n aval;/în cer, umori; printre flaminge,/același freamăt, însă, -rut/pe fața apelor (ard, oare?);/ pe fața apelor, ardoare./ Același freamăt, în sărut?” (VIII). Sunt căutate efecte eufonice rare, livrescul este deliberat, iar poemele au un caracter programat polemic. Caragialeta (1998; Premiul ASPRO pentru
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
Întrebuințează În scopuri proprii o tehnică utilizată de autorul lui Mad about the Boy: ambiguizarea identității sexuale a protagonistului Unul dintre scriitorii contemporani În a căror scriitură fierb ca Într-o poțiune magică voodoo anateme artaudiene, paralogisme beckettiene și ionesciene, umori sadiene (sau pur și simplu sadice) este Valère Novarina. Dacă așa stau lucrurile, pretenția postmodernă enunțată de Jean-Franșois Lyotard, de a „reprezenta neîntruchipabilul”, este satisfăcută de Întregul corpus al literaturii enunțiative, de intenția sui-referențială a ei care o depășeșete În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]