868 matches
-
prea încet. Creatura întinse o labă enormă printre acestea și în fața oamenilor îngroziți, sistemul de securitate bâzâi și comandă deschiderea lor. Mașina nu făcea deosebire între brațul unei ființe umane și laba unui extraterestru. Grozăvenia pe care se prelingea o umoare vâscoasă se năpusti și Hicks declanșă vibratorul de aproape, provocând explozia. Prea aproape. Acidul țâșni printre ușile care se închideau îți fine și atinse platoșa infanteristului care se postase în fața lui Ripley ca un scut. Substanța corozivă cruță cablurile cabinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
acest buzunar scârbos cu câteva secunde mai devreme. Ouă fără număr se rostogoleau înăuntrul acestui sac abdominal, în direcția unui tub ovipozitor palpitând: era o înspăimântătoare bandă de asamblare organică. Ajunse la capătul traseului, ieșeau la aer liber, lucind din cauza umorii vâscoase și erau strânse de lucrători. Aceste versiuni miniaturale ale soldaților alergau de colo-colo fără să-i bage în seamă pe cei doi oameni prezenți printre ei; nu se gândeau decât la sarcina lor, care consta în ducerea la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
periculoasă, pentru ordinea de stat." Vorbise ca din carte și pe deasupra foarte exact. "Exact" însemnînd nu doar exprimarea clară a gîndurilor sale, ci și a ceea ce simțea. Altfel, ca orice om, tot ce simțea era destul de învălmășit, supus clipei și umorilor. Mihai Mihail era de gheață. Obrazul cenușiu era asemenea unei măști de gips, cu oarecare dificultate se auzea respirația împiedicată de septul nazal deformat. "Un complot, o conspirație! Uite la ce te-a dus gîndul, domnule Bîlbîie! Așa ceva ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
judecasem pe acest om în care nu reușisem să văd decât o parte de adevăr, cea care îmi convenise, fiindcă încurajase stupida convingere că eu eram făcut din alt lut, mai tare, că aveam dreptul să-mi impun părerile și umorile, datoria lui fiind, în relația noastră, să joace rol de ecran... Mi-l amintesc cum trecea pe coridoare: cu halatul pe umeri, lăsîndu-l să fluture ca două aripi albe la fiecare mișcare. Dădea impresia unui ins afectat, blazat, semănând cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rezonabil. În multe privințe el e mult mai obiectiv decât mine. De pildă, în tot ce privește literatura română... Sau, mai bine zis, scriitorii români și, mai ales, criticii. E și firesc! El nu e scriitor român, nu depinde de umorile nu știu cărui criticastru care își închipuie că fără el nici n-ar mai exista literatură. Întors de curând de la Agen (undeva în sud-vestul Franței), Pastenague îmi reproșează ultimele două tablete: — Nici nu trebuia să scrii despre „Lista lui Manolescu”. Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
că o includea. Insist asupra comportării lui din acea perioadă pentru că, mai târziu, Ioana Sandi, dar și alții au încercat să deslușească schimbările lui, bruște aproape, de comportament, neștiind cum să le interpreteze și socotindu-le aproape femeiești schimbări de umoare. În numai câteva săptămâni se închisese cu totul în el. Atunci probabil că n-ar fi vorbit chiar nimănui despre abisurile în care aluneca și s-ar fi putut crede că nu mai bâjbâia după sensul acela al lucrurilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se poarte la fel ca înainte, dar nu-și putea înăbuși teama că vor mai urma și alte atacuri din partea ei. Devenise suspicios, îi cântărea cuvintele să surprindă dedesubturile, se închidea în el, mofluz și antipatic, dar ea putea pune umoarea lui pe seama presiunii sociale. Nu se putea desprinde de gândul că făcuse un contract, căsătoria sau iubirea în schimbul unor pereți murdari, al unui „cămin“, ca și cum nimic n-ar fi fost mai de preț pe lumea asta. Căzuse dintr-odată în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de doamna consul după fondante. Iar Toinette, după ce se văitase o jumătate de zi din cauza unei migrene îngrozitoare, se închisese în dormitor... Proaste obiceiuri mai avea parfumata lui stăpână în ultimele săptămâni! Și mereu lăsa în urma ei o undă de umori răscolite care îi aminteau de cățelușa veselă și dichisită cu care, la Paris, el... Hm, hm!... Fusese un amor săltăreț din prima! Cât o avea de gând să stea Hermelinul? Hermelin?! Bizar nume! Parfumata nu îl mieunase niciodată în urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un strat de levănțică. Mirosea cu adevărat câinește! A o mie de oase îngropate, a o mie de gândaci, a o mie de râme... Se rostogoli de câteva ori și se pomeni nas în nas cu o cățelușă. Malteza avea umori extrem de promițătoare pentru o mie de sărutări și o mie de amoruri săltărețe din prima... Tocmai întinsese botul lui spre izvorul lor fascinant de adânc... când ceva de neînțeles i-l smulse, cu tot cu malteză, din fața botului. ― Hai, tuleo, potaie! Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
adânc... când ceva de neînțeles i-l smulse, cu tot cu malteză, din fața botului. ― Hai, tuleo, potaie! Aici ți-ai găsit să dormi? Cară-te până nu-ți dau una! Ai înțeles? Bichon încă nu se eliberase de efectul alchimic al acelor umori excepționale asupra constituției lui canine și era incapabil să reacționeze în vreun fel. Nu mai vedea și nu mai auzea foarte bine. Întrezărea doar o ceață ursuză care, încet-încet, lua chipul stăpânului. Abia atunci căzu cu totul Bichon din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de detaliat un pariu critic pierdut de către criticul Grigurcu. Au existat asemenea excesivități? Nu mă cred nici pe departe infailibil. Criticul nu mânuiește o balanță similară cu a Justiției celei legate la ochi, supus fiind trăsăturilor subiectului său, prezumțiilor, impulsurilor, umorilor cu care acesta se transpune, orice s-ar zice, în scrisul său. Idealul criticului n-ar trebui să fie "perfecțiunea" (dogma comunismului pretindea a urmări nu mai puțin decât "perfecțiunea"!), ci aproximarea rezonabilă, sugestivă prin expresie, a valorii. Nu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e cel mai liber dintre oameni. Ai avut în viață și niște... antimodele? Te-au influențat în vreun fel? Ce nu-ți place (detești) din mediul literar românesc? De ieri și mai ales de azi? Detest injectarea vieții literare cu umori imunde. Și absența umorului. N-am avut și nu am antimodele. Cât datorezi înaintașilor din literatura română, clasicilor și modernilor? Unde te situezi în devenirea (ce prețios sună!) literaturii române? Datorez enorm fiecărei cărți de poezie citite. Cred că fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care te otrăvesc), să nu mai public volume de pe urma cărora să aflu eventual că am publicat cărți mai bune altădată, sau că mi-am cam epuizat resursele, Doamne ferește. Avem în România majoritar un spirit critic lipsit de discernământ, plin de umori, care dă dovadă de o rea-credință condamnabilă. Toate premiile primite m-au bucurat nespus, agățându-mă de ele, am sperat că toți cei ce nu mă suportă sunt contraziși de realitatea lor. Dar nu e decât o amăgire, ce se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
publice cărțile la timp, fie că are slăbiciuni trupești, drogându-se (așa își pierde luciditatea; dar sunt scriitori care pun bază pe lipsa de luciditate, drogul îi dezvoltă creația, îl ajută să fie original), fie că îl îngroapă de viu umorile, invidia, răutatea. Recunosc, eu sunt dintre cei care stau pe graniță, mă simt nu o dată un intrus în literatura română, un cabotin, un veleitar, un impostor în literatura pe care o scriu (nu mai pun la socoteală dușmăniile, jignirile publice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
by myself Dumitru UNGUREANU Muzică de... văzut Nu-i îndoială că muzica pop este o modalitate de a face bani. Mecanismul showbiz e prea bine cunoscut ca să-l descriu aici. Agasant, sufocant sau de-a dreptul enervant, asta ține de umorile & umorul fiecăruia. Cui nu-i place, n-are decât să schimbe canalul ori să se exileze... Dar unde să te exilezi când nici jungla Amazonului nu mai este virgină, în Groenlanda se topesc ghețurile, iar la Polul Nord au înfipt rușii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Cum poate vorbi așa? „-Moartea ne sperie prin urîțenia agoniei și mirosul descompunerii”-îi răspund. „-Dar, oare, ce sens e atît de evident de dragostea și nașterea par nobile și înălțătoare? Dacă am descoperi o voluptate care să ne înnobileze umorile, e sigur că moartea near apărea a fi suprema eleganță.” Și tînărul V. se ridică. Sunetele și mirosurile se preschimbă în el ca sub un drog. În gesturi, mișcate pe un ritm ciudat, mîinile lui se rotesc descriind spiralele muzicii
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-l propulsa în purgatoriul, instabil, al stării de trezie. Haddock are verva verbală inconfundabilă a unui geniu lingvistic. Invectivele sale au o savoare ce face din Hergé un artist ce forțează limitele limbajului. Atitudinile lui Haddock sunt, întotdeauna, excesive, iar umorile sale, atunci când sunt accentuate de vecinătatea funestă a băuturii, sunt asociate cu pierderea uzului rațiunii. De aici, necesitatea prieteniei cu un Tintin care vede în căpitanul doborât de beție pe urmașul vânătorilor de corsari și al curajosului navigator. Metamorfoza lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
țeava lungă, și am urlat la amândoi să se oprească. Aproape imediat Poliza s-a oprit. Începu să-și ridice brațele ca și cum ar fi vrut să-și protejeze urechile de zgomotul împușcăturii, răsucindu-se în timp ce se prăbuși, cu sânge și umoare apoasă revărsându-se gelatinos din rana de ieșire din ochiul lui, sau din ceea ce rămăsese din acesta. Ne-am aplecat amândoi deasupra cadavrului lui Poliza. — Ce e cu tine? i-am zis cu răsuflarea tăiată. Ai bătături? Te strâng pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
alunge o umbră sau durere. Fără îndoială pentru că era în floarea tinereții, Găsit n-a avut încă vreme să capete opinii gata făcute, clare și definitive asupra necesității și înțelesului lacrimilor la ființa omenească, totuși, având în vedere că aceste umori lichide se încăpățânează să se manifeste în strania supă de sentiment, rațiune și cruzime din care e compusă pomenita ființă omenească, se gândi că poate nu va face o greșeală gravă apropiindu-se de înlăcrimata-i stăpână ca să-și așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui Cipriano Algor, îndată ce pronunță aceste cuvinte, nu ne dă voie să întoarcem spatele evidenței că olarul, în ciuda plăcerii de a se gândi la Isaura Estudiosa pe care am observat-o la el, nu poate să evite o mișcare de umoare care pare c-o neagă. Să pierdem timpul explicând de ce-i place e aproape inutil, în viață există lucruri care se definesc singure, un anumit bărbat, o anumită femeie, un anumit cuvânt, un anumit moment, ar fi fost suficient s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de atent era, odată i-am și strigat: tu mă omori! Să știi c-ai avut bărbat, să nu fii ca muierile alea nefutute, că se vede pe ele!, eu le citesc... au o privire rea, invidioasă, mișcări bruște, nervi, umori nevărsate, izbucnesc din prima, ca nebune... Ce n-am făcut ca să-mi câștig bărbatul! Îi plăceau ciupercile și, o dată la două zile, îi făceam ciuperci, mi se apleacă, mi-a zis după câteva săptămâni, mai termină cu ciupercile astea... (Muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de pildă să se stabilească în Iran... În Iran? Să nu poți să-ți scoți femeia la o cafea? Da, de ce s-o scot, las’ să stea la cratiță!! Pe vremea aceea nu-l descoperisem nici pe M. Houllebecq, cu umorile lui antiarabe de genul toate femeile arabe sunt niște târfe neputincioase, în Platteformes, romanul din 2002, după ce mama autorului trecuse la Islam. Cu ce oameni bei tu? își sapă Zina o cută verticală la rădăcina nasului, auzind de asemenea vederi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a provoca uraganul în urma căruia ajunge singur în insula frumoasei nimfe Calypso unde va zăbovi cu plăcere șapte ani încheiați. Nu calul troian, ci felul cum a păcălit sirenele este principala sa capodoperă. Deoarece a reușit nu numai să le umoare sau, dacă preferăm să respectăm strict legenda, să le transforme în stânci, ci și să le discrediteze. Mai întîi, a acoperit de glorie o șmecherie destul de la îndemînă, fiindcă nimic nu e mai simplu decât să-ți înfunzi urechile, ca să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
astfel „prin cantitatea producției, prin cutezanța doctrinelor și prin ascendentul pe care-l exercită față de ceilalți moderniști”. E vorba, mai precis, de I. Voronca, B. Fundoianu, I. Vinea și Tr. Tzara. Interesant e faptul că - dincolo de ironiile ieftine și de umorile pamfletare - autorul încearcă să mențină o anumită „medie” între opiniile criticii lovinesciene și ale celei dragomiresciene. Altfel spus - el se înscrie, prudent, în sensul canonului critic al epocii... Lui Ilarie Voronca îi sînt recunoscute „curajul atitudinii” și „vehemența expresiunii”, bogăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și membru În Arta spițerilor. Un confrate l-ar fi Întâmpinat cu brațele deschise. Un leac... un leac și puțintel aer proaspăt, și avea să Își Învingă durerea. Mărșăluitul până la Porta Romana nu Îi prii, precum sperase. De acum, toate umorile trupului parcă Îi Înnebuniseră. Era istovit, cu părul și cu barba năclăite de sudoare. Descoperi că se rătăcise prin labirintul de străduțe care se ramificau ca o pânză de păianjen În spatele bisericii Spirito Santo, imediat după poartă. La o cotitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]