10,305 matches
-
În toate dezbaterile electorale care în lumea civilizată se bazează pe concurs de programe, Dodon și valeții săi au mers pe calea: ce nu ar spune interlocutorul să răspundă „Și tu ești hoț...”. În noaptea de după alegeri internauții glumeau cu umor amar: „Mâine ne întâlnim la aeroportul internațional”. Tineretul nu-și mai vede viitorul aici acasă, în acest colț de țară capturat de mafioți, hoți, oligarhi. În „noaptea lui Bartolomeu” clica așa numiților socialiști jubila. Minoritatea găgăuză, care conform datelor CEC
AM PIERDUT ALEGERILE DAR… de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380639_a_381968]
-
alter-egouri vii, concomitente, în timp și spațiu, cu mine, deși anterioare eului meu empiric. Eul artistic, cel mai adevărat și mai profund, n-a avut liniște până nu le-a identificat. Simt, ca să zic așa, și ca să nu ne pierdem umorul, cu o concretețe amețitoare, și iarba, și tufișurile prin care umblam, pe vremea când eram Lup, am simțit, cum ți-am povestit, lumea aceea a taberei, am auzit zgomotul copitelor, am simțit armura, l-am văzut pe Litovoi aici, la
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
nunții, prozatorul este ispitit să recondiționeze clișeul nupțial rural apelând din nou la vocabularul de coloratură locală: „Fă, auzi tu, nu vrei să te joc?” (pag. 65), cu o ușoară tentă de ironie pentru viața idilică de la țară și un umor riscând să cadă în desuetudine și decrepit: „Te-ai făcut și tu bărbat, muceo...” (pag. 66). Pare mai degrabă o altă formă de umor, cu alte nuanțări, cantr-un delir al situațiilor grotești sugerat de scrisoarea lui Mitiță către cei de
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
joc?” (pag. 65), cu o ușoară tentă de ironie pentru viața idilică de la țară și un umor riscând să cadă în desuetudine și decrepit: „Te-ai făcut și tu bărbat, muceo...” (pag. 66). Pare mai degrabă o altă formă de umor, cu alte nuanțări, cantr-un delir al situațiilor grotești sugerat de scrisoarea lui Mitiță către cei de acasă, cu naivitățile stilului epistolar cazon: „Aflați despre mine că sunt sănătos, ceea ce sănătate vă doresc și dumneavoastră..., pe care-l asezonează cu tactica
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
artistica plurivalentă, originală, colocvială, lăsa cuvintele să țâșnească din el cu voluptate, curgând ca un torent. In verva sa, a fost multă risipă de idei, de opinii și puncte de vedere. Ne-a încântat deosebita sa înclinație spre pitoresc și umor pe care le-a mânuit cu dezinvoltură. La o primă impresie, ai crede că vorbele lui sunt niște picanterii, îți pare că se joacă cu propria sa umbră, dar treptat observi că tot ce spune are substanță, are trimitere la
ÎNTÂLNIRE CU ACTORUL FLORIN PIERSIC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380718_a_382047]
-
Sînt concepte extrem de abstracte și pe alocuri chiar aride (a se consulta literatura de specialitate). Iar să faci din ele șasiul unei comedii... Pe scurt, mi se părea imposibil. Dar asta era înainte de A fost sau n-a fost? . Rîndul umorului de a fi puricat. Abundă, e uneori absurd, dar nu alunecă niciodată în sarcasm sau ironie mușcătoare. Scopul este să te identifici cu personajele - sutura e o miză declarată a cineastului - nu doar să rîzi de ele în stil caragialian
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
e uneori absurd, dar nu alunecă niciodată în sarcasm sau ironie mușcătoare. Scopul este să te identifici cu personajele - sutura e o miză declarată a cineastului - nu doar să rîzi de ele în stil caragialian. Mi-e greu să pomenesc umorul de situație, pentru că, filmul fiind minimalist, ar fi mai corect să menționez existența unor umori infinitezimale - da, la termenul lui Alexander Pope mă raportez - de mini-situații. O ilustrare a acestei ipoteze constă în cele două bărci de hîrtie ale lui
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
în cele două bărci de hîrtie ale lui Pișcoci. Există un calcul care zice că, defalcînd comunicarea, 55% e non-verbală, 38% este para-verbală și 7% se face prin intermediul cuvintelor. Mi-e greu să gîndesc o compoziție similară, pe procente, a umorului din A fost sau n-a fost? . Scenariul e cu siguranță savuros, atingîndu-și apogeul comic în timpul talk-show-ului, și luînd suficient timp - mai precis, secvențele intercalate - pentru a-și creea o bază de acumulare. Dar partea para-verbală face toți banii, urmăriți
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
lor este subestimată). Talk-show-ul a fost filmat cu două camere, și scenariul vă va informa cu privire la acest fapt. Noutatea e extragerea hazului dintr-un anumit mod de a filma, iar pivotul său, e cameramanul amator de experimente. Firește e un umor,meta": spectatorul e familiarizat cu convențiile unei emisiuni, iar atunci cînd junele le încurcă și le taie personajelor jumătate din cap, firește, îl bușește rîsul. Cameramanul are și el părerea lui - care, extinsă, servește și de "închidere" a filmului - cum
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
așa cum se pare că a fost mereu metroul parizian. Lumea agitată, numeroasă a reușit să-i separe preț de cîteva stații pe cei doi soți. Cînd peisajul s-a mai liniștit, cînd vagonul s-a mai golit, Rodica Ionesco, cu umorul ei cunoscut, ca după un reflux spectaculos, a revenit lîngă soțul său cu următoarea observație: "Domnule, am impresia că v-am mai întîlnit undeva..." n debutul zilelor francofoniei de la București, RFI s-a gîndit să facă un dar, pur și
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
consacrată lui Ovidius de către Paul Miron) " atelierul de lucru al tinerilor scriitori (condus de Radu Pavel Gheo și Robert Șerban) " Salonul de carte Ovidius. Fără dubiu " vedeta festivalului a devenit rapid Andrei Codrescu. Și spiritul lui Andrei Codrescu. Talentul " dezinvoltura " umorul discret și relativist al poetului american născut la Sibiu a sedus de la-nceput întregul public " susținând tonul și tonusul acestor zile. În Conferința Microsoft de la Universitatea Ovidius " în timpul lansării proaspătului roman Wakefield " în discuțiile cu cititorii " Codrescu a fascinat neîntrerupt
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" - 2006 () [Corola-journal/Journalistic/10266_a_11591]
-
în autovehiculele plasate pe anumite trasee principale, numite posturi fixe - p. 16), agentul de filaj trebuia să stea cu ochii în patru și să noteze tot ce mișcă. Firește, multe dintre notațiile sale sunt maculatură curată, unele pagini mustesc de umor involuntar, par desprinse din comediile lui Caragiale. Iată un fragment dintr-o notă informativă vizându-l pe obiectivul Nelu în care regăsim parfumul mahalalei bucureștene din O noapte furtunoasă. Obiectivul sosește cu tramvaiul 20 la Gara Filaret. La 17.10
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
maturitate identitară și explorându-se în scris ca generație de tranziție. Se navighează în timp prin flashback-uri ce apelează la firescul nefiresc al dezvoltării în comunism, cu privațiunile și crizele aferente, cu stereotipuri și rebeliuni, cu rezistență surdă și umor proverbial. Se surprinde astfel mentalitatea maselor, fragilitatea adevărurilor colective, tragicomedia indivizilor confruntați cu lungul proces de adaptare la contexte și forme noi. Panorama rezultată este arareori încurajatoare, trăgând în subtext disperate semnale de alarmă la nivel privat, dar mai ales
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
zilnice, a haosului identitar în care se scaldă tragicii moștenitori ai sistemului. Cascadorii râsului și plânsului Atitudinea generalizată a autorilor față de confruntările sinelui cu timpul și spațiul în care se integrează (sau nu!) se reflectă la nivelul atitudinii și stilului. Umorul cu variante mai mult sau mai puțin aspre (deriziune, ironie, autoironie, sarcasm) se înscrie printre opțiunile preferate. Neconstituind unica dimensiune a discursului, el intervine în fundalul majorității romanelor ca procedeu de obiectivare, de detașare față de realități altfel angajante. Persiflarea, tachinarea
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
cele îmoi', estetizante ale idealului. În acord cu principiile sfidării cu pretenții, asemenea cărți evită perspectiva amuzată asupra unui cotidian descris ca atroce, atitudinea construită din dubla perspectivă autor-narator situându-se mai degrabă de partea extremelor, sarcasmului feroce, auto-flagelărilor și umorului absurd, cu tentă negru-morbidă. Cu toate acestea, stilul virulent până la isterie, îmbrățișat cu note de amuzament, constituie tenta dominantă a romanelor din serie. O bună parte a autorilor s-au impus, de altfel, folosind tocmai acest procedeu. Variind în funcție de conținut
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
a preferat varianta digitală. I s-a reproșat deja că în anumite secvențe lungmetrajul arată ca și cînd ar fi fost filmat cu mobilul. Păcat, s-ar zice, pentru că nu duce lipsă de artificii vizuale, mai exact, în termeni de umor, ele fac 90% din film. Stilul lui Klapisch e definit de "New York Times" ca fiind Truffaut Lite. Ce chestie, ei însă nu menționează însă filmul cineastului francez cu care mie mi se pare că aduce - cît de cît - Păpușile rusești
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
posibilă e cea one-on-one. Mai există o secvență pe care aș vrea s-o semnalez, o piesă de puzzle esențială pentru șarmul filmului, dar interpretabilă diferit. Mai exact, criticul englez care se referea la ea o scotea o culme a umorului, iar mie mi s-a părut extrem de tristă (smiorcăiam ceva pe la capătul ei): Christine conduce pe autostradă și împreună cu pasagerul ei observă un peștișor într-o pungă pe capota unei mașini, care se luptă să rămînă în apă, chiar dacă nivelul
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
atît de actuală, o călătorie în care poveștile sînt spuse în ritmul aiuritor al cailor, povești despre cutume și tradiții, despre aventură, despre poezie, despre pericol, despre emoție, despre libertate, despre noapte și despre zi. De multe ori, genul de umor și de poantă m-a dus cu gîndul la filmul Pisica neagră, pisica albă, al lui Emir Kusturiza. Din cînd în cînd, aventura se oprește, parcă, iese din timp, și o mireasă merge în cercul arenei pe un cal alb
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
Seria acțiunilor din cadrul acestuia a continuat până la mijlocul lunii decembrie 2014. În cele ce urmează, voi realiza o scurtă trecere în revistă a acestora. Pe 19 iunie, în Aula Magna a Universității "Petre Andrei" din Iași, a avut loc dezbaterea Umorul studențesc în România comunistă. Invitatul principal al evenimentului a fost Toni Grecu, liderul grupului Divertis, căruia i s-au alăturat: dr. Iulian Șerban (fost conducător al brigăzii umoristice Seringă), Prof.univ.dr. Corneliu Dumitriu (fost președinte al UASCR Iași și inițiatorul Galelor
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
fost lider al studenților și susținător al formațiilor umoristice studențești în perioada comunistă, care a declarat în deschidere că "Iașul universitar al anilor '80 a stat pe doi piloni, indiferent de cât de dur a fost regimul comunist, si anume: umorul studențesc și presa studențeasca. Din perioada anilor '80, sunt două vârfuri ale umorului studențesc din România care trebuie menționate, si anume: cel din '83 - Festivalul umorului studențesc - și al doilea, Galele Amfiteatru de la Iași, din '84". În opinia lui Toni
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
care a declarat în deschidere că "Iașul universitar al anilor '80 a stat pe doi piloni, indiferent de cât de dur a fost regimul comunist, si anume: umorul studențesc și presa studențeasca. Din perioada anilor '80, sunt două vârfuri ale umorului studențesc din România care trebuie menționate, si anume: cel din '83 - Festivalul umorului studențesc - și al doilea, Galele Amfiteatru de la Iași, din '84". În opinia lui Toni Grecu, "mișcarea și umorul studențesc reprezentau atunci o formă de manifestare a nemulțumirilor
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
pe doi piloni, indiferent de cât de dur a fost regimul comunist, si anume: umorul studențesc și presa studențeasca. Din perioada anilor '80, sunt două vârfuri ale umorului studențesc din România care trebuie menționate, si anume: cel din '83 - Festivalul umorului studențesc - și al doilea, Galele Amfiteatru de la Iași, din '84". În opinia lui Toni Grecu, "mișcarea și umorul studențesc reprezentau atunci o formă de manifestare a nemulțumirilor, pentru că altfel nu ne puteam exprimă public. Lucrurile realizate, exprimate în mediul studențesc
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
studențeasca. Din perioada anilor '80, sunt două vârfuri ale umorului studențesc din România care trebuie menționate, si anume: cel din '83 - Festivalul umorului studențesc - și al doilea, Galele Amfiteatru de la Iași, din '84". În opinia lui Toni Grecu, "mișcarea și umorul studențesc reprezentau atunci o formă de manifestare a nemulțumirilor, pentru că altfel nu ne puteam exprimă public. Lucrurile realizate, exprimate în mediul studențesc, acolo mureau, nu erau propagate mai departe. Totul era închis într-o cochilie de nespart. În aceea perioadă
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Nu uita niciodată o lovitură, o insultă, o jignire sau o nedreptate, iar resentimentul stârnit din această cauză putea dăiniri decenii la rând, până ce i se ivea ocazia să reacționeze, de obicei săvârșind un omor. Avea un anume simt al umorului, care cu timpul a devenit tot mai morbid, si râdea mult și zgomotos [...]" (pp. 25-26). Această perioadă de 18 ani de romantism revoluționar în care "nu a fost implicat doar în jafuri armate ce se soldau cu omoruri, ci și
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
adevăr, Ion Cucu. El înregistrează nu gesturi sau expresii întâmplătoare, nesemnificative, nu caută pitorescul în sine, ci surprinde momente în care scriitorii sunt ei înșiși. Lipsește, din colecția sa de fotografii, senzaționalul ieftin (la modă în presa de azi), lipsește umorul batjocoritor (și el la modă). Dar nu lipsește expresivitatea (cu adevărat senzațională) a portretelor. Este vorba, bineînțeles, de instantanee, nu de fotografii luate unor oameni care își compun o atitudine în fața aparatului de fotografiat. Dar ce instantanee! Ce răbdare și
Ion Cucu ne invită la o călătorie în timp by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10529_a_11854]