8,223 matches
-
în fața bătrânului. Îmi imaginam că poate îl aruncaseră pe bătrân într-o celulă tenebroasă, împreună cu un naja, și el ieșise, având barba și părul albe. Era o perdea indiană brodată cu aur, ca acelea trimise fără îndoială de tata sau unchiul meu, din țări îndepărtate. Tot analizând această imagine în cele mai mici detalii, începea să-mi fie frică; o trezeam pe doică; buimacă de somn, mă strângea în brațe. Avea o respirație fetidă; părul negru și aspru mă zgâria pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și fără mîndrie, am decretat, În foru-mi interior, cel puțin de 10 ori, e genial! CÎnd? Nu-mi amintesc fiecare ocazie, dar o săncerc... Visul lui Brook, Revizorul lui Pintilie, Nepotul lui Rameau (Esrig), Război și pace de S. Bondarciuk, Unchiul Vanea ( Koncealovski), Furtuna (Ciulei), Trilogia antică (A. Șerban), Birlic În Două loturi, Tragedia omului a lui Gh. Harag, filmele lui Fellini ș.a. mi-au smuls de pe buze, recunosc, contestabila exclamație. Ce spunea marele Borges? Că n-a citit prea mult
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Dar și reflecția deloc amuzantă, În urma (prea) multelor chiolhanuri :”Băutura se plătește cu trei mari prețuri : bani, demnitate, sănătate” ; curios, Furdui avea o rezistență ieșită din comun, În domeniu, sănătate pe care am mai Întîlnit-o, În lumea actorilor, și la unchiul său, Colea Răutu! E drept, că adaugă, spre-a nu exista dubii :” creația, cu toate satisfacțiile pe care ți le dă, se poate Înfăptui fără un excitant exterior, cum ar fi un pahar de vin? Eu cred că nu”. Și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Nicoară, Petrică Ciubotaru. CÎt privește indispensabilitatea marilor interpreți, vreau să aduc la cunoștință celor ce nu știu, că În programa de Învățămînt superior, există ca obligatoriu, pentru secțiile de actorie, un examen Cehov. Personal, am făcut deja cu anul terminal Unchiul Vanea, iar acum, cu anul trei, Trei surori. Nu am avut o distribuție egală-n talente ; dar nu am auzit nici o clipă-n mintea-mi pervertită de montări, nici o voce paralizantă - fie ea a marelui Botta, ori a minunatului Bălțățeanu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În România pe ...marele regizor Brook, teatrologul opinează :” Rebengiuc. Pentru că are un fel de calm, de Înțelepciune, ca și Brook”. Interesantă distribuire! Apoi, Banu mărturisește că spaima lui actuală este să nu devină un Serebreakov (profesorul antipatizat de toți, din Unchiul Vanea n.n.). Dar cea mai frumoasă profesiune de credință a criticului rămîne : ” Trebuie să văd teatru pentru că, dacă nu Îl văd, teatrul moare!”. Minunat! Mă despart În opinii de marele compatriot Într-un singur punct al interviului : cazul Lucian Pintilie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Pintilie, T. Mazilu, Cotescu, Băieșu, Călin Florian, Boris Ciornei, Ionescu-Ghibericon, Caragiu (pentru a doua oară, după mărturisirea lui Vlad Mugur, aflu că marele actor a fost, În tinerețe, acuzatorul fanatic al celor cu dosare șubrede!), W. Siegfrid, Dan Nasta, Rauțchi (unchi prin alianță!), Cozorici („un băutor domnesc”-p.245), Lica Gheorghiu (desființată, cu o comparație excelentă : ” În țara asta, unde regine, pe timp de război, au Îmbrăcat halatul de infirmieră și-au adunat soldați răniți sau morți de pe cîmpul de luptă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
unii tenori ar muri, Înainte de-a cînta!”. Recunosc, nu am știut, pînă mai ieri, multe lucruri despre Silvian Floarea. Acum știu că este un dramaturg. Cu vocație autentică. Al doilea volum de teatru, publicat la nici un an după anteriorul (Unchiul Sam În Mioriția), Îl recomandă fără dubii. Poetul și eseistul Valeriu Stancu mi-a propus să-i fac prefața noii sale alcătuiri editoriale , Lecția de teatru (ed. Cronica, 2008). Văzînd că mă codesc, Valeriu a plusat :”O să-ți placă!”. Și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
n-aș mai scrie o altă piesă de teatru! În acest domeniu nu voi Înregistra decît eșecuri!”. Din fericire, se Înșela, deoarece chiar În 1897 primea drepturi de autor sub stanțiale de pe urma capodoperei care-a debutat cu ghinion... Și premiera Unchiului Vanea (1900) a fost un succes răsunător. De data asta, autorului Îi plăcuse Întrea ga distribuție, În frunte cu Olga Knipper ( care juca Elena). Mai puțin Înțeleasă a fost, la premiera absolută, Trei surori (1901): de altfel, Anton Pavlovici critica
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
științifică era hârtie din sulul de prosoape de unică folosință. Rupse două bucăți din ea și-și făcu din ele două șomoioage pe care și le vârî în nările largi. Nea Vasile făcuse armata la spitalul militar, unde avea un unchi plutonier de intendență și, oricât de ciudat ar părea, a ocupat la un moment dat delicata funcție de soră. Soră medicală, firește. Și uite că anumite chestiuni deprinse acolo încă se mai regăseau în memoria lui. După ce isprăvi cu aceste urgențe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
director - își susținu Gerard, punctul de vedere-Aduceți textul cu pricina, ca să vă arăt că eu niciodată n-am scris așa ceva. Cine joacă rolul lui Mihai? Nu eu? Cum? Mă faci mincinos, domnule? - făcu Sima roșu de mânie-Ce, dacă ai un unchi fost general de armată, ai voie să mă ...ăsta pe mine, la icre? Ia te uită, ce tupeu! Gerard nu mai știa la care lovitură să riposteze. Pe cea cu unchiul general n-o mai auzise. Vasăzică așa se pune
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
domnule? - făcu Sima roșu de mânie-Ce, dacă ai un unchi fost general de armată, ai voie să mă ...ăsta pe mine, la icre? Ia te uită, ce tupeu! Gerard nu mai știa la care lovitură să riposteze. Pe cea cu unchiul general n-o mai auzise. Vasăzică așa se pune problema? Dacă ar ști unchiul Epa, fie iertat, că cineva nici acuma nu are loc de el... În sutimi de secundă, Gerard hotărî să treacă cu vederea, aluzia la unchiul Epa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ai voie să mă ...ăsta pe mine, la icre? Ia te uită, ce tupeu! Gerard nu mai știa la care lovitură să riposteze. Pe cea cu unchiul general n-o mai auzise. Vasăzică așa se pune problema? Dacă ar ști unchiul Epa, fie iertat, că cineva nici acuma nu are loc de el... În sutimi de secundă, Gerard hotărî să treacă cu vederea, aluzia la unchiul Epa pentru a riposta la aberațiile legate de text. Ar fi trebuit să i dea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu unchiul general n-o mai auzise. Vasăzică așa se pune problema? Dacă ar ști unchiul Epa, fie iertat, că cineva nici acuma nu are loc de el... În sutimi de secundă, Gerard hotărî să treacă cu vederea, aluzia la unchiul Epa pentru a riposta la aberațiile legate de text. Ar fi trebuit să i dea totuși, directorului înfierbântat, răspuns și la aluzia aceasta, dar era convins că replica mai trebuia dunțuită încă, la foc mic. Așadar se hotărî să-i
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
proastă“, notează El În jurnal. „Trebuia să folosesc țărână și lut din Orion. Mâine Încerc din nou În Alfa Centauri, un proiect mai mititel, cu costuri reduse. Fără oameni.“ dragoste cuantică Îmi amintesc de vremurile acelea dinainte de Big Bang, continuă unchiul Qwfwq. Eram strânse ciopor toate particulele din lume Într-un apartament mai mic decât vârful de ac. Ca să vă faceți o idee despre ce Însemna asta, imaginați-vă că aveam baie comună nu doar toate familiile de pe scară, ci toate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
electroni de deasupra, fie intră În cele mai rele combinații posibile, din care ies mari grozăvii, cum ar fi, de exemplu, bomba cu neutroni. Să ne Întoarcem Însă la familia mea. Tot din tipul up făcea parte și fratele mamei, unchiul Wolfram Amadeus, o mare figură În cartier. În general, era o particulă atomică liniștită, 189 câ teva s fârș i tur i de lume incapabilă de fisiuni sau de alte rele, Însă ori de câte ori se certa cu iubita lui, tanti Tx
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
geam, făcând o gălăgie de se auzea până În Alfa Centauri. „La noi, ca la mezoni“, spunea mama, privind Încruntată pe fereastră spre trubadur, făcând aluzie la faptul că tanti Tx era la origine un antiquarc, pricină pentru care ea și unchiul Wolfram formau o legătură chimică instabilă, proprie mezonilor. Mama pronunța cuvântul ca pe maison, cu un accent ușor franțuzesc, poate pentru că, la școala unde Învățam și eu, preda limba lui Pierre Curie, de unde rămăsese cu obișnuința de-a rostogoli vocalele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îi rămase destul timp să stea la o cafea cu șefa și prietena ei și să discute despre saloanele de coafură din oraș, deși Naggie Waks ar fi preferat să discute despre spiritism, dragoste, noutățile din magazine și despre moartea unchiului său din Chicago. — Am aflat prea tîrziu, n-aveam bilete reținute la avion, așa că am sunat-o pe mătușa Sarah și i-am exprimat condoleanțe. Ah, am plîns la telefon de treizeci de dolari!... Christina nu o contrazise, din cel
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pentru a se putea apăra În instanță. Cel care spunea toate acestea nu era vreun expert În psihologia socială, ci omul cu sacoșa, el Însuși pensionar, pe care Îl luasem cîndva În mașina mea, la autostop. Pretindea că moștenise de la unchiul său o insulă În Oceanul Pacific și Începuse lupta cu autoritățile române, pentru a i se recunoaște dreptul de proprietate. Hotărît chiar să meargă pînă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului! Mai ales că nu voia insula pentru el, ci pentru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-l vizitez, i-auzi ce mică e lumea, se miră Roja ca un ageamiu. Greu vă mai pică fisa! spune Patru Ace cu voioșie. — Să ți-o spun pe aia dreaptă, cred că în halul în care ai ajuns și unchiul tău te-ar fi recunoscut cu greu, se distrează Roja. — Degeaba mi-a dat mînă liberă să tai și să spînzur în locul ăsta, știți ce greu se lasă convins cînd e vorba de profit sau de lovele. Ca să vezi, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pubele duhnind a gunoaie, ai intrat În bloc urcând cu liftul la etajul zece. Stăpâna terasei părea acum stăpâna unei mirifice poieni. Te-a privit drept În ochi câteva clipe, după care ți-a spus că distinsul bătrân care era unchiul ei n-a mai apucat să-ți citească romanul. S-a stins din viață acum câteva zile. Ea nu te mai poate iubi, nu mai poate sacrifica nimic pentru tine, nu o mai interesează propria sclavie și nici comerțul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de cărți, după autori și titluri care trebuiau ,,neapărat citite. Avea de altfel, o memorie extraordinară și o ordine În această memorie a lecturilor, desăvârșită. Vânduse de mult, Înainte de cel de-al doilea Război Mondial, o moșioară moștenită de la un unchi, și cumpărase În buricul capitalei, cele două Încăperi. Una servea drept locuință, și În alta erau rânduite cărțile pe care le vindea. Nu era carte care să-i fi trecut prin mâini și să nu fi fost măcar câteva pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plăcea să conducă clienții la masă, să poarte conversații și să se afișeze În fața lor. — Și chiar asta vreau să spun: să mă afișez. Când dimineața a venit poștașul, Dora o zbughi spre ușă. Cel pe care copiii Îl numeau „unchiul Fritz“ era extrem de politicos. Imediat ce se aplecă ceremonios, ca de obicei, poștașul scoase scrisorile din ziua respectivă cu un gest delicat, de parcă ar fi fost trimise dintr-un imperiu Îndepărtat și s-ar fi dezintegrat după atâția ani cât le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
s-ar fi dezintegrat după atâția ani cât le-a luat să ajungă la destinație. Pe vremea aceea Dorei i se părea bătrân, dar acum Își dădea seama că n-avea cum să fie cu mult peste 30 de ani. Unchiul Fritz avea favoriți deși, care Îi lăsau doar gura liberă; nasul Îi era de obicei julit, de parcă ar fi fost folosit și pentru alte scopuri decât respiratul; iar nasturii de la haina lui străluceau ca niște monezi. Transporta corespondența Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce secrete ascundea tolba magică În acea zi. Fiecare dimineață avea povestea sa dramatică. Ajungând la vârsta de unsprezece-doisprezece ani, Dora voia să răsplătească favoarea. Sentimentul acesta creștea În ea din ce În ce mai mult. — Și, Într-un final, am făcut-o. În timp ce unchiul Fritz cotrobăia prin geantă, mi-am ridicat rochia. Deși nu purtam lenjerie - cred că era o zi de vară - nu prea aveam ce să-i arăt, nici lui, nici altcuiva. Dar unchiul Fritz se Înroși ca sfecla și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Și, Într-un final, am făcut-o. În timp ce unchiul Fritz cotrobăia prin geantă, mi-am ridicat rochia. Deși nu purtam lenjerie - cred că era o zi de vară - nu prea aveam ce să-i arăt, nici lui, nici altcuiva. Dar unchiul Fritz se Înroși ca sfecla și Începu să se bâlbâie. Am făcut o scurtă reverență, am luat corespondența cu care nu știa ce să facă și am Închis ușa. Dora se abținu să nu râdă. Mă simțeam de parcă am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]