2,900 matches
-
afirmat nu numai pentru națiunea noastră, ci și pentru universalitatea creștină, urcând astfel cel mai înalt grad sub care se poate prezenta cultura umană, acela de a crea bunuri valabile pentru noi și pentru clipa trecătoare, și pentru alții, pentru universalitate, pentru eternitate“ („Creștinismul și cultura română“, pp. 28-29). Fără această simbioză riscăm să ne dezrădăcinăm de ethosul românesc, de esența spirituali¬tă¬ții și culturii strămoșești. De aici înțelegem că, după cum sentimentul religios se justifică ontologic înlăuntrul firii omenești, fiind
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
s-au supus în mod servil interdicției datînd la ei din cele mai vechi timpuri de a naviga pe marea deschisă în fața lor de natură, și astfel, despărțiți datorită despotismului de acest larg element liber de această prezență naturală a universalității -, nu trădează nicăieri forța de a se elibera din osificarea ucigătoare de libertate a împărțirilor sociale, osificare înfăptuită în raportul de castă, care ar fi insuportabil pentru o națiune [118] de navigatori străbătînd din impuls propriu marea" [2 td]. Asupra
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
apară forma infinită care este ceea ce se numește gîndire, obiectivitate care se determină pe sine. Această gîndire este, în primul rînd, ca subiectivă, ceea ce este al meu (eul, sufletul meu, gîndește); dar în al doilea rînd, această gîndire este și universalitatea care conține în ea substanțialitatea intelectuală; și, în al treilea rînd, gîndirea este activitate formativă, este principiul determinării. În felul acesta avem al doilea mod al obiectivității, care este în sine formă infinită. Acesta este adevăratul teren care trebuie pregătit
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
celălalt, iar acesta apar apoi legate într-un sistem inteligibil. Separația subiectului de obiecte și a acestora între ele nu există în schimb la indieni. Le lipsește această conexiune dintre lucrurile separate care au ceva interior, normativ, esențial, ceea ce în universalitatea sa s-a ridicat ca Dumnezeul abstract al chinezilor. Pentru indieni nu există o diferență între lucruri. Și astfel concepția índică este panteismul reprezentării și imaginației, nu panteismul filozofic al lui Spinoza, care consideră aceeași unică realitate ca nimic, nepăstrîndu-i
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
universală. Într-adevăr, indienii sînt incapabili să plaseze un obiect în determinări raționale, deoarece pentru aceasta se cere a se fi ajuns la reflecție. Odată cu întoarcerea universalului către concret și obiect și acestea sînt concomitent mînate din determinația lor, către universalitate, acțiune prin care ele se lărgesc pînă la incomensurabil, fără putință de oprire. Din acest tumult se realizează imediat, de altfel, trecerea la cealaltă extremă, la abstracția supremă. În măsura în care universalul este abstract, autoconștiința nu se află într-o relație de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
bun în literatura europeană. Același lucru se întîmplă și cu poezii indiene: dar moralitatea, morala, libertatea spiritului, conștiința drepturilor proprii sînt cu totul separate de ele. Nimicirea existenței spirituale și fizice nu conține nimic concret în sine, iar scufundarea în universalitatea abstractă nu are nici o legătură cu realul. Într-adevăr, indienii par, așa cum s-a spus, un popor nevinovat de flori, plin de sentimente suave și delicate. Ar trebui însă ascultați aceia care au trăit acolo mai mult timp. O valoare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
treilea termen al "marelui cuvînt": asi (twam = tad), adică celui pe care Hegel îl numește "autoeliberarea Spiritului". Redăm împreună cu Jamanna concluziile hegeliene care adesea par o adevărată traducere din ceea ce am citat la momentul potrivit din Bhagavad-gītă: "Esența Spiritului este universalitatea în sensul arătat: este infinitul, în afara căruia nu există nimic, și care nu depinde de nimic, și își este lege sie însuși. Care, totuși, nu este ceva posedat de Spirit ci o continuă cucerire; este o eliberare, întocmai, din limitarea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de fapt, atribuirea primordialității Coranului asupra codurilor de legi indigene. Inspirația acestor reflecții și a acestor revendicări ce se structurează în memoriile adresate Curții de la Sankt-Petersburg de Sfaturile Țării Românești și Moldovei este complexă. Modernitatea referințelor la drept și la universalitatea dreptului este asociată cu o denunțare directă a Constantinopolului. "Mai mult, ar fi grabnic ca acțiunea Porții să înceteze a fi neutralizată prin amestecul neobișnuit sub toate raporturile și ca să nu se ajungă la acoperirea și sustragerea vinovaților în fața justiției
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în muncă o normă, o legalitate de respectat: apelul la stahanovism nu mai este ascultat și, dacă nu se mai crede în viitor, prezentul este revendicat cu decență. Referința la ideea confuză de normalitate are un aer de pretenție la universalitatea dreptului, atunci cînd minerii scriu la Radio Europa Liberă: "Să citiți numele semnatarilor, poate că vor avea bunăvoința să ne lase să ne reluăm munca de zi cu zi". Acești mineri înțeleseseră că Occidentul deținea o pîrghie de destabilizare a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
succesiv și sub diferite pretexte în contra tuturor legilor cu caracter politic sau chiar civil care tindeau a egaliza tot mai mult pe toți cetățenii; evident dar că nu pot să iubească în total ceea ce nu au iubit în special, adică universalitatea acelor legi, întregul sistem cu încetul ridicat. Acesta este un fapt constatat de toată lumea. Dificultatea pentru conservatori începe însă mai cu seamă de aci înainte. În adevăr, ei, deși nu iubesc instituțiile noastre, ci numai Ie suportează, nu le vine
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
înaintea ochilor avem cuvânt să susținem că nu e indiferent daca moștenitorul tronului român va avea sau nu conștiință despre deosebirile prin cari biserica noastră modestă, însă națională, se distinge în mod specific de orice alte biserici cu tendențe de universalitate și accesibile de aservire la scopuri politice ale statului. [ 10 septembrie 1880] [""BUKARESTER TAGBLATT" NU OBOSEȘTE... "Bukarester Tagblatt" nu obosește a întreba opoziția să se rostească în privința alianței viitoare și recunoaște un merit deosebit "Democrației naționale", care se pronunță pentru
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
este cel care o suplinește și, finalmente, o validează în datele ei cît de cît pertinente. Două lucruri ar fi însă de precizat de la început: a. nu voi avea în vedere din multiple motive (unul din ele, privind raportarea la universalitate) pictura autohtonă; b. nu mă voi referi din, iarăși, multiple motive la grafică, sculptură,arte alternative. Am notat doar numele (nu și prenumele) celor zece, oricare din capodoperele acestora fiind valabile în clasament, odată ce poartă augusta semnătură. Să încep, așadar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sale poate consulta teza de doctorat a lui Marc Beigbeder 6 sau monografia lui Gérard Moury. Ne limităm la analiza cîtorva aspecte ale viziunii lui Lupasco asupra naturii Realității și a consecințelor asupra vieții omului de astăzi. ȘTIINȚA, INVARIANȚA ȘI UNIVERSALITATEA Convingerea că rezultatele cele mai generale ale științei trebuie integrate oricărui demers filosofic traversează ca o axă întreaga operă a lui Lupasco: "... nici o teorie, nici o doctrină, nici o concepție... nu mai este cu adevărat posibilă dacă ignoră datele experienței științifice, care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
prin generalizările sale, cadrul îngust al fizicii. E drept că filosofia lui Lupasco pleacă de la rezultatele mai generale ale științei contemporane, dar încearcă să extragă din aceste rezultate ceea ce este și mai general, într-o căutare de invarianță și de universalitate. Și, de altfel, tocmai în această invarianță, în această căutare de legi generale care traversează toate scările și care guvernează fenomenele la toate scările, rezidă, după părerea mea, legătura inti-mă ditre filosofia lui Lupasco și Tradiție. Potrivit lui Lupasco, invarianța este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
e neîndoielnică "prezența necesară, în toate fenomenele de transfigurare, a esențelor inferioare, cele mai de jos, cele mai puțin legate, cele mai puțin integrate"6. În sistemul filosofic al lui Abellio, principiul interdependenței universale este "singura presupoziție metafizică implicată de universalitatea "Structurii absolute""7. În ciuda afirmațiilor sale uneori tranșante privitoare la știința modernă, Abellio este intim convins că există o legătură profundă între fizica cuantică și principiul fondator al structurii absolute. Astfel, el scrie în Ființa cosmică (lucrare în care ne
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Olivier Penelaud, L'opportunisme cogni-tif. De la conduite automobile à la psychologie cognitive, teză de doctorat în psihologia proceselor cognitive, Universitatea Paris 8, 2008. CUPRINS Cuvînt înainte 7 1. Opera lui Stéphane Lupasco Privire panoramică 11 Introducere 11 Știința, invarianța și universalitatea 14 Terțul inclus 20 De ce este terțul inclus un scandal intelectual? 23 Logica energiei este o logică cuantică? 25 Bohr, Lupasco și terțul inclus 27 Dialectica ternară a Realității 30 Nașterea și dinamica sistemelor: sistemogeneza lui Lupasco 36 Cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
științelor care "nu doar studiază reguli, ci creează reguli de conduită"1. Etica se ocupă cu analiza fenomenului moral, fiind o ramură a filozofiei, cunoscută și sub denumirea de filosofie morală. Filosofia dreptului realizează o abordare a juridicului din perspectiva universalității sale, interogând cu privire la fundamentele finalității sale și la justificarea morală a principiilor unei bune legislații. Așa cum am amintit mai sus, dreptul și morala sunt sisteme normative, dar trebuie făcută precizarea că doar o anumită morală are acest aspect, iar pentru
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
la simplitatea schematică a unei legi universale. Lumea morală este de o diversitate infinită și nu poate fi captată în totalitate prin apel la principii sau legi universale. Împotriva acestor critici s-a argumentat că nu trebuie făcută confuzie între universalitate și generalitate. Un principiu etic poate fi universal și, totodată, foarte specific. Etica nu trebuie să fie formată numai din principii generale, ci și principiile specifice sunt foarte utile. "Însă dacă principiile generale ar lipsi în totalitate, ne va fi
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
care nu se raportează ca o specie la întregul ființării sau la un fragment al acesteia, ci ar avea poziția unui microcosm față de macrocosmos (o "lume mică" față de o "lume mare"). Participarea insului la umanitate (aceasta din urmă, înțeleasă ca universalitate umană) constituie temeiul unui nou "concept" filosofic al omului. Re-construcția umanului prin modelul antropologiei filosofice se deosebește de cea prin modelul ontologiei umanului prin temei, program, consecințe teoretice. Astfel, prima are ca temei postularea unei esențe umane (a unui atribut
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalității ca scop final al evoluției energiei. Nici un atribut uman, dintre cele despre care vorbește Rădulescu-Motru, nu este postulat ca "natură", pentru ca celelalte determinări ale omului să fie aruncate într-un plan secund. Dimpotrivă, orice atribut are un sens de universalitate: el exprimă, cel puțin în semantica sa criptică, umanul ca universal. Nici unul dintre aceste atribute nu-și revendică o anumită parte din om, pentru a o reprezenta total și pentru a o substitui umanului însuși; nici unul nu este specific în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
universală a ordinii de finalitate nu este afectată; personalitatea nu are nici o justificare dincolo de finalitate. Cauzalitatea este relație locală; finalitatea este relație universală. Dar finalitatea însăși este, întâi, relație locală, potrivit structurii formale a conceptului determinismului prin finalitate; ea dobândește universalitate prin extindere, din orizontul personalizării, la totalitatea existenței. Punctele de vedere asupra locului finalității în filosofia lui C. Rădulescu-Motru se înscriu într-un spațiu de interpretare cuprins între susținerea fără rezerve a finalismului ca notă definitorie, îndeosebi a ultimilor lucrări
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care nu îl va stăpâni decât păstrând diferența acestuia față de ordinea semnificată inițial. Operația de extindere reprezintă aspectul formal concentrat al determinismului prin finalitate. Prin urmare, ea închide în sine și negația valabilității nelimitate a determinismului prin cauzalitate și afirmația universalității ordinii finale, adică operațiile logic-formale, desfășurate istoric, ale determinismului prin finalitate. Operația de extindere a acestui concept la un domeniu care nu făcea inițial parte din aria sa de aplicabilitate are sensul pe care aceeași operație îl are în filosofia
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
din "adâncul personalității popoarelor", constituie dovada și fundamentul continuității existențiale a unui popor. Originalitatea operelor culturale nu se poate afirma însă decât pe fondul unei vieți omenești "civilizate", deprinsă cu practici care depășesc condiționarea prin "instincte bestiale". Durabilitatea și, poate, universalitatea operelor culturale nu pot fi despărțite de condiționarea profund istorică și de mediul de civilizație în care se nasc, în sensul că acele opere rămân, care sunt cerute de un anume moment istoric, ele ilustrându-l. Comentând personalismul energetic în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
mari din prima categorie amintită (oamenii mari ai ideilor), își intră în rolul lor prin orientarea deprinderilor voluntare. Dar numai atunci când oamenii din a doua categorie (oamenii mari ai faptelor) se ridică prin puterea exemplară a faptei lor la înălțimea universalității celor dintâi ne găsim înaintea nu numai a unui om mare, ci înaintea omului unic. "Din această a doua categorie nu avem până astăzi decât pe Christ și cel mult pe întemeietorii de religiuni"225. Schița conceptului vocației din Puterea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
superiorității (ca și cum recunoașterea, de exemplu, ar fi superioară cunoașterii; sau invers); ele sunt acte de reflexivitate umană încadrate unor "episteme" diferite. În general, viziunea antropologică prekantiană are statutul unei cunoașteri-de-sine. În unele reconstrucții filosofice regăsim chiar modelele "naturalist" și "absolutist", universalitatea umană fiind în identitate cu condiționatul natural sau cu Absolutul (divin). "Omul" lui Kant face pasul desprinderii de o cunoaștere în care își apărea sieși fie ca stăpânul absolut al existenței naturale, fie ca supusul vreunei voințe mai presus de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]