5,886 matches
-
întrebat ce caut lîngă o femeie așa frumoasă... Apoi, ajunsă acasă, am început și eu să mă întreb ce caut... Și mi-am răspuns: eram un paravan și o antiteză. O femeie frumoasă strălucește mai mult cînd este alături de alta urîtă și devine inaccesibilă cînd, făcînd cunoștință cu vreun bărbat, se întoarce și-și prezintă fiica, domnișoară deja: "Poftiți, faceți-i curte ei, nu mie, care sînt mamă, soție fidelă etc." Te rog! rîde Doina după o pauză de cîteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-ar fi potrivit... Cît despre... ce-i rău în vorbele lui?! Rele sînt gîndurile mele. Adică eu, pentru el... se înfioară Aura, zărindu-și obrazul în oglinda de pe hol nu contez decît ca prietenă?! Sînt oare chiar atît de urîtă, de bătrînă?!.." Întrebarea asta o doare profund și-n durerea ei nu-i rămîne decît să se agațe cu gîndul de Radu, singurul despre care știe că a iubit-o cu adevărat. Și, îndrăgostită ca pe vremuri, începe să pregătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe hîrjoană, scoși de la ore să curețe trotuarele principale ale orașului. Nu!, și-am dres-o frumos întorcînd vorba cu abilitate. Ea și Radu se iubesc foarte mult, au o familie unită; încercarea mea de intruziune a fost un gest urît. Dar, la urma urmei, cred că și Aura poartă oarecare vină: prea s-a purtat..., aproape că m-a provocat. Aura, acum; mai de dimineață, Teona Trifon, aseară, Cristina; ieri, Maria..., ba chiar, mai demult, și Doinița, la care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
solicitarea lui. Cine sînteți? întreabă ea puțin contrariată. Dacă vă spun cine sînt, îmi trîntiți telefonul în nas înainte de-a afla ce vreau. Bine, Mihai, te-ascult zice Cristina ca un oftat, recunoscîndu-l. Te rog să-mi ierți cuvintele urîte spuse numai de dragul replicii! Îmi pare rău că s-a sfîrșit așa! Tocmai că nu s-a sfîrșit, dovadă telefonul ăsta, iar de mai discutăm o dată azi, voi albi toată, crede-mă! Ceea ce-nseamnă că deseară, la spectacol, vei arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd credeam că începe chiuretajul, m-am trezit cu el peste mine, siluindu-mă... Nu-mi amintesc ce s-a mai întîmplat, cum s-a întîmplat. Mă țin minte doar cum fugeam pe străzi, îmbrăcată în grabă, pe o vreme urîtă, ca tot ce mi se întîmplase pînă atunci. Sarcina se mărea... Tata era în închisoare... Eu, studentă... Am găsit o moașă. La miezul nopții, întinsă pe o masă de disecție, la facultate... I-am dat bani, mulți la vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pulsând, cu o picătură de lichid seminal în ochiul întredeschis din vârf, Carol simți cum o cuprinde un val de exaltare. Își încleștă mâinile în jurul feselor și se lăsă pe călcâie. Unii spun despre penis că ar fi o chestie urâtă, o adăugire la creația Domnului, făcută în al doisprezecelea ceas. Compară treaba asta care se bălăngăne cu aspectul curățel și funcțional al organelor feminine. La naiba cu toate deșteptele astea și vociferările lor pline de invidie! Știm tot ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
inconștiență. — Ce e, doctore? Vocea lui Bull avea o sonoritate ciudată, răgușită. — Păi... ăăă, John... Ai cam avut dreptate în ambele privințe... Margoulies pronunțase cuvintele recunoscător, de parcă le-ar fi citit de pe prompter. — Cum adică? — Păi, e o rană destul de urâtă provocată de o arsură. — Mă gândeam eu! Și mai rău e că simt că mi-a afectat tot interiorul piciorului. Ca și cum... ca și cum m-aș fi metamorfozat cumva. — Și doare foarte tare? Vocea lui Margoulies sugera îngrijorarea. Acum stătea lângă Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ceva. Unul observase că șchiopătează. — Ce-i cu tine, John, îi spuse, ți-ai întins vreun mușchi în timpul meciului? Nu, venise răspunsul prompt al lui Bull, care tocmai devenise conștient de sine, e doar un fleac. Margoulies coborâse cu liftul urât mirositor până la subsolul spitalului. Acolo domnea un iz străvechi de cină de internat. Tavanul era claustrofobic de jos, și chiar la ieșirea din lift linoleumul începuse să se descompună și să se zdrențuiască în insule de diferite forme, ca sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Acum, Xiao Cui a venit sub înfățișarea unei fete frumoase în familia Wang, tocmai pentru a răsplăti bunătatea pe care i-o arătase în trecut mamei ei. Pe lângă vulpișoarele de o frumusețe orbitoare, sunt și unele mai puțin frumoase, chiar urâte. Dar și acestea sunt de treabă și au inima de aur. În povestirea Vulpea urâtă, eroina, întâlnindu-se cu un învățăcel sărac lipit pământului, decide fără ezitare să-l ajute material. În scurt timp, viața lui se schimbă radical. Are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a răsplăti bunătatea pe care i-o arătase în trecut mamei ei. Pe lângă vulpișoarele de o frumusețe orbitoare, sunt și unele mai puțin frumoase, chiar urâte. Dar și acestea sunt de treabă și au inima de aur. În povestirea Vulpea urâtă, eroina, întâlnindu-se cu un învățăcel sărac lipit pământului, decide fără ezitare să-l ajute material. În scurt timp, viața lui se schimbă radical. Are haine cât se poate de scumpe și de frumoase, delicatese la masă și o casă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a dat de urma armatei lui Chiyou, care între timp apelase la ajutorul "Zeului vântului" și "Zeului ploii". Brusc, vremea se schimbă. Vânturi puternice aduceau nori grei. După un episod de tunete și trăznete, a căzut o ploaie torențială. Vremea urâtă a oprit înaintarea armatei Împăratul Galben. Acesta i-a cerut ajutor "Zeului secetei", care risipi vântul și ploaia. După aceea, Chiyou aduse o ceață deasă, pentru ca soldații Împăratului Galben să rătăcească drumul. Dar acesta știa că steaua polară arată direcția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dialog și mimă, de luptă și dans acrobatic, pentru a reprezenta o poveste sau a descrie diferite personaje și sentimentele lor de bucurie, furie, tristețe, fericire, surpriză, teamă sau tristețe. Personajele pot fi întruchipări ale loialității sau trădători, frumoase sau urâte, bune sau rele, toate sunt însă personificate într-un mod plin de expresivitate. Măștile Operei Beijing Măștile folosite în Opera Beijing sunt de o mare varietate și bogăție de expresie, reprezentând personaje și personalități remarcabile, elemente scenice care în timp
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din mâlul de pe fundul sufletului său să sclipească aidoma luminii de poziție a unui avion în noapte - ce-și poate dori mai mult un artist? Al doilea personaj despre care vreau să vă povestesc s-ar putea numi Hidoșel. Era urât, slab, strâmb și îmbrăcat ca vai de el: o haină ațuită și slinoasă direct peste un maiou cândva albăstrui. Strâmb în două planuri de secțiune, ca un copăcel japonez: și șui, și adus de spate. Ochii, aruncați unul mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
se arate - niște mogâldețe serioase, străvezii, fără chip și fără vârstă, fără altă însușire deosebită decât aceea că existau -, atunci, borcanul acela pe care mama îl spăla bine odată ce muștarul se termina ca să-l transforme apoi într-un pahar gros, urât și rezistent, borcanul de care îmi agățasem privirea buimacă de la somn și vis era, de departe, cel mai potrivit. Am învățat însă (fără să fie nevoie de vreo carte, ci doar de puțină atenție) că atunci când au loc miracolele, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
păzitor (al cărui nume nu vi-l spun pentru că eu însumi nu l-am aflat niciodată), am încins un foc în camera mare, pe-un preș de iută, la care am folosit un teanc de ziare, două cărți cu povești urâte și un sul de hârtie igienică. Din fericire, n-am intenționat nici o clipă să fie un foc de tabără, cu vâlvătăi, scăpărător, ci, tocmai, unul mititel, ca-n preerie, să nu mă încolțească fețele palide ori triburile dușmane după dâra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
seara, invariabil, vocea plină de purici și mister a lui Neculai Constantin Munteanu la Europa Liberă. Monica asta era fata securistului de la doi, singurul om de la scara de bloc în afară de nevastă-sa care nu era încă pensionar. Monica era mică, urâtă și proastă. Monica mă călca pe nervi întotdeauna, dar asta nu mă oprea ca, ori de câte ori mă plictiseam de zei și de fotbal, de tabinet și de pastă de dinți, s-o chem până la noi la etajul trei ca să, dracu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și ce caută la noi în casă. Bine că Matei a pus mâna pe pila de unghii (pentru că, asta-i regula, când ești Rahan îți trebuie neapărat un pumnal) și le-a găurit până le-a făcut ciur. Ce păpuși urâte și proaste! chestia 6 - lumea și revista Rahan (cu tot cu editorii ei socialiști) au existat și înainte ca Matei să-și dea seama. La fel, săgeata otrăvită care l-a doborât pe sălbaticul blond a existat înaintea ciupercilor otrăvitoare care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de două ori, în doisprezece ani. O vedeam doar când ne duceam în Ferentari, unde eu, milogindu-mă să nu mai fiu lăsat acolo cu zilele, am spus cu voce tare (și cu o nesimțire precoce) că au o casă urâtă fiindcă nu sunt tablouri pe pereți. Tata-mare, în schimb, cred că a ajuns pe aleea Băiuț de vreo zece ori. Îmbătrânit, destul de bolnav și aflat pe teritoriu străin, parcă nu mai lansa fulgere scăpărătoare. Îmi dădea câte-o fisă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Aura Brontozaura, faptul că ea mă trăgea din senin de ureche mi-ar fi fost învățătură de minte. Nu-mi era. Și nici nu mă durea. Și chiar mi-a fost simplu să mă smucesc din mâinile ei de ochelaristă urâtă și de aragaz cu patru ochi. De brontozaură. De sisi și nebună. De cum o cheamă, soarbe-zeamă, de cum o împușcă, cu gălușcă. Și să-i scot limba. Așa. Ca să nu se mai bage niciodată unde nu-i fierbe oala. În certurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
auzea zgomot de apă care curge șuvoi, apoi, iar, pași pe trepte. Pașii ce urcau nu se auzeau niciodată atît de tare precum cei care coborau. CAPITOLUL 3 Într-o noapte, În timp ce mă uitam pe la CHILIPIRURI, am observat o gaură urîtă În zidărie, În locul În care o țeavă mare și neagră ieșea din perete. Aceasta se insinua de-a curmezișul podelei și se strecura În peretele opus, acolo unde scria TOALETĂ. Pe acel perete nu existau rafturi, ci doar o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
adolescenți și apoi, chircindu-se, s-ar avînta spre dreapta - și acolo, vîrful săbiei lui s-ar Înfige În Cartea de bucate a lui Betty Crocker. O a treia Întrebare, de data asta din partea unei bătrîne În balonzaid, cocoșată și urîtă, are parte de aceeași deferență obișnuită. O reverență adîncă, o piruetă cavalerească, două șfichiuituri rapide În aer și Puterea gîndirii pozitive și Artrita și bunul simț se află la picioarele ei. Bravo, bătrîne amice Athos, bravo. Însă cele mai adorabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu mai aveau pic de adîncime, și erau uniformizate În tablouri lipsite de orice strălucire, În tonuri de gri și maroniu. Clădiri În paragină, ferestre acoperite cu placaje, șanțuri pline de gunoaie, chipuri cenușii Înfrigurate. Totul era scofîlcit, trist și urît. Însă n-am lăsat toate astea să mă afecteze - eram bucuros că mă plimb ca vodă prin lobodă pe străzile Bostonului În buzunarul unuia dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Evident, În realitate era mai degrabă un mers zduguit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să cîștigi cozonacul. Vei spune cît cîntărește: patru funți și opt uncii și jumătate. — E greutatea exactă? — N-are importanță. Arthur Rowe se uita, dus pe gînduri, la mîna stîngă a doamnei Bellairs, Încremenită În raza de lumină: o mînă urîtă, pătrată, cu niște degete groase și boante, Încărcate cu inele de argint enorme, pline de pietre scumpe. De la cine primise instrucțiuni? Oare de la spiritele cu care era În legătură? Dar În cazul acesta, de ce-l alesese tocmai pe el ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
amintirile lui de adult. Tablourile de pe pereți aparțineau doamnei Purvis: o acuarelă stridentă, Înfățișînd Golful Neapole În asfințit, cîteva gravuri În metal și o fotografie a răposatului domn Purvis, Îmbrăcat Într-o uniformă demodată, cum se purta În 1914. Fotoliul urît, masa acoperită cu un postav gros și ghiveciul cu ferigi din fereastră erau de asemenea proprietatea doamnei Purvis, iar aparatul de radio era luat cu chirie. Numai pachetul cu țigări de pe consola căminului, ca și peria de dinți și ustensilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aceea, explodă bomba. De data asta nu auziseră avionul. Prăpădul coborîse fără zgomot pe o scară de mătase și ei nu auziseră nimic: deodată, zidurile Începură să se năruie. Ciudate efecte are suflul unei bombe; uneori aduce ca un vis urît, sau cu răzbunarea cuiva Împotriva semenilor săi: poate să te azvîrle gol pușcă În stradă, sau să te expună privirilor indiscrete ale vecinilor, În timp ce dormi În pat sau șezi pe closet. Arthur Rowe se simțea ca un somnambul și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]