6,525 matches
-
dar era atît de scump cu ciorăpeii lui supraelastici, îmi luase mințile, nu mai știam cum să prelungesc preludiile, ba fugeam la baie, ba mă prefăceam că aveam nevoie de vreo batistă de hîrtie din poșetă. — Verdict absolut eronat, Gulie. Urlase ca un apucat, credeam că o să-și scuipe plămînii afară, își închipuia că nimerise deja în iad, clătinîndu-se pe picioare, orbecăind dintr-un colț în altul al barăcii. N-ar fi trebuit să chemați ambulanța, ați fi scăpat de el
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se tatonează atent la fiecare contact individual. Spectatorii încep să-și piardă încet-încet răbdarea, se aud mai întîi scandări și înjurături răzlețe dinspre o galerie spre cealaltă, care pînă la urmă se transformă în coruri de mii de guri care urlă la unison și sar în același ritm în sus zguduind întreg stadionul. Nimic nu poate fi mai împotriva sistemului decît o dispută între cele două peluze pe 23 August. întărîtate de atmosfera din tribune echipele încep să riște, să deschidă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
picioare și Îi trîntim o intrare În stilul lui Charlie Cooke, Încît, dacă ar fi fost În apărare, ar fi trebuit Într-adevăr să plătească pentru a se Întoarce În parcare! Te-am prins! Fă asta Stronach! Cade În genunchi urlînd de frustrare În vreme ce noi, eu, noi ne năpustim În mașină, pornim motorul și o luăm pe șosea, uitîndu-ne cum silueta ei dărîmată se micșorează În oglinda retrovizoare. Shirley și-a făcut-o cu mîna ei. O boală a pizdei, recompensa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cheile și le băgăm În broască. — Cine? — Shirley, cumnata mea. E bolnavă. Se aplică aceleași reguli, zicem noi, răsucind zăvorul. — Nasol, spune ea, Împingînd ușa după mine. Încercăm să o respingem, dar ne acaparează total, ca un costum ieftin, și urlă: — Haide, vreau să-ți opresc respirația, haide, și are mîinile În șlițul meu. Doamne, ce pute aici... haide Bruce... SÎnt numai io la naiba, doar eu... S singur paici n pula mea... Mă smucesc, dar ea Încă se dă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
respirația ce naiba! Fute-mă mai tare! Mișcă! Mișcă! Oprește-mi afurisita de respirație! Mă sufoc și văd negru În fața ochilor pe cînd intru În convulsii, iar ea țipă și mîrÎie, iar dinții ei mă mușcă de buza de jos În vreme ce urlă și se prăbușește, apoi se dă deoparte gîfÎind, iar eu văd cum mi se descompune pula. Se sprijină de spătar și Își aprinde o țigară. — Mmmm. A fost minunat. Ce s-a Întîmplat Bruce? Ești ok? Scîncești ca un țînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Dimineața asta ia forma pipernicită și mizerabilă a lui Drummond. Plec În patrulă cu ea. De ce? Nu știu de ce. Nu pot gîndi limpede. Ea turuie Întruna despre caz: victime, suspecți, locul crimei, rapoarte, medico-legal, analize, politică, iar eu vreau să urlu: CĂCAT. MĂ DOARE-N CUR DE ASTA. MAI AM PUȚIN ȘI MOR N PULA MEA! Fiincă așa ie. Nu pot să respir În mașina asta de rahat. Cocaina aia Împuțită mă arde pe sinuși, pe bronhii. Tușesc și tremur, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
afară din mașină și ne Îmbrîncesc pe o scară. Scări. Putem vedea treptele de sup picioare. Îmbrîncit. Cioroiu. Ne obligă să ne mișcăm prea repede și ne Împiedicăm de tocuri, poticnindu-ne, dar ei ne țin să nu cădem și urlă la noi obscenități. Mișcăți curudă homălău de căcat! — Haidiodată pămpălău de rahat ce iești! Locul e părăsit, putem să vedem sticla spartă de sub picioarele noastre. E abandonat, nu-s alte zgomote În afară de cele scoase de noi. Ajungem În vîrful scărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
zbierînd amenințări. Ha ha ha. Mă duc să țip la ei, dar am ceva În gură. Îmi bag degetele Înăuntru și o scot. O bucată de limbă. Întind mîna, văd pe jos geanta lui Carole și o pun În poșetă. Urlu și eu la ei prin ușă: Cine-i următorul bulangii Împuțiți ce sînteți! Noi sîntem poliția din Edinburgh! Noi omorîm bulangii! NOI ÎI URÎM PE NEGROTEI! MAI ALES PE CEI ALBI CĂRORA LI SE SPUNE ȘMECHERAȘI! Apoi totul Încetează. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
CEI ALBI CĂRORA LI SE SPUNE ȘMECHERAȘI! Apoi totul Încetează. Mi se pare că a trecut un veac. Pe urmă mirosim a ars. Au dat foc clădirii. Ne ducem la fereastră și-i vedem cum ies În fugă din scară. Urlă Înspre mine o amenințare cu moartea cînd Își ginesc amicul, iar noi urlăm la rîndul nostru la ei: O să crăpați! Voi oso luați la fel ca bulangiu ăla de rahat! O SĂ CRĂPAȚI! Luăm cheia de pe polița de deasupra șemineului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
că a trecut un veac. Pe urmă mirosim a ars. Au dat foc clădirii. Ne ducem la fereastră și-i vedem cum ies În fugă din scară. Urlă Înspre mine o amenințare cu moartea cînd Își ginesc amicul, iar noi urlăm la rîndul nostru la ei: O să crăpați! Voi oso luați la fel ca bulangiu ăla de rahat! O SĂ CRĂPAȚI! Luăm cheia de pe polița de deasupra șemineului și deschidem ușa. Simt un val de căldură și peste tot sînt numai flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
urît-mirositor care l-a Înmormîntat În buncăr. Însă nu poți să vezi nimic. Încerci să-ți recapeți simțurile pe cînd te cațeri din cărbune spre lumină. Ți se pare că ți-a umplut plămînii, praful ăla negru și gros, dar urli STEVIE! Paznicul de noapte vine În timp ce tu apari Înnegrit din mormanul ăla de cărbuni. Țipă la tine, dar tu te menții pe poziții și Îi spui că frățiorul tău e acolo Înăuntru. Te Întorci În morman, săpînd, urlînd: Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
gros, dar urli STEVIE! Paznicul de noapte vine În timp ce tu apari Înnegrit din mormanul ăla de cărbuni. Țipă la tine, dar tu te menții pe poziții și Îi spui că frățiorul tău e acolo Înăuntru. Te Întorci În morman, săpînd, urlînd: Du-te spre lumină Stevie!00000000000000000000000000000 Du-te spre lumină... jegul... e atît de Întuneric, bă, atît de Înfiorător Întuneric...... 0000000000Paznicul de noapte sapă și el. Vin mai mulți oameni. Se discută să se aducă o țeavă pentru oxigen. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
te șochează, sau poate că ești deja În stare de șoc pentru că totul pare că se mișcă cu Încetinitorul, iar oamenii par puțin și mai departe vocile lor și mai detașate decît te-ai obișnuit tu. Ăsta l-a omorît, urlă tatăl tău, odrasla asta din flori a diavolului Împuțit mi-a omorît copilașul! Tu te uiți În ochii lui. Vrei În același timp să-i infirmi și să-i confirmi declarația. Nu iești fiu meu! Niciodată n-ai fost fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sinea mea: clooocotesc, iun Crăciun de rahat... Pe jos e ceva, În grădină... 000000000000000000te uiți În jos la ce e pe pămînt și apoi te răsucești și treci Încă o dată prin gard, mergînd spre cartierul muncitoresc de lîngă fermă. Ei urlă după tine dar tu nu poți auzi nimic deslușit. Te oprești și te uiți la copacii roz Înfloriți, la cei pe care ți-i arăta mereu Rhona. Îi plăcea la nebunie parfumul lor. Apoi Brian Meldrum Îți blochează calea: Robertson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de opinie legat de aceeași Uniune Europeană. Fata ar vrea să-l Întrebe ceva și pe Antoniu, Îndreaptă spre el microfonul, dar În ultimul moment se răzgândește. . ,, Din cauza lor ajuns de râsul lumii Întregi,, mai apucă să spună gospodina frenetică, urlând În măciulia microfonului, după care dispare tropăind cu zgomot, În viscerele metroului. -Cum să nu furăm,,? spune bărbatul Atâta timp cât nu voi putea să-mi hrănesc cinstit cei cinci copii, o să fur tot ce-mi iese În cale: șine de tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
degetul mare și arătător, stingând-o. Un țipăt sfâșietor de femeie se aude ca un strigăt de luptă summo.. Antoniu doarme un somn greu din care-l vor trezi foamea, frigul, ceasul deșteptător al oricărui cloșard. Șaisprezece ,, Îmi vine să urlu. Îmi vine să urlu și să mă șterg undeva cu toate sintagmele tale de rahat, care nu fac altceva decât să Îndese În ele cu ghiotura ca pe niște gunoaie Într-un sac de plastic cele mai mari aiureli de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
stingând-o. Un țipăt sfâșietor de femeie se aude ca un strigăt de luptă summo.. Antoniu doarme un somn greu din care-l vor trezi foamea, frigul, ceasul deșteptător al oricărui cloșard. Șaisprezece ,, Îmi vine să urlu. Îmi vine să urlu și să mă șterg undeva cu toate sintagmele tale de rahat, care nu fac altceva decât să Îndese În ele cu ghiotura ca pe niște gunoaie Într-un sac de plastic cele mai mari aiureli de pe pământ. Nu vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu te mai ascult? Nu vezi că Îmi tremură pleoapele de nervi. Nu vezi, chiar nu vezi că m-am transformat Într-un fruct stacojiu? Din melc m-am transformat Într-un fruct stacojiu. Nu mai face pe nevinovatul. O să urlu de furie. Cel mai mare urlet din istoria omenirii. Un urlet cosmic. Îmi e greață de fructul stacojiu care sunt. Îmi e silă. Numai minciuni și deșertăciuni. Numai mizerie și trufie. Mă ameninți cu despărțirea. Mai bine m-ai amenința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trecutul cu repeziciune, precum țâșnesc dintr-o armă gloanțele, la o simplă apăsare de trăgaci. Mă Îndrăgostisem, și eram pregătit să lupt pentru a-mi apăra dragostea, să Înfrunt orice piedică mi-ar fi ieșit În cale, să sfâșii, să urlu, să rănesc, să fur, să mă bat, dacă cineva ar fi Îndrăznit să mă Împidedice. Devenisem o fiară la pândă și, dat fiind faptul că trebuia să ne ascundem iubirea, eram extrem de bănuitor și mă temeam În fiecare moment petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care, i-au alunecat pe nesimțite În focul discuției. Are un zâmbet rău-prevestitor, și o privire rece. Antoniu se miră În sinea lui, cum poate o ființă fragilă să fie atât de autoritară, ba chiar obraznică.. Întâi, Îi vine să urle de furie, și are un moment În care ar sfărâma toate obiectele din Încăpere, după care se liniștește brusc și calm, Îi spune tinerei redactore: -Am să-i povestesc totul lui Kawabata. O să se Înfurie ca și mine, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Arată exact la fel și totuși pare a fi alt om. Parcă ființa lui e locuită de o altă personalitate. — Ce prostii spui! Stai jos, Antonia, pentru numele lui Dumnezeu, și calmează-te, sper că n-ai să începi să urli, am spus. — Dar e complet schimbat, spuse Antonia ridicând glasul. S-a întors împotriva mea. Antonia mă țintuia cu o privire fixă, ca și cum ar fi vrut să-mi transmită starea ei de nebunie. — Cum adică „s-a întors împotriva ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aplecat peste mine să-mi caute banii, ceasul sau alte obiecte de valoare, n-a fi lipsit mult să dau ortu’ popii. I-am auzit discutând despre pradă, cu mucii curgându-mi și cu lacrimi În ochi, dar corpul meu urla atât de tare, Încât nu distingeam nici un cuvânt. Amețit de durere, mi-am tras genunchii la piept, m-am rostogolit pe partea cealaltă și, de Îndată ce am simțit un nou șut, de data asta, În vertebra caudală, am sărit În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
O să mă duc unde vreau, în vagoane de marfă, o să dorm sub cerul liber, îmi zic eu - și, pe urmă, e destul să dau cu ochii de sticlele de lapte goale, ca să fiu copleșit de imensitatea pierderii suferite. „Te urăsc!“ urlu eu din toți rărunchii, bușind ușa cu un galoș; „ești o împuțită!“ La auzul acestei măgării, al acestei erezii ce răbufnește pe coridoarele blocului în care maică-mea își dispută cu alte douăzeci de evreice titlul de sfântă patroană a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-mi și mie acum: de unde crezi că s-a ales Melvin Weiner cu colita aia nenorocită? De ce și-a petrecut copilul ăsta jumătate din viață prin spitale? — Fiindcă mănâncă hazerai. — Să nu-ndrăznești să-ți bați joc de mine! — Biiine, urlu eu furios, atunci de unde s-a pricopsit cu colita? — Păi asta e, mănâncă hazerai! Da’ nu glumesc! Pentru că la el prânzul înseamnă un baton de ciocolată O’Henry spălată cu o sticlă de Pepsi. Pentru că știi în ce constă micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
era violența trecătoare pe care mă așteptam s-o reverse el asupra mea, ci violența pe care, în fiecare seară, la cină, îmi doream eu s-o comit asupra stârvului său ignorant și barbar. Tare-mi venea să-l trimit urlând pe lumea cealaltă când lua cu furculița mâncare direct din castron sau când leorbăia supa din lingură în loc să aștepte, ca tot omul bine crescut, să se răcească sau când, Doamne ferește, încerca să exprime o părere pe orice temă... Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]