25,587 matches
-
peștera doar la anumite ore ale zilei, și nu mai departe de un cerc foarte strâns din jurul peșterii. Ceea ce i s-a întâmplat aseară este pedeapsa pentru încălcarea interdicției, trebuie să rabde, cu timpul se va face bine, are ierburi uscate, se va tămădui, dar acum mai bine să stea aici în preajma Mariei, să prindă puteri, clapele pianului au început să se miște, degetele urmăresc claviatura, muzica izvorăște din trupul ei sfârtecat, aude cum cad stelele, deschide ochii, peștera se umple
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pian, a apăsat clapele, acestea au sunat spart, dezacordat. O jumătate de zi s-a chinuit să acordeze pianul. A obosit foarte curând. A căutat în sacul cu merinde și a dat peste câteva alune și o mână de mure uscate. Le-a mâncat dintr-o răsuflare, s-a așezat din nou lângă trupul uscat al Mariei, cu fața la bolta de piatră a peșterii și a simțit un fel de mireasmă ce se împrăștia din trupul acesteia. Deci Maria a iertat-o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a chinuit să acordeze pianul. A obosit foarte curând. A căutat în sacul cu merinde și a dat peste câteva alune și o mână de mure uscate. Le-a mâncat dintr-o răsuflare, s-a așezat din nou lângă trupul uscat al Mariei, cu fața la bolta de piatră a peșterii și a simțit un fel de mireasmă ce se împrăștia din trupul acesteia. Deci Maria a iertat-o. Era semnul că a iertat-o. Senzația de bine e tot mai stăruitoare, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spatele. Zinzin se uită disperată la mezin, acesta se uită încremenit la ea, în sala de concerte se așterne o tăcere de mormânt. Într-un târziu instrumentiștii încep să-și acordeze instrumentele, Zinzin stă cu mâinile în poală, cu ochii uscați, din cer curge sânge, Sandei cu botul de lup, operația, recuperarea, totul în mare secret, cu ajutorul celor de la orfelinat, filiera secretă dar eficientă a partidului comunist, parcursul spectaculos al lui Sandei, vedetă necontestată la pian, felul crud în care tratează
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la 12 ani, cel care îi era confident, își voia copilul înapoi, cel de după sticla groasă era o umbră a lui, nu-i mai recunoștea nici mâinile, atât de subțiri și atât de expresive, umbra de după sticla groasă avea ochii uscați, mâinile moarte, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Clădirea Albastră, privirea lui de dincolo de gardul de sârmă ghimpată, trupurile celor care o violau, respirația puturoasă, senzația că o spintecă în bucăți, pianul geme, cântă singur în peșteră, își vede trupul zăcând lângă trupurile Mariei și mamei, două trupuri uscate, al ei înecat în sânge și în durere, leșinul, boala, răul de moarte, pianul cântă singur în peșteră, ea se înalță la cer, de acolo de sus privește cele trei trupuri din peșteră, al ei chircit de durere, plin de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei înecat în sânge și în durere, leșinul, boala, răul de moarte, pianul cântă singur în peșteră, ea se înalță la cer, de acolo de sus privește cele trei trupuri din peșteră, al ei chircit de durere, plin de sânge uscat, firul de apă strecurându-se printre pietre spre pântecele pământului, agonia, pianul cântând singur în peșteră, fuga, călătoria pe urmele băiatului din Clădirea Albastră, somnul, durerea, somnul, durerea, greața, greața, păianjenii uriași, fantomele, durerea, greața, vioara lui Zinzin cântând bezmetic
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nostru, stăpânul nostru! - Ei, hai, asta o știi de la comercianții tăi! Eu vreau să te școlesc, că după câte văd pe masă, prea te-ai dat cu rafinatele, glumi el. Ina aduse pe o faianță gustări reci, cașcaval, debrețin, salam uscat, numai produse bune pentru sporirea apetitului. Jan se înfrupta din gustări, dar ochii îi erau la rachiul care, turnat deja de un timp în pahare, își juca năbădăios mărgelele ca flăcăii la hora satului. Gustară din bunătățile puse pe masă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bulibașă își mângâia îndelung barba încărunțită, își presa cu degetul arătător îndestul tutun în pipa sa mare, după care cerea unui nepoțel un bețigaș înflorat de un ochi de jăratic din vatra, în care focul era ațâțat mereu cu vreascuri uscate. Focul își ridica limbile flăcărilor vii, jucăușe, neastâmpărate ca și polatia de puradei ce-l înconjurau. își spunea și el, la rândul său, poveștile sale. - Mai mulți danci și puradei alergau să-i aducă stăpânului șatrei un bețigaș care avea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
faptele bune, filantropice, ți se întorc împotrivă, din cauza gândirii contondente, ignoranței și în special invidiei. Felul în care am iubit oamenii, și datorită profesiei, nu seamănă cu nimic din ceea ce ei mi-au oferit în loc, unde am găsit un burete uscat și gol. Cine iubește suferă, și nu poate fi încornorat decât din dragoste. Nu voiam daruri și osanale, ci un pic de recunoștință. Ce ironie stupidă! A te încrede în oameni e bine, a nu te încrede e și mai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
situației constând în bombardamentul celor aflați sub păr. A fost și o zi cu ghinion când, singur fiind, m-am urcat în păr, am scuturat, dar, la coborâre, când mai erau vreo trei metri, m-am poticnit de un crac uscat, care s-a rupt, căzând cu tot cu mine, numai că eu pe spate peste perele împrăștiate polog pe jos în iarbă. Timp de câteva zeci de secunde mi-am pierdut cunoștința, dar, și mai grav, mi s-a oprit respirația. Mă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Festinul avea ca desert un ritual original, acela de dat fum pe gură și pe nas, după ce-l trăgeam din coceni aprinși - țigări originale procurate din lanurile cu porumb învecinate. Alteori ne confecționam singuri un soi de pacioace din frunze uscate sau mătase de porumb, învelite în hârtie de ziar și apoi lipite cu limba umedă de salivă sau, în cel mai bun caz, fumam țigări adevărate furate de Costești și de Lala de la părinți, marca Naționale, Mărășești sau Carpați fără
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-o cu ceva timp În urmă, prin vară, Îmi revine obsesiv În minte, provocându-mi uneori adevărate coșmaruri. Mă visez Înconjurat de cuvinte, de nenumărate cuvinte palpabile, care se suprapun la nesfârșit peste mine, peste gura mea, ca o mâzgă uscată și tăioasă, cu litere căzute strâmb, ce se lovesc Între ele strident, aglomerat, cu sunete sticloase, iar și iar, rănindu-mi buzele cu lamelele lor fine, abia perceptibile, sângerându-le usturător, sufocant. Deschid ochii speriat, horcăind, cu pieptul convulsiv, aburind
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întrebător spre niciunde, pustiit. Se afla de vreme neștiută În scaunul său, cufundat Într-o adâncă toropeală. Nu putea spune dacă trecuseră ore, zile sau eternități de când zăcea așa. După ce se adună din reverie, Începu să-și pipăie suspicios membrele uscate, ca de hârtie, care se acoperiră În Întregime de pudra aceea cenușie, pe care Începea să o perceapă tot mai adânc În nări, aspră ca o ninsoare venită din iad, ce-l Înspăimânta cumplit. Ar fi vrut să se prindă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
m-am chinuit mult), dar Neli a intrat surâzătoare, În felul ei, fără nici o umbră de neliniște. În pumn ținea cu tărie pietricica ei misterioasă, de un rubiniu incandescent. Și-a Întins piciorușele subțiri (pline de julituri și de sânge uscat), palmele peste corp și, cu o expresie dulceagă a feței, a strâns pleoapele cu putere. Trebuia să-i acopăr doar trupul și o parte din cap, dar Neli mi-a făcut un semn ciudat, că adică să o acopăr În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
turti de ochiul meu. Încercam să mă apăr, să-l Înlătur. Nu reușeam. Îi simțeam respirația puturoasă. Căutam un loc aerisit În care să respir. Broboane de transpirație Îmi inundară gâtul, fața, privirea și un clei Înecăcios simțeam În gâtul uscat. Distingeam zgomote de sticlă spartă, mobilă răsturnată, nechezaturi și bufnituri. Dezechilibrat, am căzut sfârșit Între picioarele lor. Mă durea Întreg corpul. Eram strivit. Aveam sentimentul că mă descompun câte puțin, că mă părăsește fiecare părticică a corpului. Fiecare atom. Deveneam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aș fi purtat o mască, dar cu adevărat nu știa nimeni ce se află în spatele ei, nici măcar eu. Înainte să ies din casă obișnuiam să mă ating cu multă atenție, să simt dacă părul îmi era răvășit, dacă aveam buzele uscate sau dacă îmi apăruse vreun coș, aceleași mișcări pe care le face un orb pentru a se prezenta lumii. De multe ori îmi puneam prietenii să mă descrie așa cum sunt, cerându-le cât mai multe detalii despre fiecare milimetru pătrat
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sigur că făcuse o faptă bună pentru cei care nu pot decât să asculte. SOARELE RĂSARE DIN TELEVIZOR Mai întâi intră plutonul de execuție și Sebi înlemni: o bucată de zid dată cu var la repezeală peste stropii de sânge uscați cam la nivelul ochilor, parcela de iarbă și buruieni îndoite și pline de salivă, pământ gălbui cu urme zimțate de bocanci. Nimeni nu părea pregătit să-i vadă pe toți cei doisprezece soldați cum pășesc încet ca niște apostoli, iar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și sala începu a răsuna de piesele pe care studenții le pregăteau pentru iminentul preconcert. Luminile se-aprinseră. Invadară sala de concert, propriu-zisă, celelalte încăperi, împrejurimile maiestuoasei clădiri. La intrare, pe un fotoliu, apăru un paner mare, din răchită cojită, uscată, în care scria, un fel de anunț, cu litere cât palma: PENTRU DOCHIȚA. PENTRU OPERAȚIA SA, PE CREER! PENTRU DOCHIȚA, VĂ INVITĂM LA PRECONCERT! Mulți trecători se opreau. Priveau. Aflau despre ce este vorba. și treceau mai departe. Mulți intrau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
găsi și soluția pe care o aprecie ca fiind cea mai de acceptat. Prin urmare, luă arma, două cartușe și porni, către malul acelui canal de irigații, unde săvârșise odioasa crimă. Adună o grămadă de crengi și crenguțe, de vegetație uscată și făcu o movilă destul de mare, pentru scopul pe care și-l propusese. Puse cele două cartușe pe țevi. Urcă arma cu țevile spre cer, și trase, fără să ochească ceva anume. Apoi desfăcu arma, în cele trei piese componente
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
necrezut pentru numeroasa lume din preajmă. Uniunea Europeană zvârlea bani cu nemiluita, în stânga și în dreapta, cui venea cu proiecte ferme, iar cei care intrau în posesia aprobărilor și a banilor, treceau de îndată la fapte, ca aici, de exemplu, la Pojarnița Uscată, schimbând fața realității prezente și viitoare a locurilor. Banii, odată ajunși pe mâna primarului Tataluadam Elefterie, erau consumați, potrivit prevederilor. În consfătuirea intrată în memoria istorică a primăriei Tataluadam lansase marele proiect. S-a bătut mult din palme, atunci. Totodată
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fără prea mare trebuință, dar, care lua repede ochii celor în necunoștință de cauză. Peste șosea, îi ademenea, pe consumatori, marele restaurant, proprietate a domnului primar Tataluadam. Se vânau mai mulți iepuri dintr-un foc. Primăria, împreună cu întreaga comună Pojarnița Uscată, ieșeau în evidență, ca nimic altceva, prin zonă, iar unitatea comercială a lui Tataluadam, devenea mai vizibilă, mai supusă atacului prosperității. În cinstea inaugurării, Tataluadam a organizat o răsunătoare chermeză, cu mâncare și băutură, cu muzică și dans, pe gratis
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un loc mai bun pentru tine, neam de pasăre nu zboară pe-aici... M-am căutat prin buzunare să-l plătesc pe drișcar: n-aveam la mine mai mult de doi gherani și un abassi. Omul izbucni în același râs uscat și înfricoșător: - Nu-i nimic, îmi dai după. Știu unde stai. Mai ai treabă cu mine? Să știi că nu mă jenez să sap o groapă, ha! Ha! Uite, am să sap o groapă pentru valiza ta chiar aici, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu o batistă murdară. Se ridică în sfârșit: - Asta-i groapa. La fix, pe măsura valizei, ha! M-am căutat prin buzunare să-i plătesc: n-aveam la mine decât doi gherani și un abassi. Bătrânul izbucni într-un râs uscat și îngrozitor: - Nu-i nevoie, nu face nimic, îți știu casa. Și apoi, în schimbul plății, am găsit vasul ăsta, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Apoi râse de i se scuturau umerii cocârjați; strângând sub braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
făcu greață, iar picioarele mi se înmuiară. Pradă unei oboseli nesfârșite, m-am așezat pe o piatră funerară, în cimitirul de la marginea drumului. Mi-am luat capul între mâini și am reflectat, plin de perplexitate, asupra mea. Deodată, un râs uscat și înspăimântător mă readuse la realitate. M-am întors: lângă mine era așezat un om cu fața înfofolită într-un fular. Ținea sub braț un obiect înfășurat într-o batistă. Mă privi și spuse: - Sigur voiai să mergi în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]