47,287 matches
-
fuarte dulce!" ; "de fapt, în cazul în care mai iexistă, ce ieste și ce vria iel?". între semnele evocatoare ale oralității trebuie amintite punctele de suspensie ("Nu... nu se poate.... e prea mult pentru mine... deja a zburat pe desktop"), uzul vocativelor - "super, OMULE", "meserie, frate!", "BRAVO MAESTRE!, "Mulțumesc, amice...", "meriți o bere, bătrîne!" și al interjecției: "Uau", "Oau". Rezultă, pînă la urmă, un dialog destul de autentic, în firească descendență caragialiană: "Cine-i asta, frate?!" - "Bă Ducule, da' ai la comentarii
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
a atacat pe C.V. Tudor în plenul Camerei superioare a Parlamentului, într-o declarație care a fost reprodusă de mai multe cotidiane centrale. Aceste demisii aproape că îl surprind pe Cronicar: membrii PRM care iau drept principii toate spusele pentru uzul alegătorilor ale șefului lor ori sînt naivi, ca să nu zicem mai mult, ori știu foarte bine în ce constă politica tribunului și le acceptă, chiar dacă ele se bat cap în cap, de la o zi la alta. Probabil că demisionarii au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
de masă moderne. în româna actuală, mai ales în limbajul publicistic, îl găsim în mod curent, folosit pentru pentru a-i desemna pe admiratorii vedetelor muzicale, dar și pe cei ai sportivilor și chiar ai politicienilor (tendința de lărgire a uzului substantivului fan, deja observată de Adriana Stoichițoiu într-un articol asupra anglicismelor din limbajul publicistic actual, nu contrazice de fapt sensul său de bază): "un singur fan fiind trimis la urgență" (Cotidianul 17, 1991, 1); "Eminem pregătește o altă surpriză
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
frate, eu sînt fan astea..." (VIP 26, 2000, 9), tiparul distonează și mai mult cu contextul (impresia de nefiresc e accentuată și de o extindere semantică, cuvîntul referindu-se, în cazul respectiv, la preferința vorbitorului pentru o marcă de țigări). Uzul actual, tot mai intens, a impus și crearea unui feminin, neînregistrat de dicționare: fană, cu pluralul fane: "invitat de mai multe fane" (Evenimentul zilei = EZ 2403, 2000, 16); "ea printre fanele înfocate din primul rînd" (EZ 2398, 2000, 2). în
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
fănițe" (EZ 2481, 2000, 12). Concurența celor două sufixe moționale se manifestă în derivarea de la diferite împrumuturi mai mult sau mai puțin recente. în genere, -ă corespunde unui registru stilistic neutru, standard, în vreme ce -iță e mai marcat de familiaritatea orală. Uzul a impus preferința pentru combinarea anumitor cuvinte cu unul sau altul dintre sufixe. Adesea, chiar derivatele feminine cu -ă șochează în primul moment, părînd să indice o adaptare "forțată"; astfel, au fost mult ironizate, la început, compusele englezești cu man
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
pulsiunile lor, numai blânde nu sunt. Cine n-a auzit de furia francese a celui mai rațional popor din lume, de brutalitatea neamțului, când i se comandă, de recea decizie a britanicului, când îi sunt puse în joc interesele, de uzul armelor de foc la americanul între patru și nouăzeci și patru de ani? Suntem alții. Priviți costumația oamenilor de pe stradă, forfota drumurilor, amintiți-vă de terna înfățișare a șoselelor și bulevardelor, când și când străbătute de câte o camionetă Tudor
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
grupului etnic se poate urmări foarte bine în primul volum al Dicționarului aromân (macedo-vlah)/Diaro, A-D, al prof. Matilda Caragiu Marioțeanu (București, Editura Enciclopedică, 1997); la cuvîntul aromân, se oferă o întreagă serie de echivalente, cu citate care lămuresc uzul lor contextual: armânu (popular), aromânu (cult), macedo-vlahu (preferat de autoare), vlahu (utilizat de vecini); e delimitată o categorie de porecle (Cuțo-vlahu, țințaru, Gogâ, garagunu) și este înregistrat un mare număr de denumiri după localități (aminceanu, cândruveanu, crușuveanu, fârșirotu, muscupuleanu etc.
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
sentimentul pierderii. Adevărata pierdere despre care e vorba în acest volum, și care constituie miza grea a cărții, este o pierdere acceptată și chiar voită, dar totodată o pierdere "jucată" cumva, regizată periodic ca un fel de exercițiu katharctic de uz personal. Eseul lui Andre Aciman, de departe cel mai impresionant și frumos ca realizare literară din întreg volumul, explică acest nou concept de "pierdere". Aciman e un proustian declarat, pentru care timpul rememorat substituie timpul trăit. El nu participă la
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
avansată de derută, compania națională TAROM a fost trecută în responsabilitatea ministerului D-lui Băsescu, în vederea reorganizării și a rentabilizării. Acțiunea a demarat imediat, cu maximum de energie (a se citi "de mediatizare"). Prima inițiativă, corectă în principiu, scoaterea din uz a avioanelor de fabricație sovietică, a făcut necesar al doilea pas: achiziționarea pe baza unor garanții de stat a unor avioane noi, pentru înlocuirea celor vechi. Nu voi reaminti aici cutumele cunoscute ale marilor contracte de achiziții din industria aviatică
Praf în ochi by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/16747_a_18072]
-
Rodica Zafiu Multe dintre expresiile populare folosite cu valoare de intensificare circulă ca determinanți stabili pentru anumite cuvinte (verbe, substantive, adjective, adverbe). Asocierea constantă se explică uneori etimologic, alteori doar prin uz. în cel de-al doilea caz, vorbitorul de azi poate avea surpriza de a găsi, în textele mai vechi, combinații neașteptate. Expresiile la toartă sau la cataramă sînt un bun exemplu pentru această situație. Uzul actual le-a transformat în
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
uneori etimologic, alteori doar prin uz. în cel de-al doilea caz, vorbitorul de azi poate avea surpriza de a găsi, în textele mai vechi, combinații neașteptate. Expresiile la toartă sau la cataramă sînt un bun exemplu pentru această situație. Uzul actual le-a transformat în determinanți tipici pentru noțiunea de prietenie; totuși, în textele mai vechi nu lipsesc combinațiile cu noțiuni diferite: "să se apuce de politică la toartă" (Cezar Petrescu, Calea Victoriei). Chiar și în unele exemple contemporane sfera acțiunilor
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
bătaie sau beție. între construcțiile mai puțin așteptate azi găsim, de pildă: "Bea la cataramă" (T. Pamfile) sau "Combăteam la cataramă" (Al. Vlahuță). Recombinarea unor expresii de acest tip, prin plasarea intensificatorilor pe lîngă alți determinați decît cei consacrați de uz, poate deveni un mijloc umoristic, de punere în criză a limbajului și mai ales a ideii de sinonimie. Deși echivalente ca sens, expresiile recombinate produc aparența de nonsensuri; o poezie a Ninei Cassian (Expresii improprii, în vol. Jocuri de vacanță
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
acord cu ziarul său. Dar și aici, cititorul se cuvine să fie atent, pentru a nu i se vîrî pe gît, drept extremiste de moment, partide pe care ziarul său are interes să le înnegrească. Cronicarul notează toate acestea pentru uzul unui cititor de ziare care nu vrea să se lase manevrat, dar se declară neputincios față de acei cititori care se automanipulează și care, politic, sînt de neclintit, în mai vechi opțiuni. Pentru aceștia din urmă nu există decît confirmări ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
verbale compuse: "Afla-vom în curînd cine" (EZ 2313, 2000, 12), tot așa cum reapare și construcția arhaică cu substantivul în vocativ urmat de un pronume de politețe: "Ați înțeles, ingineri dvs., cum stă devălmășia" (AC 23, 2000, 3). Supraviețuirea în uz și revalorificarea stilistică a acestor construcții se produc probabil sub influența "stilului înalt" propus de textele (mai vechi sau cu intenție arhaizante) pe care vorbitorii le studiază în școală.
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
de scaunul de președinte într-atît încît a refuzat să îl primească la Casa Albă pe Soljenițîn, fapt mai mult decît grăitor pentru "curajul" său politic". Însă cele mai multe adnotări privesc, firește, situația din țară. Starea de spirit e decepția, care face uz frecvent de un verb vitriolant: Nimic îmbucurător nu se anunță sub semnul sumbru al "revoluției culturale". Maimuțărim acum maoismul. Ieri concesii degradante rușilor, azi concesii chinezilor, nu mai puțin degradante - și totul pentru ca noua aristocrație a politicienilor și birocraților să
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
nouă: Cel Mai Împușcat Fiu al neamului (1992), multilateral ciuruitul (1994), sau între două clișee noi: Regretatul odios (1991), Odiosul împușcat (1993), Odiosul Răposat (1992). Spre sfîrșitul deceniului, se revine în genere la evocarea neutră, prin nume, dar rămîn în uz cîteva din formele citate - "împușcatul, "speriat de pagube", a dat dispoziție..." (România liberă = RL 1896, 1996, 5) - "pe vremea Ciuruitului" (Luceafărul 14, 2000, 2), "din cauza Cîrmaciului" (Evenimentul zilei = EZ 2472, 2000, 12); "așa se făcea pe vremea lui Ceașcă" (EZ
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
cît și de cadrele didactice (inclusiv în cataloage și în inventarul de probe la diverse examene și concursuri), acoperind în egală măsură cunoștințele de literatură și de limbă (română) în diversele ei ipostaze - ortografie, ortoepie, gramatică, lexic etc. Explicația acestui uz o oferă introducerea - de-a lungul multor ani de studiu - paralelă și îngemănată a cunoștințelor aparținînd acestor domenii. O extindere semantică generalizator nediscriminatorie cunoaște și termenul gramatică utilizat generic (în opoziție cu literatură) pentru variatele categorii de cunoștințe lingvistice impuse
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]
-
subiectivitate și chiar de afectivitate; de aici și nevoia de a-i substitui periodic, pentru a reîmprospăta inventarul expresivității. Acum cîteva decenii, enunțul judecăților tranșante era asigurat, în registrul colocvial-argotic, de cuplul mișto - nasol; cele două cuvinte sînt încă în uz, dar s-au banalizat, iar generațiile mai tinere recurg cu precădere la sinonimele lor, marfă și nașpa. Din punct de vedere gramatical, marfă urmează un model prezent în româna populară și familiară: al substantivelor care capătă valoare adjectivală și adverbială
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
prea facil ca să fie și adevărat. Ca și meserie, folosit de argotizanți pentru a caracteriza abilitatea în ocupațiile specifice (furt, prostituție), marfă își adaptează sensurile trecînd prin experiența "ilegalității". E probabil ca sensul apreciativ actual să se fi format în legătură cu uzul interlop al cuvîntului - marfa fiind în primul rînd obiectul jafurilor, al traficului ilicit, al proxenetismului. Evoluția poate însă fi explicată și direct din sensurile ironice și figurate pe care cuvîntul le are mai de mult (în Dicționarul limbii române - DLR
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
a registrului familiar în scris, manifestat mai ales în publicistica actuală, are, în timp, și efecte asupra sistemului gramatical al limbii literare. Descrierea standard a românei, bazată pe normele limbii culte, se poate dovedi insuficientă, neputînd totdeauna surprinde variațiile unui uz foarte permisiv față de formele și construcțiile oralității. Un exemplu - minor, dar care mi se pare semnificativ - este cel oferit de comportamentul lingvistic special al adjectivelor invariabile ditai (ditamai) și cogeamite (coșcogea, coșcogeamite), care aparțin aceluiași registru stilistic - familiar, popular - și
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
În momentul de față, călugăriță este, în seria feminină, termenul obiectiv, neutru, "din afară", presupunînd o anume distanță și putînd fi folosit în mod general, fără diferență de confesiune. Mai greu e însă de stabilit dacă există vreo diferență în uzul celorlalți doi termeni frecvenți, maică și măicuță. Ambele cuvinte implică un grad mai puternic de respect și afecțiune (justificat de evoluția semantică din termenul de rudenie, devenit termen de adresare și apoi de desemnare); sînt preferate pentru desemnările "din interior
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
vorba în primul rînd de raportul dintre un termen vechi și popular (strigoi e derivat din strigă, moștenit din latină) și un împrumut tîrziu, modern: vampir intră în limba literară pe cale cultă, probabil din franceză. La Caragiale, sensul metaforic și uzul jurnalistic al termenului sînt bine cunoscute de Cațavencu sau de Tipătescu, nu și de polițaiul Pristanda ("Pardon, să iertați, coane Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia, bampir?"). Cuvîntul pătruns în mai multe limbi de circulație - franceză (vampire), engleză (vampire
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
specialiști, un bilanț sintetic al competenței și al eficacității fiecărui deputat și senator în parte pe durata mandatului scurs (numărul de intervenții, contribuții, inițiative votate etc.) raportat la pregătirea profesională, afilierea la un partid etc. Ar fi necesară discutarea, pentru uz public, a legilor celor mai bune și deopotrivă a legilor celor mai nesatisfăcătoare, cu folosirea unor criterii profesionale de cotare, de uzaj internațional. S-ar putea deduce astfel, pentru folosul tuturor partidelor, un număr de concluzii orientative privind profilul optim
Situarea României în lume by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/16961_a_18286]
-
nu producă un text perfect melodramatic, ca de pildă Credință: Crezând în veșnicie,/ în sfintele porunci,/ - inima mea,/ în cântecul plângând,/ a-nfipt până la tine/ cuțitul unui gând" ș.a.m.d. Poetul nu s-a dezbărat încă de forme minate prin uz și abuz, și nu se îndură să renunțe la expresii tip: "păcatul mă îndeamnă - răcoarea frumuseții - foc sfânt e veșnicia - simt în mine - ai coborât în inima mea!.../ I-ai dat inimii/ lumină și grai - solara dăruire - vioara vorbei - imensitatea
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
cred", "nu sînt sigur". Investigația formelor impreciziei nu e cu totul inocentă: oricît ar fi de riscante speculațiile extralingvistice, tentația lor e mare. Nu putem să nu ne întrebăm în ce măsură multiplicarea formelor vagi e o tendință a limbii sau a uzului, o trăsătură structurală sau una culturală. De la ipotezele pragmatice, sociolingvistice sau cognitive se poate ajunge chiar la clișeele "etnice" (scepticism oriental, relativism temporal, strategii de apărare, ieșire din istorie etc.). Dacă acestea sînt desigur de evitat, cred că se poate
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]