1,281 matches
-
alte daruri ți-au fost date odată cu botezul. De-asta și rezistă omul încercărilor, de-asta și rezistă poporul nostru în atâtea nemiloase încercări. Pentru că-i întărit, iertat și cu calea arătată odată cu botezul. Toate celelalte sunt doar alegere în vâltoarea clipelor. La capătul drumului, coborârea se închide în palma Lui. Prisăcarul așteaptă întotdeauna, răbdător, îndurător, întoarcerea norodului de albine... Nu am, totuși, încă în mine starea de rugăciune. Nu simt în mine, profundă, smerenia încât să mă rog Domnului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu atât viața va fi cinstită cu el. Omul cu cât se agită, strigă, se teme, se supără, cu atât își pune un zid al neșansei! Căci tot ce trimite cu ură, patimă, primește înapoi ca un bumerang! Degeaba atâtea vâltori între lumi, toate sunt capcane ale nesăbuinței! Omul, un astru coborât în noroiul pământean de care s-a murdărit și-a primit necesitatea redobândirii stelare! El a căzut pe pământ pentru că și-a pierdut echilibrul cosmic! A devenit ponderabil din cauza
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
-ngână, Sub privirea lunii palidă și rece, Ar mai fi în stare timpul, s-o înece? Ar putea iubito, să mai fie altul, Care să-ți ascundă ca-n infern, înaltul Și care s-aprindă făr-asemănare Patima aceea, prinsă de vâltoare? Ar putea iubito, să mai fie altul?...
AR PUTEA IUBITO?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83744_a_85069]
-
printre răzoarele frustrate. În magazinul de șiretlicuri ai intrat nesigură. Nervoasă că nu mă vezi, ai crăpat din ochi un văl de miresme și-atunci m-ai simțit! Epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit, s-aud numai eu vâltoarea și-am intrat goi în bulboaca copilăriei necuprinse. Verdele Împărat era vânăt. În magazinul de murături ai găsit pătlăgele pârguite, felii și frunze de țelină, garnisite cu morcovi, conopidă crestată... și pe mine făcut maioneză! Râdea bucuros Verde Împărat! În
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
un val împins spre vale, Trec prin codrii de imagini Spulberând totul în cale; Cât și cum, pun întrebarea, Căzni-mă-voi spre lumină? Și, printre hățișuri, zarea, De visare-mi crește plină; În nepotolit de freamăt, Printre unde și vâltoare, Cu o naștere prin geamăt Dau visării întrupare...
DAU VIS?RII ?NTRUPARE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83771_a_85096]
-
adâncuri trăite de strămoși, cu aprinse zări, tulnice care cheamă din adâncuri de genuni și glas de clopot care sună nebiruit. Cântecul legionar deșteaptă în suflet puteri mereu sporite, curaj și bărbăție, iubire de țară și neam. Cântecul legionar înseamnă vâltoare și îndemn, te scoală din letargie, te poartă către limanuri dulci cu flori și roze, împliniri. Cântecul legionar izvorât din tainice iubiri cântate de părinți, murmur de izvoare și adulmecări de sânge. El va lovi pururi pe tirani, veșnici înrobitori
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și decimarea legionarilor! Domesticiți fiara din voi, cei ce urâți pe legionari! Descătușați-vă din ștreangul materiei reîmbogățite fără muncă, căci ea, materia, ucide vieți! TRĂIM ZILE AMARE Oamenii zilelor noastre au doar numai palme: ovaționează, creier ioc! Prins în vâltoarea vieții într-un avânt tineresc, încrezător și neînfricat, visam un cer senin și un țărm cu raze, zări și zile înstelate. Vrăjit de acest vis ardea în pieptul meu dorul urcușului tot mai sus, chemare cerească. Acum, împovărat de greul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a gåsit derularea în filmul ființei umane! Oameni încercând clådirea unui întreg, un grup alcåtuit în funcție de chemårile presimțite, ce-și cer dreptul de împlinire. Poeții, prozatorii și criticii, singura triadå capabilå så caute nemanifestatul și så-l exorcizeze, aruncându-l în vâltoarea confruntårii concrete. Fårå så-și dea seama, fiecare se supunea aceluiași ritual al împårtåșirii. Nu că cel religios, izvorât din necesitatea ascunderii lase în umbră unei providențe, care și-a asumat påcatul generic contrazicându-și întregul efort de încredințare, de reconștientizare
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
maså, cafea, țigarå, scrumierå, bec, cea¿cå, iarnå, ger, motor, câine, liniște, liniște, câine, motor, ger, noapte, cafea, stilou, liniște, ... Toate acestea din întâmplare? O curgere sau o decurgere? Totul se bazeazå pe contextul desprinderii de haos, ieșiri spontane din vâltoarea fluviului, cåtre malul care știe și așteaptå. Fiecare clipå este o urmare. Fiecare gând are un impuls. Din șuvoi se desprind picåturi cauzând trezirea dintr-o așteptare. Såmânța, relativul început, își începe cåutarea, descoperirea, contextul. Må bate un gând. Malul
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
spre stele. Luminile albastre muriră. Sunetul ascuțit se îmblânzi, trecând într-o tonalitate joasă, șuba-duba, șuba-duba, se stinse în întuneric și apoi pieri cu totul. Se aprinseră niște lumini veritabile, iar publicul năvăli spre scenă, aplaudând. Buzz se zbătu în vâltoarea de trupuri, cu Mal lângă el, ridicat pe vârfuri, ca să vadă mai bine. Toți ceilalți din jur erau negri. Buzz clipi și îl văzu pe Coleman ieșind pe ușa din dreapta, cu saxofonul ținut deasupra capului. Mal se uită la Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nici o spadă nu mai era scoasă din teacă, totul devenea mai complicat. Victoria năștea Întrebări. Iar ceasurile de după victorie erau, din nou, cele mai grele. Alexandru se gândi că, poate, fiecare luptător Își avea propriile Întrebări, de care uitase În vâltoarea confruntării, dar care reveneau, grele și obsedante. Viața continua. Pierderile erau minime. Pentru aproape toți Apărătorii, viața continua. Iar asta Însemna că o sumă de necunoscute Își așteptau rezolvarea. Târziu, prea târziu pentru un adevărat luptător, Alexandru Își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
direct! Spătarul Întoarse calul și galopă spre vânătorii domnești. Erina Își apropie calul de al lui Oană. - Spune-mi Erina... șopti căpitanul. - O singură promisiune... Conduci bătălia de aici, prin semnalele voastre... Nu ai cum să te aperi acolo, În vâltoarea luptei. Abia Îți miști brațul stâng și deloc pe cel drept. - Bine... Ți-am promis la plecare și am să-mi țin cuvântul. Acum spune-mi ce ar trebui să văd În ceața dinspre râu. - Nu e nici o ceață spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui bruște, fără gândurile lui, mereu surprinzătoare și chiar fără nesfârșitele lupte care ajunseseră să formeze viața lui și a ei. Nu trăiau vremuri de liniște. Puteau alege doar În două feluri: să stea deoparte sau să se arunce În vâltoare. Se aruncaseră. Asta făcuse ca totul să fie improvizație și supraviețuire. Nu puteau gândi mai departe de ziua de mâine. Uneori nu puteau gândi nici măcar cu două ceasuri În viitor. Totul se decisese, adeseori, În străfulgerarea sabiei. Timpul trecuse repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vadă, s-au rupt zăgazurile de parcă ar fi țâșnit sângele dintr-o rană deschisă. Totul a rămas în trecut. Acum nu mai există nimic, doar un torent de apă prăvălindu-se din înălțimi, luând cu sine însuși viitorul, suspendat în vâltoare precum trunchiurile de copaci și noroiul gros, roșiatic, pe care l-a spălat de pe munte. Curge cu o viteză extraordinară, de parcă ar fi împinsă în jos de o mână uriașă, nevăzută, năpustindu-se asupra deșertului ca o armată, invadând toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tiparele oricăror evenimente grandioase. Forrester se împiedică de ceva. Apa îl izbește în piept, dar capul îi rămâne deasupra și poate respira pe gură și pe nas. O pereche de mâini mici îl prind de încheieturi și-l ridică din vâltoare, iar el încetează să mai înțeleagă ce i se întâmplă și își pierde cunoștința. Apoi încearcă să se cațăre pe o pantă, cade în coate și în genunchi, încă îghițind în sec din reflex, chinuindu-se să respire. Treptat, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zvârcolire confuză de picioare. Potopul mătură totul în cale; nu și pe Amrita. Apa o lovește cu putere, o zgâlțâie, îi desface sariul, asaltând-o ca un câine uriaș, asmuțit asupra ei. Apoi o lasă, iar ea se strecoară din vâltoare, zgribulindu-se sub atingerea vântului pe pielea-i goală. Obiecte de diferite forme trec pe lângă ea în semiântuneric, bărbați, animale și lucruri de preț ale lumii defuncte, care a trecut deja în uitare. Aceea a fost vechea lume, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Toată agitația este însă inutilă, pentru că nimeni nu va vedea aceste haine, de fapt. Îmbrăcatul la femeile de la zenana constă mai mult în pregătire și nu în prezentarea reală a hainelor. Într-un moment pe care-l poate smulge din vâltoarea acestor pregătiri, Khwajasara prinde bărbia lui Pran între degetele sale încărcate de inele, îi examinează buza ruptă, și-l informează pe un ton alert că a venit vremea să se concentreze. Are de făcut o alegere cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cum să-și ajute semenii, ce să facă pentru ei, când el nu știuse decât să scrie. Și aici, deodată, în ciuda acestor adevăruri, putem înțelege valoarea incalculabilă a artei. Cărțile, în mod fizic, se distrug. Bibliotecile pot fi luate de vâltori. Dar în acele clipe, în conștiința oamenilor, opera de artă își arată consecințele fără greș: ea a cultivat în oameni curajul, spiritul de sacrificiu, solidaritatea, abnegația, bravura, eroismul și înfruntarea bărbătească a morții. Există totuși o artă care s-ar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
croi drum prin cât de mulți soldați inamici putu, înainte de a fi, în sfârșit, ucis și el. Hidetsugu puse mâna pe cal, dar, înainte de a apuca să încalece, animalul fu lovit de un glonț. — Împrumută-mi calul! Alergând deznădăjduit prin vâltoarea luptei, Hidetsugu zărise un războinic călare care trecea grăbit pe lângă el și-i strigase să se oprească. Trăgând brusc de frâu și întorcându-se, omul privi în jos, spre Hidetsugu. Ce este, tânărul meu stăpân? — Dă-mi calul tău. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în locul unde aștepta Ieyasu. Jumătate din armata lui Ieyasu se repezi spre Tanojiri, în timp ce oamenii rămași, ridicând glasurile, atacară Gifugadake. Trupele lui Nagayoshi năvăliră în calea lor și, odată cu ciocnirea celor două armate, toată depresiunea Karasuhazama se transformă într-o vâltoare de sânge. Împușcăturile nu conteneau o clipă. Era o luptă disperată, într-un loc îngrădit de coline, iar nechezatul cailor și dangătele lăncilor și ale săbiilor lungi răsunau în toate direcțiile. Vocile războinicilor strigându-și numele către adversari zguduiau cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ) ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU Moto: Cu mâne zilele-ți adaogi Cu ieri viața ta o scazi Și ai cu toate astea-n față De-a pururi ziua cea de azi. (M. Eminescu) DEDIC ACEST VOLUM FAMILIEI. Mamei, ocrotitoarea mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
august, Academia Bârlădeană a programat o ședință specială, în care va lansa un volum autobiografic scris de un reputat profesor bârlădean de limba și literatura română, Alexandru Mânăstireanu, aflat acum la venerabilă vârstă de 90 de ani. Intitulată „Călător... prin vâltoarea vremii”, cartea va fi prezentată publicului de Nicolae Mitulescu și Serghei Coloșenco, membri ai Academiei Bârlădene. „Este o inedită trecere în revistă a vieții domnului Mânăstireanu. Dumnealui a fost ofițer în armata română și a luptat în cel de al
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ai Academiei Bârlădene. „Este o inedită trecere în revistă a vieții domnului Mânăstireanu. Dumnealui a fost ofițer în armata română și a luptat în cel de al II-lea război mondial, fiind rănit grav. A scăpat însă cu viață din vâltoarea războiului, iar după terminarea acestuia a fost pentru mulți ani profesor de limba și literatura română la școlile din Bârlad și director al actualei Școli generale nr.2 «Vasile Pârvan». Prin urmare, cartea, pe lângă esența autobiografică, surprinde foarte bine atmosfera
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Debut la 90 de ani Inedit. Sâmbătă, 12 august, la sediul Academiei Bârlădene, a avut loc un inedit eveniment literar: scriitorul pensionar Alexandru Mânăstireanu a devenit cel mai în vârstă debutant, și-a lansat prima sa carte, intitulată „Călător... prin vâltoarea vremii”. Prezentarea autorului și a cărții a fost făcută, printre alți patru vorbitori, și la solicitarea expresă a autorului, de un redactor al cotidianului Adevărul de Vaslui, Luminița Moldovanu. Atmosfera din incinta sediului Academiei Bârlădene a fost una încărcată de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
francez. Căci, indiferent de vârstă, talentul iese până la urmă la iveală. O dovedește un nonagenar din Bârlad, profesorul Alexandru Mânăstireanu, care a avut curajul de a debuta ca scriitor la peste 90 de ani! Cartea sa, autobiografică, intitulată „Călător... prin vâltoarea vremii”, s-a bucurat de o caldă primire din partea bibliofililor, mai ales că ea reflectă experiența, adesea amară, a unui om care a trăit, practic, „cât veacul”, reprezentând o cronică a secolului al XX-lea și care a cunoscut represiunea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]