1,553 matches
-
dintre ei n-a ajuns nici măcar în apropiere de Anglia. S-ar putea spune că e destul de romantic, într-un fel. Dar acești oameni sunt dezgustători. Mestecă betel pe furiș, fetele lor aleargă după gradați, și mai degrabă stau pe vine decât să se așeze, atunci când cred că nu-i vede nimeni. Întotdeauna poți spune dacă cineva e „de opt ane“. Sângele curat și nobil se cunoaște în cele din urmă. O, acele corcituri oribile! La Clubul Poștei și Telegrafului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Dorința sa este sinceră. Îi revine obsesiv în minte singurul lucru pe care-l știe despre greci; tradiția admirabilă a iubirii dintre bărbați și băieți. Truda sa îi apare într-o lumină favorabilă. Acum, când știe cu siguranță că prin vinele băiatului curge și sânge alb, dorința de a-i deveni mentor, călăuză printre pericolele și capcanele vieții, devine tot mai puternică. Refuzul lui Clive de a comunica, este însă o problemă. Maiorul ar acționa în voie, dacă băiatul nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ea binecuvîntăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10. Din aceeași gură ies și binecuvîntarea și blestemul! Nu trebuie să fie așa, frații mei! 11. Oare din aceeași vînă a izvorului țîșnește și apă dulce și apă amară? 12. Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viță să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce. 13. Cine dintre voi este înțelept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
scriu nădejdea și învăț că dragostea le-a nvins pe toate. Eu scriu atâta usturime de ochi pierdut în lăcrimare, eu scriu o sete de iertare ce m-a topit în întregime. Eu scriu din suflul de căință, cu focul vinei strâns în oase, aștern cuvintele pioase cu remușcări și neputință. Eu scriu suspinele amare ce mi-au lăsat în suflet semne, eu pun pe focul jertfei lemne și dacă nu mai scriu mă doare. Eu și primăvara Primăvara blândă, cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un rezultat și l-am găsit pe medic stând de vorbă cu cineva îmbrăcat în uniforma bolnavilor. Erau amândoi pe treptele de afară ale spitalului, la soare, tăcuți, rezemați de zid. Bolnavul, în halat roșu-închis, un bărbat tânăr, negricios, cu vinele de la mâini și de la picioare subțiri și fine. Avea un semn de boală la gât, un mic pansament, dar foarte mic, în formă de cruce. Îl aud că rupe tăcerea. "Și la vară, zice, mergem împreună în Moldova, să facem
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un război și o revoluție. Bine că trăim. Să uităm. Bătrânul învățător a avut de îndurat, numai cerbicia lui l-a salvat. Ar trebui să am un sentiment ij de siguranță, știind că printre noi trăiesc astfel de oameni cu vâna tare. Și totuși... Nu zic că acel elev n-o fi fost vinovat, dar l-a bătut prea tare și răzbunător, jignit, el, om mare, de faptul că un copil a pretins că știe el să rezolve mai bine decât
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
din punct de vedere moral mult mai tare pe cititor decât o conștiință luminoasă. Intransigenți însă, francezii, care înduraseră atâția ani rușinea înfrîngerii și a ocupației, nu l-au iertat decât târziu, când spiritele s-au mai potolit și când vinele obiective ale scriitorului s-au dovedit că nu cad sub rigorile legii care condamna colaborarea cu ocupantul. Și cu toate astea unii din compatrioții săi nu uită nici azi tristele lui rătăciri, și nu-i acordă locul pe care îl
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de stăpânitor În toane bune. Se Învârti de câteva ori prin buruienile ce-i ajungeau până la brâu și se puse pe chibzuit. Întrerupse scurt meditația și o luă, cumva precipitat, spre construcția de scânduri aflată În fundul grădinii. Se puse pe vine și-și reluă cogitațiile. Într-un spațiu ceva mai larg dintre două scânduri zăcea Înfiptă o sticlă. Trase un gât și sumedenie de gânduri Îi năvăliră În țeasta care, oricum, reflecta În gol, din lipsă de materie primă. Se puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Moș Vasile cu Nasu’ Roșu și se avântase Într-o cabină a umblătorii din curtea școlii. Pe când Își deșerta pripita burtă, a băgat de seamă, printre scândurile ușii, că unul taman Îi fura bicicleta. Se repezise afară cu nădragii În vine, dar hoțul apucase să Îndepărteze binișor, călare pe prada sa. Însă acea nenorocire n-avea să fie ultima: odată cu zvâcnetul avântării În urmărirea hoțului, banii din buzunarul de la spate alunecaseră și căzuseră chiar În adâncurile haznalei. „Să-ți spun cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au fost în viață averea. Dar soarta și viața banală I‐ au dat moștenire și‐o boală De‐ atunci boala străbună Îi roade ca o nebună. 145 Bătrâna se stinge‐n durere Bolnavă și fără avere Copiii cu boala în vine Rămân pe meleaguri străine Când mama‐ i plecată de‐acasă, Oare cine‐ i mai cheamă la masă? .......................................... Copii fiți cuminți, luați seama Nu toți semănați cu mama. Ca boala să nu ia proporții, Păziți de necazuri nepoții Dați‐ le zestre
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
bătut pe Hadarezer, împăratul Țobei, spre Hamat, cînd s-a dus să-și așeze stăpînirea peste rîul Eufratului. 4. David i-a luat o mie de cară, șapte mii de călăreți, și două zeci de mii de pedestrași; a tăiat vinele tuturor cailor de trăsuri, și n-a păstrat decît o sută de cară. 5. Sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadarezer, împăratul Țobei, și David a bătut douăzeci și două de mii de Sirieni. 6. David a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
pentru români. Președintele României, ca un titan mitologic printr-o zvâcnire aproape supraomenească, s-a opintit și a rupt lanțurile care ne țineau legați de statul român. Trecem cu vederea o slabă flatulență (destul de urât mirositoare), dată așa „cam pe vână” a președintelui în timp ce se opintea, dar acum doar rezultatul contează. Spunea marele președinte al României „Se încearcă acreditarea ideii că statul, guvernul, este responsabil pentru fiecare cetățean. Hă-hă-hă! Nu-i adevărat. Nu mai suntem în comunism. Va trebui să continuăm
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și de aceea cu permisiunea dumneavoastră, voi cita dintr-un articol a unui om care l-a cunoscut personal. Este vorba de un articol al publicistului Marian Sultănoiu apărut în ziarul Gândul „Nu știu ce poate îndreptăți un ins mediocru, lipsit de vână, de temperament, de imaginație ori de curaj să judece defăimător, ferm negativ, o personalitate de complexitatea și forța artistică a lui Păunescu. Iar aici nu vorbesc de gogoașa limacșilor care postează pe net producțiile infinitei lor inutilități în lașitatea anonimatului
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a bătut pe Hadadezer, fiul lui Rehob, împăratul din Țoba, cînd s-a dus să-și așeze iarăși stăpînirea peste rîul Eufrat. 4. David i-a luat o mie șapte sute de călăreți și douăzeci de mii de pedeștri; a tăiat vinele cailor de trăsură și n-a păstrat cai decît pentru o sută de care. 5. Sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadadezer, împăratul din Țoba, și David a ucis douăzeci și două de mii de Sirieni. 6. David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
de rocă dură. — Asta o să ne încetinească munca cine știe cât, zise Barney. Cine s-ar fi gândit că un țicnit o să-și îndese muierea în fundația unui colegiu de studii postliceale, unde mai și lucrează? zise sergentul. — îți îngheață sângele-n vine, nu alta, zise și Barney. între timp, profesorii se împărțiseră, ca de obicei, în facțiuni. Peter Braintree era liderul celor care credeau că Wilt e nevinovat și taberei sale i se alăturase acum și Noua Stângă, pe motiv că oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se lățea, victorioasă, puterea subteranei. Privea fermecat plicul lucios, scrisoarea. Trase plicul, trase spre sine, de la capătul băncii, plicul și scrisoarea trecutului. Le privi, o clipă, scârbit, apoi le strânsemototol, în pumn. Alergă spre movilița de nisip, se lăsă pe vine, căzu, se ridică, se așeză, gospodărește, în nisip. Începu să rupă plicul și scrisoarea bucăți bucățele, tot mai mici, micuțe, minime, pulbere, pulbere. Adună totul cu grijă, se apucă, răbdător, să îngroape mica grămăjoară de foste cuvinte sub mormântul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Și fata asta mă crede proastă să o mut la clasa întâi doar pentru că mi-a zis scumpo. Or avea elefanții o memorie extraordinară, dar puțini își pot aminti zilele de școală la fel de bine ca mine. Așa că mă las pe vine și îi spun încet: —Scumpo, știi că nu aș avea nici o problemă să te mut, dar Tania, stewardesa-șefă de azi, e foarte strictă și știu că nu mi-ar permite. Așa că îmi pare rău. Chiar îmi pare. Îi zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la răul pe care mi l-am făcut cățărându-mă febril în biblioteca lui A. (nu în cea din Chopin, Doamne ferește, am reușit să înghit praf destul în camera lui de-aici). Nici la recitire n-am reușit să descopăr vâna de scriitor a lui Thomas Mann, numai o exaltare naivă de scriitor din secolul al XIX-lea; de altfel și nuvela e de tinerețe, de pe timpul Imperiului. După primul război mondial, sigur n-ar mai fi putut să stăruie tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a face cu cine ești. Tovarășă Lan Ping, Partidul știe că ești o membră de încredere. Ideea e că poporul vrea să se asigure că liderul său Mao își va îndeplini atribuțiile fără vreo ingerință. * Iubitul meu se lasă pe vine și privește mai departe la vârtejurile produse de curenți. Nu a scos o vorbă și habar n-am ce e în mintea lui. Se află într-o poziție dificilă, înțeleg asta. La urma urmei, nu poate să se separe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
stârni o furtunè casnicè mè oprește s-o întreb direct pe Corina, Sunt eu, oare, soțul tèu? Te aștept, Matei! Bine, atunci pe joi! Da, pe joi! Nu sunt soțul ei! E limpede! un soț nu spune soției sale cè vine acasè numai peste douè zile, decat dacè nu cumva e plecat într-o cèlètorie scurtè, cu interes de serviciu, sau într-una mai lungè, ca Vlad, Bine, atunci peste doi ani! Închid, dar, cu telefonul mobil în mânè, nehotèrât, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
carnetului de conducere e o bagatelè pe lângè contravențiile și infracțiunile grave de care se face vinovat Matei în dauna moralei creștine a familiei! Iar ceea ce a scris despre spiritul Crèciunului și toate celelalte sunt o dovadè în plus a vinei sale! Cât despre relația lui de iubire cu soția președintelui Tribunalului, faptele îl condamnè de la sine! Mèrturisesc cè am violat o lege sacrè, garantatè chiar de constituția țèrii, e vorba de legea proprietèții, însușindu-mi fèrè nici un drept, în afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
asta. Pruncul sfânt nu suferise, nu fusese dezgustat de lume, nu avusese dorințe păcătoase. Pe când el suferea, era dezgustat și plin nu numai de o dorință, ci de mai multe deodată. Spinarea îi alunecă pe cărămizile peretelui. Se lăsă pe vine, cu genunchii la gură. Și iar mărturisi cu glas tare: ― Nu cred prea tare în poveștile Bibliei, nu cunosc extazul mistic și nici măcar iubirea. Sunt doar un visător și un nevrednic slujitor al Domnului. Îmi exersez singur și prea des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ar vedea, din pricină că sunt acoperiți cu o pânză Întunecată și scorțoasă. - E-e-eu șșștiu ce-i acolo!, dârdâi de frică. M-m-morții... - Ei nu sunt morți, zice firoscoasa, Înălțând un deget, ca mama, dar numaidecât coboară degetul, se lasă și ea pe vine, lipită de mine. Ei sunt veșnic vii! - se cuibărește În ce-ar vrea ea să fie brațele mele. Veșnic vii, așa mi-a spus mie ofițerul cel mare, generalul Antonescu personal! Așa a zis - a zis, mi-a spus mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
prin “Împrejurimi”, pe la Salonic... - Păi eu ce spun? - Mda. Da... Pe bunicul meu, pe tatăl tău Îl chema Chiril... - Ei și? Nu e nume slav, e nume curat grecesc, Înseamnă domn nouă ne-a venit prin calendarul creștin - nu prin vine, cu sângele... Am citit eu undeva că se ceartă Bulgarii cu Grecii pe Chiril și Metodie: Bulgarii pretind că cei doi erau bulgari-bulgari, abia descălecați de la Volga - altfel, de unde ar fi știut ei limba... bulgărească? ; Grecii o țin că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu strungăreață, ea; și cu trei subțiori cu perișor umbratic de-acuma. Văzând că ea a Început să râdă, stropindu-mă, am pornit și eu s-o stropesc, râzând - dar nu prea tare; nici una, nici alta, că rămăsesem lăsat pe vine; cu apa pân-la gât. Ea mă stropea și râdea și se apropia de mine, dreaptă; da, bre, era mai mărișoară decât mine, putea să-mi deie țâță și povață - și avea, cum Îți spui, strungăreață: tot ca Tecla, draga de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]