770 matches
-
și m-am dus de ți-am ascuns talantul în pămînt; iată ce este al tău!" 26. Stăpînul său i-a răspuns: "Rob viclean și leneș! Ai știut că secer de unde n-am semănat, și că strîng de unde n-am vînturat; 27. prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, și, la venirea mea, eu mi-aș fi luat înapoi cu dobîndă ce este al meu! 28. Luați-i dar talantul, și dați-l celui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
curios la mine, după obiceiul ei, și mi-a spus: "Manolache, eu nu mă sperii de un cur de femeie, așa cum nu m-am speriat, în tinerețea mea, nici de un cur de bărbat!... Dar știi că pe-aici se vântură atâția copii..." Într-un fel, avea dreptate, adăugă Manole. Și-atunci, ne-am înțeles ca de sărbători, când vin rudele și copiii, să acoperim tabloul cu o perdea, așa cum acoperim oglinda... - În fond, îl întrerupse Condurachi, aproape că nu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rege! - Tu? Nu vezi cum arăți? Ai ținut în mână măcar o dată o sabie? Râzând batjocoritor, Baudricourt a sfătuit-o: - Du-te acasă și spune părinților să te biciuiască. Astfel poate că te vei învăța minte și nu vei mai vântura tot felul de bazaconii. Profund dezamăgită, Jeanne s-a întors acasă. S-a închis în sine și în meditație. Nu mai pricepea nimic, mai ales din felul în care fusese tratată. în adâncul inimii sincere și curate, se simțea umilită
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
cu vânzarea lui Iisus de către Iuda. 30 de arginți. De data asta, moneda era alta, dar la fel de grea. Prudenți, englezii nu au trecut la represalii radicale, cum ar fi vrut aliații lor francezi, poate. Clericii lui Cauchon, în chip deosebit, vânturau ideea înjghebării unui proces de răsunet. Tânăra inculpată să fie acuzată de infracțiuni grave. Cum ar fi: minciună, erezie, ba chiar și lipsa fecioriei. Ei au reușit, cu perfidie și cu iscusință drăcească, să o disocieze pe eroină de regele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
strănută turbată și-ți pretinde zburdălnicii, udând vestejitele anotimpuri de indiferență. Îneci suferințele de odinioară, când priveam pe-ascuns valurile interminabile ale asfințitului pedant, suprapunând gândurile răbdătoare, din celofan nedesfăcut cu sigilii de carton codificate, să vâneze greșelile viitorului negeluit, vânturat într-o îmbrățișare surdă.
Anotimpuri de indiferen?? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83713_a_85038]
-
poștal de lângă gară să ridic volumul cu acest titlu care, deși a fost taxat „factaj” (de adus la domiciliu) a fost returnat Oficiului central, care l-a trimis Oficiului 4 și... uite așa, la vârsta mea, sunt nevoit să mă vântur prin oraș, vrând-nevrând. Mă opresc și pe la Școala Generală nr. 2 unde am lăsat șase exemplare din vol. III cu dedicație, din care două pentru Biblioteca școlii - unde am păstorit și eu un număr de ani... Cu un alt taxi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
atât de insignifiantă. Doar nu admiteam că mă interesează un alt bărbat, doar nu aveam să ies vreodată cu el. Așa că nu aveam nimic de câștigat pomenind despre conversația cu respectivul. — Bună sseara, modissto, a bolborosit Lily și și-a vânturat paharul cu gin tonic În direcția mea, În chip de salut. Parte din conținutul paharului i s-a vărsat pe vestă, dar n-a părut să observe: Ssau ar trebui ssă sspun, viitoare colegă de cameră? Comandă ceva de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pornit‑o prin bar În căutarea lui. L‑am găsit sprijinindu‑se În mâna dreaptă și stând de vorbă cu un bărbat mai În vârstă, de vreo cincizeci de ani, Îmbrăcat Într‑un costum foarte elegant. Christian gesticula extrem de agitat, vânturându‑și mâinile prin aer, cu un aer Între amuzat și iritat la maximum, În vreme ce bărbatul grizonat Îl privea respectuos. Eram Încă prea departe de ei ca să aud ce discutau, dar trebuie să mă fi uitat cam fix, pentru că ochii bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pricep Mă fac pe mine altul În mersul de la ochi spre timpanul urechii Sugrumat de cercul prea strâmt, nu pot fi același E o crâncenă alergare a lucrurilor Dinspre originea lor indiferentă, inertă, Către afirmarea autoreflexivă În alții. Prea se vântură atâtea gesturi tandre dinspre mine spre pulpele femeii Și buruienile rodesc altfel când le scarpini cu un pic de perfecțiune Mă Învățasem din cărți siropoasa iubire de viață Am tulburat toate izvoarele până unde nu s-a mai putut Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Herdelea știa că noutăți numai jos, în culoare, ar putea auzi. Dar el venea rar la Cameră și nu îndrăznea să coboare ca alți confrați specializați. Deocamdată se cam plictisea și el. Subtilitățile pentru și contra guvernului, pe care le vânturau cei trei, nu-l prea interesau. Nu cunoștea culisele luptelor dintre partide și în partide, iar dintre oamenii politici numai pe cei câțiva despre care se vorbea mai des în ziare și numai din nume. Deodată intră, misterios și important
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din același lemn, parc-ar fi fost comandate de mult. În sufletul tânărului Iuga dăinuia o liniște resemnată. Gânduri multe îi fulgerau prin minte, se ciocneau, se alungau fără încetare și fără a se cristaliza, ca niște crâmpeie fără rost, vânturate de întîmplare. Numai în inimă îi stăruia un simțământ apăsător ca o rană deschisă, care te doare fără să-ți mai dai seama. Nici nu băgă de seamă când s-a isprăvit slujba, când au pornit spre cimitir. De-abia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de-a lungul gâtului, apoi mai jos, încurcându-se în cordonul paltonului, în nasturii care se împotriveau, ea se strânse, astfel încât să lase mânecile să alunece. El căută mai adânc, bâjbâind cu degetele lacome prin veșmintele ei, ca și cum ar fi vânturat un morman de frunze. Găsi, spre coapsă, un petic de piele, îl lărgi cu disperare, încurcându-i veșmintele, care în sus, care în jos, dar reușind, în sfârșit, s-o prindă cu amândouă palmele. Nu mai simțea moliciunea dinainte, parcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Putea să intre iarăși milițianul cel rău și s-o împungă cu bastonul, lovind-o peste șale când s-a împiedicat la urcarea în dubă. Dar singurul zgomot era al ventilatorului din colț, pe care abia atunci îl observă cum vântura mai degrabă timpul decât aerul. — Nu știu ce să facem cu el, adăugă polițistul. Zice doar că vrea să stea de vorbă cu dumneavoastră. În rest, tace ca peștele. — Bătrânul vrea să stea de vorbă cu mine... repetă Rada, ca să fie sigură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai mare. De fiecare dată peronul se umplea de lume. Trenul nu oprea niciodată, așa că nimeni nu cobora și nimeni nu se pregătea să urce. Trăsurile erau totuși pregătite în piațeta din fața gării. Femeile își fluturau batistele și bărbații își vânturau pălăriile. Copiii ședeau în față, frumos îmbrăcați, țepeni ca la recitare, cu buchețele de flori în mână. Mica fanfară a garnizoanei cânta, de fiecare dată, Marșul lui Radetzky. Tamburul-major, agitându-și bastonul, se străduia să atragă atenția asupra fanfarei ale
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cui o fi ? întrebă Jenică. — Cine, gagica sau mașina ? — Amândouă... — Nu știu, dar pot să-ți spun că nu- mi place de el... Habar n-am cine e, treaba lui cum și-a câștigat banii, n-are decât să-și vânture averea și fițele în altă parte. Dar de ce trebuia să-și facă o casă pe terenul parcului ? Acolo erau leagănele, mai ții minte ? — O fi fost terenul lui bunică-su, l-a revendicat. — Oameni ca ăsta n-au bunici de-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
treburile țării. Cu același prilej al congresului de la București, boierii i-au înfățișat lui Obreskov o deosebită propunere, care amplifica memoriul de la Focșani din august 1772 către Orlov, o extensiune vizibil superioară în concepție, în plan realist, îmbrățișând și idei vânturate de cabinetele marilor puteri pentru a le cointeresa într-o mai mare măsură ca, de pildă, relația Polonia - Principate. Suntem încredințați - scriau boierii - de râvna Rusiei „pentru slobozirea tuturor celor de o lege creștini și mai ales a acestor două
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
al violenței școlare: dacă violența ar fi prezentă peste tot și nedeterminată social, cum pretind unii cercetători, atunci nu se explică dorința de a fugi de anumite școli și de anumite zone, decât dacă-i socotim pe profesori niște jucării vânturate de fantasma insecurității. Prezentarea succesivă a factorilor comunitari și a efectelor legate de școala însăși nu trebuie așadar să-i inducă lectorului impresia de divizare a factorilor de risc. Avem de-a face aici cu un veritabil sistem etiologic, care
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
teme de El și lucrează neprihănire, este primit. El a trimis cuvîntul său fiilor lui Israel și le-a vestit Evanghelia păcii prin Iisus Cristos.»” Vedem că tartorul frăției nu se fandosește a recunoaște că întreaga înțelepciune pe care o vîntură ei, este cunoscută și dăruită și altor neamuri, astfel ajungînd și la urechile lor înfundate de otravă satanistă. În Manualul de Disciplină, la capitolul intitulat Despre îndatoririle ce decurg din Legămînt, se spune că ceata lor de întunecați a primit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
care nu știm nimic. După trei ani de tăcere merge la Ierusalim să-l cunoască pe Chifa/Petru unde a stat cincispre- zece zile dar l-a întîlnit numai pe Iacov. Și supărat că nu este recunoscut și chemat să vînture vorbe la urechile surzilor din Iudeea și de aiurea, se retrage să-și rumege nemulțumirea prin Damasc dar iudeii vreau să-l omoare, fuge în Cezareea și de acolo în Tarsul Ciliciei. De aici este luat de Barnaba în anul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
enorme, născute din pasta aceleiași obsesii, ale unei narațiuni orbitale, rotindu-se în jurul unui punct fix, care e o idee. Dar o idee organică. În aceasta constă de altfel superioritatea lui Nicolae Breban față de mulți dintre tinerii lui colegi, care vântură ideile ca pleava, dar nu se aleg până la urmă (și cititorul pe lângă ei) cu mai nimic. VALERIU CRISTEA SCRIERI: Francisca, București, 1965; În absența stăpânilor, București, 1966; Animale bolnave, București, 1968; Îngerul de ghips, București, 1973; Bunavestire, Iași, 1977; Don
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
la pungă ("Nu am cheltuit scrie Maricăi din San Remo nici jumătate din suma destinată reușitei planului meu"), ține evidența bacșișurilor (pe grădinarul cimitirului unde era înmormîntată soacră-sa "l-am bacșișuit") și receptează cu lăcomie luxul orașului peninsular: "...se vîntură aici un lux a cărui vedere mă a făcut să renasc și să mă optimizez." Își chivernisește gospodăria cu atenții amintitoare de Hagi Tudose: "Ai să vezi, cînd ai să vii, ceapa. Poate n-are să fie nevoie să mai cumpărăm
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
străine invocate de Ceaușescu drept cauză a dezastrului României și în care cred și astăzi o mulțime de cetățeni. Nenumăratele filme în care muncitorii sau inginerii, cei care lucrează cu materia, sunt baza societății, în vreme ce intelectualii, adică cei care doar vântură idei, sunt un soi de paraziți tolerați au contribuția lor la strigătul „Noi muncim, nu gândim !” țâșnit în 1990 din masele agitate. A nu intra la facultate, chezășie a reușitei în viață elogiate sistematic, va fi însemnat ceva în subconștientul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Și nu se lasă de mine. Am vrut să-l azvârl în foc, / Da el , câne cu noroc, / O scăpat din acel loc; / Ș-am vrut să-l înec în apă, / Da el și de-acolo scapă; / Și l-am vânturat în vânt, / De-o umblat pe sub pământ / Și tot la mine-o venit.../ Și-o venit și mai greu / Și amu stă-n sufletul meu; Și oricâte-aș vrea să fac, / Eu de dor tot n-am să scap."177
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pentru faptul că sînt puțini aceia care sînt capabili de o spontaneitate a replicii În cadrul unei discuții - astfel că rămîi mereu Într-o Întîrziere de replică, În fapt de comunicare. * „Înțeleg ca ignoranța să fie purtată ca o cruce, nu vînturată ca o secure.” (F. O’Connor) CÎnd, Într-adevăr, „ignoranța” nu este Însoțită de bun-simț, ci de tupeu, ea devine un factor dezumanizant. * „Poate fi oprită o judecată, dar efectul lor nu poate fi Împiedicat.” (J.W. Goethe) Îți poți
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
că toate numele patronimice terminate în -eanu derivă de la nume de localități, Venturianu își păstrează aspectul artificial. În mod particular, la Rică, numele propriu nu sugerează neseriozitatea unui fante de mahala - deoarece el întemeiază o familie -, ci simplitatea minții care vântură vorbe goale, fără conținut. Cine asistă întâia oară la reprezentația comediei sau o citește prima dată nu are cum să știe că acest filfizon este una și aceeași persoană cu autorul editorialului din jurnalul „Vocea patriotului naționale“, articol pe care
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]