5,030 matches
-
recenta competiție internă din partid. De aceea, decizia de ieri are, cred eu, un sens clar: strategia politică a PDL nu trebuie configurată de deputații partidului, ci de membri PDL care au pierdut la scrutinul din decembrie, dar și-au vădit fidelitatea față de V. Blaga", a scris Cristian Preda pe blog.
Cristian Preda critică judecata politică dominantă din PDL by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38322_a_39647]
-
a trimite la Berlin un corespondent de origină etnică română, și cu totul neinfluențat, pentru a informa obiectiv opinia publică românească asupra situației din Reich și regiunile polone ocupate de trupele germane. Nicolae Iorga și alți publiciști scriau în mod vădit pro Polonia și condamnau atacurile inumane germane, fapt care cu siguranță deranja Berlinul. Atașamentul lui Iorga față de cauza poloneză își are o reflectare profundă în transpunerea pe care o dedică apărătorilor Varșoviei, la 28 septembrie, prin publicarea poeziei Viteazului nemuritor
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
ignoranță comodă permițîndu-i să trăiască. Era, neîndoielnic, mulțumită de micile ei privilegii ca să riște a le pierde simpatizînd cu victimele. În realitate nu era ignoranță, era absența dorinței de a ști, deși parte dintre abominabilele realități le cunoștea”. Ca și: „Vădit anticeaușistă, dar și pro-stalinistă cu efuziuni și entuziasme penibile și impardonabile, Nina Cassian își face o mea culpa tîrzie, mizînd pe neștiința sau, pur și simplu, pe nerozia unui cititor neinformat”. Excelenta carte a Lianei Cozea ne îngăduie însă a
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
ani de închisoare cu executare în dosarul "Transformatorul". Cristian Preda este de părere că " Reacția penelistului după condamnarea sa de către ÎCCJ e, de altfel, cel mai solid argument împotriva numirii sale într-o demnitate publică: Fenechiu a refuzat să demisioneze, vădind dispreț față de justiție". Europarlamentarul adaugă că "Șeful său de partid, care e acum nr. 2 în stat, Crin Antonescu, i-a ținut isonul, afirmând că decizia ÎCCJ nu are vreo valoare și că ministrul Transporturilor nu trebuia demis". "Transformatorul" și
Dosarul "Transformatorul" și vinovații din umbră. Ce spune Preda by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36401_a_37726]
-
în stil miștocărescmetaforic de almanah, romanul alunecă amețitor într-o fantasmagorie absurdistă fără limite. Blocul artistului se înfățișează ca un dispozitiv distopic în care toate particulele componente sînt menite „reeducării” locatarilor insubordonați partidului, iar șobolanul terorizant (mai exact șobolănița) se vădește a fi un agent animalier instructat de Scutelnicu și de un colectiv de „stiliști ai spaimei” în frunte cu misteriosul Csaba Làszlo, în cadrul unui mirobolant program de intelligencerepresiv. Camera lui Faure are un birou de lucru ce-și schimbă culorile
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
prozele lui Petru Cimpoieșu și Dan Lungu, scena fecundării oii de lemn ca satiră a sexualității ș.a.), Aventurile unui gentleman bolșeviceste un eșec patetic și pe alocuri o catastrofă, ingeniozitatea fiind compromisă de excesul prostuluigust. Mai întîi, un prost-gust stilistic, vădind un talent greșit investit: metafore îngălate, glumițe ieftine, vulgarități gratuite, fițe ostentative năclăiesc frazele ca o mîzgă, inclusiv replicile personajelor: „Trăim în cea mai creativă țară din lume, unde pînă și turnătorii sunt niște demiurgi! Asta-i situația, șterge-m
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
a trei copii, care i-a inspirat sentimente mai degrabă formatoare. Iubirea pentru Charlotte von Stein (în care unii cercetători văd astăzi o acoperire pentru ducesa Anna Amalia 1, mama lui Karl August) era condamnată să rămână platonică. Intensitatea pasiunii, vădită în numeroase poeme, între care De ce ne-ai dat adâncile priviri... l-a făcut până la urmă pe poet să caute o evadare prin călătoria în Italia (unde, în ciuda unei iubiri „locale” pentru o tânără italiancă pe care a numit-o
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
artă; nu în ultimul rând, Käthchen Schönkopf, cea dintâi copilă pe care o admirase în prima tinerețe, pe când asculta prelegerile despre poezie ale lui Christian Fürchtegott Gellert. Toate aceste „ocazii” în care și-a cheltuit talentul de a fi îndrăgostit (vădind totuși un egoism nu tocmai lăudabil, „egoismul geniului”) i-au părut lui Goethe căi de a atinge imposibilul, de a primi într-o singură clipă revelația care prin strădanie neinspirată nu se atinge decât (sau nici) prin ani de trudă
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
Helenopolis, cu diaconul Teodor al Romei, trad. de Pr. Constantin Cornițescu în op. cit., p. 51.} {\footnote 22 Ibidem, p. 51.} {\footnote 23 Fericitul Teodoret Episcopul Cirului, Istoria bisericească, cartea a V-a, trad. C. Cornițescu, în op. cit., p. 233. } Ioan vădită în atitudinea lui fermă a putut chiar și pe cei îndârjiți să-i tulbure și să-i rușineze 24. Nu a ezitat să se opună, când a fost cazul, nici împărătesei Eudoxia. Odată, răpind via unei văduve, aceasta din urmă
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
aparține, că nu mai este al său, ci al lui Iisus Hristos. Sufletul curat al lui Hrisostom se oglindește în scrierile sale, în activitățile sale, peste tot, mărturisind o dragoste nețărmuită pentru cei trudiți și împovărați de greutățile vieții și vădind deseori o nestăvilită sete pentru înfăptuirea unei lumi noi, întemeiată pe cea mai profundă trăire a sentimentului religios. A slujit Biserica lui Hristos cu toată râvna, cu dragoste și cu devotament dus până la abnegație. El a dorit ca Biserica, Mireasa
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
nimic pentru a le fi scut, mângâiere și ajutor în toate fiilor săi duhovnicești. Însă, nu numai iubirea nemărginită față de credincioșii săi, nu numai interesul și munca de fiecare clipă a lui pentru binele și fericirea păstoriților săi, l-au vădit ca pe un mare și ideal păstor de suflete, ci, alături de această muncă uriașă și dragoste nemărginită de părinte adevărat, Sfântul Ioan a lăsat și o lucrare scrisă, deosebit de valoroasă pentru cei care se pregătesc să devină slujitori ai sfintelor
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
zicem - n.n.), nu zice eu botez, ci se botează ... în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, adică în numele nedespărțitei Treimi care plinește totul : nu preotul singur atinge capul botezatului, ci și dreapta lui Hristos. Și acest fapt se vădește din înseși cuvintele celui ce botează. Căci nu zice: «eu botez pe cutare», ci «se botează cutare», arătând că el este doar slujitor al harului și oferă doar mâna sa, fiindcă pentru aceasta a fost orânduit de către Duhul. Căci Cel
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
semnată de Grete Tartler. Acest tratat despre dragoste și îndrăgostiți este organizat în treizeci de capitole precedate de o așanumită precuvântare, și dovedește o surprinzător de abilă structurare. Pasajele eseistice se îmbină firesc cu versurile și micile povestiri (intitulate „istorioare”), vădind o grijă deosebită pentru formă. Avem de-a face cu un text încheiat la toți nasturii, căruia din punct de vedere al osaturii nu i se poate reproșa absolut nimic. Capitolele încep mai totdeauna cu propoziții scurte și lesne de
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
sosie a lui Emil Constantinescu, și, din acest motiv, are succes la începutul mandatului acestuia; altul pare o sosie a lui Ion Iliescu și succes... viceversa. Fără îndoială, asemenea qui pro quo-uri uneori grotești, ca și răsturnările spectaculoase de situație vădesc arta dramaturgului; iar tinerele Cora, Olga și Irina, cele trei opțiuni amoroase ale lui Anton semnalizează, pe departe, în direcția trio-ului Olga, Mașa și Irina din piesa lui Cehov. Altfel decît în Trei surori, Un american la Chișinău problematizează
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
venetic de unii brașoveni și privit chiorîș chiar și de consătenii care-i privesc cu respect succesul literar, fără a înțelege ce-i cu el. Tribulațiile poetice ale protagoniștilor (există, la un prim nivel, un „roman al poeților”, chiar americanul vădindu-se, în cele din urmă, a fi poet!) sunt dublate, pe un palier mai consistent, de cele erotice (avînd drept centru de atracție pe fatala Cora) și, în partea sa cea mai convingătoare, de incursiunile aventuroase prin medii declasate, marginale
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
purtătorul unui mistic mesaj, drept care adresându-se cititorilor eventuali, le cere, pur și simplu, să-l urmeze și să-i trimită adeziuni. Cotizațiile n-au fost încă reglementate și nici regimul contribuțiilor și al subvențiilor. Dar cheta e deschisă, - e vădit. Și Petru Dumitriu, antreprenor de biserică sau măcar de bisericuță, e gata să suie pe amvon, să predice împotriva diavolului, să facă sfeștanii, să promită fericirea și viața veșnică, să apară cu o cădelniță la noul altar și să oficieze
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
manifeste pe străzile mărginașe ale Capitalei, entuziasmul cooptării liceenilor în Uniunea Tineretului Comunist, toate aceste amănunte, în esență necunoscute (pentru că multă vreme distorsionate) alcătuiesc împreună excelente capitole de proză analitică. Sunt pagini nu doar sincere, dar și, grație talentului autorului, vădind un cert efect de autenticitate. Paul Cornea scrie acum, probabil, fără să-și propună, ceea ce cu puține excepții prozatorii pursânge n-au reușit să prindă într-o ramă credibilă: mica istorie a unei perioade față de care nu are datorii. L-
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
excelente îl prezintă drept un elev foarte dotat, la desen avea, așa cum se întâmplă ades, numai nota 9. Și totuși, un desen în sangvină, un autoportret, realizat, potrivit tradiției familiei la 17 ani, când încă mai ucenicea întru ale picturii, vădește nu numai virtuozitate, dar și expresivitate, capacitatea de a pătrunde viața lăuntrică a modelului, un soi de gravitate, dincolo de ingenuitatea adolescentului. Dimitrie Sadoveanu a fost student la Fizico-Chimice, fără a termina însă această facultate, dar a studiat și pictura care
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
locul în acea după-amiază, ca la semnalul unui timp unanim, neștiutor de precare opreliști. Cum, transmise de la Putna, în serile următoare, îmi parveneau momente care contopeau ferice tăria vocală a maturilor și sunetul gingaș din piepturile unor copilandri, colinda se vădea predestinată să închipuie atunci făgăduința unei unități netemătoare. * Benefic, circuitul amintirilor rupea zăgazuri absurde, din interdicții ale unei epoci imbecil proletcultiste, răsărea intangibil magia colindelor redescoperite pe buzele Madrigalului: cînd măiestria lui Marin Constantin capta, murmur de neuitat, bucuria de la
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
că prezența lor n-avea nimic fortuit. Cînd au început să cînte, să-și probeze determinarea serioasă, compunînd un grup bine armonizat cu părinții, sculptorul Virgil Scripariu și doamna lui, Adriana, o devotată a pedagogiei celei mai îndrăznețe, și au vădit un sens uimitor al justeței, emoția mea a dat în lacrimi. Cea mai mică din fetițe, Teodora, bătea și ea, cu pălmița, în curbura de lemn a unui soi de amplă violă care asigura, prin maica lor, la basse continue
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
lui Eugen Ruge se vede limpede în ușurința cu care se mulează pe diferite voci naratoriale. De foarte multe ori aceleași evenimente sunt relatate din punctul de vedere al altor actanți, iar forța de radiografiere a gândurilor pe care o vădește prozatorul german este excepțională. Astfel asistăm la spectacolul încleștării unor minți, vedem sforile din spatele convențiilor sociale, minciunile nevinovate, frustrările ascunse sub preș, tensiunile pe care un narator omniscient nu ar fi capabil să le facă să transpară. Deși la prima
Când lumina nu mai vine de la Răsărit by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3332_a_4657]
-
deși etalează gesturi provocatoare, sfârșește prin a-l refuza pe tânăr. Ci pentru că este, într-un mod greu de explicat, destinatarul întregii confesiuni de aici. Lui, Cezar îi adresează un soi de epistole mentale din captivitate. Atât de intense și vădind o atât de frapantă continuitate încât predispune la suspiciuni. (Și așa, premisele romanului trimiteau către un policier). Cea mai scandaloasă dintre ele e legată de identitatea răpitorului: aflăm că acesta și-a pierdut simțul realității în urma unui accident. Că n-
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
război mondial, repatrierea armenilor, a căror mulțime „se împrăștia ca niște picățele, pînă la margine, spre Australia, Argentina, Etiopia ori Canada” și neezitînd a-i supune, pe cei reîntorși ca și pe localnici, unor deportări masive. Sadismul despotului roșu se vădea într-o anume factură a operației ce se desfășura „cu încetul, fără grabă, ca o delicatesă pe care nu dorești să o termini dintr-o dată”. Aceasta ar fi partea obiectivă a „epopeii”. Întors asupra conștiinței proprii, Varujan Vosganian apelează reflex
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
și în mântuirea sinucigașilor sau, în fine, Jurnalul fericirii, în care desăvârșește ideea unității de spirit a ființelor umane în fața dușmanului comun(-ist), precum și instrumentele de lucru: mila, bunătatea sufletească, iertarea, credința. Fascinația spațiului citadin nu se regăsește nicăieri mai vădit în roman decât în laitmotivul străzii. Steinhardt ne lasă în romanul său câteva rânduri admirabile dedicate fascinației burgheze a străzii. Geografia Bucureștilor, deși încă departe de mitologizarea eliadescă din prozele fantastice, exercită o atracție magnetică pentru tineret: „la șosea”, cu
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
nu pe-a altora. A doua preconcepție cu care se răfuiește volumul e legată de marota arhitecturii intime a poeziei. În cei opt ani de cronică literară m-am lovit adeseori de acest paradox: mai toate volumele demne de atenție vădeau mai degrabă o acută preocupare pentru construcție, pentru structură, pentru succesiune și combinatorică, dar păreau mai degrabă indiferente la (să mi se ierte barbarismul) efecte. Fără să aibă nici un vers slab sau mediocru, poeme întregi rămâneau, totuși, mediocre. Lucrate până la
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]