3,885 matches
-
neașteptate și cu excesivă cruzime o cumplită înțepătură, în repriza a treia, dată de sulița unui implacabil picador. Chiar de la distanța aceea se putea vedea că hotărârea și solemnitatea cu care mărșăluiseră cu o noapte înainte fuseseră înlocuite de o vădită dezordine și delăsare, dat fiind că picioarele păreau că le atârnă de parcă ar fi avut ghiulele de fier legate de glezne. Principalul aliat al tuaregilor din timpuri îndepărtate câștigase deja prima sa bătălie. Deșertul era un luptător foarte puternic, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care se aflau acolo, ci cum să reușească să respire în continuare. — Ce-o să facem acum? Se întoarse spre numărul unsprezece, primul care îndrăznise să rostească, abia șoptit, indecenta întrebare ce frământa sufletele oamenilor săi. — Tu ce crezi? răspunse cu vădită acreală. — Aș prefera să nu cred nimic, dar ultimul lucru pe care mi l-aș fi putut închipui atunci când am acceptat treaba asta e că logistica o să dea greș. — Nu logistica a dat greș, ci logica... - răspunse celălalt pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Aici sunt mai mulți bani decât am văzut noi în ani de zile, și trebuie să începi să te obișnuiești cu ideea că lucrurile s-au schimbat. — Bine, dar...! — Nu vreau să mai discutăm - adăugă el oarecum sec, dar cu vădită intenție. Dacă banii încep să ne creeze probleme, prefer ca lucrurile să rămână așa cum sunt. Îi lăsăm aici și gata! Ah, nu...! se grăbi să răspundă ea, îndepărtându-se de parcă s-ar fi temut că cineva vrea să-i ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
timp, unul dintre ei, care purta o cămașă roz cu flori, foarte țipătoare, scoase din buzunarul de la spate al pantalonului o enormă batistă albă și o flutură de mai multe ori, ridicând în același timp mâinile ca să demonstreze în mod vădit că este dezarmat. După câteva momente de șovăială, Gacel hotărî să se arate. Stăpânul oribilei cămăși se îndreptă spre el și, când se află destul de aproape, întrebă într-o franceză cu adevărat de baltă și macaronară: — Gacel...? Ești Gacel, tuaregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ce se întâmplă la Bruxelles. Ca și cum Stockholm și Bruxelles ar fi două jumătăți de sferă bine sudate, într-o perspectivă cosmică. Socrul meu, Noah, se trezea în fiecare dimineață la ora șase, numai și numai să constate încă o dată, cu vădită amărăciune, că eșuase cu tot ce făcuse în viață. Avea nouăzeci de ani bătuți pe muchie, dar se simțea plin de jar sărind cele câteva trepte care duceau la camera lui de lucru, exact ca un băiețel sprinten pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
al temutei Opricina și se căsătorește cu Maria Skuratova, fiica lui Ivan cel Groaznic. Un deceniu mai târziu, țarul Ivan cel Groaznic o alege pe fiica lui Godunov drept soție pentru fiul său Fiodor. Țareviciul era plăpând, bolnăvicios și cu vădite probleme psihice. Aflat pe patul de moarte și, cunoscând această stare de fapt, puternicul țar îi cere lui Godunov să îl sprijine pe fiul său, întărind această cerere și în fața consiliului aristocraților de la curte. Desigur că, Boris Godunov nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
anul 1920. Cartea fusese tipărită prin grija elitei germane naționaliste care editase și celebrul Auf Vorposten: „Nici o carte, de la apariția tiparului și descoperirea alfabetului, nu făcuse mai mult pentru deșteptarea sufletului național ca aceasta“, constata revista mai sus menționată, cu vădită exagerare. Concluzia era apocaliptică: „Dacă popoarele Europei nu se vor ridica Împotriva inamicului comun, care-și dezvăluie planurile secrete În această carte, civilizația noastră va fi distrusă de același ferment de descompunere care a nimicit civilizația antică de acum două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o foaie Împăturită și un cărbune de scris. - Străduiește-te, dacă Îți mai poți folosi mâna dreaptă. Vreau să reproduci planul acelui lucru pe care Îl construiau Rigo și Brunetto. Matematicianul Își aținti asupra hârtiei ochii tumefiați. Cu un efort vădit, reuși să focalizeze imaginea, iar apoi, cu o mână tremurătoare, Începu să traseze niște linii care, Încetul cu Încetul, căpătau un contur. Sub ochii lui Dante apăru o stranie roată octogonală, Înconjurată la vârfuri de tot atâtea octogoane mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În carnea vie a orașului. - Papa, binefăcătorul nostru și Înaltul ocrotitor al orașului Florii, cere, prin glasul său, un ajutor din partea Comunei pentru acțiunile sale. Iar nouă ne cere să fim cât se poate de vigilenți În supravegherea dușmanilor săi, vădiți sau ascunși. - Fii mai lămurit. Papa Caetani se referă la florini? Sau ne mai pretinde și altceva? Antonio privi În jur, căutând solidaritatea colegilor. Însă, cu excepția lui Lapo, care continua să Îl fixeze chiorâș pe Dante, ceilalți trei priori Încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o baltă de sânge. Printre cei de față, care priveau uluiți, era și hangiul, care Îl recunoscu. - Ce cumplită nenorocire, priorule! Dante Îi Îndepărtă pe toți de trup și se apropie să examineze mai atent. Craniul și membrele purtau semnele vădite ale ciocnirii brutale cu piatra. Își ridică privirea către vârful Îndepărtat al turnului. Pesemne căzuse din punctul cel mai de sus, probabil În timp ce se Îndeletnicea cu observațiile sale. Dar asta când se petrecuse? Trupul era cald Încă și totuși el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
am gândit într-o zi să fac o cerere să mi se aprobe și mie un circuit ca al ei, urmând apoi, prin muncă, să suport cheltuielile de programare. — Și ți-au aprobat cererea? întrebă Getta 2, privindu-l cu vădită simpatie. — Nu, că între timp au demontat-o: făcuse o criză, un scurt-circuit, și sărise la mecanicul de întreținere. — E un caz particular, nu se poate generaliza! interveni comandantul Felix S 23, uitându-se cu asprime spre Stejeran 1. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
care-i acoperea scăfârlia în întregime, cu corpul slăbuț, îmbrăcat numai într-o flaneluță de platină argintie și cu niște pantalonași scurți de aluminiu, din care ieșeau două piciorușe ce se căzneau amarnic să învârtă pedalele tricicletei. Cu tot efortul vădit, datorită condițiilor specifice vieții în imponderabilitate, băiețelul mai mult sta decât înainta, așa că „Bourul” îl ajunse curând și se înscrise frânând pe o orbită paralelă cu tricicleta. Comandantul Felix S 23 trase hubloul și scoase capul în cosmos: — Hei, puștiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Felul doi De voie, de nevoie, de lehamite și de foame, comandantul Ion Aciobăniței și pilotul Vasile Amărășteanu consumară în cele din urmă, în mod tacit, fără sorbituri pofticioase, ciorba nr. 3, având tot timpul senzația incomodă că nu știu ce înghit. Vădita lor stinghereală nu prea era băgată în seamă de mediocrii din jur, care mâncau grăbiți, parcă mulțumiți cu simplul fapt că pun ceva în gură. — Mă-ntreb - zise cu glas scăzut pilotul Amărășteanu către superiorul său - ce-o să ne dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sunau în răsărit; Și nori ce nu știau s-ajungă Și munții, câți va fi-ntîlnit, Suiau cu iezerii, să cate La anii falnici, douăzeci. Vedeau din ceasul ce nu bate - Din timp tăiat cu săbii reci. INCREAT Cu Treptele supui văditei gale Sfânt jocul în speranță, de pe sund, Treci pietrele apunerii egale Supt văile respinse, ce nu sunt. Ți-e inima la vârste viitoare Ca șarpele pe muzici înnodat, Rotit de două ori la mărul-soare, În minutare-aprins - și încrestat. IZBĂVITĂ ARDERE
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
au lăsat Cherubul văii să-l înjunghii, - Sădiți în aer ridicat. Și limfa pajiștelor pale Se pleacă soarelui ferit Al certei sere animale: Îngână sângelui ivit. Scris, râul trece-n mai albastru Și varurile zilei scad, E rana Taurului astru. Vădita țară, Galaad. AURA Mire, văzut ca femeea, Cu părul săpat în volute, De Mercur cumpănit, nu de Geea, Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară, Când sufletul meu a căzut Și cald, aplecatul tău scut Îl supse, ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cercetare și care nu au timpul nici înclinarea de a medita asupra disciplinei proprii, pun accentul pe calculul formal. Ei bine, pentru cea mai mare parte a matematicienilor de astăzi, calculul este un expedient comod dar imperfect, un accesor cu vădit caracter tranzitoriu. Cîteodată: o metodă heuristică binevenită, adesea însă nedorită, mascând adevărata natură a lucrurilor. Realitatea în matematicele pure o constituie lumea conceptelor (abstracțiuni ale unor date directe ale experienței). Deci tratarea realistă a acestei naturi secunde, cogitale, o constituie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
2013 Toate Articolele Autorului Pentru că nu mai găsise pe nimeni să-l găzduiască, putea fi văzut umblând prin București cu un pat pliant în spinare. Era Teodor Pâcă, poet boem, combatant singaporean de bază, a cărui apariție era primită cu vădită încântare. Singapore era denumirea neoficială a unui mic restaurant bucureștean din Piața Rosetti. Greu de știut care să fi fost motivul pentru care respectiva cârciumă primise un nume atât de exotic. Din grupul larg de boemi „singaporeni” făceau parte Tudor
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
zidi” prin deconstrucția vizibilă a vechiului catafalcul celui din urmă concert al umanității creatoare... (O gândire malefică, de altfel, ce îi include, desigur, în sânul ei și pe nenumărații trepăduși ocultoido-politici din fruntea statelor lumii, care poartă obedient și cu vădită stupiditate de atâta amar de vreme încoace mapa zilnică a managerilor-sforari ai mapamondului, întorcând acelor alegători creduli și lesne manipulabili mediatic nicidecum obrazul lor propriu, ci fesele în general grase și tremurânde ca o piftie cu structura pervertită de descompunere
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
sale Leana, din acea clipă nu a mai văzut lumina zilei. În dosarul de urmărire penală al măicuței Sevastia, un scrib destoinic a trecut cu lux de amănunte toate răspunsurile pe care le-a dat organelor de anchetă, bineînțeles, cu vădită tendință de-a o găsi vinovată. Cât a stat în pușcăria de la Ploiești, unde și-a dat obștescul sfârșit, măicuța Sevastia a scris (într-un caiet ale cărei scoarțe înegrite de vreme se scorojiseră și se rupseseră la colțuri) povestea
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
moșului” (de fapt, reiese că nu avea mult peste 40 de ani), răzbate concepția lui intimă, profundă: nașterea, rodirea sînt binecuvîntate de Dumnezeu, constituie sensul vieții, iar nefertilitatea este similară cu moartea. Din acest punct de vedere Malca este în vădită opoziție cu “sterpăciunea” lui de babă. Proaspăta nevastă a lui Ițic este frumoasă, “îmbujorată”, iar cînd “moșul” o dă jos din căruță o simte robustă, zdravănă (“om fătat, nu ouat”), sănătoasă, gata, asemeni strămoașei ei Rahila, să umple lumea de
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]
-
iunie 2013 Toate Articolele Autorului Iată că, pentru un om care toată viața și-a dedicat-o slujirii cuvântului - mai întâi rostit în gând și apoi transformat în izvor cu ape limpezi și așternut în pagini de carte, cu intenția vădit clară de a bucura cititorul cu puțină odihnă binemeritată - a sosit vremea să culeagă roadele sârguinței, pe măsura trudei sale. Ajuns deja legendă vie printre net-iști, abordat și întrebat asupra sensurilor vieții și, de ce nu, ale creației, Mihai LEONTE
MARTOR AUTENTIC LA TRANSFORMĂRILE NECESARE ALE LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363884_a_365213]
-
tradiției olăritului, a fost pictorul argeșan Ion Marinescu care și-a spus și Vâlsan, originar de la Mălureni 25. El a înființat în 1908 un atelier de ceramică unde realiza vase, reluând forme de ceramică istorică română, grecească, cu o ornamentica vădit inspirată de cusăturile românești. Câteva din creațiile sale, asemenea altor produse de la școlile de meserii amintite, se află în colecțiile Muzeului Regiunii Porților de Fier(C 584, C587, C.640, C.680, C.685, C691), două dintre vase prezintând și
ASPECTE ISTORICO-ETNOGRAFICE PRIVIND OLARITUL ÎN ARGEŞ. CERAMICA PICTORULUI ION MARINESCU-VALSAN, ÎN COLECŢIILE MUZEULUI REGIUNII PORTILOR DE FIER de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 914 din 02 [Corola-blog/BlogPost/363891_a_365220]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > NĂDEJDEA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1082 din 17 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Mă pregătesc să mă’ntălnesc cu Tine, Părinte Sfănt, dar oare se cuvine ? Că haina mi’e vădită că’i pătată Și roasă pe la colțuri și uzată. Și plec genunchiul inimii smerit Și mă apuc de peticit. Prin rugăciuni, adun bucăți din mine Și vreau să le preschimb in bine. Nădejdea mea e’n zdrențe toată De vremi
NĂDEJDEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363470_a_364799]
-
ideologiei morbidului regim, concizionate la agresivitate verbală în recipientul cu dop pus al scursurilor istoriei. De ce va fi fost îndepărtată de la „Ora Regelui” doamna Marilena Rotaru, știe cineva?! S-a transmis până azi răspunsul exact? Iată, a apărut „Cuvântul Regelui”! Văditul sentiment de nesiguranță al detractorilor doamnei Marilena Rotaru, unii și aceiași cu oponenții furibunzi ai monarhiei constituționale, unii dintre ei chiar adversari frontali sau mascați ai Majestății Sale Regelui, va mai lucra și împotriva acestui document pentru istorie, adevăr și
MARILENA ROTARU. CUVÂNTUL REGELUI N-A FOST ERMETIZAT ÎN ÎNTUNERIC ŞI VID de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362353_a_363682]
-
-se după calitatea exclusivă de soție a lui. Constatările astea o durură pe Mira. De fapt, nu erau o noutate pentru ea și pentru oricine ar fi căutat răspunsuri la întrebări puse despre viața Marietei. Nu și le pusese nimeni vădit, cât despre răspunsuri ori soluții, nici vorbă! Își văzuseră toți de viața lor, chiar de intuiseră ceva, unii, neînțelegând inerția femeii, alții temându-se să recunoască în Artemie vinovatul. Umbra neliniștii trecuse, dar o apatie se instalase, o apatie ce
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]