2,196 matches
-
nu rămâne îndărăt cu nimic. Gesturile largi cu care se împart ajutoare, contribuții și cheltuieli caritative din partea Reuniunii, pun în uimire și pe cei optimiști binefăcători. Reuniunea îmbracă anual mai mult de una sută copii nevoiași, ajută femei sărace și văduve rămase fără de sprijin material, contribuie la îmbrăcarea orfanilor de război, împarte burse culturale, contribuie cu sume mari la ridicarea statuii „Ciordaș și Bolcaș” din Beiuș, iar la fondarea „Casei Naționale a județului Bihor”, se înscrie ca membră fondatoare cu o
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
săptămâni n-am reușit nici măcar să sun acasă din Liban. Mă tot gândeam, simțeam, după atâta timp de suferință și așteptare, dacă se întâmpla ceva cu mine și autoritățile ar fi decis să ia copilul înapoi de la soția mea, mamă văduvă, pentru binele copilului - cine știe... Oricum, m-am întors acasă cu bine. Între timp, la serviciu era o perioadă tulbure din cauza dificultăților financiare, dar am reușit să-mi păstrez locul de muncă și să rămân onest, apreciat în toate sensurile
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
materială Nu beneficiază de masă la cantina de ajutor social Nu există instituția în comunitate; nu au aplicat Deprivare materială D. Din sistemul familiei și comunității Nu au suport din partea unui partener: nu sunt căsătoriți (nici măcar fără acte), sunt divorțați, văduvi sau abandonați Pentru cei necăsătoriți și divorțați, este o opțiune individuală, cei văduvi sau abandonați însă nu sunt suficient ajutați de sistem Deficit de integrare interpersonală; deprivare materială Nu primesc suport/ajutor de la vecini, rude, prieteni când au nevoie Este
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
aici ? le zise el triumfător, apărând în curte pe neașteptate. Acasă la nea Sandu forfoteau toți frații și surorile lui : tata Cristea, unchiul Gheorghe, Pârvu, Nicu și Vasile, Neacșa, Lina și Zoica, alt Sandu și alt Vasile, că Ioana era văduvă, biata. Om voinic, rotund în pântec, cu fete și feciori în oraș, tata Cristea, fratele mai mare, era hâtru. Pârvu își făcuse, din beție, praf gospodăria, dar ceilalți erau oameni întregi. Scunzi, iuți, cu nasuri vulturești și mari păcălici, aveau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Desdemona, care ținea doliu după părinții ei, era Încă prizoniera trecutului. Așa că stătea sus pe munte, privind În vale la orașul emancipat, și se simțea Înșelată de neputința ei de a se bucura laolaltă cu toată lumea. Mulți ani mai târziu, văduvă fiind, după ce și-a petrecut un deceniu În pat, Încercând cu mare vitalitate să moară, Desdemona avea să recunoască În cele din urmă că acei doi ani dintre războaie, cu jumătate de secol Înainte, fuseseră singura perioadă satisfăcătoare din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
murise. Când termină cu Zizmo, rosti invective la adresa lui Dumnezeu pentru că-l luase atât de devreme și deplânse soarta fiicei sale nou-născute. ― Tu ești de vină! E numai din vina ta! strigă ea. De ce a trebuit să mori? M-ai lăsat văduvă! Ți-ai lăsat copilul pe drumuri! Își alăpta fetița În timp ce bocea și, din când În când, o ridica În sus, ca să vadă Zizmo și Dumnezeu ce făcuseră. Emigranții mai bătrâni, auzind disperarea Linei, se Întorceau În Grecia copilăriei lor prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toți executau aceleași gesturi la aceleași ore ale zilei, și nu doar În jurul izvoarelor pentru a bea veșnicele paharele de apă? Privirea lui Maigret remarcă pe cineva În mulțime și deveni mai insistentă. Soția lui obsrvă imediat. Crezi că e văduvă? Ar fi putut să-i spună doamna În mov sau În lila, pentru că purta Întotdeauna ceva lila. Probabil că În seara asta Întîrziase și găsise loc doar În ultimele rînduri. Cu o zi Înainte oferise un spectacol neașteptat și emoționant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
un an mai târziu, un bărbat care fusese eliberat din Închisoare le spusese celor din familia lui Walter că tatăl lui murise după ce fusese bătut și-i distruseseră plămânii. Walter, care avea 16 ani, surorile lui și mama lor, acum văduvă, se duseseră să locuiască la bunicul copiilor. Familia fu Împărțită. Pe de-o parte, bunicul care ajunsese să creadă că engleza fusese cauza acestor morți tragice din familia lor: moartea iubitei sale soții, de exemplu. De ce nu văzuse mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și nu te-ai gîndit, nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfîrșească. 8. Ascultă însă, acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: "Eu, și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, și nu voi fi niciodată lipsită de copii!" 9. Și totuși aceste două lucruri ți se vor întîmpla deodată, în aceeași zi: și pierderea copiilor și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
însemnase pe băiat cu o cruce, indicând astfel personajul biografiei. Toți trei purtau un amestec de haine țărănești și orășenești, curate și călcate, semn că familia se mutase nu de mult de la sat în mahalaua unui târg. Femeia era probabil văduvă, căci altfel nu s-ar fi cuvenit să vină singură cu copiii la fotograf. Spațiul din spatele lor era artificial amplificat de un decor de mucava, pe care fusese pictată cu stângăcie o pădure de arbori exotici, așa cum înțelegea fotograful jungla
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
banii”, era pedepsit să achite costul a trei kile de vin, al doilea - două, al treilea unul, în total șase kile, care reveneau câștigătorului, teoretic, deoarece practic se vărsau pe gâtlejurile noastre încă de la începutul jocului. Doamna Maria, gazda noastră, văduvă de tânără și cu un băiat care în ciuda celor patru clase, citise foarte mult și putea susține discuții la nivelul unui absolvent de liceu (din ăia care îl absolviseră „pe stil vechi”), era o femeie vrednică și tare de treabă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
s-au antrenat la joc, am putea și noi să discutăm ... - Despre ce să discutăm? - replică el fără nici un fel de interes. - De una ... de alta ... Unde mergeți? - La Iași. Dumneavoastră? - Eu vin de la fiica mea, de la Hunedoara ... știți, sunt văduvă și din când în când mai merg la ea, că doar ea mi-a mai rămas ... - Drum lung ... - Daaa, obositor ... Ieși din nou din compartiment pentru a mai sorbi câteva înghițituri dintr-o nouă sticlă de apă, că una deja
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
a-și regăsi rădăcinile, Clemantius fusese eliberat chiar de domina, pe atunci în vârstă de doar douăzeci și patru de ani, la puține luni după dispariția stăpânului său, mult regretatul Aurelius Patrinianus. Moartea tatălui o lăsase pe Hippolita, în momentul acela deja văduvă, moștenitoare a unui patrimoniu imens, iar ea arătase din prima clipă că nu era dispusă să se lase dusă de mână de nimeni. Fără efort, cu o fermitate dezinvoltă, îl subordonase pe unchiul din partea tatălui, care până atunci purtase povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și Placidia Maximina și fratele ei? — Când plecam de la intrare ca să vin să te anunț, lectica lor tocmai se ivise la cotitură. Vor fi aici din clipă în clipă. Lipsește doar Matidia Carnacina. Hippolita surâse: — Vine sigur. Acum, că e văduvă, nu ratează un banchet. Și cântăreții? Sunt gata? Da, domina. însă cel din Utica... nu a sosit încă. în acele ultime cuvinte, Clemantius strecurase - lucru neobișnuit la el - o notă acidă, pe care Hippolita hotărî să o ignore. Ridicând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însemnase pe băiat cu o cruce, indicând astfel personajul biografiei. Toți trei purtau un amestec de haine țărănești și orășenești, curate și călcate, semn că familia se mutase nu de mult de la sat în mahalaua unui târg. Femeia era probabil văduvă, căci altfel nu s-ar fi cuvenit să vină singură cu copiii la fotograf. Spațiul din spatele lor era artificial amplificat de un decor de mucava, pe care fusese pictată cu stângăcie o pădure de arbori exotici, așa cum înțelegea fotograful jungla
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
alianță, prin mezalianță, cum zice Adela, ea nu există, sau există preistoric. Trecută mult de șaizeci de ani. Fiică a unui vechil, ajuns proprietar mare. Măritată acum o jumătate de secol cu un frate al doamnei M..., iubitor de arginți. Văduvă din timpuri imemorabile. Păstrează, indelebilă, marca familiei de origine. La masă, își ajută furculița cu mâna stângă. (Adela își mușcă buzele, să nu izbucnească!...) Când cască, zgomotos și în trei etape, face o cruce cu degetele în dreptul gurii. (Idem!) Vorbește
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
l-a lăsat, pur și simplu, acolo. Poetul nu spune, dar nu poate fi altceva decât un balon de jucărie, mare, umflat, probabil verde, așa cum arată Central Park primăvara. Cel de-al doilea poem, ultimul din colecție, descrie un tânăr văduv, dintr-o suburbie, care într-o noapte șade pe pajiștea din fața casei, îmbrăcat în pijama și halat de casă, și privește luna plină. O pisică albă, plictisită, aparținând, clar, gospodăriei și, aproape sigur, un fost pion important al casei, vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
japoneză, versurile lui Seymour sunt cât se poate de golașe, invariabil neînzorzonate. Totuși, acum șase luni, când sora mea mai mică, Franny, m-a vizitat într-un weekend și a scotocit întâmplător prin sertarele biroului, a dat peste poemul cu văduvul, pe care tocmai vi l-am schițat (în mod criminal); fusese detașat din colecție pentru a fi redactilografiat. Din rațiuni care nu interesează în acest moment, Franny nu citise niciodată poemul respectiv, așa încât, firește, l-a citit pe loc. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
interesează în acest moment, Franny nu citise niciodată poemul respectiv, așa încât, firește, l-a citit pe loc. Mai târziu, vorbindu-mi despre el, mi-a spus că se întreabă de ce Seymour a specificat că pisica a mușcat mâna stângă a văduvului. Acest lucru o intriga. Susține că precizarea asta cu „stânga“ seamănă mai mult a mine decât a Seymour. Făcând abstracție, desigur, de observația defăimătoare în ceea ce privește pasiunea mea profesională, mereu crescândă, pentru detalii, Franny a vrut să spună că precizarea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sunt gata să te contrazic și pe tine, cititorule, dacă e nevoie. În mintea mea sunt convins că Seymour a considerat vital să sugereze că pisica albă și-a înfipt dinții ascuțiți ca niște ace în mâna stângă a tânărului văduv, adică în mâna mai puțin folosită, lăsând astfel mâna dreaptă liberă ca să se bată cu ea în piept sau în frunte - o analiză care s-ar putea să li se pară multor cititori trasă de păr. Și poate că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
se întâmplase așa ceva. Nu (și aici, dacă cineva o să roșească, acela va fi cititorul, nu eu), nu, în nici un caz în incarnarea actuală. Și (cel puțin din cunoașterea mea destul de extinsă, deși oarecum sinuoasă a omului), nici nu avea tineri văduvi printre prietenii lui intimi. Și, ca un comentariu final, dar nu foarte nimerit, el însuși era tot atât de departe de a fi văduv ca orice alt tânăr american. Și cu toate că e posibil ca, în unele momente, chinuitoare sau eliberatoare, orice bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
actuală. Și (cel puțin din cunoașterea mea destul de extinsă, deși oarecum sinuoasă a omului), nici nu avea tineri văduvi printre prietenii lui intimi. Și, ca un comentariu final, dar nu foarte nimerit, el însuși era tot atât de departe de a fi văduv ca orice alt tânăr american. Și cu toate că e posibil ca, în unele momente, chinuitoare sau eliberatoare, orice bărbat căsătorit- să ne închipuim, doar de dragul discuției, că și Seymour - ar putea reflecta la cum ar fi viața dacă soțioara sa ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
făcuse din monogamie o provocare fascinantă. Margotte, continuu pomenindu-l pe Ussher vorbea de el mereu, În manieră nemțească, drept Omul ei. „Când Omul meu era În viață... Omul meu spunea.“ Lui Sammler Îi părea rău pentru nepoata lui rămasă văduvă. Puteai s-o critici la nesfârșit. Convinsă de propria dreptate, te plictisea, făcea incursiuni crude În timpul tău, gândul tău, răbdarea ta. Vorbea gunoaie, aduna azvârlituri și gunoaie În apartament, prăsea gunoaie. Iată, de exemplu, plantele astea pe care Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
grup de mafioți din Las Vegas. Sau poate erau doar mafioți aspiranți, căci nu reușiseră. Doctorul Gruner Însuși crescuse Într-un cartier de borfași și câteodată mai pica În felul de-a fi al borfașilor, vorbind din colțul gurii. Era văduv. Soția lui fusese evreică nemțoaică, deasupra lui social, sau cel puțin așa credea ea. Cei din familia ei fuseseră pioneri În 1848. Gruner era un emigrant Ostjude. Sarcina ei fusese să-l rafineze, să-l ajute să-și construiască cabinetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scos cheia. Nu, o să Îl vezi pentru că Margotte a pus ochii pe el. Poate nu ai remarcat nici asta. Chiar trebuie să vorbesc cu tine despre asta, tată. — Da, sunt convins. Și chiar am remarcat, sincer să fiu. Oricum, este văduvă și l-a plâns destul și are nevoie de cineva ca el. Noi nu Îi putem oferi prea multă mângâiere. Eu unul nu știu ce vede la mărunțelul ăla negricios și păros. Probabil că e doar singurătatea. — Eu Îmi dau seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]