788 matches
-
Ești foarte drăguț, exact cum spune soția ta. — S-ar putea totuși să mă ocup personal de treaba asta, oftă Hunter, cu un zâmbet atoateștiutor. Voi doi ați fi o pereche grozavă. Vorbești ca tipul ăla din The Bachelorette, se văită Lauren. Groaznic. —Așadar, nu te pot tenta cu o căsătorie plină de strălucire? spuse Hunter, refuzând să se lase descurajat. Acum vorbești ca bunică-mea. Nu mă pot gândi la nimic mai rău decât să fii implicat Într-o căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se alăture nouă În demersurile menite să ne Îmbunătățească viața, ca de exemplu orele de Pilates. Trebuie să urcăm, zise Hélène. Soțul tău ne așteaptă și nu avem cum să mai dăm de el altfel acum. Nu pot, m-am văitat, nenorocită. Poate că Îmi fracturasem glezna. Atunci trebuie să mergem Înapoi jos cu mașina, zise Hélène. —Pot să... putem să stăm pur și simplu aici și... Am izbucnit În lacrimi. Pe neașteptate, am simțit o bătaie pe umăr. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Era deja trecut de ora 6. Nu mai era nici o speranță. Totuși, descurajată, am Început să formez noul număr. Când făceam asta, am simțit o bătaie ușoară pe umăr. M-am Întors: era Marci. —Nu reușesc să intru, m-am văitat. Marci, cu o expresie neobișnuit de severă pe chip, Îmi flutură prin fața ochilor o legitimație pe care scria MEMBRU MOMA. Mă luă de mână și mă conduce direct În muzeu. —M-am gândit că o să ai nevoie de sprijin moral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
recunoaștere socială se află în spatele locuințelor noastre ? și ce rost ar avea o asemenea casă făloasă, oricît confort și siguranță ne-ar oferi ea, pe o insulă pustie ? Grijile îngrijirii — Să vezi cît o să dureze acum și șantierul ăsta ! se vaită o doamnă între două vîrste ieșind de la Matache. — Lasă, că oricum era o mizerie pe Buzeștiul ăsta !... Și casele erau vai de capul lor, terminate, ce mai ! Trebuia făcut oricum curat..., comentează prietena ei. — Păcat de clădirea aia de pe colț
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu resen timentul jugului otoman și al invaziilor tătare care ne-au împiedicat să fim ceea ce am fi putut să fim. Acasă mi se spunea că nu mai sîntem ce-am fi fost din cauza jugului sovietic. După 1990, ne-am văitat cu toții de comunismul care ne-a furat jumătate de secol de istorie și de aceea sîntem codașii Europei. Iar în fiecare dimi neață, imnul nostru național ne scoală din somnul cel de moarte în care ne-au ținut secole de-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
arhaic, este în pas cu lumea, doar că în felul său, a explicat F. pe înțelesul tuturor. Bărbatul tradițional citește și ziarul zilnic, se uită la meci și bea bere. Nu pot să beau bere, că am gastrită ! s-a văitat P. — Descalificat ! Bărbatul tradițional nu crede în gastrită ! a decis B. fără drept de apel. — și ce-o să mîncăm în rezervația asta ? s-a interesat G., mereu pofticios și morocănos. A devenit astfel evident că în rezervația bărbatului tradițional trebuie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
au băut, după ce a pătruns-o de două ori la rând, cu toată pofta grozavă a zilelor de arest - ea a răcnit de s-a auzit până afară, a doua oară chiar mai tare, așa era ea, apoi s-a văitat gutural, ca porumbeii -, au adormit amândoi buștean. A doua zi, Fane i-a depănat de-a fir a păr ce i s-a mai întâmplat și prin câte-a trecut în ultimul timp, iar ea a cotcodăcit ca orice muiere
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cei care își depășesc epoca o așteaptă la răcoare. Aș vrea să am curajul martirilor, nu și destinul lor. Pot trece drept curajoși cei care nu au înțeles întrebarea. Luptă-te cu balaurii, nu cu șopârlele. Dacă te mai poți văita, încă nu e totul pierdut. Bunul-simț se învață mai ușor în bordei decât în palate. Sublimul e ca fulgerul. Nu poate fi conservat. Boema a adus în artă și cruci timpurii, dar și monumente eterne. Banalul senzor exterior al conștiinței
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de artă există și destui distribuitori de venin. Răul învinge pentru că este mai bine organizat și sprijinit. Țucălarii nu șomează niciodată. Ignoranța secretă răutate și indiferență. Nu - l cred pe cel care se laudă, dar nici pe cel care se vaită mereu. Ascundem timpul în veșminte, iar gândurile în vorbe. Suntem fascinați de murdăria care secretă plăcere. Cu mita lucrurile sunt simple : poți să nu iei, nu să nu dai. În artă, prostituție înseamnă promovarea nonvalorilor. Fanatismul nu este decât faza
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
împace“, cu care vrea să-l colăcească mama lui. - ...Da‟ inima ta, flăcăule, îi dată alteia... născută în lună de iarnă, și care-ți poartă nenorocul... Deodată, țiganca tresări și aproape că strigă... Flăcaule, flacăule... ai să mori, flăcaule.!.. se văită țiganca.. - Ei, lasă... lasă, toți murim când ne vine vremea! - Da, flăcaule... așa-i! ..da‟ vremea ta‟i aproape... tari aproapi!.. Era pentru prima dată, când Lisandru o privi fără să mai râdă batjocoritor. - ...Da, flăcăule, lupu îți curmă viața
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lumea de milă, așa să știi. N-are cum. Ba da. Știi ce face? Lansează o vorbă care, pe lângă că o să te doară, e complet eronată. Care vorbă? Valy face o strâmbătură și-și pițigăiește glasul, de ziceai că se vaită o babă la mormântul cuiva drag: Ce mai bărbat e și ăsta, tu! Nici n-a fost în stare să mă... și bla-bla - bla. Discuția părea că se altera cu fiecare pas. Replici forțate, schizofrenie chiar, parcă epuizate înainte de vreme
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trântise fulgerător la pământ și-l străpunse ca o sabie prin piept. În jur, tăcere. Tăcere de groază sau de nedumerire? Noi, cei din jur, încremeniți, ca și santinelele, priveam hăbăuci cum țâșnea sângele din el și cum se zvârcolea văitându-se. Sânge negru stropea zăpada scârbos de albă. Începuse să viscolească când soldații ordonaseră pregătirea grupei pentru plecare. Comenzile în rusă erau din ce în ce mai precipitate și mai forțate. Parcă aveau senzația că unul din noi ar avea de gând să evadeze
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Hârjoniștii mei își făcuseră din nou datoria. Eram mândru. Burtă Multă ajunge, prin metoda rostogolirii, la picioarele mele. Zău că arată ca în filmele cu proști. Se uită la mine lung, de jos, dar nu zice nimic. Nici măcar nu se vaită. Dar nu se poate ridica. Îi întind mâna. O întinde și el. Dar eu o întind numai atât cât să n-o poată el apuca. Îi spun calm: "Îl rog pe nea Onuț să te ajute. O clipă..." Burtă Multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
crucii, o alta, dând înapoi, cu mare frică. și timpul curgea. Curgea, lent, transformându-se în istorie. O istorie sângeroasă, a acelei localități, în timp ce bătrâna încă ținea în mână pasărea sacrificată, care, de mult murise, și toporișca, implorând cerul și văitându se, că nu e vina ei, pentru ce s-a întâmplat. Nu, oameni buni, grozăvenia nu am făcut-o eu. Să mă credeți, că adevăr vă vorbesc. Blestemată să fiu dacă nu e așa! Focoasele Comerțul, cu tot ce vrei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
excelent. Habar n-au țațele de la emisiunea dințoasei cu gura încleștată, cîtă suferință a căzut pe băieții de la vamă. Pe proces vor consuma jumătate din cheagul adunat și cealaltă jumătate o vor da pentru păstrarea posturilor. Am muncit degeaba, se văită Crudu. Am 50 de ani, am timp eu să refac ce-am pierdut? Unii îi spun că nu, alții că da... Cleptomanul păcătos Nu vă luați niciodată după aparențe, zice un proverb foarte înțelept. Aproape că aș fi de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Sus pe cer se rotesc trei ulii. Sau poate că sunt niște ereți? Scot țipete stridente. Rainer simte ceva în legătură cu acest peisaj natural, în care omul a intervenit deja artificial, și își expune impresiile cu lux de amănunte. Anna se vaită și întreabă cu voce răgușită dacă n‑ar fi bine să se așeze undeva. Nu ești deloc în formă, spune Sophie, dar totuși se așează. Anna ar vrea să‑și piardă urma în America, să cunoască și altă viață în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nenorocită cu tot, și-l agățam la tanti Clara acasă, mai era Bernea? Ar mai fi oftat, la vernisaj, amarnic, admirativ și preocupat PĂRINTELE IUSTIN DE LA STAVROPOLEOS (a se citi scandat!). Ar mai fi oftat pe naiba! S-ar fi văitat cum se vaită din pricina crinilor de plastic și a icoanelor tridimensionale! Așa stau lucrurile! Așa stăteau, Într-adevăr. Adevărat am grăit! Nu trebuia să căutăm alt ambalaj, găsisem unul. Canalele noastre erau poate vulgare, Însă trebuia să deșertăm pe ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și-l agățam la tanti Clara acasă, mai era Bernea? Ar mai fi oftat, la vernisaj, amarnic, admirativ și preocupat PĂRINTELE IUSTIN DE LA STAVROPOLEOS (a se citi scandat!). Ar mai fi oftat pe naiba! S-ar fi văitat cum se vaită din pricina crinilor de plastic și a icoanelor tridimensionale! Așa stau lucrurile! Așa stăteau, Într-adevăr. Adevărat am grăit! Nu trebuia să căutăm alt ambalaj, găsisem unul. Canalele noastre erau poate vulgare, Însă trebuia să deșertăm pe ele mai multă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În marele oraș unde venisem ca ucenic să Învăț o meserie, și l-am auzit pe Andrew Johnson - pe atunci președintele acestui mare neam, zise tata, vorbind de pe platforma unui tramvai... și era așa de beat... așa de beat, se văită tata, președintele acestei țări era așa de beat, Încît trebuia să-l sprijine cîte unul de-o parte și de alta cînd vorbea... că, de nu, se ducea cu capu-n jos În mocirlă! Aici se opri, Își umezi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Șoferul a pus o casetă cu Irina Loghin și a pornit hârbul care tremura din toate încheieturile. Praful și căldura ne moleșiseră rău. La curbe ne lua cu amețeală și riscam să ne prăbușim peste iepuri și pui. Toată lumea se văita, numai Maiko păstra o față impasibilă. Nu-ți dădeai seama dacă suferă sau nu, dacă îi e sete ori foame, dacă trăiește sau a murit cu ochii deschiși. În pofida caniculei, doi pasageri porniră o discuție absolut necesară. Unul susținea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și tace, știe din experiență că până la urmă ca orice altceva pe lume și asta are să treacă totuși. Atunci, în acele hăuri zgomotoase, are prilejul să mediteze la natura paradoxală a timpului. Și se gândește cât de nedreaptă e lumea, văitându-se mereu că e trecătoare când în realitate asta e singura-i virtute. Cum ar fi lumea dacă n-ar trece, dacă s-ar înțepeni cumva și nu s-ar mai putea urni? Ridică ochii la nevastă, în plină desfășurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să-l vadă. Așa a ajuns și verișorul meu Petruț, strănepot al lui Ciolac și moșul meu Arghir, nepot de la fratele lui Ciolac, să-l vadă pe Dumitru Cristescu în beciul de la Schineteia cum îl foiau viermii și cum se văita, iar mâna dreaptă era alături desprinsă de la cot, că-i mâncaseră viermii toate cartilagiile și era căzută jos, desprinsă de restul corpului. Petruță a mers cu două autocare încărcate cu credincioși de la Cultul Creștin după Evanghelie din cartierul Nicolina din
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ușă, ținând o lampă În mână. Înăuntru, pe o laviță de lemn, zăcea o indiancă tânără. Se chinuia să nască de două zile. O ajutaseră toate bătrânele din rezervație. Bărbații ieșiseră-n drum și fumau, ca să n-o mai audă văitându-se. Țipă exact când Nick și indienii intrară, urmându-i pe tatăl lui și pe unchiul George. Zăcea pe patul de jos și pătura se rotunjea peste burta ei. Își ținea capul Întors Într-o parte. Pe patul de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Acesta e rostul lor: să treacă peste oameni. Și ne-amintim de una, de alta, de noi Însene, cele de atunci, care am fost și nu mai suntem, căci a trecut timpul peste noi. Mama a albit de tot; se vaită de oase, de bătrînețe, vederea i-a scăzut. La televizor, privește totuși cu oboseală; uneori nu poate. Și iarna, cum e acum, ninge și Îngroapă, știi bine, ulițele În zăpezi. Atunci totul e izolat, părăsit, aruncat la marginea lumii. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
strălucea de-o rară tinerețe. CÎnd intrai În odaie deschisei fereastra dinspre micul bulevard din fața porții. El nu mai era. Doamna Pavel trebăluia la bucătărie, se mișca cu greutate, Își ținea mîna dreaptă apăsată pe șoldul măcinat de reumatism, se văita, vorbea singură. Trecui În Încăperea alăturată să fac puțină ordine În bibliotecă și pe birou. CÎnd mă Întoarsei În camera de la față, soarele incendia În lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]