783 matches
-
Boala le dă o identitate spitalagiilor ăstora. Un ritm pișăcios, niște repere. Știu că la 8 e vizita, la 9 masa, la 10 audiograma și tot așa. În felul ăsta, au o preocupare. Și mai presus de toate, se pot văita. Asta e esențial, să poți să te văicărești, să ai permanent pe cineva care să-ți caute între coarne. Să știi de ce să te temi. Scriam, vorba cuiva, pentru a mă desolidariza. Îmi propusesem să scriu. Unii îmi recomandaseră chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
toți ăștia care poate ajung să creadă că oi fi vreun abstinent. Citeam și dormeam enorm în spital. Abia lipsa cafelei mă aducea într-o stare vecină halucinațiilor. O stare de vigilență aparte. Ăștia beau cafea în prostie și se văitau că îi scoală câinii care latră încă de dimineață, când încep să se vânture tot felul de mijloace de transport care de care mai enervante. Aiurea, de unde să audă ei câinii? Se dădeau mari, bravau. Eu rămâneam acolo ca sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Nu ni-l putem închipui vorbind la mobil. Probabil, obișnuit cu aerul tare de la munte, iarna lăsa ferestrele deschise larg. Făcea drumuri lungi după o croznie de lemne. Și, cu toate astea, nu simțea nevoia să fie compătimit. Nu se văita. Noi, dacă am alergat zece metri după tramvai, gâfâim și înjurăm guvernul. Nu că n-ar merita înjurat, dar nu în contextul ăsta. E posibil ca Gheorghe Tatomir să fi fost puțin șmecher. Te primea la stână, te îndopa cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
abține. Până la urmă, o fixează pe una. O să se ia de ea, bebeluș, ești în plus! O să-i zică. - Hai, dă o bere! Că merită și băiatu’! Hai că vreau să mă îmbăt și să fac nenorociri! Normal, tipa se vaită că n-are bani, ocazie cu care Pif începe iarăși lamentațiile despre viața asta nenorocită, toți te bate, toți te-njură. Atacă. Nu știe decât să atace. Pentru a nu fi atacat. Pentru că, de fapt, el e un pur. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că n-are bani, ocazie cu care Pif începe iarăși lamentațiile despre viața asta nenorocită, toți te bate, toți te-njură. Atacă. Nu știe decât să atace. Pentru a nu fi atacat. Pentru că, de fapt, el e un pur. Se vaită. Suferința pentru el are o componentă erotică, aș zice. Așa trec zilele. La muncă. În folclor așa se spune cumva conspirativ între bețivi, că „noi mergem la muncă“. Asta presupune că beția este activitate în sine. Chiar dacă din start băutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Am început să mă iau de oameni pe stradă. Abjecția ca aspirație spre frumusețe. Când mă plictisesc să beau cu ăștia, cu Pif și Bălănescu, scriu. În absolut e cam același lucru. Cam același impuls turbulent declanșator. Bem și ne văităm. Fericiți că putem fi triști. În bodega asta infectă a unui actor de comedie. Gras și un om de proastă calitate. Câteodată vine pe aici și mănâncă până borăște. Când îl văd cum halește, îmi spun că n-o să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
real din curtea bisericii Lute rane, unde profesorii se plimbau În recreație printre elevii ne stin gheriți În jocurile lor de această prezență prietenoasă a dascălilor, pe când ai noștri fumau țigări peste țigări În cance larie, discutând politica zilei și văitându-se de insuficiențele elevilor. și să ne mai mirăm că generațiile ce urmară s au aruncat și ele, dezgustate de școală și speriate de decadentismul nostru, În brațele Gazetei Sporturilor, unde Învățară pe de-a rostul compunerea și valoarea echipelor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
au nimic de împărțit îi dau tot ce-i mai bun, din ce n-au, unui nepot sau unei nepoate preferate. Carlota însă nu are rivali. „Măcar de-ar ține-o în ritmul ăsta“, a continuat ea să mi se vaite de departe, de foarte departe, din una dintre odăile palatului moștenit în Florida. „Dacă încep să moară câte două pe an sunt terminată.“ „Carlota - i-am zis -, scuză-mă că sunt indiscret într-un moment atât de delicat pentru tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prima oară ca pe un ins diferit de cei cu care a purtat discuția asta de multe ori și niciodată cu nădejdea unui ajutor. Discuțiile despre o slujbă adevărată - nu-i așa? - le porți fiindcă toată lumea e nemulțumită și se vaită. Dar la cincizeci și patru de ani, cine-i nebunul care să mai vrea să muncească? „Ce de băgăcioși mai sunt pe lume!“, gândește paznicul. „Tu îi vorbești frumos că ai lucrat într-un teatru și că leafa de paznic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
scrisoarea cu celelalte o sută paisprezece primite până atunci de la Bush și a decis că totul era în regulă. Scrisoarea era exact la fel ca toate celelalte o sută paisprezece. Când pensionarii din parc, care nu-i știau secretul, se văitau că nimeni nu ia aminte la soarta lor, domnul Frecea Marin îi privea cu înțelegere și le spunea că, undeva, cineva mare de tot era la curent cu această problemă. Oamenii se gândeau că acel cineva de undeva era probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ce s-a întâmplat?) Ficiorii ale teta vădanii îi bătură la miliție. Cțe? Cțe? (De ce?) Ficiorili furară un salcâm dit plantație. O, po, po, po!(Vai, vai, vai! ) Tora ți va s-adară? (Acum ce se va-ntâmpla?) Dumnizale, Dumnizale! Se văitau privind starea jalnică a grupului de infractori minori care se întorceau la căminul lor. Pe întinsa și frumoasa câmpie a Bărăganului, acoperită acum de un strat gros de zăpadă, patru copii obosiți, înfrigurați și flămânzi, bătuți și terorizați la postul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vor fi probabil dosuri de culise. Presimt că începi să scrâșnești. Te pup ca să te împac. Noapte bună. Dan E lungă scrisoarea asta, draga mea. Aștept, neliniștită, vești de la tine. Intermezzoul lui Dan are să-mi înveselească nițel scrisoarea, care se vaită fără să se vaite. Ești gândul meu; nu izbutesc să creez o prezență prin intensitatea amintirii mele, dar strig după tine zi și noapte, seara și dimineața. Mâine am să fiu la Mangalia și am să mă gândesc la silueta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de culise. Presimt că începi să scrâșnești. Te pup ca să te împac. Noapte bună. Dan E lungă scrisoarea asta, draga mea. Aștept, neliniștită, vești de la tine. Intermezzoul lui Dan are să-mi înveselească nițel scrisoarea, care se vaită fără să se vaite. Ești gândul meu; nu izbutesc să creez o prezență prin intensitatea amintirii mele, dar strig după tine zi și noapte, seara și dimineața. Mâine am să fiu la Mangalia și am să mă gândesc la silueta ta firavă de la 5
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
I Marți, 19 decembrie [1950] N-am putut scrie. Duminică am stat în pat, tot așa și sâmbătă după masă. Mama lui M. , plângăcioasă cât încape, dar și foarte serviabilă, mi-a pus ventuze; plângea și punea o ventuză; se văita și mai punea una. Mi-a povestit despre excursiile ei la talcioc, unde se duce în fiecare duminică între 10 și 3 jumătate ca să vândă; despre peripețiile ei, despre buna companie în care se află - rude ale Manolei, ale lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nordul Moldovei) la Începutul secolului XX : „Baia geme de lume. În timpul anului, În ajunul oricărei mărunte sărbători, vin oamenii bătrâni cu nepoții la feredeu. [...] În preziua Anului nou [= Roș Hașana] râură săpunul pe băncile de la baia de aburi, bătrânii se vaită de plăcere, asudă și se bat cu măturici de stejar, stau claie peste grămadă. Prin aburii usturători de- abia se văd oamenii care mișună, cu cofele de apă rece În mâini. [De Yom Kippur], Țalic Își duce băieții la feredeu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
măritată, este gospodină, cu copilul În brațe ; o frumusețe de privit pe copilă cu copilul la pept, ca pe o floare Îmbobocită. Și ori cât de mulți copii va avea, cam În genere Între 8 și 12, ea nu se vaită despre aceasta, este mulțumită de poziția ei și puțin Îi pasă de restul lumii, de măguliri, aspirații, dorințe și plăceri. Nu se gândește la despărțenii sau la alt viitor, pe când geloasa româncă, azi se mărită, mâine se desparte : «Azi popa
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de câini” <endnote id="(184, p. 163)"/>. Într-o altă snoavă populară, publicată În 1893, este luată În derâdere „viteaza” armată evreiască, ai cărei soldați „trăgeau cu pușca și, când auzeau pocnind, tot ei cădeau jos, strigându-și părinții și văitându-se că au murit” <endnote id="(184, p. 50)"/>. Pentru imaginarul colectiv, evreul este un negustor tipic și un soldat atipic. Ca atare, el nu se va lupta „soldățește”, ci „negustorește”, cum cântă personajul evreu Bercu, la colindatul mascaților din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
societate familia este pe moarte, îmi aduc aminte totdeauna de voi și atunci pot să spun cu toată tăria că se poate trăi împreună ca soț și soție chiar și 25 de ani. Iar când aud pe cineva că se vaită și spune că pentru ei sunt lucruri imposibil de trecut pentru a mai rămâne împreună, le vorbesc despre exemplul vostru!” O familie a ajuns o bună mărturie, pentru că soții au dovedit credincioșie unul față de celălalt, iar în cele mai grele
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
spre ea și o găsi de asemenea rănită și plină de sânge ce curgea din rana de la șoldul piciorului stâng. O strigă pe Emilia să vină și s-o bandajeze iar ea începu să-l caute pe Dumitru care se văita și el de durere. îl găsi lângă un butuc mare care îl ascundea privirilor, rănit la amândouă picioarele. Lumea din sat s-a adunat ca să afle ce s-a întâmplat și de ce s-a auzit acea bubuitură și cei mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bancă, ținându-mă fix de mâini și de picioare, în timp ce un altul începe a mă croi la posteriorul meu moale, aplicându-mi peste douăzeci de lovituri, cu niște nuiele mlădioase. Când am scăpat din această tortură, am căzut în fața clasei văitându-mă ca din gură de șarpe! Fusesem pedepsit barbar de la o simplă joacă de copil. N-am suflat o vorbă acasă, dar copiii vecinilor au spus părinților mei toată tărășenia și tata a cerut socoteală directorului. Oricum, bătaia aceasta barbară
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
seninătate și acceptasem sacrificiul suprem în ceasul acela de grea cumpănă pentru mine și pentru Țară! A fost un moment de demnitate ostășească pentru mine și ostașii mei! Au căzut destui răniți și morți, dar n-am auzit pe nimeni văitându-se când glonțul ucigaș l-a secerat. În momentul impactului cu glonțul vrăjmaș, șocul fiind prea puternic, n-am simțit durerea și dacă rana ar fi fost de altă natură, aș fi trecut în lumea de dincolo, mirându-mă și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
farmecul ruinei - nu era ieder) - goliciunea f)r) frunze a p)r)ginirii - cenuș) albicioas) - cuptoare pentru ars vărul... Satul leproșilor - case cu fața la zid - Sion. Parcul lor, o gr)mad) de gunoi. Stau la porți cerând de poman) - apoi se vait) - Îi eviți, si odat) cu ei și groază... R)ț)cînd printre morminte - pan) am Inceput s) m) consider eu Insumi dintre cei posedați de diavol”. Vizita lui Anwar Sadat În America. Trebuie s) discuți despre această cu israelienii Înainte
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
sus, turcii-n jos!... Când, Dumnezeule?! Acu', la Stambul, e liniște. Ciuma să trăiască! Scoate-mi-o! Lepădare! Capisco?! Eliminare! Extirpare!... Presto, subito! face Batista semnul cleștelui. Oricum râde Ștefan îmi rămân destui dinți cu care să mușc. Tot se vaită unii și alții "că-s turbat"... "Turbato?!" Nooo! protestează Don Batista, păturindu-și sculele. Vitoria! Coraggio!... Eroico! se înclină el și dă să-i sărute dreapta, dar Ștefan și-o retrage. Ce-s eu, față bisericească?! Don Batista, cu legăturica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
buzduganul la spinare. Mă cheamă Vodă-Ștefan!! Ai grijă de tine!! Să ne vedem sănătoși!! Și cu Petrică alături, pornesc la luptă cântând: "Hai frați! Hai frați! La năvală dați!" Savastița se lasă moale pe buturugă și izbucnește în hohote, bocește văitându-se încetișor: Mitrică, Mitrică, iar te-ai dus și m-ai lăsat... Lasă, maică Savastiță, o consolează Niculaie. Lasă, se întoarce el... Moșu-i dat naibii. Scapă și d-aiastă dată. Parcă eu n-aș merge? și își flencăne mâneca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe la două, unchiul, culcat în cealaltă cameră, a auzit cum îl striga. S-a dus lângă fotoliul unde rămăsese, ea l-a privit lung, fără să spună un cuvânt, până ce capul i-a căzut în piept. „Toată noaptea s-a văitat”, ne povestea unchiul, încât, la un moment dat, a trebuit să intervină: „Liniștește-te, lasă-mă și pe mine să mă odihnesc căci eu trebuie mâine să te înmormântez și dacă nu mă lași să dorm n-o să fiu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]