2,974 matches
-
porților albastre nici un gând nu răzbate, nici o șoaptă ... nu mă striga din toamnă nu-mi întrerupe jocul ... ard clipele cu străluciri de-aramă și visul cel din urmă se deschide risipindu-și floarea rară în umbra înserării ce-și așterne vălul peste pasu-mi obosit, obosit ... din ciclul (poeme becartiene) Referință Bibliografică: Nu mă striga din toamnă / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 671, Anul II, 01 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NU MĂ STRIGA DIN TOAMNĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369858_a_371187]
-
Din rădăcini de negru să înalț Copacul sfredelindu-se spre cer, Iar din văzduh să-l poleiesc cu smalț. I-am învelit coroana cu roșul din apus, În trunchi fierbeau inelele în spumă Și-ntr-o splendoare fundalul scânteia, Căzuse vălul argintiu de brumă. În ramuri - clopoței agață fără clinchet - Frunze stinghere, ruginii, de toamnă. La timpul prezent pădurea e la fel, Iar crivățul înspre apus întruna o destramă. Tabloul împlinit victimizează altul; El trebuie angelic înrămat, citit. Artiștii concurează prin
TABLOU DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370316_a_371645]
-
viața dură a timpului său de răscruce istorică. Eugenio Montale în poeziile sale, cum subliniază Angelo Jacomuzzi,rareori are o preocupare a unei comunicări fericite cu metafizicul,pentru a regăsi vestigiile edenului,ca reminiscență a unei divinități ce a rupt vălul și a tangențiat cu lumina oamenilor.Fiind masca poetică a unei ieșiri în afara timpului,a unei intrări în mirajul edenic:negrele semen de ramuri pe alb/ca un alfabet esențial.(Quasi una fantasio).În Elegia de Pico Farnease limbajul este
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
întâlni pe Dumnezeu. Dar, odată ajunși la Templu, pe pardoseala unde călcau numai bărbații evrei, atitudinea lor (comportamentul lor dinaintea lui Dumnezeu) este din nou complet diferit. Fariseul merge în față pe dalele templului lui Israel în apropiere de „primul văl” (la intrarea „Sfintei Sfintelor”) și stă „în picioare”, drept ca litera I, sigur de el. Se roagă „în sine”: am putea aproape spune că face un solilocviu, că se ascultă pe sine. Cu toate acestea, rugăciunea începe bine: „Mulțumesc Ție
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
Izvor de trăire-n dorință.Dorință de viață,dorința de-a fiNăscute din verdele scos la luminăDin albul zăpezii,ce într-o ziTopitu-sa ca sunetul într-o surdină.Verdele crud irumpe peste noiîn suflete și-n gând,în amintiriUn văl de bucurie se-mprăștie în ploiPe chipul tău și-al meu plin de iubiri. Se simte-n aer cânt de primăvară, În noi un verde crud de-odinioară....
FLORENTIN DUMITRACHE [Corola-blog/BlogPost/369671_a_371000]
-
Acum aștept, aștept să izbucnească vulcanul ce a mocnit sub gheață, să deschidă drumul stelei, să deschidă ochii mortului și să-i dezlege simțurile; Cei care au scânteie înfloresc și sub gheață, topesc totul în jur; Iar mortul ... își scutură vălul și aleargă; Aleargă spre infinit. VLĂSTARI ÎN IARNĂ Copacii ard cerniți sub gheață, Și-agață brațele-n văzduhul mut, Așteaptă-un fulg din neagra dimineață Să le deschidă drum spre absolut. Ieri seară a nins mult peste grădină, Un ger
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DORINȚĂ... Autor: Nicolae Stancu Publicat în: Ediția nr. 1680 din 07 august 2015 Toate Articolele Autorului Când umbrele din ceruri crează dulci mistere Și noaptea-ntinde vălul pe-ntreaga răsuflare, Mă infășor în taine, speranțe și-n tăcere Să zbor cătând în stele iubire și-alinare. Pe-oceanele de lacrimi mă plimb cu nesfârșitul În barca făr’de cîrmă, cu pânzele din vise, Rugându-mă la Domnul
DORINȚĂ... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368146_a_369475]
-
ochii noștri mari și privirile noastre erau laseri ce ne-atingeau electrizându-ne atât de visător nebunia. e iarnă și îngerii își freacă aripile de rugină e ora amintirii dezgolite m-aplec către fântâna cu apă fermecată și-ți văd văl de argint pe ochi și ochi de argint fulgerat de lumina din vis, șuier lung de mătăsuri ce zornăie pe un bust de veneră... ce de zăpezi în dolii pe-un cer azuriu beții serafice rămase flacără când luna-n
LUNA URCÂND PE-UN CRIN DE LUMINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362738_a_364067]
-
Reci fiori încet mă prind Între mreje-ntunecate, Din lumină mă desprind, Spre unghere-ndepărtate. Brațul gheții mă cuprinde Cu albastre-mbrățișări, Lacrimi reci încet desprinde Și mă pierd în depărtări! O scânteie pal, lucește Într-o beznă de mormânt, Vălul ei întruna crește Și mă scoală din pământ! Nu credeam vreodat' să fie Hău' atât de-ntunecat, După dorul care știe, Lacrima ce l-a udat! Referință Bibliografică: A PLECAT ASEARĂ... / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2047
A PLECAT ASEARĂ... de DANIEL DAC în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353401_a_354730]
-
Se aruncă ierburi aromate Cinstind această sărbătoare. Când peste sacrul foc se sare Acesta te purifică, Iar buciumu-i zice-o cântare Slăvind astfel pe Drăgaică. În Transilvania se spune Că-n ziua de Sânziene, Apar comorile străbune, Când al nopții văl se-așterne. În acel loc se ivesc focuri Sub razele reci de lună, Iar zânele cu-ale lor trucuri, Te prind în hora lor nebună. Zânele te-nvârt și te vrăjesc... Nu mai ști nimic de tine. În a lor
DRĂGAICA-SÂNZIENELE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352925_a_354254]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > DINCOLO DE VĂLUL MAYEI Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1355 din 16 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Luna s-a înfipt în bucata ei de noapte, dar a trasat un cerc deschis și-a tânjit după doza ideală de analeptic, după
DINCOLO DE VĂLUL MAYEI de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353766_a_355095]
-
de fauni. Deodată, m-am întrebat dacă aș putea merge într-o ipotetică zi de duminică pe linia verde până la intersecția ocrului cu albastrul, în seara aceea unde mi-ar fi începutul? Mihaela Oancea Imagine: Mihai Cătrună Referință Bibliografică: Dincolo de vălul Mayei / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1355, Anul IV, 16 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Oancea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
DINCOLO DE VĂLUL MAYEI de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353766_a_355095]
-
vină Topindu-se-n privirea ce mă doare. O rază într-o noapte cristalină Când a căzut și ultima ninsoare A dezlegat magie și candoare, Am înțeles ce-i liniștea deplină. Dar gândurile iar nu îmi dau pace, Trecutul poartă vălul de mister, Tot mă intreb de ce dorința tace Și dorurile-mi zboară către cer, Iar amintirea-n rouă se preface, Sunt lacrimi care niciodat` nu pier... --------------------------------------------- Alexandra MIHALACHE septembrie 2014 Referință Bibliografică: Alexandra MIHALACHE - SONETELE IUBIRII / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare
SONETELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353067_a_354396]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ÎN PLINĂ LEGĂNARE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1375 din 06 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului mă ascund în vălurile nopții sămânță a coșmarului rătăcită răscolită de amintiri discutat-am odată despre firele de iarbă fragile tușeuri în zăpezile răsăritului s-au frânt în plină legănare a brațelor mamei prinși de forța cerului au prins de vârful aripii câte un
ÎN PLINĂ LEGĂNARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353083_a_354412]
-
căreia zborul vulturului acoperă cu deschiderea aripilor lui pământul cel în care-am rămas să înțeleg de ce dacă mai sunt încă ram pe care rodul se anină cu încrede bucurie de viață în deplina sa lumină ovală mă ascund în vălurile nopții numărând... Anne Marie Bejliu, 5 octombrie 2014 Referință Bibliografică: în plină legănare / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1375, Anul IV, 06 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ÎN PLINĂ LEGĂNARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353083_a_354412]
-
timpului spirală, har dumnezeiesc, de suflet, cât al nemuririi umblet! Este a vremii urzeală pentru viața trecătoare, în a sorții resemnare! E un vis ori abureală în sentiment de iubire, după dram de fericire! Este brumă de spoială într-un văl de sentimente, pentru cavaleri și fete! E a dragostei răscoală ce-și ia arme din cuvinte, pentru suflet, dăruite! E a minții născoceală care-i dă însuflețire, să o ducă-n nemurire! E-a privirii primeneală în straie nobiliare, pentru
CE-I POEZIA? de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353125_a_354454]
-
spațiu, Se împreună vise cu geamăt și nesațiu, Întrevăzute glorii uitate în unghere, Spre altă lume caut, sosește o părere. Neînfrățite sfere, ca sânii unui nud, O clipă, te ascunde un întuneric crud, Zâmbești, culori, palete sub ochiul tremurat, Iar vălul cade liber, trăiești neîmpăcat. Din umbre crește cercul, ne înconjoară strâns, Același țărm așteaptă, același râs și plâns, Iar fulgerele toate se-adună la final, Îmbrățișați rămânem în gerul sideral. Fiecare are o boală, O coală, o oală, hanul lui
DUHULUI MEU, DIAVOLE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353133_a_354462]
-
timp, flăcăii și fetele se plimbau perechi, după cum îi electrizaseră fiorul atingerii. Erau acele momente delicate ale destăinuirilor, declarațiilor și promisiunilor. Vă închipuiți că nu pot să vi le redau. Nici nu le imaginez. Prefer să le acopăr cu un văl parfumat de mister. În schimb, vă pot „oferi” dialogul „gingaș” dintre un flăcău și „draga” lui, auzit de mine de la „gura satului”. Dialog rămas de pomină în vremea aceea: -Hai, fă, mergi cu mine!? o trăgea insistent de mânecă, tâmpul
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
mă minți... Nu ți-am cerut nici să exiști Cum nici dovadă sau vreun semn, Ci doar discret să mă asiști Lăsând să cred ce mult însemn. Nu ți-am cerut să mi-te-arăți În ochii minții-mi decât rar, Ci vălul la o parte dă-ți Sub el un altul ai, știi doar... Nu ți-am cerut nici un cuvânt Prin care chipul să-ți trădezi, Ci fă-mă doar să mă încânt Sperând că tu măcar mă vezi ... Nu ți-am
GRUPAJ LIRIC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353657_a_354986]
-
ce-și caută drumul spre gloria eternă Și totuși, astăzi, soarele și-a dăruit lumina nu prea mult doar atât cât sufletul să tânjească și să-și crească aripi ... mai bine să-mi beau cafeaua și s-alung din gânduri vălurile albe ale iernii de multă vreme umbresc ferestrele ce dau spre răsărit și poate primăvara asta ... nu mă va lăsa pradă orologiilor suferinde terorizate de angoasa căutărilor ... Referință Bibliografică: Din jurnalul unei zile ... ( demonul lăuntric) / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN
DIN JURNALUL UNEI ZILE ... ( DEMONUL LĂUNTRIC) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353670_a_354999]
-
teologice metafizice, este de fapt filozofia absenței. Adevărul nu poate fi îngropat între limitele contingenței relativiste, plat raționaliste. Adevărul este un scop în sine, dar și un mijloc, este calea care duce la viață. Adevărul ca „aletheia”, ca ridicare a vălului transcedental, ca revelație a ceea ce fusese ascuns și acum iese la lumină este inepuizabil, nu poate fi disecat și demontat nici măcar parțial fără ca întregul edificiu să se prăbușească. Adevărul, precum cuburile „lego” folosite de copii în construcțiile lor imaginare are
DESPRE VOALUL LUI ISIS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354219_a_355548]
-
umpleau de glorie! M-a prins! Și cât m-am ferit să nu devin prizoniera lui! Stăteam spate în spate, ca doi întemnițați uitați în soarele stâncilor. Dincolo de noi se auzeau izvoarele împletindu-și glasul în cor de greieri. - Un văl de dor mi se așează pe ochi ... nu mai știu unde le-am ascuns! Și toate erau pline de har! Ultima dată le-am împărțit unei rochii de bal. Apoi a venit pârjol peste cântecul privighetorii, îl programaseră prăpăstiile mereu
SĂ-MI TRIMIŢI MAGNOLIILE TOATE! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354624_a_355953]
-
o ascult, să-i șoptesc încet, cât e de profundă. nu am putut. atunci, aș fi mințit... acum deschid pieptul larg ei, cascadei a treia a visului meu, și-i recunosc șoptindu-i, că-mi este Poarta. bat ușor în vălul de ape și intru... te regăsesc undeva, departe, în spatele petalelor mari, rătăcite în pânzele imense de apă, colorând cuvintele iar și iar, în căutarea plecării... amarului... Referință Bibliografică: undeva, colorând / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 449
UNDEVA, COLORÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354696_a_356025]
-
pentru a obține un efect mai puternic și a rezona mai mult în sufletul cititorului. Ex.: “o clipă din timpul timpului din ceruri”; “de rătăcirea ta în rătăciri rebele”; “apa locului de apă”; “piară piatra pietruită”; “Sub verde voal în vălul verde moare”; “modul peste modul înalț spre cer modulele-n convoi”;” în timpul unui timp fără de timp”; “sunt poate, doar, o umbră a umbrei ce o caut”; “când sângele lunii ucide a rănii grea rană”; „și inima-mi de piatră din
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
patima unei dorinți rebele? Cine-a sculptat senin din legea firii Când focu-și strecura printre inele Neliniști dintre liniștile grele Spre a renaște-n holda nemuririi? În lacrima unei tăceri se stinge Un gând care prin neguri a trecut Iar vălul de mister nu-l mai atinge Și-a obosit în haina sa de lut. Credința este scutul care-nvinge În teama noastră spre necunoscut. Referință Bibliografică: Sonetul credinței / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1718, Anul V, 14
SONETUL CREDINŢEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347168_a_348497]