1,093 matches
-
societatea pe care activistul o visează. Orice sofistică dispare însă în prezența versului encomiastic din volumul cu titlul Pentru cel ales. De cu totul alt gen sunt poemele din ciclul Versurile liedurilor dedicate Magdalenei și ale proiectelor de arii pentru „Văpăi vesperale”, anexat romanului Cenușa din ornic (1988): reverii, fantezii, divagații grațios meditative, cu figurație de basm, geografie exotică, mitologie greacă și biblică ori cu gingășii caligrafiate atent. Fatalmente datate, eseurile din Biletul la control! (1968), Ieșirea din labirint (1973), mai
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
Pind, semnată Alpindor Diselli, probabil o replică la poemul Balcanul și Carpatul al lui V. Alecsandri, iar editorial, în 1898, cu Gânduri și vise. A mai colaborat cu versuri la ,,Revista Macedonia”, ,,Arhiva”, ,,Vatra”, ,,Vieața”, ,,Sămănătorul”, ,,Luceafărul”, ,,Viața românească”, ,,Flacăra”, ,,Văpaia” ș.a. Din 1902 se numără printre redactorii revistei ,, Convorbiri literare”, unde îi apar, ani la rând, fragmente traduse din Iliada lui Homer. Valoarea activității sale științifice și culturale, recunoscută prin admiterea între membrii Academiei Române (1923), a fost dublată și de
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
Cultura”, „Învățământul public” și „Basarabia”. Debutează cu volumul de nuvele Aerodromul (1969), în care, în manieră romantică, încearcă să surprindă diverse stări de spirit latente ale personajelor, fără a le corela cu situațiile ce condiționează comportamentul acestora. În schimb, în Văpaia focului latent (1972) și în Lumina este dulce (1978) scriitorul coboară în realitățile concrete, critica literară opinând că aici „satul este un adevărat personaj colectiv” (Mihai Cimpoi). Prin culegerile Povestiri despre Nelu (1974), Greu e să fii mare (1979) și
NICUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288458_a_289787]
-
concrete, critica literară opinând că aici „satul este un adevărat personaj colectiv” (Mihai Cimpoi). Prin culegerile Povestiri despre Nelu (1974), Greu e să fii mare (1979) și Start! (1980), N. contribuie la sporirea literaturii pentru copii. SCRIERI: Aerodromul, Chișinău, 1969; Văpaia focului latent, Chișinău, 1972; Culorile pământului, Chișinău, 1974; Povestiri despre Nelu, Chișinău, 1974; Lumina este dulce, Chișinău, 1978; Greu e să fii mare, Chișinău, 1979; Start!, Chișinău, 1980; Inspectorul vine pe ploaie, Chișinău, 1987. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Alte disocieri
NICUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288458_a_289787]
-
de la amiază (1960) și Dincolo de nisipuri (1962) sunt reluate în volumul Cantonul părăsit (1964; Premiul Uniunii Scriitorilor). Li se adaugă proza scurtă din Vară buimacă (1967) și, împreună cu mai multe povestiri inedite, vor fi din nou tipărite în culegerile În văpaia lunii (1971) și Fântâna (1974). Și Pierdut în Balcania (1982) include schițe și nuvele noi. Seria romanelor lui N., care au prilejuit discuții aprinse, pro și contra, începe cu Îngerul a strigat (1968; Premiul Uniunii Scriitorilor) și continuă cu Frumoșii
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
trezește un strigăt de spaimă, de pe urma căruia nu se mai liniștește niciodată. În altă povestire, același personaj traversează ceasuri de fericire. Tot ce vede și aude, tot ce se petrece cu el nu e menționat decât pentru a lumina, „în văpaia lunii”, stări sufletești gingașe, stârnite insului, președinte de colectivă, de o fată ce pare a-i zâmbi dintr-o stea, fata fiind colegă la crescătoria de păsări a soției pierdute. Într-o seamă de povestiri, întocmai ca în cele sadoveniene
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
burta”, unde fiecare țăran e „cumătrul lui Terente”, unde iubirile sunt aprige ca apele repezi, ibovnicii se întâlnesc pe clăi de iarbă, în tufe de scoruși, iar femeile (Netina, Tița, Bocu,Bișca și celelalte) sunt niște Kire Kiraline, făpturi de văpaie arzând până la mistuire lângă și pentru omul iubit. Fără a părăsi climatul dunărean, al doilea roman, Frumoșii nebuni ai marilor orașe, subintitulat Fals tratat despre iubire, își introduce lectorii într-un cu totul alt univers, cel metropolitan. Un cântăreț se
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
Cantonul părăsit, București, 1964; Apostolii (în colaborare cu Vintilă Ornaru), București, 1966; Caii albi din orașul București, București, 1967; Vară buimacă, București, 1967; Îngerul a strigat, București, 1968; Echipa de zgomote, București, 1970; Casa care se leagănă, București, 1971; În văpaia lunii, pref. Nicolae Balotă, București, 1971; Cronici de carnaval, București, 1972; Fântâna, îngr. și pref. Ovidiu Ghidirmic, Craiova, 1974; Frumoșii nebuni ai marilor orașe. Fals tratat despre iubire, București, 1976; Cronici afurisite sau Poeme cântate aiurea, București, 1977; Cartea cu
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
criticându-l în termeni foarte duri pe redactorul-șef al acesteia: „Scutură-ți revista de zgură, domnule Chinezu, adu în ea alt aer, mai multă supleță de spirit, fă-o să pară rai proaspăt înflorit, ca să mă pot încălzi la văpaia gândului dumitale!” La antipod, în P.l. poate fi întâlnit un Mihai Beniuc încă ezitant, dar deja angajat pe calea militantismului marxist. Discursul său se remarcă printr-un ton excesiv, mesianic, ambiționând să se lanseze „viziunea fascinantă a Timpului ce vine
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
nu dovedește nimic, Ioana), adunate în volumul Értelmetlen halál (1978), un roman de Radu Flora (Capcana, 1980), Vestibul de Alexandru Ivasiuc (1983), jurnalul parizian Timpul trăirii, timpul mărturisirii al lui Eugen Simion (1983), o culegere de nuvele din volumele În văpaia lunii și Pierdut în Balcania de Fănuș Neagu (1984), romanul Mierea de Eugen Uricaru (1988) și drama Răceala de Marin Sorescu (1980). Publicându-și versiunile în țară și peste hotare, K. are o contribuție de neignorat la punerea în circulație
KANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
mamei cvasinecunoscute (Întoarcerea la rugăciune, Noapte). Tonul elegiac domină reflecția asupra destinului nedrept cu cei apropiați lui: „M-au blestemat pesemne ursitoare/ Să cresc mereu în veșnică durere”. Lacrimile, suferința nu pot fi învinse nici măcar de iubire, căreia îi lipsește văpaia, iar obiectul adorației, ,,o fată blândă ca o poezie/ Cu parfum vechi de levănțică și gutui”, nu descătușează energii, ci trăiește cuminte în iatacul unei bunici care nu mai zâmbește de mult decât din fotografii. L. nu reușește să se
LALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]
-
redusă la un conținut propozițional. Fără să depindă de o sumă finită de afirmații, credința nu se exhibă, ci se evocă. Credința este o dorință, o sete de Viață care trebuie mereu împrospătată. Conținutul coincide cu forma, precum într-o văpaie. Spre deosebire de rugul aprins văzut de Moise, în inimile noastre toate flacările se pot stinge. Iar de la o anumită vârstă a lumii încoace, tot mai puțini mor cunoscând incendiile interiorității... Dacă rugăciunile noastre de dimineață și seară nu ne ajută să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în a doua scrisoare către tesaloniceni (Tesaloniceni 1, 7), unde limbajul folosit nu este fără reminiscențe în Cartea Apocalipsei: „Iar vouă celor necăjiți, să vă dea odihnă, împreună cu noi, la arătarea Domnului Iisus din cer, cu îngerii puterii Sale, în văpaie de foc”. În sfârșit, în corpul scrierilor petrine, semnificația termenului revelație își păstrează aroma eshatologică consacrată deja în epistolele pauline. Trebuie spus că substantivul apokálypsis apare o singură dată în cartea Sfântului Ioan Teologul, iar încărcătura lui semantică nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mănăstiri de călugări și maici, Emilianos Simonopetritul „nu vorbește în două feluri” (I Timotei 3, 8), părelnic sau iscoditor. Rostirea sa este un cuvânt „vrednic de credință și vrednic de toată primirea” (I Timotei 4, 9), lămurit mai întâi „în văpaie de foc” (I Tesaloniceni 1, 8). Nesemețite, ele câștigă dragostea; simple, ele „surpă iscodirile minții” (II Corinteni 10, 4). Vorba sa părintească mustră fără să te înstrăineze, îndeamnă fără să disprețuiască, poruncește fără să subjuge. Părintele a adus „multă bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În urcuș. Răbdător, pământul Își Întinde pieptul Însetat În ploaia rece: știe că furtuna; care trece, arc de curcubeu, curând, aprinde”. MUGURUL „Abia crescut pe creangă, ești sol prospețimii care-și taie drum harnic - și te Împlinești În soarele arzând văpaie. Din tine va miji curând mlădiță tânără - și-mi pare că viața noastră, fremătând, te crește și te face floare”. Maria Banuș. - Când asasinii devin gentili. În: Scânteia, nr. 2115, 11 aug. xxx Cărți ce oglindesc o rodnică muncă. - Ibidem
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
1977; Jean Cayrol, Adevărurile Catherinei, București, 1979; Yves Gandon, Domnul Miracle, București, 1981, Înflăcărata Eglé, București, 1983; André Maurois, Cei trei Dumas, București, 1982; Honoré de Balzac, Adio, Massimilia Dom. Sarrosine. Secretele prințesei de Cadignon, București 1985; Henri de Regnier, Văpaia, 1988; Regine Andry, O fată singură, București, 1990; Al. Dumas, Mâna providenței, București, 1993; Pamfil Șeicaru, România în Marele Război, pref. Ion Gh. I. Brătianu, București, 1994 (în colaborare). T.V.
BUSNEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285962_a_287291]
-
am mai dat pentru voi Nici cât sondorița de ieri, Ce planuri stângace croia Cu bietele sale puteri... Versurile au o prospețime tinerească, uneori un elan, care te cuceresc (...). Flacăra care arde în poemul Aurorei Cornu e curată, și anunță văpaia mistuitoare a unei tinereți care învinge și cucerește orice înălțimi (...). Compozitorii noștri se plâng adesea de lipsa unor texte pentru cântece. În unele privințe, scriitorii ar trebui să le dea dreptate. Dar uneori, poate că ei nu aleg întotdeauna drumul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ar fi nu ne mai pasă, Sărbătoarea-ntregii tinereți Ne adună-n noua noastră casă!(...) Dragi prieteni nu vă amăgesc, Nu vă spun că morții în războaie Trec în stele ca-ntr-un basm ceresc Și privesc cu ochii la văpaie. Sunt poetul vostru pe pământ, Din război mai port în ochi o ceață, Tinerețea voastră vreau s-o cânt Dragostea și setea de viață. Cum spuneam, cu totul alta era tonalitatea poeziei festivalului - publicată pare-mi-se ulterior și-ntr
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
unei ape. Munții crestau cu contururile lor transparența sonoră a aerului. Curgerea râului lua cu ea stelele, le împingea în umbra stâncilor, la adăpost de valuri. Bărbatul a întors capul, a privit îndelung ușa întredeschisă a unei case din lemn, văpaia roșiatică a focului domolit între pietrele grele ale vetrei și flacăra lungă, dreaptă, a lumânării lipite de un colț de piatră, în mijlocul încăperii. Nu era o amintire și nici o clipă trăită. Știam, pur și simplu, că așa va fi într-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
la alți poeți ardeleni, o anume forță - asprime, înverșunare, îndârjire - vine când să susțină scepticismul, când să-l înlăture. Efectului de distanțare, de evadare fantezistă i se opun consistența, incandescența materiei. B. privilegiază metaforele în care domină trimiterile spre ardere, văpaie și sânge. Dacă toamna este văzută simbolist, ca un anotimp cu „palori de prețios metal muribund”, mult mai frecvent natura apare incendiată de prezențe vegetale insolite, iar iubirea tinde a se hrăni din aceeași otrăvită „foame de roșu”, amintită și
BALAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
asta. Dar am nevoie de ele. Mă fac să mă simt mai bine. După toate prin câte-am trecut, e normal să compensez prin ceva. În costumul meu la comandă, În cămașa cadrilată, mi-am fumat trabucul de lux până când văpaia din vene s-a stins. Un lucru pe care trebuie să-l Înțelegeți: nu sunt nici pe departe androgin. Când ai sindromul deficitului de 5-alfa-reductază, biosinteza și acțiunea periferică a testosteronului sunt normale și În uter, neonatal, și la pubertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Se urcă În cadrul geamului și stă o clipă, parcă șocat de cât noroc are, pentru că și În această casă totul pare făcut anume pentru a arde - canapeaua de damasc cu franjurile ei lungi, măsuțele de mahon și abajururile de creton. Văpaia smulge tapetul În fâșii; și asta nu se Întâmplă numai În acest apartament, ci și În alte zece sau cincisprezece, apoi În douăzeci sau douăzeci și cinci, fiecare casă aprinzându-și vecina, până când străzi Întregi ajung să ardă. Mirosul lucrurilor care ard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
YWCA. Intrase Înăuntru cu șal și broboadă și ieșise cincisprezece minute mai târziu, Într-o rochie cu talie căzută și cu o pălărie pleoștită, În formă de oliță. Sub stratul proaspăt de pudră i se vedea mânia arzând ca o văpaie. Ca parte din preschimbare, doamnele de la YWCA Îi tăiaseră Desdemonei cosițele de emigrantă. În mod obsesiv, așa cum zgândări o ruptură din fundul unui buzunar, băgă mâna sub pălăria pleoștită ca să-și pipăie creștetul tuns chilug pentru a treizecea sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o singură culoare și unde nu-i cunoștea nimeni. Desdemona Înaintă din nou, pentru a Întâlni buzele soțului ei. Primul lor sărut În marea natură a Americii, pe veranda din spate, lângă un cireș căruia Îi cădeau frunzele. O scurtă văpaie de fericire se aprinse Înăuntrul ei și persistă, aruncând scântei, până când Lefty dispăru prin fața casei. Buna dispoziție a bunicului meu Îl acompanie tot drumul până la stația de tramvai. Alți muncitori așteptau deja În stație. Stăteau lejer, fumau și făceau glume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tăcere relativă, destul ca Milton să audă cum se trântește ușa lui Morrison de la intrare, de vizavi. Apoi se auzi un pocnet, un zgomot ca de pistol de jucărie, și, dintr-o dată, strada se lumină cu mii de explozii de văpaie... Le-am auzit și eu, de la patru sute de metri distanță. Urmând tancul care se deplasa Încet de la o distanță sigură, mersesem pe bicicletă din Indian Village, care se afla În zona de est, tot drumul până În zona de vest. Încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]