3,613 matches
-
în viață ne este copilăria care ne împinge spre cunoaștere și ne dă încredere în viață. Acum, copilăria mi se arată ca o prințesă îmbrăcată în straie vălurite, translucide... Plecând din preajma mea cu multă vreme în urmă, plutește undeva în văzduh și uneori îmi vorbește de locurile prin care am trecut... Din orășelul Basarabiei noastre am plecat la Bălgrad (Cetatea Albă), numele mai demult al orașului Alba Iulia, oraș cu însemnătate istorică, situat pe malul stâng al râului Mureș, în podișul
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
în viață ne este copilăria care ne împinge spre cunoaștere și ne dă încredere în viață. Acum, copilăria mi se arată ca o prințesă îmbrăcată în straie vălurite, translucide... Plecând din preajma mea cu multă vreme în urmă, plutește undeva în văzduh și uneori îmi vorbește de locurile prin care am trecut...Din orășelul Basarabiei noastre am plecat la Bălgrad (Cetatea Albă), numele mai demult al orașului Alba Iulia, oraș cu însemnătate istorică, situat pe malul stâng al râului Mureș, în podișul
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
centrul comunal și, de aici, spre Vingard, ultimul sat aparținător situat între Sebeș și Alba Iulia, pe o rută ocolitoare. Aici , la Vingard, Dumnezeu a presărat frumusețe parcă mai multă ca oriunde , soarele strălucește mai tare , cerul este mai înalt, văzduhul este mai limpede și aerul mai înmiresmat cu parfum de flori de câmp, livezi înflorite, de fân cosit sau de fructe coapte toamna , iar oamenii , câți au mai rămas, mai toți bătrâni, cu nepoți și copii risipiți prin lume, sunt
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
am ales altul și mai frumos, SPRING. Care, am descoperit, era cel mai aproape , pe hartă, de „centru„ . Plus rezonanțele semantice - „primăvară„ , „pârâu„ și multe altele, care te poartă într-un univers cu o natură nealterată de modernitate... acolo unde văzduhul freamătă de zborul albinelor ... Acolo unde oamenii sunt fericiți, chiar dacă nu știu asta, pentru că nici nu-i preocupă, ei au cărările lor de lumină, ritmurile lor , foarte bine stabilite și sfinte, nu agreează abaterile și chiar simetriile și alinierile din
ȘPRING ȘI SPRING de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383513_a_384842]
-
dintre drumurile tale să apuc? Fugar prin adâncuri de ceață, mă-ndoi Te caut, te strig, după tine mă duc Ai rămas departe, departe... mult înapoi! Privesc amar, netrecute abisuri despart... Anii, prin atâtea pierdute poteci Perdeaua de ceață în văzduh, ea s-a spart Mă vezi, te văd, ca o străină tu treci. Seară de seară te cat printre raze de lună Palide, mari de aramă, plutind ireal în tăcere Stelele, praf de argint suflat pe o boltă de spumă
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
CAUT VIAȚĂPe care dintre drumurile tale să apuc?Fugar prin adâncuri de ceață, mă-ndoiTe caut, te strig, după tine mă ducAi rămas departe, departe... mult înapoi! Privesc amar, netrecute abisuri despart...Anii, prin atâtea pierdute poteciPerdeaua de ceață în văzduh, ea s-a spartMă vezi, te văd, ca o străină tu treci.Seară de seară te cat printre raze de lunăPalide, mari de aramă, plutind ireal în tăcereStelele, praf de argint suflat pe o boltă de spumăîmi licăresc a mea
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
de naufragiu pe coaste... Publicat de TĂUNUL (Marian Malciu), joi, iulie 26, 2007 Vine vremea... Curând va ninge peste lume real sfârșit... Cand va veni îl vom vedea pe cel cu nume izbăvitor, căci va sosi... Și s-o crapă văzduhul să treacă oști de heruvimi, să treacă și arhangheli și îngeri serafimi... Va ninge peste lume, pește păduri și munți și mari, va ninge cu dreptate și pește vii și pește morți, din nevăzute zări... Referință Bibliografica: TRECUT, PREZENT ȘI
TRECUT, PREZENT ȘI VIITOR... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383634_a_384963]
-
în timp, de obicei o întoarcere fascinantă, dar și un contact imediat , senzorial, cu civilizații prezente , de a căror esență Dunărea părea impregnată. Menținerea deasupra, pe cursul fluviului care te poartă înainte este aproape de zborul unei păsări care planează în văzduh, o încercare de creștere, de încărcare cu energiile apei purificate peste nouă pietre, o tentativă de a cunoaște, niciodată de luare în stăpânire a naturii care ne este dăruită, nu pentru a o stăpâni, ci pentru a ne armoniza cu
PRONTOSIL ȘI RUBIAZOL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382817_a_384146]
-
Pune-al păsărilor zborPune-un strop de poezieTril curat de ciocârlieFrunza crudă,vis trăitSă nu știu c-ai fost rănit !... VII. ELIBERARE, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017. ELIBERARE Hai !să fugim ,să respirăm văzduhul Să ne-ntrupăm din geruri simultan Acum când iarna-mpodobește totul Și-afară-i început de an Hai !prin poeme,dacă nu prin gânduri Să hoinărim o dată amândoi Căci se preschimbă secundele în rânduri Iar timpul ninge,ninge peste noi ! Nespus de
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Articolele Autorului Leverkusen, Duminică, 1 Ianuarie 2017 E cea dintâi Duminică din An, Eu te salut, o, Maică-Românie, În sufletul tău cald și diafan Duminică de-a pururea să-ți fie! Privindu-te acum de din departe Îți văd întreg văzduhul și-l admir, Trezește-ne din somnul cel de moarte Și pune-ne pe gânduri patrafir, Așa precum pe creștet o mireasă În ziua nunții-sfântă bucurie! Și încet-încet, adună-ne acasă, În Casa mirosind a veșnicie! Slăvit să fii și
E CEA DINTÂI DUMINICĂ DIN AN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382866_a_384195]
-
cu pocnet din bice și clopoțiri argintii scutură din somnul greu- spiritul lupului alb reînviind la români colindul cu florile dalbe vitejia străbună și frățiile de suflet între inimi de români -din Ardeal până-n bunget pictează fulgii de nea în văzduh -diademă cu zborul acvilelor din stemă stăpunge sufletul românilor durere supremă săgețile-flăcări din ochii zimbrilor cu inimi săgetate de suferința Carpaților urletele balaurilor din stindardele dacilor înfiorând și în vise fantomele dușmanilor. la răscruce de ani ne cheamă amarnic spiritul
PLUGUȘORUL DIN CARPAȚI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382868_a_384197]
-
tuna nea Martin. A intrat pe scenă și privighetoarea. Ce vis!... Nu triluri ieșeau din gușa ei, ci boabe de mărgăritar ce cădeau ușor, ușor, pe pământ, ca niște fulgi, și se transformau în lăcrămioare, albind pământul. Sau zburau prin văzduh, împrăștiind un parfum amețitor... Blânda lună albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
oprește să le cheme. Dacă Tu îți ascunzi fața Ele tremură și mor Dacă tu le iei suflarea Se-ntorc în țărâna lor. Căci prin Tine sânt zidite Și prin preacuratu-Ți Duh Înnoiești la toate fața Pe pământ și în văzduh. Când privești de sus, din ceruri Se cutremură pământul Munții fumega de-atinge Înălțimea lor, Cuvântul. Dar de-acuma înainte Voi cânta lui Dumnezeu Și voi lăuda în toate Câte sunt, pe Domnul meu. De mi-o auzi cuvântul Voi
PSALMUL 104 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382906_a_384235]
-
de trupul neputincios departe de orice flacără a dragostei care să-l protejeze. O stea de-o clipă, o lumânare ce arde cu patimă până la ultima scâteie, o floare ce într-o noapte își descarcă întreg parfumul și frumusețea în văzduh ca în zori să închidă ochii obosită și ofilită. I s-a dat o clipă făpturii și când aceasta a învățat cum să ia viața de mână și să-i culeagă roadele a fost condamnată la neputință și moarte. O
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
pe un tărâm de poveste și respiram aerul pur în preajma unei ape ce curgea cristalin printre sălcii. Printre tufe de soc și lămâiță. Peste pietre în culori pastelate, un curcubeu coborât parcă în acea apă, pregătit să țâșnească arcuit în văzduh, spre cer, după ploaie. Acele pietricele , ca niște agate roz, albe, crem și vernil, ba chiar și negre,... erau înșirate ca perle ale unui colier fără margini pe firul de apă, poate un afluent , cum ar fi la noi Ampoiul
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
ne place și nouă să fim ocrotiți de proria divină, cerească. Închei cu poemul : Pământul nostru vrea iubire Dumnezeu ne-a lăsat moștenire aleasă Pământul cu plaiuri însorite, pădure deasa Apele ce izvorăsc din munți, apoi coboară Spre mari, oceane, văzduhul le-mpresoară! Dar, dragul de cunoaștere ne-a aruncat Începând cu Adam în strămoșescul păcat De încălcare a Legilor Divine, în neascultare Tot “progresând” așa, acum trăim în poluare. Mor peștii -n apă și se despart de viață Pământul are
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
tufănică și ochiul boului. Curte cu dud și coteț de găini, strânsă între calcanuri drișcuite gros și uluci... Din grădina copilăriei mele nu lipsește zgomotul, mișcarea, viața. Pe maidan roiesc copiii, jucându-și arșicele, țurca, poarca, șotronul și barul, pe când văzduhul vuiește de zbârnâitorile zmeelor. Pe băltoace măcăiesc rațele... Ulița răsună de lălăiala câinilor... Pe lavițele dinaintea porților se adună vecinii seara la taifas, ca să-și mai ușureze sufletul de povara vieții. Mi-a fost dragă grădina copilăriei mele, în care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
pentru Maria (Editura Citadela, Satu Mare, 2012, 83 pp). Poezia lui este o viziune care împletește observația nemiloasă a celor mai mici detalii învăluite în straniul unei existențe limítate într-un univers strâns, mic, apăsător din punct de vedere al înălțimii văzduhului. De aici și concizia versului, o acuratețe a folosirii cuvântului. Cu siguranță acest lucru i se trage și din faptul că poetul este absolvent al Facultății de Fizică, Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca. Observația fenomenului în sine este mai riguroasă
CÂTEVA CUVINTE DESPRE POEZIA LUI MIRCEA ȘTEFAN, CLEVELAND, OHIO, SUA [Corola-blog/BlogPost/92507_a_93799]
-
greului zbor Las lacrimi zălog Pe al pământului loc. Susur de lună De-aude-n surdină Și astrele cântă La mandolină Au sacrele vise Pe strunele-ncinse Pe frunte cuprinse Iubiri reaprinse. Cluj Napoca, 19 noiembrie 2015 Vântul toamnei Brațe de aer, Mângâie văzduhul... Cu palma toamnei Plină de vânturi. Frunzele cad Și-n a lor joc Ascuns-au clipe Ce oprite-s în loc. O rază mai stă Pe fața câmpiei, Să mângâie tainic O floare târzie. Fără cuvinte... Se clatină-n vânt, Doar
IUBIREA-I VOINŢA DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383151_a_384480]
-
țistuind din buzele țuguiate. Apoi se plimba cu ele, atârnate ciorchine pe brațele întinse, cu zbateri și fâlfâiri de aripi, neținând seama de crăpăturile din ce în ce mai largi ale pământului, ca și cum, în caz de pericol, urma să fie fără întârziere ridicat în văzduh. Dar într-o dimineață, abătându-se pe acolo, ca de obicei, a văzut în locul casei deschizându-se hăul prăpastiei, și oricât a încercat să distingă ceva pe fundul ei întunecat, n-a putut zări decât valuri de pământ și câteva
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
în celălalt, îi smulseseră straița de pe umăr, împrăștiindu-i cu mare haz merindele pe jos, îi tufliseră micul clop din paie în creștetul capului, poate îi încercaseră cu câțiva ghionți grosimea ciudatei gube mițoase, când Valentin auzise ridicându-se în văzduh un țipăt subțire și prelung, cum din gâtlej de bărbat nu-și închipuia că poate ieși: Auieuiâuăuă... măăă!... Și țipătul acela rămăsese înșurubat în aer, dăinuind ca un ecou al unor munți nevăzuți în urechile celor din jur. Așa își
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
primele viorele și ghioceii odraslele sale; se șterg la ochi bobocii suav clipesc din petale albastru și alb înălțând capul perlat cu mărgăritare lichide surâzând diafan razelor calde de aur ce le alintă cu gingășie parfumul se umple de miresme văzduhul. Pe câmpuri pământul sfetnic bătrân așterne la picioare domniței covor mătăsos din verde smarald smălțuit cu flori diafane; pe islaz se zbenguiesc jucăuși mieii și alături în crâng s-au angajat într-un concert spontan mierle, prigorii, pițigoii și vrăbii
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > RĂTĂCITA CALE Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Când se aude-n biserici sfânta liturghie Vibrează de tainică emoție întreg văzduhul Vin mesagerii Domnului din Alba Împărăție Să ne lumineze gândurile, să liniștească duhul. Îi onorează pe muritori cu privirea lor senină Auzul ne deschid, celestă muzică lin coboară Din sfera lor albastră, desprinsă din lumină Adusă la vecernie, prin fâlfâit
RĂTĂCITA CALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383203_a_384532]
-
puncte cardinale... Doamne, spune-mi, cine a suflat cu-atâta ură și blestem de s-au risipit toți atât de departe, atât de ușor, ca puful unei păpădii? Poate de aceea visez oasele strămoșilor ieșind din morminte și-alcătuind în văzduhurile albastre, o imensă cruce din nacru... Doamne, cine a fost hulpavul țărânei noastre? (Din volumul de versuri “O mie și una de poeme” - Vavila Popovici) Referință Bibliografică: TEMPI PASSATI / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2279, Anul VII
TEMPI PASSATI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383308_a_384637]
-
CRIMELE MOZAICULUI Pentru Anna PROLOG San Giovanni d’Acri, zorii zilei de 28 mai 1291 Un șuierat străbătea văzduhul, ca și când toți șerpii pustiei șiar fi ridicat capetele din nisipuri. Proiectilul scânteie În vârful parabolei, nemișcat pe cerul luminat de prima lucire a zorilor. Apoi, după o clipă ce părea să nu se mai sfârșească, Își reluă zborul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]