870 matches
-
să o cumpere, coboară spre stația de metrou din centrul orașului. De aici poți ajunge în toate colțurile Sydney-ului. Mă rătăcesc prin mulțime, undeva pe un peron un chinez bătrân cântă la un fel de chitară. Melodia se strecoară prin vacarmul trecătorilor ca apa unui pârâiaș. Mă întoarce din drum. Mă uit la trecători, aleargă absenți pe lângă omulețul pe a cărui față s-au uscat lacrimile, a rămas doar expresia disperării. Mă ascund printre trecători și o vreme îl urmăresc. Unde
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
țese pustiul, cele două femei au alunecat în somn ca în moarte, Mihai vrea să-mi mai toarne șampanie dar paharul meu e plin, stau cu mâinile în poală, cu ochii uscați, fără lacrimi, cu un zâmbet amar pe față. Vacarmul din jurul nostru se întețește, pe monitoare spectacolul a ajuns la apogeu, copiii se plimbă printre trupuri adormite, clopoței fosforescenți, steluțe și păsări zburătoare flutură în jurul căpșoarelor lor, unii au aripi, o câmpie întreagă de trupuri prăbușite la pământ, doar copiii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
soare, încercau să uite că erau mai bătrâni decât în verile precedente. Alții veneau dintr-o nevoie de barbarie. Nu erau niște barbari adevărați pentru că nu aveau curaj să renunțe decât temporar și parțial la confortul civilizației, la tramvaie, la vacarmul orașelor. Aduceau, dealtfel, și pe plajă vacarmul. Erau bolnavi de el. Nu se puteau lipsi, cei mai mulți, nici de mașini. Umblau în schimb în picioarele goale cu iluzia că au regăsit natura elementară. Iluzie de o clipă. Erau niște barbari ratați
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bătrâni decât în verile precedente. Alții veneau dintr-o nevoie de barbarie. Nu erau niște barbari adevărați pentru că nu aveau curaj să renunțe decât temporar și parțial la confortul civilizației, la tramvaie, la vacarmul orașelor. Aduceau, dealtfel, și pe plajă vacarmul. Erau bolnavi de el. Nu se puteau lipsi, cei mai mulți, nici de mașini. Umblau în schimb în picioarele goale cu iluzia că au regăsit natura elementară. Iluzie de o clipă. Erau niște barbari ratați, ce să vă spun... Eu mă duceam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cale întoarsă. Acesta era imperiul în care domneam noi, singurii săi locuitori. Probabil nu era trecut pe nici o hartă și n-avea nici un nume. 9. Astăzi, în schimb, n-ar trebui să spun decât atât, domnilor: Totdeauna m-a obosit vacarmul, dar pustiul mă obosește și mai mult". Sânt într-o dispoziție neagră și-mi vine greu să continui chiar mărturia, singurul lucru pe care-l am de făcut acum. Dar trebuie să mai rămân încă. Mai sper ca Eleonora să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dorească răsturnarea lui Robespierre, logodnica lui fiind în închisoare. Saint-Just a vrut să continue lectura, dar Tallien a venit la tribună și l-a dat la o parte. Și, deodată, îmbătată de acest curaj, Adunarea se dezlănțuie. Strigă și, în vacarmul care izbucnește, Robespierre se agită în zadar, palid, cu buzele tremurătoare. De fapt, bătălia s-a rezumat la puține replici schimbate, după care s-a auzit strigătul "Sîngele lui Danton te înăbușă!"... A fost votat decretul de punere sub acuzare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vom continua să fim singurii până la ora la care populația va primi informația, dacă am face ceea ce ați propus mai devreme, adică să predăm deja știrea mijloacelor de comunicare În masă, am avea douăsprezece ore de confuzie, de panică, de vacarm, de isterie colectivă, și mai știu eu ce, prin urmare, de vreme ce nu stă În puterea noastră, mă refer la guvern, să evităm aceste reacții, cel puțin să le limităm la trei ore, după aceea nu va mai depinde de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
poate, doriseră contopirea cu ceva pe care ei nu puteau să-l definească, dar care merita să fie dorit. Și, în lipsa unui alt nume, ei îi spuneau uneori pace interioară. Rieux mergea mereu. Pe măsură ce înainta, mulțimea se îngroșa în jurul lui, vacarmul se amplifica și i se părea că periferia, unde voia să ajungă, se îndepărta în aceeași măsură. Puțin câte puțin, el se topea în acest trup uriaș care urla, al cărui strigăt îl înțelegea din ce în ce mai bine, strigăt care, în parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
bar, nu prea multă lume; nu era bine, de la o masă la alta puteau fi auzite chiar și șoaptele. S-au mutat În alt local; aici gălăgia era prea mare, iar din boxele agățate de-a lungul pereților muzica Întregea vacarmul. Ar fi trebuit să strige unul la altul pentru a se putea, cît de cît, Înțelege. După două-trei votci, ar fi fost și mai greu. Thomas ezita; nu faci oriunde o asemenea discuție. Și nici În Lars nu avea prea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la clubul Equinox ca să mă perfecționez, spuse Lara strâmbându-se. —Exact ce spuneam, oftă Julie. Jolene se strecură în separeu cu un alt pahar. —Jolene, vrei să faci parte și tu din grupul meu de lectură? țipă Julie ca să acopere vacarmul petrecerii. Ceva asemănător cu clubul de lectură al lui Oprah? se entuziasmă Jolene. —Nu chiar. O să angajez un profesor doxat de la NYU să ne învețe totul despre literatura importantă. Mă întreb ce-ar trebui să citim. Ce zici de Virginia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
extremistă se manifestă zgomotos, generalul strigă (într-un consens cu toate totalitarismele, inclusiv cu cel bolșevic, simptomatic resurgent în Piața Universității bucureștene, în 13-15 iunie 1990): „Trăiască moartea“, „Moarte intelectualilor“ și „ Moarte inteligenței“, după care, într-un moment în care vacarmul se potolește, Unamuno își reia nimicitor intervenția: „Această universitate e templul inteligenței și eu îi sunt marele preot. Voi sunteți cei care-i profanați incinta sacră. Veți învinge pentru că aveți forța brută, dar nu veți convinge, pentru că vă lipsește rațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Asta e afacerea familiei noastre. The Bell, The Swan din Bingley și The Two Foxes. Uau. Dar... e foarte aglomerat ! Mă uit în jurul meu. Fiecare scaun e ocupat, oamenii au umplut grădina și au ocupat chiar și curtea din față. Vacarmul glasurilor e asurzitor. — Dar cum reușești să te ocupi și de asta și de grădinărit ? — OK, am să-ți spun adevărul. Ridică mâinile. Nu servesc personal decât din când în când. Avem niște barmani extraordinari. Dar m-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
După cum relatează cronicarii, Nizam al-Mulk reușise să-l cumpere pe secretarul lui Hasan, poruncindu-i să facă să dispară unele pagini și să schimbe locul altora, reducând la nimic munca perseverentă Înfăptuită de rivalul său. În zadar denunță acesta complotul, vacarmul Îi acoperă glasul, iar sultanul, dezamăgit că a fost păcălit, dar Încă și mai mult de faptul de a fi constatat că Încercarea sa de a se lepăda de tutela vizirului său a eșuat, aruncă asupra lui Hasan toată vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Întinde cu vârful degetelor. Șahul Își pune lornionul, ca s-o citească. Dintr-odată, un foc de armă. Revolverul era ascuns de foaie. Suveranul e atins chiar În inimă. Dar mai poate murmura: „Sprijiniți-mă!”, Înainte de a se prăbuși. În vacarmul general, marele vizir Își vine primul În fire, strigă: „Nu e nimic, rana e ușoară!”. Cere să fie golită sala, iar șahul să fie dus la caleașca regală. Și, până la Teheran, face vânt cu evantaiul cadavrului așezat pe locul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
triumful Revoluției de la Județeană. Președintele Casei, Timotei Pancovici, fost director al Direcției Financiare, suferise un infarct chiar în dimineața când se declanșase revoluția. Pancovici urmărise la televizor fuga Ceaușeștilor de pe acoperișul Comitetului Cental, năvala mulțimii revoluționare în clădire, ascultase uimit vacarmul revoluției și începuse să tremure, să transpire și să-l ruineze o diaree groaznică. Recunoscuse între cei care intraseră printre primii în sediu pe o veche cunoștință din vremea când fusese, pentru trei ani, instructor al ceceului pe probleme economice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
i-o adreseazè, fèrè cuvinte, vameșului Matei! Eu argumentând, îi atrag atenția, folosindu-mè de metafore de naturè tehnicè, cè în lumea noastrè, gèlègioasè și brutalè, plinè de paraziți audio, e tot mai greu sè prinzi postul potrivit, cè în acest vacarm informațional dens e tot mai greu sè te conectezi la adevèrata chemare și cè, în vuietul zgomotos și vesel al consumismului, indiferent cèrei chemèri i-ai urma, ești obligat sè plètești pentru fiecare pas pe care-l faci, Eu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
care nu o percepea ca reală, DOAR CA PE UN VIS, DUREROS DE REAL, ÎN CARE TIMPUL ERA PĂTRAT. * * * E ra o casă gânditoare. Ceea ce-i bruia melancolia și, pentru o clipă, șirul gândurilor, nu puteau fi decât tramvaiele și vacarmul copiilor adunați din toate colțurile pe bulevardul Karl Marx, unde trona de peste 200 de ani. Trepidațiile solului transmise zidului desprindeau, uneori, solzi de pe zugrăveala exterioară și chiar partale de tencuială din cel mai sensibil loc, streașina vestică, acolo unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Un pic mai mult. Bine... mult mai mult. În orice caz, am făcut ce era necesar pentru a-i convinge de pericolul existent. Iar el nu era deloc exagerat. Când am terminat, a fost liniște un timp... apoi a început vacarmul. Voci se ridicau peste voci, înăbușindu-se una pe alta, urcând și coborând haotic, fără control. Se auzeau frânturi de propoziții și de cuvinte, înjurături și remarci sarcastice. Amenințările se auzeau pretutindeni. Toată lumea se certa. Care plan era mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
De mult prea mult timp... În acest moment, liniștea era completă în curtea interioară, dar o tensiune amenințătoare începea să se înfiripeze printre cei care ascultau. Toți bănuiau ceea ce se va întâmpla. Toți așteptau doar acele cuvinte care vor dezlănțui vacarmul. Cu fiecare cuvânt ce ieșea din gura lui Govar, nervii și răbdarea Gardienilor se subțiau și se întindeau din ce în ce mai mult. Până acum, nu se făcuse nici o crimă împotriva Guvernului. Se spuneau doar câteva cuvinte care nu aveau caracter instigator la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pentru mine. În birou se aude un murmur de Încântare. Jack Harper ridică o mână, face un gest scurt de la revedere și pleacă, urmat de Sven și de conducerea companiei, Într-o tăcere absolută. Abia după ce a ieșit, izbucnește un vacarm de nedescris. Mă prăbușesc ușurată. Slavă Cerului. Slavă Cerului. Sincer acum, nu pot să cred ce proastă pot să fiu. Să-mi Închipui, chiar și pentru o fracțiune de secundă, că Jack Harper n-are altceva mai bun de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fie bine. O să fie bine. Petrecerea e uriașă, strălucitoare și zgomotoasă. Sunt toți dansatorii, Încă În costume și tot publicul, plus alte persoane care-au venit doar acum, la spartul târgului. Chelnerii se vântură Încoace și-ncolo cu băuturi, iar vacarmul e asurzitor. În clipa În care intru, Îmi dau seama că nu cunosc absolut pe nimeni. Iau un pahar de vin și Îmi croiesc drum prin mulțime, prinzând din zbor frânturi de conversație. — ... costume superbe... — ... timp pentru repetiții ? — ... judecătorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un buzunar al scurtei de iarnă, ponosite. O privește pe bătrână, cum coboară treaptă cu treaptă, nesigură de picioarele bolnave. Nu mai ninge. Mașinile claxonează incontinuu din cauza ambuteiajelor și oamenii sunt nervoși și preocupați să iasă cât mai repede din vacarmul ăsta infernal. Antoniu se apropie de chioșc și, de data asta nu mai Împrumută ziarul, ci Îl cumpără numărând bănuț cu bănuț. Vânzătoarea Îi dă și un supliment gratuit: o revistă literară de mărimea unui caiet, În care sunt publicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mult prea iute, ca o vorbă strigată și spartă-n bucăți de a aerului vibrare, doar o secundă, și totul e limpede iar, te privesc, mă privești cu mirare, amestecați, ne rătăcim, dispărem unul în celălalt, ne picurăm tăcerea în vacarmul cel mare. eu doar mai aud tânguirea, tu ești frânt, asurzit, înduri ceea ce pe mine nu mă mai doare. următoarea chemare încețoșată linie frântă, trupul acesta al meu se șterge, se estompează, mai ușor decât scama în aer plutește, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ce era să le răspund decât: how funny! Și a mai trebuit să mai Îndur o vreme până să uite de mine și să Înceapă iar să schimbe Între ele rețete, tot calculându-și chenzine, concedii medicale, rate, amețite de vacarm, după o cursă cu obstacole Începută de dimineață, de la șase fără un sfert, de când ieșiseră pe ușă cu ciorapii strâmbi și foarte Întârziate, și până În momentul când eșuaseră pe bancheta de vinilin albastru, cu trei ore Înainte de sosirea avionului. Reușiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sub jugul veșnicei sărăcii. Nu de veșnicia ca veșnicie ne era nouă teamă atunci, ci de această „Împărțire” a pâinii... Eu făceam parte, din nefericire, din pătura săracă a acestei lumi, a acestei Întrupări ”fără sens”, aruncată, fără vină, În vacarmul tuturor suferințelor și nelegiuirilor. Așa s-a nimerit când s-a făcut „Împărțirea” bunurilor. Cei care s-au aflat În primele rânduri, au primit câte o „cotă” și de la cei care așteptau docili să primească măcar câteva resturi. „Bat-o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]