KorAP: Find »[drukola/base=vag & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...275 >

6,856 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

ceea ce văzusem nu se va mai repeta. Eram convins că voința lui Honor, acționând asupra lui Palmer, va face să se întâmple numai ce va hotărî ea. Desigur, nu aveam, și nu avusesem în tot acest timp, nici cea mai vagă intenție de a-i spune Antoniei. Antonia părea atât de puțin legată de toată povestea asta ca și cum ar fi fost o necunoscută. Mai mult chiar, îmi părea a fi mult prea mică și prea fragilă pentru a putea face față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
mă odihnise. Antonia se așeză lângă mine, lăsă paharele pe masă și-mi întoarse încet capul spre ea ca să mă privească drept în față. Apoi turnă cea mai mare parte din conținutul paharului ei în al meu. Gestul îmi trezi vagi amintiri. Mă privi din nou cu ochii ei căprui, umezi și strălucitori. Părul ei lucea arămiu; îmi vine greu să cred că altă dată mi s-a părut că a început să îmbătrânească. Buzele ei rujate se modelau cu nespusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

Întins gâtul - chiar dacă gulerul Înalt de crep mă cam incomoda - și mi-am ciulit urechile. Și pentru că nu mai auzeam țăcănitul tocurilor, am presupus că pășește pe covorașul Împletit din hol. Peste câteva secunde Însă, le-am distins din nou, vagi și distante, ca niște picături de ploaie grele și sporadice. Trebuie să fi ajuns la parchetul din antreu. Oare căuta semne care trădau că deja avea un vizitator? Dar afară era vară, indiferent ce-ar fi sugerat calendarul, așa că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
femeile imediat după menstruație, dar că, de obicei, Îi „ieșeau“ mai multe din relațiile cu bărbații. Era ea „o bisexuală adevărată“, Întreba plăcuța retoric, „o lesbiană cu tendințe homosexuale masculine“ sau „altceva, ceva nedescoperit până acum“? Răspunsul final era unul vag și afirma, pur și simplu, că Bert sau Bertha era „Sexul Gri nr. 1982 “. Formele variate pe care acest sex putea să le ia erau Înregistrate În serii fotografice montate pe perete. Într-una se vedeau șase bărbați aliniați umăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mine? De Îndată ce am Întors gândul acesta pe toate părțile, au apărut și altele. Totuși, din când În când aveam senzația că ceva plutește prin apropiere, ca umbra unui gând. Acum trecea pe lângă mine, acum dispărea printre celelalte forme de mișcare vagi. Dar de cele mai multe ori părea de neatins, fantomatică și misterioasă, de parcă ar fi vrut să mă inducă În eroare, sau mai bine zis, să mă Îmboldească. Ceva la care nu m-am gândit, ceva peste care am trecut cu vederea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mi-a zis că i-ar plăcea să n Întâlnim din nou și după o pauză adăugă: „cu sinele tău adevărat“. Dacă mă Înșelam de tot? Brusc mi s-a părut foarte important să mă agăț de ideea asta. Lumina vag, e drept, ca o rază palidă de sub ușă. Cu toate acestea știam că mă apropii de adevăr. Zăceam nemișcat În patul prietenului meu, speriat că cea mai mică mișcare ar putea să alunge pe acel cevasau cineva de după ușă, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mi se urcase deasupra capului. Frecându-mi ochii, m-am simțit surprinzător de Întreg - de parcă brusc, plin de recunoștință, aș fi făcut parte din lume din nou. Membrele nu mă mai dureau, nu mai aveam nici febră musculară. În afară de senzația vagă de durere, localizată undeva În partea stângă, sub inimă, m-am simțit absolvit - cel puțin din punct de vedere biologic. Ca să mă asigur, mi-am trecut mâinile peste față. Nu, n-aveam nici o rană, doar cruste și ochii cârpiți. Dezvelindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să mă conving că erau ale mele. Apoi, mulțumit, sau mai degrabă, nemulțumit că erau, m-am Îmbrăcat și m-am dus până la sergentul Vogelsang. Tot ce-a putut să-mi ofere a fost niște cafea veche, cu un miros vag de boabe prăjite, și niște covrigei tari ca piatra. Urmă un mic dejun Întârziat, timp În care m-am străduit să-mi mențin echilibrul pe scaunul de birou cu trei picioare. În curând, apartamentul acesta nu va mai fi al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să-mi explice la ce se referea? Altfel, nu știam dacă... — Văd că n-aveți deloc Încredere În poliție. Dar de data aceasta, puteți să stați liniștit. Dacă sunteți cooperant, veți primi exact ce vă doriți. Manetti schiță un zâmbet vag. Însă nu prea avem timp, așa că, dacă sunteți drăguț, haideți să aflăm motivul vizitei dvs. Bine, domnule Knisch? Văzând că nu răspund, continuă. — Povestea această nefericită a Început În primăvara anului 1907, când o fată Însărcinată a bătut la ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
porniri bolnave“ au fost, de fapt, Îndreptate asupra unui evreu din Viena. Chestionarul confiscat În timpul percheziției fostei sale locuințe ne confirmă bănuielile. Evident, formula „K. u. K. “, „Knisch și Knisch“, indică o prietenie deloc normală Între doi bărbați. Totuși, aluziile vagi, răspândite pe aproape fiecare pagină a manuscrisului, nu sunt - repet: nu sunt - susținute de dovezi concludente. În plus, opiniile emise despre anumiți cetățeni se Înrudesc cu calomnia. Dr. Osram Röser, spre exemplu, merituosul conducător al Institutului de Cultură Biologică, este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

cu fructe uscate asortate. Suferea - oho, și încă cum! - de constipație. Omniprezența ei și constipația lui, mama care intră-n zbor pe fereastra dormitorului, tata care citește ziarul de seară cu un supozitor în fund... astea sunt, doctore, primele amintiri vagi despre părinții mei, despre însușirile și secretele lor. Tata făcea într-o oală o infuzie din foi uscate de siminichie, iar aceasta, împreună cu supozitorul care i se topea în rect, constituia vrăjitoria lui: infuzia făcută din frunzele alea verzi, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fie, găbjesc tot ce vor și ducă-se dracului simțămintele acestuia (ca să nu mai vorbim de omenie și milă). Da, istoria a consemnat toate câte le-au făcut iluștrii noștri vecini care stăpânesc lumea și n-au nici cea mai vagă idee ce-s alea limitele și restricțiile umane. ...Astfel grăit-au legile kușer, cel puțin copilului care eram, crescut sub tutela lui Sophie și Jack P., într-o circumscripție școlară din Newark, unde în toată clasa mea nu sunt decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
crezi? Se poate să fie echipați cu toată mașinăria, cu creier, coloană vertebrală și patru orificii pentru ochi și urechi - echipament, madam Nimkin, aproape la fel de impresionant ca un televizor color - și să treacă, totuși, prin viață fără nici cea mai vagă idee despre ce simte și dorește oricine altcineva în afară de propria lor persoană? Madam Nimkin, muiere ticăloasă, îmi amintesc de tine, aveam doar șase ani, dar îmi aduc aminte de tine și mi-e clar ce l-a omorât pe Ronald

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mă întreabă întruna ce planuri am pentru următorul august - acum își dă seama că a fost tras pe sfoară: nu-i destul că zbor spre alt continent cu un avion de noapte, dar pe dedeasupra n-are nici cea mai vagă idee despre itinerarul meu. I-am făcut-o! I-am tras-o! — ... dar unde în Europa? Europa înseamnă jumătate din tot globul ăsta, începe el să strige în clipa când dau să închid pe din afară portiera taxiului. — Ți-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cât oi trăi extravaganțe sexuale, sau continuarea extravaganței masochiste în care m-am complăcut până acum. Nu, nu vreau decât simplitate, sănătate, nu o vreau decât pe ea! Vorbea engleza la perfecție, chiar dacă un pic cam școlărește, cu un foarte vag accent general-european. Nu-mi mai luam ochii de la ea, încercând să-mi imaginez ce fel de americancă ar fi devenit dacă părinții ei n-ar fi plecat din Philadelphia. Mi-ar fi putut fi soră, îmi zic eu, încă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

spunea era mult prea des ce nu trebuia. Acum zări viața aceea ciudată murind. — Uite, spuse el brusc. Râul a dispărut. Ne-am depărtat de Rin. Nu mai e mult până la micul dejun. Tânăra se simți puțin Îndurerată de un vag sentiment de incorectitudine, dar nu era obișnuită să protesteze. — Va trebui să-mi iau poșeta, spuse ea. Am câteva sandvișuri În ea. El se uită la fată. — Nu-mi spune că ți-ai luat provizii pe trei zile. — Oh, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
plecând, traversând puntea vibrândă dintre vagoane, Împleticindu-se și căutând un sprijin, iar durerea de cap aproape că-i dispăruse În căldura și iluminarea dată de idee. Căci atunci când spusese că avea câteva lucruri de făcut, „lucruri“ nu era ceva vag, ci un concept Întronat și triumfant pentru care mintea ei era foaierul luminat și o mulțime murmurândă și aprobatoare. Totul se potrivea, așa că se simți stăpână pe situație și Începu să calculeze cât spațiu or să-i acorde acolo În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
degrabă bine. Suntem un exemplu că se poate și altfel și asta nu le place. Din toată această explicație ea culese singura frază pe care o Înțelesese: — Sunteți un gentleman? — Nu, dar nici burghez nu sunt. Ea nu putu percepe vaga lăudăroșenie din răspunsul lui, pentru că din momentul În care părăsise casa părintească, ambiția ei fusese să treacă drept o doamnă. Studiase În sensul acesta cu tot atâta grijă cum studiază un subaltern ambițios pentru a intra În Academia Militară. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
reține un chicotit. — La urma urmelor, spuse Ninici, și eu sunt sărac. — Am pariat deja, spuse Lukici nerăbdător și Ninici Întoarse cărțile. Ochii lui se căscară ceva mai mari când văzu că ambele mize erau câștigătoare. Pentru o clipă, o vagă bănuială Îi trecu peste față. Apoi numără monedele și se ridică. — Vrei să ieși? Întrebă Lukici. — Trebuie să mă Întorc la postul de gardă. Funcționarul de la mesagerie rânji. — A pierdut toți banii pe care-i avea. Lukici, mai dă-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
astăzi va mai fi un singur tren, un mic tren local spre Vinkovce. Ninici Își Înfundă mâinile adânc În buzunare. Apoi va avea destul timp pentru Încă o rakia și o partidă de cărți, dar nu mai avea bani. O vagă suspiciune că fusese trișat trecu din nou prin mintea lui Încăpățânată. — Ninici, Ninici! Se Întoarse și-l văzu pe funcționarul de la biroul șefului Înaintând spre el prin zloată, fără pelerină sau mănuși. Ninici se gândi: M-a jefuit și Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
altul când un funcționar se uită În pașapoartele lor, dar tot aparțineau unor lumi diferite: germanul era nerăbdător și fierbea, iar doctorul zâmbea În sinea lui. Când se apropie de el, putu vedea mai bine ce fel de zîmbet era - vag și sentimental. Părea cu totul nepotrivit. — Scuzați-mă că mă adresez dumneavoastră, spuse ea umilă și puțin speriată de respectul lui țeapăn. El se Înclină și Își puse mâinile Înmănușate În gri la spate. Tânăra zări o gaură la degetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cortegiu din mintea lui și timp de o clipă, Își dădu seama că beneficia de un auditoriu mai bun decât jurnaliștii, că exista un om sărman care să fie convertit de la o datorie greșită la una bună, și cuvintele, cuvintele vagi și sentimentale care Îl mobilizaseră cândva și l-ar fi putut mobiliza și pe celălalt, Îi veniră pe buze. Dar acum era mai viclean, beneficia de experiența categoriei sale, așa că nu-l privi pe om, ci se uită În podele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ascuns de nori, dar prezența lui se văzuse În strălucirea zăpezii ce cădea, În albeața troienelor. Acum apunea și zăpada absorbea cenușiul cerului. Nu va ajunge la tren Înainte de lăsarea Întunericului. Dar chiar și speranța de-a prinde trenul deveni vagă, pentru că atunci când ajunse la mașină, constată că motorul acesteia Înghețase, În pofida covorașelor puse peste radiator. 4. Josef Grünlich spuse: — Unora le arde de cântat. Deși se jeluise că-i erau uscați, ochii Îi erau roșii de plâns și doar cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Poate că vrea apă, se gândi ea și pentru o clipă se gândi cu disperare unde ar putea găsi apă, până când Își dădu seama că aceasta cădea peste tot În jurul ei și se aduna lângă zidurile adăpostului. O reținea o vagă Îndoială: era voie să dai apă cuiva care avea febră? Dar amintindu-și de uscăciunea pielii lui, fata cedă compasiunii. Deși era apă peste tot În jurul ei, nu putea ajunge repede și ușor la ea. Trebui să-și răsucească două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
scârțâi sub ea. Era singurul sunet ce se auzea; foșnetul zăpezii care cădea Încetase. Ea trase cu urechea și Înțelese, Înspăimântată, că era singură. Doctorul Czinner plecase; nu-i mai putea auzi respirația. De undeva, de foarte departe, prin Întunericul vag, ajunse până la ea zgomotul unei mașini care schimba vitezele. Ajunse lângă ea ca un câine prietenos, ce se gudură și adulmecă În jur. Dacă doctorul Czinner a plecat, se gândi ea, nimic nu mă mai reține aici. Mă duc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]