2,042 matches
-
dorința de a-i chinui, de a-i distruge și a-i umili, distrugându-i sufletește și chiar de a-i ucide? Cine sădise în sufletul lor atâta ură? Agresiunea față de fata mică a lui Gavriel, Vered, a unor tineri vagabonzi, cu asemenea bestialitate, dovedea că lucrurile scăpaseră de sub control, după ce, mai înainte cu câteva zile, spărseseră geamurile băcăniei cu un pietroi, speriind-o pe fiica cea mare, Ahava, atentat eșuat, fiindcă fata scăpase nevătămată. Cu aceștia nu mai era de
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
Crepuscul de altare și zefiri Și vorba peste moarte să vă moară. Nu închinați cu mine rugăciuni Ci treceți, ca barbarii, mai departe, Mă jefuiți de grâne și tăciuni. Deschis îmi e pătulul ca o carte. Eu voi rămâne singur, vagabond, Un cerșetor de soare și de vise. Voi ocoli destinul rubicond Cu porțile de marmură, închise. Publicată în „DRUM”, an IV, nr. 1 din 15 iunie 1938 și în „UNIVERSUL LITERAR” an I, nr. 21 din 23 mai 1942 Referință
OPRIŢI-VĂ de ION PENA în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370167_a_371496]
-
Crepuscul de altare și zefiri Și vorba peste moarte să vă moară. Nu închinați cu mine rugăciuni Ci treceți, ca barbarii, mai departe, Mă jefuiți de grâne și tăciuni. Deschis îmi e pătulul ca o carte. Eu voi rămâne singur, vagabond, Un cerșetor de soare și de vise. Voi ocoli destinul rubicond Cu porțile de marmură, închise. Publicată în „DRUM”, an IV, nr. 1 din 15 iunie 1938 ... Citește mai mult În drumul meu opriți-vă fierbinți,În carnea mea cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
vă doară.Crepuscul de altare și zefiriși vorba peste moarte să vă moară.Nu închinați cu mine rugăciuniCi treceți, ca barbarii, mai departe,Mă jefuiți de grâne și tăciuni.Deschis îmi e pătulul ca o carte.Eu voi rămâne singur, vagabond,Un cerșetor de soare și de vise. Voi ocoli destinul rubicondCu porțile de marmură, închise. Publicată în „DRUM”, an IV, nr. 1 din 15 iunie 1938... IX. POETUL DIN URMĂ, de Ion Pena , publicat în Ediția nr. 1712 din 08
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
Crepuscul de altare și zefiri Și vorba peste moarte să vă moară. Nu închinați cu mine rugăciuni Ci treceți, ca barbarii, mai departe, Mă jefuiți de grâne și tăciuni. Deschis îmi e pătulul ca o carte. Eu voi rămâne singur, vagabond, Un cerșetor de soare și de vise. Voi ocoli destinul rubicond Ca porțile de marmură, închise. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, an IV, nr. 1 din 15 iunie 1938 și în „UNIVERSUL LITERAR” an I, nr. 21 din 23 mai 1942 VÂNTULE
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
animal. Nu mai contează că intră în casă murdar cu mii de microbi, că îl speli în cada în care faci tu baie, că chiar dacă e vaccinat când mergi cu el afară pune botul pe toate mizeriile lăsate de câinii vagabonzi, că are boli pe care poate să ți le transmită, că are paraziți, că lasă păr peste tot și de multe ori hainele stăpânului au păr pe ele, că-i suflă în gură la copilul tău iar noaptea când dormi
CÂINELE STĂPÂNUL OMULUI? POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354395_a_355724]
-
scrii roluri de Gavroche m-ai desemnat pe scenă eternul peregrin penelul lui Picasso mi-a zugrăvit o mască de albastru cu ochi de gheață pe scena mea mă strâmb hidos jucând în rolul de paiață și prin găurile buzunarelor vagabondului se zbenguie vântul. Autoare-Maria Giurgiu Referință Bibliografică: Paiața / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2356, Anul VII, 13 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PAIAȚA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354016_a_355345]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > TALCIOC Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1164 din 09 martie 2014 Toate Articolele Autorului talcioc În talcioc vin hingherii după câini vagabonzi, cu suflet bătrân sau mai tânăr, bruneți, rubiconzi sau mai blonzi. Vin cu lasouri și cuști ferecate, târgul e plin de lătrături, de vechituri aruncate și de umbrele vechi printre lume uitate. La roata norocului am câștigat, un cal costeliv
TALCIOC de LEONID IACOB în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353643_a_354972]
-
când ne privim, este corpul, adică o părticică din Univers. Mâinile ca niște păianjeni pe clape, sunetele ies ca din ape, urcă pe boltă. Nu vă așteptați să-mi sfâșii carnea, să-mi arăt sufletul, porumbei, ciori trec prin Cișmigiu, vagabonzi, nebuni, bețivi, boschetari, pensionari, homo-hetero-trans-sexuali, de toate nuanțele, vom fi faianțele de la marea morgă numită Paradis. Nu vă așteptați, nu! Tăcerea universală, imposibilă, cu dinții strânși, o caracatiță-n mandibulă, a doua zi, orașul cu ochi plânși va cere vată
IUBIM LUCRURILE MICI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353709_a_355038]
-
sau pentru export. Acum depozitul de bușteni al fabricii și cel dintre sediul UFET-ului și stadion, precum și cel de cherestea zac în paragină năpădite de bălării, rugi, plopi, mesteceni, mormane de bușteni de două decenii intrați în putrefacție, câini vagabonzi, șerpi, șopârle, șobolani și mortăciuni. Depozitele de bușteni pentru gatere, derulaj și furnir, lobde pentru celuloză dar și lemn de foc, sunt părăsite în sălbăticite și mizerie, fabrica de cherestea împreună cu secțiile de lădițe, de PAL cu cazanele și aburitoarele
CAPITALĂ LOVIŞTEANĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353722_a_355051]
-
ultimă scrisoare celor din Bude. Mă doare sufletul când mă gândesc că poate nu voi mai trece nicio- dată prin locurile copilăriei. În sfârșit...” A scris mult în acești ani, dar multe lucrări din această perioadă, printre care romanul „Amor vagabond„ și nuvela „Marița„ , au dipărut odată cu casa fratelui său, Costel, preot la Murgaș (Dolj), în urma distrugerii ei de o bombă în timpul războiului. După ce semnează un Contract cu Editura Fundațiilor, prin care se angajează să scrie o monografie a Craiovei, Bogdan
78 ANI DE LA MOARTE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347061_a_348390]
-
miri cui. Primăria nu și-a putut impune un punct de vedere și a lăsat să dicteze haosul arhitectonic. Haitele de câini rămân ca o emblemă a orașului, ba mai mult, ceea ce nu s-a pomenit până acum, sunt câini vagabonzi și în sate, aduși de orășeni și lăsați fără stăpâni. Dar toate neîmplinirile de tot felul, par nimicuri pe lângă răul cel mare perceput de întreaga populație ca venind de la îmbogățiții din avutul țării în cel mai scurt timp posibil, cu
ROMANIA ANULUI 2010 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357042_a_358371]
-
Eram convinsă că tata-mare știa ceva și nu vroia să-mi spună. Atunci imaginația mea de copil a căutat o explicație, care mi-a venit la fel de repede ca și răspunsul lui la întrebarea mea: bunăvoința mea de a hrăni câinii vagabonzi va fi primită de Dumnezeu, așa cum era primită și pomană mamaiei Susana pentru morții ei, și ca răsplată ceream o minune să întârzie intrarea la școală cel puțin până în primăvară. Începând de a doua zi, în fiecare dimineață furam untură
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
vii dumneata la mine - Doamne ferește! Vreau să vă aduceți aminte de mine și de cei ce veneau cu mine la dumneavoastră la hotel, la Long Beach și puneam pe foc sticlele de coniac, așa cum eram atunci: eu cu acordeonul și vagabonzii care cântau : Așa beu oamenii buni”. Așa începe scrisoarea adresată lui Dumitru Sinu (nea Mitică) de către Mike Florian, prietenul său, scrisă pe un pat de spital din Reno (Nevada), doar cu câteva zile înainte de a închide ochii pentru totdeauna. Pe
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
făcea de chefuri - să tot fi fost vreo zece -; mâncam cu toții ce ne gătea Nicole, soția mea. Ne simțeam tare bine împreună. Hotelul meu avea și apartamente, cu fire place în living room, iar când venea Mike cu prietenii săi, vagabonzii - cum îi plăcea lui să-i numească, - ne retrăgeam într-un apartament, făceam focul în cămin și se-ncingea distracția atât cât ne țineau balamalele!” Chefurile de la Long Beach rămăseseră amintiri frumoase în sufletele lor. Mergeau mulți amici de-ai
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
1550-1574) le dă răgaz de două luni pentru plecare; cei care nu plecau făceau pușcărie 3 ani, iar femeilor și copiilor li se tăia părul imediat, erau rași pe cap; în anii 1612-1666 - se dă o nouă lege contra acestor vagabonzi; la 11 iulie 1682 - Louis al XIV-lea dă o altă lege contra satanicilor, cum erau numiți de către francezi. Germanii, englezii și spaniolii - începuseră și ei să-i bage în pușcării, să le dea foc la căruțe. Îi numeau copii
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
de Apocalipsă! Unii de la geamuri strigau: Lăsați-i în pace, răilor! Cruzilor! Așa se procedează?” Alții mai realiști(sau care au fost mușcați vreodată), le răspundeau: “Luați-i, luați-i, că ne-am săturat de ei! Peste tot numai câini vagabonzi! Câini și hoți! Uite, nici în parcul ăsta de joacă nu mai poți ieși cu un copil din cauza lor”. Hingherii, impasibili la comentariile spectatorilor, își vedeau conștiincioși de treabă; primiseră sarcină să adune câinii și trebuiau să se achite de
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
treabă; primiseră sarcină să adune câinii și trebuiau să se achite de datorie. Înarmați cu instrumentele lor, niște crose speciale (care nu sunt altceva decât niste bețe lungi cu lațuri la capete), rând pe rând - acesti meseriași ingrați - prindeau câinii vagabonzi și îi introduceau în mașina prevăzută cu două cuști din oțel. O bătrânică tocmai trecea prin preajmă, cu o sacoșă plină de verdeață, venind de la piață. ”Așa maică, așa, duceți-i că nu pot ieși cu nepotul la plimbare. Pe
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
cu blîndețe, încă se mai simțea pătrunsă de tăișul lui de zeu, care o despicase în două și o umpluse de fericire, dar încet încet își revenea din plăcerea orgasmică asemenea unei flori fecundate de bîzîitul tandru al unui bondar vagabond, bărbatul o mai strîngea încă la pieptul lui puternic, îi simțea răsuflarea fierbinte în ceafă, o înnebunea încă dorința, s-a răsucit încet cu fața la el și, beată de iubire, a îngenunchiat și, ca într-un ritual ancestral, l-a omagiat
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
pur și simplu pe treptele de lemn din fața casei și privea absentă peste dealuri, sau prin ele, ca printr-un șvaițer. Carina își împărțea bomboanele fondante cu Max, cîinele nostru pe jumătate lup, pe jumătate libercugetător și pe trei sferturi vagabond, Ce fel de om am mai fost și eu? Am intrat brusc în vîltoare ca un apucat, bătea vîntul și spulbera praful ... și, cînd să mă dumiresc și eu în privința frunzelor de lotus, vîntul le mătura deja de pe alee. Aș
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
autorul știe să mărească suspansul cu aceeași idee, a omului dispărut „în hăul propriei umbre”. O proză de introspecție, foarte analitică, în care parcă, totul se scurge, se prelinge în pământ, orașul, străzile, oamenii, o dată cu umbrele oamenilor și ale câinilor vagabonzi care fac hărmălaie, sporind stranietatea atmosferei. Termeni rari precum: distal, puncte luminiscente, scintigrafice, contortă, emisii, acufene, fantă punctiformă, flacără filiformă, entropie, flectată, undă filiformă, duc cu gândul la fizică, la electromagnetism, la universul științifico-fantastic, plin de necunoscute, plin e ondulațiuni
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
-sa tremura din toate încheieturile. -Te-ai drogat! -Nu! M-am deșteptat. Îmi recuperez viața. N-am timp de voi, iau lucrurile și plec. -Ești o destrăbălată, te-ai întins cu bagabonții prin localuri, icni de pe podea soțul. - Vrei să spui.. vagabonzii. H ipopotam analfabet. Si erau streapperi tineri, frumoși ... capabili. Își îndesă în geantă, cardurile, banii ascunși, pusi deoparte, câștigați prin munca ei. Afară, se auzea sirena poliției. Vecinii sunaseră alertați de scandal. Bătăi puternice în ușă: -Poliția! Deschide! Cu pistolul
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
răzbit prin patimi lângă Hristos stau cum lâng-un pom cu flori dar El așteaptă de la mine roadă: Sfânt Născătoarea se vădește-n zori... icoană-n sine - ruga nu-i corvoadă... ce-i roada? - ispășire în icoană și împlinirea unui Zùgrav Vagabond - sfântul tablou nu are-ntr-însul zvoană: rodu-i tăcere mistică-n râu rond... întoarcere în sine e tot ce afli-n lume: iubire de lumină și minune CABOTINISM primăvară bearcă - prafuri de asfalt fată alintată - curvă viitoare ai prostit și Lună - ai
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
un personal mai civilizat, care nu-ți mai crează stresant îndatorirea de a le oferi bacșișul cât mai consistent. Indată ce ai ieșit din aeroport, Bucureștiul ți se arată privirii mult mai bine. E din ce în ce mai curat, cu mai puțini câini vagabonzi, te întâmpină tot mai multe clădiri mari, moderne, care îți desfată ochiul și îți vorbesc mai mult. Plimbându-te pe străzi, constați că viața începe să își schimbe lumina și culoarea, că are alt puls și alt suflu. Incremenirea în
ANUL 2015 CU MAI MULTE SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359040_a_360369]
-
gândit mai târziu. Era un copil al străzii. Haine găsea mai ușor decât hrană. Un copil al nimănui. Fără casă. Fără părinți. Fără rude. Fără nimeni pe pământ. Adăpostul lui - o bancă. Masa lui - un tomberon. Prietenii lui - niște câini vagabonzi. Pe ce lume trăim! Eu sunt primul vinovat al acestei lumi. Nu am făcut nimic pentru acest copil. Și nu îl voi mai întâlni. Nici măcar numele nu i-l știu. Dar cred că numele lui este Simeon. Simeon Stâlpnicul Care
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]