883 matches
-
o punte de Întîlnire a sensibilității pur slave, cu sufletul românesc”. Dacă maniheismul n-are ce căuta În Cehov, vai!, nici etnicismul! Ar fi caraghios să ne propunem un Sofocle românesc, un Will românesc, un Ibsen mioritic, ori un Cehov valah!... Teatrul e bun, sau rău: n-are pecete locală. De aceea, niciodată nu mi-am propus să fac un spectacol kabuki - japonez, ori românesc. Kabuki se face acolo, la mama lui. Călușarii se joacă aici. Punct. Un cuvînt care-i
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Voltri. Cât pot, evit Via Aurelia, mergând pe străzi paralele cu aceasta, care mereu flanchează marea, alături de calea ferată. Ajung la Voltri și mă întreb dacă de aici este acel autor, Teodosio, care a scris o carte despre fericitul Ieremia Valahul. Davide îmi spunea să mă opresc aici, căutând cazare la călugări, dar îmi zic că mai sunt multe ore cu lumina zilei și că vreau să ajung la Varazze. De la Genova până acolo ar fi 37 de km, cam mult
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aceleași în toate povestirile lor, dar aventurile ce li se atribuie diferă. Boiarde ne vorbește despre iubirile lui Orlando,Ariosto, despre dezamăgirea și nebunia ce le-au urmat,iar Pulci, despre moartea lui. Danezul Ogier este un personaj real, precum și valahul Trantefoli. Istoria concordă cu legendele înfățisându-i pe toți ca pe niște personaje puternice. Ogier, originar din Danemarca și păgân, a îmbrățișat religia creștină, sub influența lui Trantefoli și a intrat în serviciul lui Carol Magnul . Mai târziu el s-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fiind forma italiana , iar cea de a doua forma francez a numelui ) , nepotul favorit al lui Carol Magnul ; Rinaldo de Montalban , vărul lui Orlando ; Namo , duce de Bavaria ; Solomon ,rege al Bavariei ; Turpin ,arhiepiscopul ; Astolfo , prițt englez ; Ogier , danezul ; Trantefoli , valahul ;Malagigi , vrajitorul și Florismart , prietenul lui Orlando . Mai sunt și alții despre care ni se pomenește ca paladini și numărul lor nu poate fi limitat cu strictețe la doisprezece . Carol Magnul trebuie socotit ca unul dintre ei ,iar Ganelon sau
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Și porți priviri Școlite de-un călugăr Reformat Cu anatemă de la miere. Muiere, Eu n-am decît un iugăr De păcate Și de icoane. Doar pentru tine De mi-i cere Dor să te trăiesc E într-o casă de valah Albastră La poartă are-un tei. De-obicei Iubesc jihad de-ayatolah Și-o să mă fur Și-o să m-aduc Doar pentru tine. Tu iar nu vrei ... Ești refractară Ca un pol la echinox De toamnă A pocnit-n coajă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
26. Așa a ajuns el, geolog de profesie, traducător pe perioadă determinată de filme horror, thriller și porno, la Societatea Geton din Sfântu Gheorghe, județul Covasna, după ce Își Îndeplinise cu pasiune, pentru scurt timp e drept, misiunea de mic Moise valah, sau de șerpaș de himere În Câmpiile Elizee. El care știa unde și cum se poate trăi bine În lumea asta, părea În ce-l privește total dezorientat. Era cu siguranță hărăzit altei lumi. Drumul spre ea trecea prin comerțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rând, că, în fine, ar face parte dintre aleșii care ar putea reprezenta nația în fața unei improbabile „comisii“ ideale susține și îndreptățește concluzia irevocabilă că după o mie de ani de iobăgie amprentele frustrării s-au implantat adânc în genele valahilor bântuiți de mania scrisului. Mai înainte vreme nu scriau decât progeniturile clasei nobiliare sau, și mai în urmă, scribii, apoi călugării, ființe care nu profesau sclavia, făpturi scutite de îndobitocire. Urmașii dezlegați de întu neric ai iobagilor de odinioară au
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
din alergare. Sabina îl privește înfiorată: - Poate îi e rău. hai să-l ajutăm. - Nu, n-are rost, e mort. A căzut la datorie. Alergăm. Ea plânge. Ajungem la compartiment. Înăuntru ca la vreo zece chinezi. Iau o moacă de valah ospitalier: sorry, do you have tickets in this compartment? Pekinezii mă fixează neimpresionați. O tânără din grup se hotărăște să mă repeadă: zi pa rumanești ci vrei! Până să mă dezmeticesc, mă trezesc trimis într-un compartiment de rasă europeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ziare (fără a mai adăuga calitatea cărții de roman). „În bătaia vânturilor” are un iz patriotic și oleacă de mândrie națională, dacă ne gândim la capacitatea nativă a unui român de a se afirma într-o societate ostilă nouă. „Un valah împuțit” - cum ne gratifică ungurii cu închipuitul lor blazon nobiliar - a fost la fel de bun ca ei și poate și mai bun. Să ajungi în preajma președintelui Americii, asta chiar că este o filă de roman (din fericire adevărat), ceea ce și justifică
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93034]
-
mai este suverană. Suntem un stat multinațional și pluri-religios. Vezi declarațiile nerușinate și provocatoare ale lui Marko Belafost vicepremier al guvernului român, condus de premierul Emil Boc! Vezi declarațiile instigatoare ale lui Laslo Tökes, care îndeamnă la noi exterminări de valahi. Vezi și nu uita: crimele hortiste de la Almașul Mare, Zalău și Ciumirna, 08.09.1940 asasinatele hortiste de la Trăznea, 09.09.1940 asasinarea bestială a protopopului Aurel Munteanu, crimele de la Hilda,10.09.1940 asasinatele hortiste de la Sînmihau și Cluj
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la rugile sale: Halaha, elam, sau Hala huhali, adecă Elam, patriiarhul nostru. Ci, nu știu a spune, pre Elam, feciorul lui Sim, pomenesc, ori pre Hali, ginerile lui Mehmet, care au scornit legea turciască? Că și Turcii Halahu Mehmet, și Valahii Hua, și ungurii și Persii care au puțină despărțire de legea lui Mehmet, Halahula, strigă. Acesta este rezumatul ultimelor numere ale României Mari. Și-al directorului dînsei, cunoscutul om de tribunal, care dă săracilor de mîncare la cantină. Tot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
slave pătrunse în nordul Dunării, în secolul al VI-lea, erau independente față de stăpânirea avarilor.13 Pe de altă parte, subliniază Iorga, este limpede că slavii din al doilea val au cunoscut pe autohtoni prin intermediul germanilor-o dovedește numele de valahi pe care slavii îl dau acestora. De-aici numele de "valah" a trecut la bizantini, pentru elementele romanice rurale, mai târziu păstorești, care nu mai erau supuse Imperiului. Însă aceasta înseamnă că, în momentul în care slavii au apărut în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
independente față de stăpânirea avarilor.13 Pe de altă parte, subliniază Iorga, este limpede că slavii din al doilea val au cunoscut pe autohtoni prin intermediul germanilor-o dovedește numele de valahi pe care slavii îl dau acestora. De-aici numele de "valah" a trecut la bizantini, pentru elementele romanice rurale, mai târziu păstorești, care nu mai erau supuse Imperiului. Însă aceasta înseamnă că, în momentul în care slavii au apărut în aceste locuri, germanii (neamurile: goți, gepizi, vandali) erau intercalați între ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
erau necesari pentru pentru hrănirea acestora, iar dajdea-darea era jumătate din cea plătită în Imperiu. Împrejurările sociale și etnice erau moștenite (preluate) de slavi de la triburile germanice așezate înaintea lor între latinii de la Dunărea de Jos. Slavii numeau pe romani valahi, vlahi, volohi denumire preluată de slavi de la germani care numeau pe romani Welschen.21 Anterior, înaintea slavilor, și neamurile germanice din Dacia și Moesia-goți, taifali, gepizi-au fost strângători ai dijmelor în cereale și vite de la daco-romani. În privința raporturilor autohtoni-migratori
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urmare, conchide Lot, au avut loc două migrații: una determinată de părăsirea Daciei și retragerea ultimilor coloniști romani la sud de Dunăre, în cele două Dacii, constituite de Aurelian, în Moesia, după 275, iar cealaltă, în sens invers, efectuată de valahii (românii) transdanubieni spre nordul Dunării, categoric înainte de secolul al X-lea, de venirea ungurilor în Transilvania, migrațiune lentă și progresivă (nu bruscă și comandată, ca cea din 275), care a avut ca efect repopularea nordului (Transilvaniei), fără să treacă însă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
indigeni (români), dacă nu-i confunda. Faptul că Vicina, situată pe Dunăre, ar fi fost episcopie, ar contrazice părerea că Valahia era populată cu români. Ar fi greu de înțeles cum au stat fără episcopie atâta vreme-abia în 1359 ! În legătură cu "valahii" și "Valahia", semnalăm că autorul (Brătianu) greșește acordând acestui termen o origine bizantină, cu sensul de "păstor". Cuvântul este germanic: valah, adică welche. Goții au numit "valahi" populațiile latine".10 F. Lot, în notele sale, se referă și la alte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era populată cu români. Ar fi greu de înțeles cum au stat fără episcopie atâta vreme-abia în 1359 ! În legătură cu "valahii" și "Valahia", semnalăm că autorul (Brătianu) greșește acordând acestui termen o origine bizantină, cu sensul de "păstor". Cuvântul este germanic: valah, adică welche. Goții au numit "valahi" populațiile latine".10 F. Lot, în notele sale, se referă și la alte aspecte: "Cele câteva mărturii arheologice referitoare la practicarea creștinismului în Dacia, în secolele III-IV, sunt lipsite de interes. Nu se știe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puțin amenințate, trebuie să fi predominat aici o foarte însemnată cultură romană, ale cărei urme asupra acestui pământ cu totul răscolit de rătăcirea (migrația) popoarelor n-au putut fi șterse și, de exemplu, se recunosc încă în limba romanică a valahilor". În sfârșit, pentru L. Homo, biograf al lui Aurelian, evacuarea Daciei, la anul 275, nu putea fi integrală: au rămas țăranii, care trăiaui în bune raporturi cu goții și care n-ar fi permis plecarea lor -ce puteau face barbarii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
concluzia că în sânul populației daco-romane ar exista două elemente: romanicii autohtoni (cei nord-dunăreni) și migratorii, veniți din sud, și la existența a două ramuri foarte apropiate ale poporului român: "păstorii romanilor", originari din regiunile carpatice și dunărene, și blachii-"valahii" sud-dunăreni, de-aici două dialecte ale limbii române. E. Gamillscheg, în "Originea românilor", presupune că, sub aspect lingvistic, au existat două valuri: unul pornit din Munții Apuseni spre sud și est, iar celălalt din valea Timocului (în sud) spre nordul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
adresată principelui coregent al Ungariei, Bela. Este un document însemnat al istoriei noastre medievale, din care rezultă stadiul organizării politice și bisericești în secolul al XIII-lea. Scrisoarea preciza că "în Episcopia cumanilor" se află niște populații, care se numesc valahi (walati) și care se socotesc creștini, dar "nesocotesc Biserica romană" și nu primesc tainele de la episcopul cumanilor, ci "de la oarecari pseudoepiscopi, care țin de ritul grecilor (ortodocși). În același timp, locuitori din regatul Ungariei, unguri, teutoni (germani) și alți dreptcredincioși
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și nu primesc tainele de la episcopul cumanilor, ci "de la oarecari pseudoepiscopi, care țin de ritul grecilor (ortodocși). În același timp, locuitori din regatul Ungariei, unguri, teutoni (germani) și alți dreptcredincioși trec la credința lor și făcându-se una cu acei valahi primesc zisele taine" de la acei "pseudo-episcopi". În această situație, papa, pe de o parte, dispunea ca episcopul Teodoric să numească un păstor (episcop) catolic din neamul lor (al românilor), iar pe de alta îi cerea principelui Bela să silească pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
închis pasurile munților, ca să nu mai poată trece din nou". La rândul ei, cronica veche rusă consemnează că, după înfrângerea ungurilor, tătarii s-au luptat cu românii: "Tătarii au izgonit pe unguri la Dunăre și s-au războit și cu valahii". Cronicarul francez Philippe Mousket, contemporan cu evenimentele, spune că "a venit veste despre tătari..., cum că regele din țara vlahilor i-a învins la o trecătoare"; de fapt, este vorba despre țarul de la Târnovo, conducătorul statului vlaho-bulgar. Prin urmare, conchide
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
călugării minoriți (franciscanii) notau că în oastea mongolă erau și "creștini din cei răi" sau "trei sferturi din oastea lor este alcătuită din alte neamuri. Astfel, la asediul orașului Assisi, alături de o ceată de tătari și cumani, sunt menționați și "valahi". În același timp, este o certitudine că regiunile de câmpie românești din sud și est, Bărăganul și Bugeacul, erau sub stăpânirea directă a tătarilor. Un sol creștin la curtea Hoardei de Aur a întâlnit, pe drumul spre Marea Caspică, români
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că va aduce la dreapta credință (catolică) pe schismatici (ortodocși), să se impuie vlahilor înșiși un episcop catolic. Următoarea acțiune a regalității ungare a fost constituirea unei Cumanii vasale. În timp ce în prima jumătate a secolului al XIII-lea, cele două Valahii urmăreau a se uni și anume pe o îndoită cale, prin legătura Asăneștilor cu căpeteniile cumane și prin misiunile înarmate ungurești la sud de Carpați, o cronică belgiană arată cum "fiul fruntașului din Cumania" a cerut, în 1227, arhiepiscopului de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sută de ani mai târziu decât regatul sârbesc (sfârșitul secolului al XII-lea)" ? Și încă: "De ce au ținut morțiș istoricii noștri, de o sută cincizeci de ani încoace, să încerce să povestească prin ce minune, din micile formațiuni rurale ale valahilor s-ar fi născut în sfârșit și cu câtă întârziere! o Țară Românească?" Djuvara consideră că a găsit răspunsul: "s-a născut cu întârziere, fiindcă n-am avut noroc de barbarul cel bun". El subliniază că "pura realitate" a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]