878 matches
-
Artistul și libertatea” - „Progres”, „Problemă”, „Temă”, „Tehnica”, rubrica „Dicționar” - „Cărți despre grădini” - «Coup d'œil sur Beloeil» - «L'Architecte dans la cité», note 1932 - „Ceramica la români”, 12 mai. - „Geografia artei românești”, 2 iunie. - „Maestrul de altădată” (despre meșterul Drăghici Valahul), 30 iunie. - „Valea Oltului”, 16 iulie. - „Tradiționalism și modernism”, 23 iulie. - „Valea Prutului”, 11 august. - „Icoane și iconostase”, 22 septembrie. - „Fântâni, cumpene și popasuri”, 13 octombrie. - „Hanurile”, 10 noiembrie. 1933 - „O biserică moldovenească”, 21 ianuarie. - „O biserică moldovenească”, 21 ianuarie
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
multor centre social-culturale în cadrul cărora se desfășoară atât programul catehetic „Hristos împărtășit copiilor”, cât și diferite conferințe ale credincioșilor giurgiuveni. Între aceste centre se numără Centrul Cultural-Pastoral „Meletie Arhimandritul” din incinta mănăstirii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Centrele Cultural-Misionare „Sfântul Ioan Valahul” și „Nichifor Crainic” din incinta Centrului Eparhial, Centrul Cultural „Radu Șerban” din incinta mănăstirii Comana, Centrul Cultural „Dimitrie Bolintineanu” de la parohia Bolintin-Vale, și Centrul Pastoral-Misionar „Sfânta Muceniță Filofteia” de la parohia Joița. În anul 2012, în ziua de 20 decembrie Episcopia
Ambrozie Sinaitul () [Corola-website/Science/308633_a_309962]
-
Organizațiile românești din zonă estimează numărul românilor la aproximativ 46.100 persoane (adică 82,2% din populația raionului). Majoritatea românilor preferă să se declare sârbi. Totuși, comparativ cu recensământul din 1991, numărul celor care au optat să se declare drept "valahi" sau "români" în loc de "sârbi" a crescut semnificativ și este așteptat ca numărul acestora să crească în continuare. Bor este un oraș industrial care s-a dezvoltat preponderent după Al doilea Război Mondial. În Bor se află una dintre cele mai
Bor, Serbia () [Corola-website/Science/308208_a_309537]
-
Mirvât sau M.rdât = moravienii, locuitorii Moraviei Mari, iar Madjgharî = evident, maghiarii, cărora le corespunde și ocupația de pescari. Singul etnonim care a stârnit controverse este cel al (V.)N.nd.r.-ienilor. I. Perciun a identificat M.rdât cu valahii din Moldova de azi în urmă comparării datelor geografice iar N.nd.r cu valahii din Transilvania . Expresia "în direcția slavilor" e un neam de Rûm arată că nu nu este vorba de slavi ci de alt popor. Identificarea cu
V.n.nd.r. (N.nd.r.) () [Corola-website/Science/308256_a_309585]
-
și ocupația de pescari. Singul etnonim care a stârnit controverse este cel al (V.)N.nd.r.-ienilor. I. Perciun a identificat M.rdât cu valahii din Moldova de azi în urmă comparării datelor geografice iar N.nd.r cu valahii din Transilvania . Expresia "în direcția slavilor" e un neam de Rûm arată că nu nu este vorba de slavi ci de alt popor. Identificarea cu românii este făcută printre alții de Kunik în Izvestiya al-Bakri, îi, 16, si de Niederle
V.n.nd.r. (N.nd.r.) () [Corola-website/Science/308256_a_309585]
-
sale, parabola cu implicații filozofice, centrată în jurul unor simboluri grave și încărcată de un mesaj cu intenții moraliste precise." (Dinu Kivu, Contemporanul, 29 ianuarie 1982) LUNGĂ POVESTE DE DRAGOSTE, Mai 20, 1982, Teatrul "Maria Filotti", Brăila; Septembrie 20, 1984, Teatrul "Valah", Giurgiu; Ianuarie 25, 1990, Teatrul de stat, Sibiu În dramaturgia acestui prolific autor, care, în felul său original, face o oarecare concurență stării civile, satira și comedia atârnă pe talger parcă mai greu decât drama. Observator ironic al unor moravuri
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
tensiunile sociale, exacerbarea stărilor conflictuale, nevoia de stabilitate, învrăjbirea și împăcarea umană sunt tot atâtea pledoarii transfigurate artistic într-un spectacol politic contemporan." (Din Caietul program al premierei de la Teatrul Maria Filotti, Brăila) SINUCIDEREA UNEI COCHETE, Mai 5, 1994, Teatrul "Valah", Giurgiu BOALĂ INCOMPATIBILĂ (Dragostea și tranziția), Iulie 3, 1996, Teatrul "Toma Caragiu", Ploiești INVAZIA (Onorabila familie), Mai 5, 1996, Teatrul "Radu Stanca", Sibiu ULTIMA DRAGOSTE A LUI DON JUAN, Martie 10, 1998, Centrul Cultural Francez, Iași TARAI, MIREASA LUI IISUS
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
întregului secol al XVIII-lea”. În ședința sa din 28 februarie 1950 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinți de neam român, între care: Calinic de la Cernica, mitropoliții Ilie Iorest și Sava Brancovici ai Transilvaniei, Ioan Valahul, Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara și Oprea Nicolae (Miclăuș) din Săliște. Ieromonahul Visarion Sarai a fost trecut în rândul sfinților mărturisitori, împreună cu călugărul Sofronie de la Cioara și țăranul Oprea Nicolae (Miclăuș), prăznuirea lor urmând să aibă loc în ziua de
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
-lea a reorganizat la inceputul sec. al XI-lea patriarhia de Ohrida, iar printre biserici apare și una bănățeană, identificată cu Tibiscum Într-o listă episcopală care datează din timpul domniei împăratului Alexius I Comnenul este menționată o "episcopie a valahilor" supusă arhiepiscopului de Ohrida (pe locul 23) iar într-o altă listă episcopală, care datează de la sfârșitul secolului al XI-lea se precizează că "episcopia valahilor" avea reședința la Vreanoti (orasul Vranje din Serbia de astăzi) Existența unor biserici rupestre
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
care datează din timpul domniei împăratului Alexius I Comnenul este menționată o "episcopie a valahilor" supusă arhiepiscopului de Ohrida (pe locul 23) iar într-o altă listă episcopală, care datează de la sfârșitul secolului al XI-lea se precizează că "episcopia valahilor" avea reședința la Vreanoti (orasul Vranje din Serbia de astăzi) Existența unor biserici rupestre medievale timpurii în spațiul pruto-nistrean este consemnată de împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenet care, la mijlocul secolului al X-lea, menționa că „pe partea aceasta
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
succese, având în vedere existența menționată în documentele vremii a numeroși preoți-pastori conduși de doi episcopi protestanți români, Pavel Tordași, urmat în scaun de fiul său Mihail, precum și Ioan de Geoagiu, care stăpâneau religios o seamă importantă de comunități ale ""valahilor"" ardeleni, iobagi, dar și boieri precum cei din familiile Cândea (Kendeffi), Dragu (Dragffi), Banu (Banffy) sau Boieru (Boer). Atât luteranii, cât și ceilalți reformați au încercat să îi atragă la protestantism pe românii ardeleni nu doar prin numirea de preoți-pastori
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Mintiu a stârnit nemulțumirea vechilor locuitori ai târgului, care au adresat un protest autorităților comitatense, arătând că strădaniile protopopului greco-catolic de a înălța o biserică și o clopotniță în perimetrul așezării ar constitui "un abuz nemaiîntâlnit" fiindcă religia "grecilor, rutenilor, valahilor și sârbilor" nu beneficiază de statutul de religie receptă. La plângerile venite atât din partea comitatului, cât și din partea beneficiarilor privilegiului de a se așeza în Sătmar și Mintiu, împăratul Leopold a răspuns la 20 iulie 1686 printr-o circulară adresată
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
București, 1969). Actul de unire din 1697 a fost remarcat de la început de mediile politice și religioase din Transilvania, indiferent de poziția acestora față de unire. Johannes Filstich, rectorul gimnaziului săsesc din Brașov, a notat că „în anul 1696 (!) Teofil, episcopul valahilor, părăsi cu o mare parte a neamului valah credința grecească și trecu la cea romano-catolică” (Arh. Naționale Brașov, mss.). Martin Felmer, rectorul gimnaziului săsesc din Sibiu, repetă afirmația spunând că episcopul valahilor a făcut unirea propusă (Martin Felmer, "Schriften", ed.
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
a notat că „în anul 1696 (!) Teofil, episcopul valahilor, părăsi cu o mare parte a neamului valah credința grecească și trecu la cea romano-catolică” (Arh. Naționale Brașov, mss.). Martin Felmer, rectorul gimnaziului săsesc din Sibiu, repetă afirmația spunând că episcopul valahilor a făcut unirea propusă (Martin Felmer, "Schriften", ed. Adolf Armbruster, București, 1974, p. 165). De asemenea pastorul lutheran din Sebeș, Andreas Gunesch, a notat că în luna mai 1697 „Valachici nostri ab Ecclesia graeca et orientale deficientes transeunt ad romano
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
orice”. Dieta Transilvaniei s-a opus sistematic memoriilor lui Inocențiu Micu. In plus, Inochentie Micu avea să constate că se urmarea în continuare convertirea și asimilarea românilor la calvinism, inclusiv a celor uniți. La sinodul din 1742 se observă că valahii uniți sunt impinși în continuare spre calvinism și maghiarizare. Observând acest proces, prin acest sinod din 1742 s-a încercat ca să se zădărnicească trecerea uniților la alte religii recepte. O nouă dietă a Transilvaniei a hotărât, în 1744, ca nobilii
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
-mi conduci armatele"." Murad nu a avut cum să mai refuze și a revenit la tron. O armată creștină amestecată, formată în principal din forțe maghiare și poloneze, dar având și detașamente de cehi, cavaleri papali, bosniaci, croați, sârbi, bulgari, valahi și ruteni, s-a ciocnit cu o armată otomană superioară numeric. Maghiarii erau slab echipați, iar ajutoarele promise din Albania și Constantinopol nu au sosit. Armata maghiară avea un număr mic de infanteriști, între una și trei sute de mercenari cehi
Bătălia de la Varna () [Corola-website/Science/304592_a_305921]
-
într-o formă literaturizată și cu unele hiperbolizări, se găsește, însă, la un martor ocular, diaconul armean Minas Tokhateți, originar din Eudochia și stabilit în Suceava. El este autorul unui lamento de 110 catrene, intitulat Jelanie asupra armenilor din Țara Valahilor. Minas din Tokhat a locuit multă vreme la Camenița și la Lemberg, unde a fost secretar al arhiepiscopului armean și al tribunalului armenesc, iar în 1551 s-a aflat la Suceava, unde a fost de față la suferințele conaționalilor săi
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
era recunoscut de către Sfântul Scaun ca „Duce al Moldovei” printr-o scrisoare în care se adăuga că Moldova este parte a națiunii vlahe (române): dux Moldavie partium seu nationis Wlachie. Cronicarul polonez Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii și valahii „au aceleași limbă și obiceiuri”. Trimiteri la o așa-numită „limbă moldovenească” pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche "Letopisețul Țării Moldovei", unde autorul notează că de fapt această limbă este vorbită de moldoveni, valahi
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
valahii „au aceleași limbă și obiceiuri”. Trimiteri la o așa-numită „limbă moldovenească” pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche "Letopisețul Țării Moldovei", unde autorul notează că de fapt această limbă este vorbită de moldoveni, valahi și vlahii transilvăneni. Miron Costin, în lucrarea sa "De neamul moldovenilor", afirmă că națiunea română trăiește în Moldova, Muntenia și ținuturile ungurești și mai notează că, deși oamenii din Moldova se autodenumesc „moldoveni”, ei își numesc limba „românească”, nu „moldovenească
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
în Moldova, Muntenia și ținuturile ungurești și mai notează că, deși oamenii din Moldova se autodenumesc „moldoveni”, ei își numesc limba „românească”, nu „moldovenească”. Marele cărturar Dimitrie Cantemir afirmă în "Descriptio Moldaviae" (Berlin 1714) că moldovenii vorbesc aceeași limbă cu valahii și transilvănenii. Cantemir este primul care introduce ideea că anumite cuvinte românești au rădăcini dacice. În primii ani ai ocupației țariste de după 1812, peste 95% din populația regiunii era românească, iar limba română a fost acceptată ca limbă oficială în
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
statul maghiar s-a alăturat civilizației europene. Sub dinastia Angevinilor, Ungaria și-a pierdut controlul asupra Valahiei în urma bătăliei de la "Posada" din 9-12 noiembrie 1330, dusă împotriva voievodului Basarab I de către regele Carol Robert de Anjou. Acesta scapă de furia valahilor (românilor) cu fuga, deghizat în haine femeiești. De asemeni, Ungaria pierde și controlul Moldovei în 1359. Un moment important în istoria Ungariei îl constituie domnia regelui Matia Corvin, la origine maghiaro-română (valaho-cumană) din Transilvania. Regele Matia Corvin, a fost fiul
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
lor l-au părăsit. Astfel, avem păstrat un document de la Gabriel Mindszenti, cronicarul lui Ioan Zapolya, ce precizează că mulți nobili au regretat cinstea care i-a fost făcută lui Mailat de către Zapolya, care a donat moșii și dregătorii acestui „valah nemernic și nenobil”. Putem observa că în acest moment se face referire la românitatea lui Mailat, care deși era nobil și catolic, era privit ca român „de origine obscură”. De altfel, Ștefan Mailat nu și-a ascuns niciodată originea. Mai
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
corespondența ce s-a păstrat de la Nicolae Golescu care a spus că „... "Iscovescu a luat hotărârea de a veni să petreacă iarna la București pentru a vedea dacă poate avea de lucru"”. La Viena artistul i-a cunoscut pe „... "toți valahii care au trecut pe aci și... fiecare i-a promis să se intereseze de el"”. Acești "valahi" erau tinerii progresiști români, membri ai grupării Frăția, care au pus la cale revoluția din iunie 1848. Iscovescu s-ar fi alăturat grupării
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
a veni să petreacă iarna la București pentru a vedea dacă poate avea de lucru"”. La Viena artistul i-a cunoscut pe „... "toți valahii care au trecut pe aci și... fiecare i-a promis să se intereseze de el"”. Acești "valahi" erau tinerii progresiști români, membri ai grupării Frăția, care au pus la cale revoluția din iunie 1848. Iscovescu s-ar fi alăturat grupării cu entuziasm și ca urmare în 1847 s-a reîntors în Țara Românească, după părerea lui Ionel
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
fi"”. S-au găsit în mapă portretele lui Avram Iancu de la Vidra, Ioan Buteanu din Fîntîna Codrului, Simion Balint de la Roșia Abrudului, Adam Balint, Nicolae Solomon, Petru Dobra, Nicolae Golescu, Dimitrie Bolintineanu, Niță Magheru, eroii răscoalei moților de la 1848, revoluționari valahi, 17 peisaje și alte desene, 10 portrete ale revoluționarilor sârbi din Semlin precum și copii și însemnări de mare valoare artistică și istorică. Conform informațiilor pe care biograful Marin Nicolau le-a făcut, reiese faptul că Mapa lui Iscovescu, în anul
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]