805 matches
-
din zona unde locuia Gelu și nu mai aveam cum să mă întorc de la podul lui. Și am început să-i înșir toate bucatele care-mi veneau în minte. Fără o ordine anume, pe sărite, pe amestecate, băuturi de-a valma, cu prăjituri, salate, cafele, fructe, toate. Din când în când Paul exclama topit. — Dezastru! Nici în cartea de bucate nu le găsești. — Iar la plecare ne-au dat și la pachet. Am și anșoa acolo. Dacă vrei, îți dau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șoferului, m-am auzit strigat, răspicat: — Profesore! Ce faci, bre, profesore! Nu mai trebuiau alte cuvinte. Îl recunoscusem: era popa Țandără. Vocea lui inconfundabilă de bas profund și felul lui neobișnuit de a rosti repezit cuvintele, aruncându-le de-a valma, într-un torent rapid, fără pauze între ele, încălecate, hămesite parcă. Îmi exersasem însă urechea să deslușesc ce spune în lungile noastre ore de la cenaclul seral de la „Geamandura“ din micul orășel de la poalele anticului Aegyssus. Aplecat peste blondiul Moș Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cheamă marketing. Doar că în articolul din interiorul ziarului apare întreaga listă a presupușilor „clienți”. Păi au fost sau n-au fost ? și dacă nu se știe, nu cumva e o problemă de deontologie profesională în a băga, de-a valma, toate aceste vedete în gura lumii ? În sfîrșit, fondul problemei. „Vrăjitoria” este mai veche decît „cea mai veche profesie din lume” și se face dintotdeauna „cu marfa clientului”. E o problemă de cerere și ofertă - iar împricinatele s-au adaptat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vreme ne vom întreba doar de ce sîntem altfel, nu vom putea ști cine sîntem de fel. Evident, Lucian Boia are cheia de lectură potrivită, doar că, într-un patos stilistic surprinzător, întredeschide și uși nepotrivite, prin care pătrund de-a valma și interpretări pe care, de fapt, le repudiază. „Totul începe printr-o întîrziere impresionantă” - ne spune domnia sa chiar de la început. Dacă e să rămînem consecvenți acestei perspective coerente, va trebui să reformulăm însă premisa întregii cărți : ceilalți au devenit altfel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o orchestră, numai că n-a ajuns încă la concert, ci tot face repetiție. Mai scârțâie un violonist, mai greșește intrarea solistul, mai dau chix suflătorii sau se supără dirijorul și oprește muzica și-i ceartă pe toți, de-a valma, totul e fragmentar și mereu reluat de la capăt, dar la concertul propriu-zis melodia se va lega fără cusur și aplauzele Europei... — Și când o să fie concertul ăsta, domnule Procopiu? întrerupse Pavel cu glasul lui șoptit încărcat de data asta de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să fii și ateu și cu sufletul în rai. După lăsarea întunericului, se împuținează și numărul ateilor. Cerul - această epidermă a dumnezeirii. Religia - o iubire platonică fată de un mire bănuit, dar nevăzut. În marile războaie mor oamenii de-a valma. Apoi, fiecare Dumnezeu și-i caută pe ai lui. Dogmatismul erodează chiar și religiile. Marile enigme ale lumii se vor dezlega poate când Dumnezeu se va hotărî să să-și scrie memoriile. Mântuirea sufletului nu e posibilă fără obstrucționarea trupului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ale marilor orașe nu făceau excepție. Aceste periferice așezări umane, presărate la tot pasul cu sumedenie de magazii, șuri de diferite dimensiuni confecționate din deșeuri de materiale aruncate de pe șantiere, cu cotețe puturoase, în care-și duceau traiul de-a valma diferite dobitoace și orătănii domestice, cu șandramale învelite cu bucăți de carton gudronat, tablă ruginită sau șindrilă putredă, înnegrită de vreme în jurul cărora roiau din zori și până noaptea târziu droaie de copii murdari, desculți, cu hainele zdrențuite, probabil și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
energiile eoliene scăpaseră de sub control; bucăți de tablă, de carton asfaltat, saci vechi, țoale rupte, sumedenie de hârtii și fel de fel de hârburi, desprinse din șandramalele nevoiașilor de la marginea orașului și de prin grămezile de gunoaie depozitate de-a valma, zburau prin aer precum baloanele umplute cu gaze inerte în zilele de sărbătoare națională. Copacii, de pe drumul aproape paralel cu calea ferată, se încovoiau ritmic sub presiunea vântului, ca și cum ar fi intenționat să bată mătănii. Cei mai bătrâni cedau, lungindu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
trecut pe lângă el ca o vijelie de vară, lăsând doar amintiri vagi estompate de timp, care cu vremea s-au evaporat, precum fulgii de zăpadă căzuți pe palma unui magician. Poate... Anii adolescenței: plini de frământări inutile, lecturi de-a valma care i se lipeau de suflet, bibliografii obligatorii chinuitoare și total ineficiente, visuri deșarte, fără temei, dragoste platonică, neîmpărtășită, tot felul de pregătiri și antrenamente, examene peste examene, multe îndoieli și multă nesiguranță. Nu avea nici un temei să creadă că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
avea posibilitatea să se și odihnească puțin în sala de așteptare sau să servească o cafea în liniște, în vreun bar din apropierea gării. În tot acest interval de timp, își va cerne și își va limpezi ideile înghesuite de-a valma sub scoarța-i cerebrală, va expulza din sufletul său gândurile negre și elementele nocive contaminate de filoxeră pentru-ca în ziua următoare să ajungă în sânul familiei limpede și transparent ca un cristal de Boemia. Cu golul din piept și imaginea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
demascați în fața clasei. Le citeau cu pasiune fără a conștientiza că, cei mai buni, mai plăcuți, mai eficienți și mai ieftini meditatori, care ușurau eforturile intelectuale ale profesorilor și cele materiale ale părinților, erau tocmai aceste cărți citite de-a valma. Chiar și unii profesori nu înțelegeau cum de, acești trei zvăpăiați obțin succese deosebite la învățătură, fără a depune nici un fel de efort. În timp ce Lică Ignat și Bidaru Costică trecuse deja la romane, Mișu, cu un cap mai înalt decât
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ferestre în față și ușă la mijloc - frumoase și curate, ivindu-se ca niște pete albe prin verdeața copacilor deși. Femeile sunt frumoase și bune gospodine, nu se pomenește a se duce și ele la crâșmă, să bea de-a valma cu bărbații ca în alte sate. Ehei, măi Fanachi, de atunci au trecut atâția ani. Trăiau alte vremuri părinții noștri. Dacă te-ai întreba; e mai bine acum ca în vremea veche?! un răspuns lămurit n-ai să afli. Fiecare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
într-una. La un moment dat, cine trecea pe lângă gardul casei sale, aproape gata de modernizat, observa, într-un loc mai ochios, o putină mai bine de jumătate plină cu milioane. Milioane noi-nouțe. Aruncate, acolo, ca din întâmplare, de-a valma. Dar, bine, omule, nu ți-i teamă, că te vor călca dracii, pentru banii ăștia, lăsați, la vedere, fără nici o grijă? Nu! Cum nu? Așa cum vă spun, cum auziți și cum vedeți că procedez, fără nici un pic de frică. Dar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
celei mai cumplite crime, cînd fratele își violează sora și apoi o ucide. Eram convins că la acest capitol vom rămîne pe locul întîi cîteva secole de acum înainte. Îmi reproșam că locuiesc în orașul care găzduiește genii de-a valma cu monștri care, de obicei, bîntie doar în vis. Zilele astea însă orice închipuire a unei idioate minți bolnave, a fost depășită. Fiul lovește mama, cu toată forța, în plină figură, cu ciocanul. Privirea rugătoare a celei care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
după Începutul unui discurs despre subsoluri. Cotloanele acelea pline de vechituri pe care le ocolești de atîta vreme pentru că, odată pătruns acolo, nu știi de ce să le apuci mai Întîi, că nu e nici o rînduială și te Împresoară de-a valma din toate părțile baloturi de boarfe și mirosuri și urme de mîini. Spuneam că el face parte din altă familie. PÎnă și felul În care se gîndește la moarte cu toată gravitatea trupului, ca un copil mut, Îl apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o predestinare, trasee impuse de limitele unui spațiu și acele acolade mărunte În care se Întîmplă divertismentul, ai iluzia că alegi toate aceste opriri cînd peisajul se colorează și amintirile Încep să se Înghesuie nechemate, imagini peste imagini de-a valma ca mozaicurile hipnagogice; este de ajuns să schimbi o plăcuță și se schimbă desenul, proiecții pe un zid alb rămas undeva departe În urmă acum zece, acum douăzeci de ani, linii disparate, texte Întrerupte ca traseele șterse ale unui creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui o scînteie răutăcioasă de satisfacție. „MÎine sîntem convocați la servici. Avem sarcini urgente. Regret, dar ai să mergi singură la matineu.“ Ea se roșea ușor pe gît și pe decolteu, nu spunea nimic. Doar zgomotul veselei trîntite de-a valma În chiuvetă Îi trăda furia. Domnul D. se retrăgea aproape neauzit În sufragerie, Își deschidea cartea și Începea să fluiere. Lovise În plin. Ajuns În stradă, aerul răcoros i se furișa pe sub gulerul răsfrînt al cămășii, Înfiorîndu-i plăcut pielea spatelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Leon. CÎnd am intrat pentru prima oară În locuința lui - nu bănuiam pe atunci că peste cinci luni Îmi va deveni socru - am Încremenit: doi ochi verzi mă priveau fix din Întunericul unei Încăperi În care se Înghesuiau de-a valma boccele de rufe, vase cu smalțul sărit, pantofi scîlciați, scaune și mese vechi jupuite la colțuri, porțelanuri pătate de muște, pahare de baccara desperecheate cu irizări roșiatice și verzui În rotunjimile sticlei, relicvele unei existențe care se anunțase cîndva strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lingurița de viață. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Zidurile, schelăria, turnurile metalice, șinele, treptele Înguste, jgheaburile de tablă, totul pare o alcătuire de oase calcinate - vertebre și femure, clavicule, maxilare uriașe, risipite de-a valma, părăsite Într-o deplină Împietrire peste care se cerne continuu o bură albă, scămoasă. Oamenii nu s-au trezit, dorm care Încotro pe saci de ciment, pe ziare. În vagonete sticle goale de lapte, de vodcă, cutii ruginite de conserve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o impecabilă ordine, că puteam rezista oricărei concurențe, că puteam cîștiga pariuri și competiții... Ușile se Închid, eclipsa se lățește pe memoria mea - ce aburită, ce penibilă lună mai care aneantizează toate marginile și cultura ca apa curgînd de-a valma În circumvoluțiile mele. Penibile aceste recunoașteri În mizeria cărora Încă mai tresare vanitatea. CÎnd mă aflu În locuri unde știu că nu mă vede nimeni sau cînd sînt singură acasă, mă surprind făcînd gesturi urîte; simt atunci o poftă grozavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tristețea poetului — Niciodată nu mi-am Închipuit că tu poți să fii atît de... — N-ai vrea să ne ridicăm, altfel devin patetic. CÎnd merg gîndesc mai coerent. O cotiră pe o alee desfundată. Cruci și lespezi Îngrămădite de-a valma În mormane informe. Morminte surpate cu ochiuri de apă galbenă, miloasă. — Privește cum arată realitatea; stenică și plină de optimism. Tablourile mele sînt prea terifiante. Nu sînt reprezentative. Noroc cu morții ăștia că ei au reprezentat altă societate, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
insul acela Înnebunit, ținîndu-se de burtă, acoperindu-și cu palmele răscoala materiei care nu ține cont de nimic, acolo În colț ținta promisă un jgheab alb ciobit murdar Înconjurat de picioare, de papornițe, de ochi și urechi amestecate de-a valma ca Într-o cameră de gazare și deasupra tronînd impasibilă profesoara citind pe closet poeme de Ungaretti; zile zgîlțîiate de un cutremur continuu deșertîndu-și vlaga În canale de scurgere puțind pestilențial ca urmele de sînge rămase pe buza asfaltului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de parcă ar fi transportat nu aparatură electronică, ci crocodili. Gioconda s-a așezat prima În fața micii scene, cu brațele În șolduri, gata să dezamorseze și o bombă atomică, dacă s-ar fi aflat acolo. În benă erau, puse de-a valma și fără ambalaje, niște televizoare vechi, cam prăpădite, și câteva aparate de aer condiționat. — V-a mușcat vreun televizor, signor Guido? s-a interesat candid Gioconda. — Nu văd nimic În neregulă, i-am confirmat și eu mustăciosului. Guido s-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
petrecerea În stradă. Am făcut toate acele lucruri pe care le fac adolescenții turbați: am băut, ne-am drogat, am strigat, am sărit pe capotele mașinilor, iar când alcoolul și opiumul și-au desăvârșit lucrarea, ne-am Împreunat, de-a valma, În parc. Unii dintre cei de-acolo mi-ar fi putut fi nepoți, doctore, dar nu prea mai contează, așa-i? Când totul e posibil, iar legile morale cad asemenea recordurilor sportive, se face și tot ce nu se face
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a sărit În picioare. Dar nu pot să mă prezint așa În Înalta societate! Trebuie să mă lași puțin. A țâșnit În camera cealaltă, unde a deschis un șifonier cât cala unui vapor, Începând să arunce pe pat, de-a valma, umerașe cu rochii, pălării, poșete, voaluri și pantofi. Am rămas dincolo, plimbându-mă nervos, În timp ce rumegam câteva idei care jucau lapte gros prin căpățâna mea. Una dintre ele sărea zglobie pe spinările celorlalte, dar nu se putea prinde și cădea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]