931 matches
-
ulcerul de gambă, ulcerul gambier) reprezintă cea mai severă manifestare a sindromului posttrombotic, fiind localizat de elecție în treimea inferioară a gambei la nivelul feței antero-interne, supramaleolar, în zonele de solicitare mecanică. Ulcerul este întotdeauna asociat cu o insuficiență a valvulelor perforante Cookett; ulcerul venos se suprainfectează constant, când apare și durerea în repaus. Alte simptome caracteristice sindromului posttrombotic sunt durerile prezente în ortostatism sau în mers (claudicație intermitentă venoasă, asociată cu ulcer venos), bolnavii putând adopta poziții antialgice cu anchiloza
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
plasat la nivelul venei femurale comune și solicitând bolnavul să efectueze o manevră Valsalva. Dacă există o valvă competentă deasupra nivelului de examinare nu se evidențiază semnal Doppler venos continuu în timpul manevrei Valsalva. Compresia externă este utilizată pentru a evidenția valvulele incompetente subinghinal. Deoarece compresia externă blochează fluxul venos, nu se aude semnal Doppler în condițiile unor valve competente. Examinarea Doppler continuu este o metodă de screening a IVC și nu se pot efectua măsurători cantitative. Se aplică manșonul tensiometrului în
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
b. Ecografia bidimensională și Doppler color sunt metodele de diagnostic preferate pentru a investiga insuficiența venoasă cronică, ele substituind în foarte multe cazuri flebografia diagnostică [9]. Este evidențiat aspectul morfologic al sistemului venos, inclusiv grosimea peretelui venos, existența trombilor, aspectul valvulelor și hemodinamica venoasă. Necesită aparatură scumpă, personal calificat [8, 10]. Dacă refluxul venos cuantificat Doppler color persistă mai mult de 0,5 secunde la orice nivel de examinare este considerat semnificativ clinic, iar o valoare de 4 secunde sau mai
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
atrofiat și retractat, coexistând manifestări similare cu cele din insuficiența venoasă cronică. Dacă, inițial, peretele venos este hipertrofiat, cu timpul, dilatația progresează, iar hipertrofia musculaturii venoase tinde să dispară și tunica intimă prezintă zone de țesut mezenchimal și fibre elastice; valvulele venoase sunt încă nemodificate morfologic și funcțional. Într-un stadiu mai avansat, apare fibrozarea tunicii medii și a adventiciei venoase, și fibrozarea valvulelor care determină secundar incompetență valvulară. Datorită structurii lor, venele care confluează în vena safenă sunt implicate inițial
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
hipertrofia musculaturii venoase tinde să dispară și tunica intimă prezintă zone de țesut mezenchimal și fibre elastice; valvulele venoase sunt încă nemodificate morfologic și funcțional. Într-un stadiu mai avansat, apare fibrozarea tunicii medii și a adventiciei venoase, și fibrozarea valvulelor care determină secundar incompetență valvulară. Datorită structurii lor, venele care confluează în vena safenă sunt implicate inițial în procesul varicos care progresează dinspre distal spre proximal prin insuficiență parietală. La mecanismul descris mai sus, contribuie gravitația și afectarea primară a
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
care apar dilatații cilindrice și sinuoase ale sistemului venos superficial din teritoriul safen intern sau extern. În acest stadiu se constată o insuficiență valvulară ostială la confluența venei safene cu vena femurală care determină un moderat reflux în vena safenă; valvulele venoase au doar o ușoară limitare a funcției lor; - stadiul II este caracterizat prin afectarea importantă a venei safene interne secundară devalvulării determinată de dilatarea venei. Pe măsura creșterii refluxului venos avalvularea se extinde distal, apărând extensia varicelor, noi comunicante
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
sau tensiune în gambă, accentuate vesperal, uneori dureri ușoare, parestezii sau prurit, rar crampe musculare nocturne. Durerile pot iradia de-a lungul traiectului varicos; când apare aspectul de „lovitură de bici”, acesta este semnificativ pentru o ruptură traumatică a unei valvule „în cuib de rândunică”, cu apariția de varice in situ. Examenul obiectiv se efectuează atât în clinostatism cât și în ortostatism. Inspecția apreciază prezența varicelor, tipul și sediul lor, precum și existența unor varice cu localizare neobișnuită (hipogastru, regiunea mediană a
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
o serie de probe adresate atât sistemului venos profund cât și celui superficial. [1]. 1. Pentru sistemul venos superficial: a. proba Sicard - pacientul efectuează un efort de tuse sau o manevră Valsalva în decubit dorsal, care determină o bombare a valvulei ostiale a venei safene interne în cazul insuficienței acestei; b. proba Brodie-Trendelenburg - bolnavul se află în decubit dorsal, ridică la aproximativ 45 de grade membrul inferior afectat, situație în care varicele se golesc; ulterior, se aplică un garou (sau compresie
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
varicoase sunt reprezentate de: 1. Flebografia descendentă are ca scop demonstrarea refluxului venos atât în venele superficiale cât și în cele profunde, identificarea zonelor de reflux dinspre profunzime către venele din suprafață. Furnizează, de asemenea, informații despre localizarea și morfologia valvulelor venoase, evaluează extinderea refluxului, determină anatomia venoasă în cazurile complexe și diferențiază varicele primare de cele secundare. Ea poate fi efectuată prin introducerea unui cateter venos utilizând o venă brahială contralaterală sau venă femurală sau popliteală ipsilaterală, injectând materialul de
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
fumat 15. hipercoagulabilitate sanguină 16. anticorpi antifosfolipidici (anticorpi anticardiolipinici și anticoagulantul lupic) incidența TVP crescând dacă se asociază mai mulți factori de risc. Tromboza venoasă profundă debutează, de obicei, la nivelul locurilor în care circulația sanguină venoasă este încetinită (saculele valvulelor, sinusurile venoase ale solearilor) sub formă de tromboză de depunere sau tromboză de coagulare; trombușii neaderenți sunt roșii, alcătuiți predominant din eritrocite înglobate în rețea de fibrină, puține trombocite și sunt mai lacși, în timp ce trombușii albi, aderenți sunt alcătuiți predominant
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
creșterea se face centrifug. Extremitățile proximale ale trombului pot emboliza. Trombul în evoluție poate fi extensiv, lizat, fragmentat și embolizat, organizat și epitelizat sau poate fi recanalizat tardiv. În absența lizei complete a trombusului, la nivelul peretelui venos și al valvulelor „în cuib de rândunică”, se produc leziuni definitive, care îngustează lumenul venos cu incompetență valvulară de diferite grade și apariția hipertensiunii venoase profunde (fig. 22.8). ETIOPATOGENIE În general, cauzele trombozei venoase profunde se clasifică în două categorii: ereditare și
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
TVP, aceasta din urmă putând apărea în următoarele condiții: 1. insuficiența cardiacă dreaptă, 2. insuficiența arterială, 3. hipervâscozitate sanguină, 4. hipovolemie importantă, 5. venodilatație inclusiv iatrogenă, 6. meiopragia pereților venoși cu dilatație, 7. stenoze sau obstrucții venoase, sindroame posttrombotice, 8. valvule venoase absente sau deteriorate, 9. suprimarea sau diminuarea pompei musculare, 10. diminuarea presei abdominale (eventrații, hernii) sau creșterea presiunii intraabdominale (pacienți cu ascită importantă), 11. diminuarea sau inversarea presiunii negative intratoracice, 12. ortostatism prelungit sau poziții forțate prelungite, 13. graviditate
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
superficială și poplitee respectiv de 8 MHz pentru venele antebrahiale și gambiere. Ecografia bidimensională stabilește diagnosticul de TVP direct prin evidențierea prezenței trombului ecogen în lumenul venos, indirect prin incompresibilitatea venei, existând și alte semne (distensie venoasă, mișcare anormală a valvulei, absența dilatării venoase la compresie proximală etc.) care pot fi observate doar la unii pacienți și nu sunt specifice pentru TVP. Explorarea venoasă statică este continuată de cea dinamică în care se urmărește intensificarea fluxului venos și verificarea competenței valvulară
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
liza completă la peste 70% a cazurilor, în timp ce tratamentul cu UFH este eficient la doar 10% din pacienți și produc o liză parțială la doar 20-25% din pacienți. În plus, potențial, tromboliticele ajută la restaurarea circulației venoase normale, reducerii afectării valvulelor „în cuib de rândunică” a venelor și în prevenirea sindromului posttrombotic. Aceste avantaje sunt însă limitate de un risc mai mare al complicațiilor hemoragice severe și de prețurile de cost ale tromboliticelor. Tratamentul trombolitic se adresează principial trombozelor înalte femuro-iliace
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
ca defectele mici să se închidă în primul an de viață. DSA ostium primum - defect la nivelul septului primum, reprezintă o entitate distinctă care aparține formelor clinice de canal atrioventricular comun, fiind asociat aproape întotdeauna cu un „cleft” (despicătură) al valvulei mitrale anterioare și destul de frecvent cu Sindromul Down (trisomia 21). Se închide aproape întotdeauna în primele 3 luni de viață, însă cele cu diametrul > 8 mm nu au tendința de închidere. Riscul de endocardită este foarte scăzut, excepție făcând situațiile
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
Defectul poate fi localizat oriunde la nivelul septului interventricular [2] (fig. 10.1). DSV perimembranos (paramembranos, subaortic, membranos, infracristal) - localizat la nivelul porțiunii membranoase a septului interventricular; marginea inferioară este reprezentată de septul muscular, iar cea superioară este reprezentată de valvula septală și parțial cea anterioară a valvei tricuspide. Este înconjurat la acest nivel de țesut membranos, format prin „încercarea” valvei tricuspide de a acoperi defectul, mecanism prin care în 10% din cazuri defectul poate să se închidă spontan până la vârsta
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
reprezentată de inelul valvei tricuspide, fără să existe țesut muscular la acest nivel. DSV subpulmonar (conal, supracristal, intraconal) - este localizat la nivelul septului conal, fiind mărginit superior de valva pulmonară și inferior de musculatura aparținând septului conal. Este situat aproape de valvula coronară dreaptă a valvei aortice, și în evoluție poate determina insuficiență aortică prin prolabarea acesteia [4]. ANOMALII ASOCIATE DSV reprezintă o componentă a multor MCC complexe ca Tetralogia Fallot, Canal atrioventricular comun complet, Ventricul drept cu cale dublă de ieșire
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
include orice combinație între defectul atrial, ventricular și anomaliile valvelor atrioventriculare (AV). Forma cea mai frecventă este DSA tip ostium primum asociat cu cleft de valvă mitrală. Adesea se poate asocia un DSA ostium secundum realizând aspectul unui atriu unic. Valvula anterioară a valvei mitrale (VM) prezintă cleft dar uneori poate fi și competentă; jetul de regurgitare prin cleft poate fi direcționat din VS în AS sau din VS în AD. Sunt situații în care se asociază un DSV mic, restrictiv
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
îl consideră CAV tranzițional. CAV complet cuprinde un defect larg în septum primum, asociat sau nu cu DSA tip ostium secundum atrial posterior, defect septal ventricular tip inlet, precum și o valvă atrioventriculară comună. În general, valva AV comună are 5 valvule: 2 valvule în AD, 1 valvulă în VS (valvula posterioară sau murală) și 2 valvule deasupra septului ventricular, „bridging leaflets” superioară și inferioară, care sunt atașate prin cordaje la ambii ventriculi [5]. După clasificarea Rastelli [6] există trei tipuri de
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
CAV tranzițional. CAV complet cuprinde un defect larg în septum primum, asociat sau nu cu DSA tip ostium secundum atrial posterior, defect septal ventricular tip inlet, precum și o valvă atrioventriculară comună. În general, valva AV comună are 5 valvule: 2 valvule în AD, 1 valvulă în VS (valvula posterioară sau murală) și 2 valvule deasupra septului ventricular, „bridging leaflets” superioară și inferioară, care sunt atașate prin cordaje la ambii ventriculi [5]. După clasificarea Rastelli [6] există trei tipuri de CAV complet
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
cuprinde un defect larg în septum primum, asociat sau nu cu DSA tip ostium secundum atrial posterior, defect septal ventricular tip inlet, precum și o valvă atrioventriculară comună. În general, valva AV comună are 5 valvule: 2 valvule în AD, 1 valvulă în VS (valvula posterioară sau murală) și 2 valvule deasupra septului ventricular, „bridging leaflets” superioară și inferioară, care sunt atașate prin cordaje la ambii ventriculi [5]. După clasificarea Rastelli [6] există trei tipuri de CAV complet: - CAVC Rastelli tip A
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
larg în septum primum, asociat sau nu cu DSA tip ostium secundum atrial posterior, defect septal ventricular tip inlet, precum și o valvă atrioventriculară comună. În general, valva AV comună are 5 valvule: 2 valvule în AD, 1 valvulă în VS (valvula posterioară sau murală) și 2 valvule deasupra septului ventricular, „bridging leaflets” superioară și inferioară, care sunt atașate prin cordaje la ambii ventriculi [5]. După clasificarea Rastelli [6] există trei tipuri de CAV complet: - CAVC Rastelli tip A: este cea mai
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
nu cu DSA tip ostium secundum atrial posterior, defect septal ventricular tip inlet, precum și o valvă atrioventriculară comună. În general, valva AV comună are 5 valvule: 2 valvule în AD, 1 valvulă în VS (valvula posterioară sau murală) și 2 valvule deasupra septului ventricular, „bridging leaflets” superioară și inferioară, care sunt atașate prin cordaje la ambii ventriculi [5]. După clasificarea Rastelli [6] există trei tipuri de CAV complet: - CAVC Rastelli tip A: este cea mai comună formă de CAV complet, prezentă
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
ambii ventriculi [5]. După clasificarea Rastelli [6] există trei tipuri de CAV complet: - CAVC Rastelli tip A: este cea mai comună formă de CAV complet, prezentă în aproximativ 75% din cazuri. Clasificarea ca și tip A este determinată de anatomia valvulei comune, superioară, care este divizată în 2 porțiuni la nivelul „crestei ventriculare”, ambele atașate median de septul muscular. Diviziunea valvulei comune inferioare este absentă aproape întotdeauna. Componenta ventriculară a defectului septal este variabilă ca dimensiune, fiind relativ mică la nivelul
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
comună formă de CAV complet, prezentă în aproximativ 75% din cazuri. Clasificarea ca și tip A este determinată de anatomia valvulei comune, superioară, care este divizată în 2 porțiuni la nivelul „crestei ventriculare”, ambele atașate median de septul muscular. Diviziunea valvulei comune inferioare este absentă aproape întotdeauna. Componenta ventriculară a defectului septal este variabilă ca dimensiune, fiind relativ mică la nivelul valvulei inferioare și mai mare la nivelul valvulei superioare. Septul membranos este dezvoltat, iar comunicarea interventriculară nu se extinde până la
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]