2,308 matches
-
1989 - 1995 și care "explodează"criteriile lui Thibaudet. Autorul antologiei ignorând orice problemă legată de generații care, după cum știm, a declanșat răfuieli pătimașe în toate țările unde s-a "bătut monedă"pe o astfel de clasificare, uneori veninoase, orgolii incendiare, vanități furibunde, a reunit între coperțile cărții sale mode și timp care au încăput prin "inelul"acela denumit atât de concret de Florentin Smarandache "Afinități". Dincolo de orice delimitări, foarte firești altfel și naturale pentru psihologia traducătorului, criteriul ales de acesta a
FLORENTIN SMARANDACHE AFINITĂŢI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356679_a_358008]
-
mi-a spus odată transfigurat și cu patimă. Se vorbește mult despre destinul creatorului, paralel cu destinul operei sale. Personal, am constatat că cei care scriu o fac din felurite motive. Unii, ca urmare a unor interese materiale, unii din vanitate, alții din plictiseală, alții că așa e la modă sau din nevoia unui hobby... La aceștia, de regulă, destinul operei lor nu are nimic comun cu destinul propriu, amândouă minore și efemere. Sunt însă creatori la care destinul existențial este
TAINA SCRISULUI (19) – ÎNGER SECHESTRAT de ION IANCU VALE în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355028_a_356357]
-
dintre noi, în viața nouă, schimbată, cu politici sociale capricioase și de multe ori imprevizibile. Dar, după cum în viață lucrurile se desfășoară având la bază principiul luptei contrariilor, după această perioadă de manifestare a egoismului, lipsei de respect, ură și vanitate, se speră că va veni și vremea când oamenii vor manifesta altruismul, respectul, dragostea și modestia. Nu „cu de-a sila” ci din convingere! Meditând asupra vieții, simțul realității îi va ajuta la vindecarea marilor dezamăgiri, vor deveni mai înțelepți
DESPRE TOLERANTA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355233_a_356562]
-
într-un vapor imens: -„Bogăție, poți să mă iei cu tine?". Și aceasta i-a răspuns: -„Nu, nu pot. Am atâta aur și argint încât nu mai este loc și pentru tine". Atunci, dragostea a decis să o întrebe pe Vanitate, care tocmai trecea pe acolo într-o barcă frumoasă: „Vanitate, te rog, ajută-mă!". -„Nu te pot ajuta, Dragoste", i-a răspuns Vanitatea. Tristețea trecea și ea pe acolo, așa că Dragostea i-a cerut și ei ajutor: „Tristețe, ia-mă
DUMNEZEUL DRAGOSTEI SĂ RĂMÂNĂ MEREU CU NOI TOŢI DE-A PURURI! de DOINA THEISS în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346105_a_347434]
-
tine?". Și aceasta i-a răspuns: -„Nu, nu pot. Am atâta aur și argint încât nu mai este loc și pentru tine". Atunci, dragostea a decis să o întrebe pe Vanitate, care tocmai trecea pe acolo într-o barcă frumoasă: „Vanitate, te rog, ajută-mă!". -„Nu te pot ajuta, Dragoste", i-a răspuns Vanitatea. Tristețea trecea și ea pe acolo, așa că Dragostea i-a cerut și ei ajutor: „Tristețe, ia-mă cu tine, te rog!" „O... Dragoste, sunt atât de tristă
DUMNEZEUL DRAGOSTEI SĂ RĂMÂNĂ MEREU CU NOI TOŢI DE-A PURURI! de DOINA THEISS în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346105_a_347434]
-
argint încât nu mai este loc și pentru tine". Atunci, dragostea a decis să o întrebe pe Vanitate, care tocmai trecea pe acolo într-o barcă frumoasă: „Vanitate, te rog, ajută-mă!". -„Nu te pot ajuta, Dragoste", i-a răspuns Vanitatea. Tristețea trecea și ea pe acolo, așa că Dragostea i-a cerut și ei ajutor: „Tristețe, ia-mă cu tine, te rog!" „O... Dragoste, sunt atât de tristă încât vreau să fiu singură!". La fel s-a întâmplat și când a
DUMNEZEUL DRAGOSTEI SĂ RĂMÂNĂ MEREU CU NOI TOŢI DE-A PURURI! de DOINA THEISS în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346105_a_347434]
-
vârsta a treia prilejul de a-și hrăni întrebările prizonieratului în propria țară cu răspunsurile libertății. Iată-mă și pe mine în postura acestora din urmă. Intenția mea de a împărtăși câte ceva din această evadare personală dincolo de hotar nu e vanitatea celui care răspunde altora, spre a le alunga pâcla ce-i învăluie, ci e, mai degrabă, o încercare de conturare a răspunsurilor la propriile întrebări. Spre exemplu, la...cum a ajuns omul, cu pasărea lui de fier, să-l concureze
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 498 din 12 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356233_a_357562]
-
o tăcere. O tăcere muribundă, ucigătoare, Pentru că moartea calcă și desface, Iubirea din mine, ce nu-mi dă pace, Vreau să dărâm barierele tăcerii, Să te îmbrățișez fără cădere, Să respir și să mă îmbăt, cu tine iubire, Retrăind fără vanitate, iubirea ce ne desparte. DIN IUBIRE CRESC RĂDĂCINI Legănând aripile în neant, prin văzduh, Albatrosul călător este suveran, Cercetând de- a pururi lumea, descrisă în Pentateuh, Imensitatea iubirii, o străbate ca un planor, Călător neobosit, sacrificându-și viața, Până când tu
POEME DE SUFLET (2) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369061_a_370390]
-
În biblioteca unei literaturi, chiar în timpul unei vieți, cărțile au o mișcare secretă. Vecinătatea lor e o formă de comunicare subtilă. Același lucru se întâmplă cu creațiile autorilor dintr-o antologie, fie și aceasta. Le bănuiesc chiar de o anume vanitate, întrucât nici una nu vrea să semene cu cealaltă. Orgoliul le impinge mereu spre raftul din față., pe care-l râvnesc cu umană trufie.Așa s-ar fi întâmplat și în cazul acestei antologii dacă nu s-ar fi aplicat ordinea
CRESTOMAŢIA CA REPREZENTATIVITATE ÎN MIEZUL CUVÂNTULUI LITERATURĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370934_a_372263]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CLOACA Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 1805 din 10 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului CLOACA de Dorel Dănoiu Pe groapa ignoranței și a prostiei au pus o lespede murdară : A nulității,vanității,nebuniei și a lăcomiei vulgului din țară Dezordine,chiar haos înflorește sub lespedea urât mirositoare iar lustrul snobului,vârtos rodește în chip de lege atot stăpânitoare E clocot înăuntrul gropii și valuri de otravă stau să iasă. Parcă-i blestem
CLOACA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369840_a_371169]
-
despre suferința basarabenilor, fiind basarabean, dar niciodată nu a ultragiat țara ci a criticat direct, deschis scriitorimea română pentru că a scris la comandă și-a îndoctrinat cititori, cine era mai îndreptățit la Nobel pentru literatură?! Să fim raționali, înaintea tuturor vanităților și nedreptăților societății. Ca să fii un scriitor român, nu un scriitor romanic, trebuie întâi de toate să fii alături de concetățenii tăi, la bine și rău, să-le scrii bucuriile și supărările, durerile să i le alini, să-l încurajezi cu
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
tratați în mod personal în privințele duhovnicești conform predispozițiilor lor. Comparând, în continuare, situația preotului de mir cu cea a monahului autorul ne arată că preotul se găsește în fața enoriașilor în lumina care nu-și poate ascunde cusururile, mânia, neglijența, vanitatea și celelalte (cap. 33, p. 184). În legea veche preoții erau datori să aducă jertfe animale deosebite pentru curățarea păcatelor lor. Aceasta ne arată gravitatea greșelilor personale și în cadrul preoției celei noi (cap. 34, p. 177). Același mare dascăl al
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
păcat să ne declaram sceptici ori chiar ateiști convinși. Unde nu putem ajunge prin intelect, prin rațiune, prin logică, ajungem prin hâr, prin revelație. Acest simplu adevăr nu-l poate înțelege ori accepta ușor intelectul. Este și o chestiune de vanitate, de mândrie pentru o minte care poate înțelege atât de multe dar nu totdeauna și mult sau totul. • Cunoașterea adevărului nu-i face neapărat pe oameni și mai curajoși, mai capabili să și trăiască adevărul. Nu toți care cunosc adevărul
TEOLOGUMENA – DESPRE ADEVĂR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370578_a_371907]
-
aidoma unui om născut bogat dar care ține comoara de aur îngropată în grădina și trăiește sărac și fără speranță. • Dacă viața este un vis trecător care se termină în moarte, atunci și viața și moartea șanț cele mai triste vanități, zădărnicie a zădărniciilor. Dar dacă după ce închidem ochii fizici, si chiar dinainte, ne vom învrednici și de o vedere spirituală, pe alte lungimi de unde și de spectre electromagnetice, dacă vom intra pe porțile luminate ale altei realități, atunci și viața
TEOLOGUMENA – DESPRE ADEVĂR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370578_a_371907]
-
măr care l-a împins la păcat.. Desigur, orice rău e condamnabil, dar dacă l-ai lasă așa la voia întâmplării, fără ca măcar a încerca să-l repari... Umilință versus supunere? Iată o întrebare firească... Cum a ajuns sămânța de vanitate a lui Adam în inima lui Cain și cum s-a dezvoltat ea chiar numai la a doua generație de oameni, știm cu toții că a ajuns la cote maxime... Actualmente suntem în era paroxismului vanității, căci numai dacă ar fi
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
Cum a ajuns sămânța de vanitate a lui Adam în inima lui Cain și cum s-a dezvoltat ea chiar numai la a doua generație de oameni, știm cu toții că a ajuns la cote maxime... Actualmente suntem în era paroxismului vanității, căci numai dacă ar fi una și ar fi 'mică' parcă ar fi anormal! Și, dacă ne-am inșela în această afirmație ar fi foarte bine.. Umilința, un cuvânt cam desuet în ziua de azi în care toată lumea vrea să
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
Buhuși, în februarie 2014. Monografia nu este prima încercare editorială. Am mai lansat în anul 2011 cartea „Există viață și după despărțire”. Dincolo de orice, e întrucâtva neobișnuit ca un actor să scrie monografii. Ce te-a îndemnat? Cu siguranță, nu vanitatea sau goana după senzațional m-au mânat în demersul meu de a scrie pagini despre orașul care m-a crescut și format, ci o datorie pe care o simțeam în interior, de a face ceva pentru el, pentru memoria lui
ŞTEFAN ZAHARIA. VIAŢA, ÎN TREAPTA DE SUPERIORITATE A FIINŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369471_a_370800]
-
și o fiară neîmblânzită și cu multe capete, care se pregătește să înceapă războiul împotriva celui ce o hrănește. Așa cum viermele roade lemnul din care se naște, și rugina, fierul, stricând locul de unde provine, iar molia - țesăturile, la fel și vanitatea nimicește sufletul care o hrănește”. Vanitosul se înșală pe sine, socotind că este cineva, însă nu este nimic, deoarece se lasă stăpânit de mândrie din cauza slavei deșarte. Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (329-390) spunea că „Vanitatea este un obstacol foarte mare
DESPRE LUCRUL DREPT ȘI NERUȘINAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370602_a_371931]
-
molia - țesăturile, la fel și vanitatea nimicește sufletul care o hrănește”. Vanitosul se înșală pe sine, socotind că este cineva, însă nu este nimic, deoarece se lasă stăpânit de mândrie din cauza slavei deșarte. Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (329-390) spunea că „Vanitatea este un obstacol foarte mare pentru oameni în calea virtuții; slava deșartă îi subjugă pe cei mai simpli; cel care caută slavă deșartă este gol de toată virtutea lăuntrică”. Cât despre ceartă - discuția în contradictoriu care se ivește între oameni
DESPRE LUCRUL DREPT ȘI NERUȘINAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370602_a_371931]
-
nu el era cel care făcea jocul politic, nu a trecut nici postul rugăciunilor de iertare pe care și-l impusese și făcătorii acelui joc l-au adus înapoi, spre norocul ortodoxiei române de a fi ferită de convulsiile unor vanități și veleități ce mijeau destul de periculos, chiar revendicativ demagogic după părerea mea. Cu funciara sa modestie omenoasă, bine exersată sau strunită în smerenia monahicească și întărită de încercarea prin care trecuse, el a cârmuit cu înțelepciune anii de cea mai
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
acuitate este cu atât mai evidentă și necesară astăzi în depășirea crizei spirituale a postmodernismului globalist. Toate acestea nu sunt însă, așa cum totuși asertați, o dovadă că „ortodocșii cred în superioritatea lor duhovnicească și sobornicească” în raport cu Occidentul. Ar fi o vanitate contrazisă de substanța metafizică a ortodoxiei, ce se refuză orgoliului luciferic. În context, Dv. susțineți că, în timp ce „occidentalii îl preamăresc pe Creator prin muncă [...], ortodocșii cred că astfel El este mai degrabă [...] trădat”. După mine, și această teză se alimentează
COMENTARII ASUPRA ARTICOLULUI „CREŞTINISM ŞI CAPITALISM” DE PROF. VIOREL ROMAN de ION HUMĂ în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370240_a_371569]
-
și-o potrivea..! Își iubea limfa, limba, neamul, nevoile din țară, Că nu era doar ceea ce moștenise într-o doară, Inima bătându-i pentru simțirea românească, Ceea ce nu se evidenția din a orgoliului frescă! Nu se înțelegea judecând prin prisma vanității, Era ce tot se putea lumina din a limbii purității, Căci tot ce-a fost pe acest pământ în inimă-i vibra, Intențiilor bune-n luptă sfruntate la unii a îndoia... Rolul de Unificator cât timp va mai fi vacant
ODĂ PRIMULUI UNIFICATOR! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370265_a_371594]
-
apărară. Într-o țară greu durată, prin milenii, de străbuni, AZI, se lăfăiește minciuna printre lei, tigri și huni. Încleștați în noaptea luptei de putere și averi, Cine să mai recunoască brațul clopotarilorde ieri? Români, v-ați risipit deodată în vanități obscure, Lăsând neantul negru chiar FRĂȚIA să v-o fure! Ați șfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a lăsat Și ați pângărit iubirea și sângele sacru vărsat! Decebal , Viteazul, Ștefan, Țepeș cel de toți temut, Se ridică din istorii
TIMPUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353288_a_354617]
-
cercul frigului cu o ușă deschisă prin însingurare la care Dumnezeu bate șchiop. În trupul firav cu teama spânzurată de bătrânețe, am în buzunar vechile chei pentru a deschide sufletul înghețat. Nu-i ușoară trecerea prin deznădejde sapă în mine vanitatea și urcă odată cu sângele-n inimă. Acum sunt convins toți cei care-și uită cuvântul își mușcă buzele și-i roade încet cariul lemnului uscat pe dinlăuntru, timpul le trece prin viață neobservat până iese din spațiu. Referință Bibliografică: În
ÎN TRUPUL FIRAV de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353116_a_354445]
-
casă de pe șoseaua Kiseleff. Alunecat în veleități contrastante cu educația primită în Familia Regală, cu protocolul și eticheta Casei Regale și Coroanei, întreaga viață a Principelui Carol denunță pasiunea pentru complicări iresponsabile, pentru distrugerea valorilor moralei familiei, pradă slăbiciunilor și vanității care oglindesc lipsa proceselor de conștiință, consumarea plăcerilor pentru sine, indiferența față de suferințele familiei, iresponsabilitatea în raport cu tradițiile de familie și rangul său princiar. Toate acestea nu pot avea nicio incidență cu demnitatea, morala și etica familiei, cu responsabilitatea unui viitor
REGELE CAROL AL II-LEA FILE UMBRITE, UNEORI CHIAR ÎNTUNECATE, DAR ŞI LUMINATE, DE ISTORIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353233_a_354562]