1,179 matches
-
făcut astfel trecerea de la modelul vechi al amatorismului și voluntariatului la un sistem organizat, care are în centru fanii, celebritățile apărute în sport, profitul și nu în ultimul rând managerul. Acest cadru legal s-a dezvoltat sub diferite forme și variațiuni, organizațiile sportive moderne fiind numeroase și relativ unilateralizate. Ele pot fi un club privat, care supraviețuiește din veniturile obținute prin taxa de apartenență plătită de membrii săi, (un club de tenis, un club de înot, etc.Ă, sau pot fi
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
ale ideologiei naționaliste. Corifeii Școlii Ardelene, deschizând șantierul istoriografic și aventurându-se în căutarea purității limbii române prin angajarea într-un soi de arheologie lingvistică, au forjat structurile mitice care au furnizat traversele centrale ale conștiinței istorice românești. Acestea sunt variațiuni românești ale miturilor transculturale ale originii comune și ale permanenței istorice. În versiunea Școlii Ardelene, mitul originii comune este turnat în matrița latinității absolute a tuturor etnicilor români. Embrionul identitar al românismului, care avea să irumpă ulterior într-un naționalism
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
XX-lea a cunoscut o amploare deosebită, astfel încât astăzi să putem constata o tipologie a curentelor din interiorul ideologiei feministe, care se raportează la elemente proprii celorlalte ideologii particulare prezentate până aici: "Secolul XX a înregistrat mai multe variații sau variațiuni ale concepțiilor feministe, adeseori în combinație cu alte ideologii, ca socialismul sau anarhismul. Reprezentantele feminismului socialist, de exemplu, afirmau că femeile nu pot fi libere până când capitalismul nu va fi încoluit cu socialismul. Feminismul anarhic susținea că femeile vor fi
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
de vacanță ale lui Lebedev, Ptițân, Daria Alexeevna, Epancin, pe scurt, aproape prin tot orașul și împrejurimile sale. Mai toată societatea: localnicii, vilegiaturiștii, cei care veneau la concerte, toți se apucaseră să povestească una și aceeași istorie, cu mii de variațiuni diferite, despre un prinț care, după ce a făcut scandal într-o casă onorabilă și cunoscută de toată lumea, după ce a renunțat la o domnișoară din casa respectivă, fată care-i era deja logodnică, a făcut pasiune pentru o celebră cocotă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din ce în ce mai frecuentat, deși nu poate îndeplini golul școalelor reale. Cât pentru gimnaziele și liceele propriu-zise, astăzi ca în vechime, limba latină și limba greacă, în genere humanitatis studia, sânt temelie învățămîntului. Asupra a mai mult sau mai puțin au fost variațiuni: s-au scos compozițiunile în versuri latine, s-au menținut compozițiunile în proză latină, s-au împuținat orele de latinește și grecește, s-a hotărât începerea studiului latin și a celui grecesc cu doi ani mai târziu decât era până
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
tipici promotori ai „stării de spirit” a avangardei. Toate temele importante care jalonează reflecția acesteia asupra artei și literaturii precum și atitudinile ce o individualizează în cadrul mai larg al „modernismului” pot fi ușor identificate în scrisul său drept constante care - dincolo de variațiunile reprezentate de diversele orientări la care aderă temporar - sunt de natură a defini un cod specific, un proiect relativ unitar. Faptul de a fi fost prezent, pe de altă parte, cu contribuții substanțiale, în aria tuturor mișcărilor românești de avangardă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
modul mai tradițional, indicând că la Voronca „constructivismul” admite în acest moment și formele mai „cuminți”, mai puțin strict subordonate exigențelor programatice radicale. E ceea ce se va întâmpla, de altfel, în proporții diverse, și în cărțile următoare. O TEMĂ CU VARIAȚIUNI După experiența constructivist-integralistă din versurile anilor 1924-1925, poemul Colomba, publicat în 1927, deschide o altă perspectivă scrisului său, pe care cărți ca Ulise (1928), Plante și animale (1929), Brățara nopților (1929) o vor consolida. Schimbarea e vizibilă, mai întâi, la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
al său dicteu automatic, prezent aici în forme oarecum mai moderate. E de notat, totuși, abandonul în voia hazardului asociativ, o anume estompare a contururilor obiectelor, fluența și transparența materiei, ușoară atmosferă onirică. Colomba, spuneam, e o suită imnică de variațiuni pe o unică „temă”, - a iubirii, a ființei iubite, - în căutarea unei foarte libere „definiții” lirice. De un portret propriu-zis nu poate fi totuși vorba, căci, abia închegate, liniile, culoarea, reliefurile se descompun într-un spațiu el însuși reverberant, dinamizat
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
său elegiac, ritualul consumării „acestei băuturi de culoarea frunzelor”, ca un moment al regăsirii de sine într-o universală comuniune. Este una dintre paginile de referință ale operei lui Voronca și, fără îndoială, din întreaga poezie românească. Nouă „temă cu variațiuni”, ea cumulează „proustian” o spectaculoasă serie asociativă, definitorie pentru fervoarea estompată elegiac a acestui poem al laudei cvasiliturgice a lucrurilor: CEAI arșiță cu buruieni și coacăze răcoare în căldură binecuvântare de rubin voia și împărăția ta facă-se culoarea ta
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a nivelelor imaginarului. Între punctele de „comutare” a unghiului de vedere, unul sau altul dintre elementele caracteristice pentru „definiția” lirică a secvenței respective se transformă, la rândul său, în nucleu generativ al unei întregi serii de imagini, ca tot atâtea „variațiuni”. Odată epuizat, lanțul asociativ oferă o verigă nouă altei rețele imagistice, încât poemul se prezintă, de cele mai multe ori, ca succesiune de „relee” ce-și transmit unul altuia undele de energie. Spațiul de reverberație al poemului se amplifică astfel enorm, atât
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
privirii și fanteziei cu o prospețime originară. Este, înscrisă în registrul magiei muzicale a verbului, lumea din Plante și animale ori, înaintea ei, a imnurilor și odelor elementare din Ulise. Încât ne aflăm iarăși în interiorul unei serii de amețitoare, feerice variațiuni pe tema fundamentală a comuniunii - prin intermediul prezenței bune conducătoare de entuziasm liric a iubitei - dintre om și univers, conform aceluiași principiu al „vaselor comunicante”. Dintr-o atare perspectivă, cartea își dezvăluie unitatea de adâncime, dincolo de entropia de suprafață a discursului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ținuturi, geograficește identificabile, dar mai ales o ieșire în poem, în lumea cu adevărat liberă a cuvintelor. Celor dintâi li se închină noi imnuri („Un imn pentru călătoria în libertate”), reamintindu-le, oarecum, pe cele din Ulise, ca suită de variațiuni reverberând în jurul aceluiași obiect: „Și mă gândesc la plecări. Sunt plecările din casa săracă a chiriașului izgonit, pentru o altă casă tot atât de dureroasă. Sunt plecările într-o dimineață ca un cristal de râsete spre mătușa de la Calafat, când știi că
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Lamento al lui Ion Vinea, în care „personajul” apărea în final suferind, nevăzut, „sub țilindrul inutil”: „N-auzi? Râd pentru reprezentația de sfârșit”. În volumele următoare, și mai cu seamă în Ulise, Brățara nopților, Plante și animale, codul spectacular cunoaște variațiuni atât de bogate, încât o ordonare a lor în „figuri” de o oarecare stabilitate devine extrem de dificilă. Secvențe mai ample, dar în și mai mare măsură enormul mozaic imaginistic sfărâmat pe traseul poemelor exploatează multiplele posibilități asociative puse la dispoziție
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
recuzita specifică în, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca în secvența III din Brățara nopților: Munții s-au năpustit în arena privirilor Toreador inima îi întărâtă fluturând mantie sângele. Minutele sună, izbesc treptele trupului ca mărgelele — cu o variațiune în XVIII: „toreador anotimpul prinde în goană coamele furtunei”. În alte registre spectaculare e aproximată metaforic o stare sufletească asemănătoare: „Sună țambalele vântului și dansatoarea sângelui începe danțul cuțitelor”; sau: „Visul flux reflux al gândului / Atingere în zvonul balului de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Ca un jurnal cu ultimele știri. Întreg poemul Colomba va fi construit pe îmbinarea cumulului simultaneist de perspective diversificate, într-un discurs de factură „circumlocuționară” și „macrologică”, constituit, cum am observat în capitolele precedente, într-un fel de temă cu variațiuni, căci „obiectul”, rămânând același, e pur și simplu asediat de tirul conjugat al echivalențelor imagistice, care-l acoperă până la „tabuizare”. Se pot decupa aproape de oriunde secvențe semnificative pentru acest du-te-vino neîntrerupt având ca efect sfărâmarea discursului într-un mozaic de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
răcoare și sângele-n desfaceri se reazimă de cer... Jocul dintre simultaneismul pluriperspectivic, deschis spre panorama vieții moderne, în care - după expresia lui Octav Șuluțiu - „imaginile sunt răsturnate în planuri întretăiate, precum sunt descompuse mișcările în tablourile artei noi”, și variațiunile pe câte o singură temă se conjugă în chip și mai evident îndeosebi în Ulise și Brățara nopților. Secvențe de „notație” caleidoscopică, de tipul: „e ora când englezii o aplaudă pe raquel meller / și refuză buchetul de violete / aruncă lumini
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fapt textual, prin ordonarea muzicală a discursului „circumlocuționar”: vreau să am limpezimea tăcerea ta fruct al țărânei asemeni cu țărâna... În schimb foarte caracteristica secvență imnică a oglinzilor (Ulise, 8) e construită de la început până la sfârșit pe tiparul „temei cu variațiuni”, obiectul evocat fiind echivalat într-o întinsă serie metaforică: oglinda (atât de caracteristică recuzitei baroce a sărbătorii) devine astfel spațiul ideal pentru sugestia interferențelor eu-univers, topos în care imaginea eului și imaginile lumii se pot întâlni, sub semnul deplinei transparențe
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
O asemenea „macrologie” metaforică poate fi întâlnită, pe spații mai întinse ori mai reduse, și în alte volume. Un caz tipic e, bunăoară, poezia Floare a aerului zăpadă, din Plante și animale, având aceeași structură de „odă” ca „temă cu variațiuni”, pentru ca în Incantații metafora multiplă să-și extindă enorm aria de cuprindere, într-o simetrie cu experiența din Colomba. Amplificarea e aici un procedeu retoric predilect, apt să traducă starea de exaltare imnică, revărsarea preaplinului sufletesc, năzuința de „istovire” - cum
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
relația de similaritate în cadrul unor toposuri în care izomorfismul semnificanților se lasă descoperit cu o oarecare dificultate, având în vedere tocmai distanțarea față de „sensul” imaginilor luate fiecare în parte, alterarea mimesisului în favoarea semiosisului. Ne-au întâmpinat la tot pasul diversitatea „variațiunilor” pe anumite „teme”, metafora multiplă în cadrul unui discurs „macrologic” prelucrat prin procedee retorice menite să amplifice aria de rezonanță a imaginilor și evidențiind, pe de altă parte, postura poetului de „operator al limbajului”, ingenios și inventiv, dotat cu rara capacitate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poată fi distins cât de cât mai clar într-o bibliotecă reprezentativă a poeziei române moderne. CUPRINS Ilarie Voronca și „starea de spirit” avangardistă Pentru o nouă „gramatică a poeziei” Momentele poeziei Începuturi Spre o poezie constructivistă O temă cu variațiuni Ulise în oraș Continuări: itinerarii nocturne „Franciscanism” liric Zodiile poemului Incantații Discursul înstrăinării și al fraternității Spre „insula-nălucă” Armuri fragile ?? Poezia prozei Configurări ale imaginarului „Miliardarul de imagini” Un poem al „sintezei moderne” . E. Lovinescu, Memorii, II, 1916-1931, Ed. „Scrisul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
V. descoperă, urmare a unei lecturi existențialiste în linia Kierkegaard-Heidegger-Jaspers, „multe dintre elementele de bază ale unei posibile ontologii a cotidianității”; lipsa de organizare a volumului Momente din 1901, în fapt construit, potrivit comentatorului, conform „tehnicii muzicale” a temei cu variațiuni; incultura prozatorului, acesta - demonstrează convingător V. - fiind destul de familiarizat cu filosofia antică greacă. Cartea se încheie cu un eseu pe cât de ambițios, pe atât de riscant: Sărmanul Dionis, Ivan Turbincă și Lefter Popescu față cu transcendența, unde dacă tema e
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
Bioy Casares, Madrid, 1990; Ibsen și „teatrul invizibil”, București, 1995; Cioran naiv și sentimental, Cluj-Napoca, 2000; Clanul Caragiale, Cluj-Napoca, 2002. Ediții: Vasile Pârvan, Memoriale, pref. edit., Cluj, 1973; Emanoil Bucuța, Capra neagră, pref. edit., Cluj-Napoca, 1977; I. L. Caragiale, Temă și variațiuni. Momente, schițe, amintiri, pref. edit., Cluj-Napoca, 1988, Momente, introd. edit., Cluj-Napoca, 1997; I. Negoițescu, Straja dragonilor, pref. edit., Cluj-Napoca, 1994; Emil Cioran, 12 scrisori de pe culmile disperării însoțite de 12 scrisori de bătrânețe și alte texte, pref. edit., Cluj-Napoca, 1995
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
prin abundența vegetalului, dublată de o falsă exuberanță; timpul, memoria, spațiul sunt „sufocate” de această luxurianță care este numai o fază premergătoare morții, parte a unui ciclu ce balansează în permanență între două constante: dispariția și renașterea, memoria și uitarea. Variațiuni pe o umbră (2003) confirmă datele poeziei scrise de V.: sensibilitate, senzualitate, viziune ce include natura și cosmicul, imagistică și limbaj metaforic adesea surprinzător. SCRIERI: Versuri, București, 1969; Dincolo de alb, București, 1972; Risipa unei veri, București, 1978; Singurătatea cuvintelor, București
VINIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290578_a_291907]
-
1969; Dincolo de alb, București, 1972; Risipa unei veri, București, 1978; Singurătatea cuvintelor, București, 1981; Blooming Death, Francestown (New Hampshire), 1989; Blood and White Apples, Lewiston (New York), 1993; Între clipă și vreme, Pitești, 2000; My Dream Has Red Fingers, Pittsburgh, 2000; Variațiuni pe o umbră, București, 2003. Repere bibliografice: D. Gherghinescu-Vania, „Versuri”, AST, 1970, 1; Mihai Minculescu, „Dincolo de alb”, RL, 1973, 9; Ion Bălan, „Dincolo de alb”, AST, 1973, 4; Mircea Iorgulescu, „Dincolo de alb”, LCF, 1973, 22; Dinu Flămând, „Dincolo de alb”, „Scânteia tineretului
VINIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290578_a_291907]
-
apropierii de marea trecere: „Nu știu de-s dus/ Sau plâng doar o paiață/ Ceva s-a rupt în mine...”. În Psalmi (2003) V. continuă numărul psalmilor biblici cu 151 (Răspunde-mi, Doamne, dacă poți), încheind cu 200 (Apocalipsă). Sunt variațiuni pe temele anterioare, despre „bucuria de a fi plâns”, mărturisind acceptarea condiției umane în fața lucrării divine, în cântări despre suflet, pustiire, rugăciune, moarte. Poet evlavios, V. realizează un amplu autoportret al „paznicului de bunătăți” care „nu s-a înfruptat din
VISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]